Ucraina

 yasmin0, on 13th March 2011, 11:30, said:

Din Budapesta poti zbura la Odessa si de acolo cu autobuz pana in Crimeea. Trenul de dincolo de Sighet face foarteeee mult. Acum, evident tine si de cati bani vrei sa bagi.

Odessa merita vizitata?
Din Iasi e ok cu masina spre Odessa? probleme in transnistria?

Bineînțeles că merită vizitată. Mie mi-a plăcut foarte mult. Nu știu cum e cu mașina, eu am fost cu avionul din Timișoara.

Venim din Basarabia si intram in Ucraina prin punctual de frontiera Mamaliga. In vama nici o problema. Dupa iesirea din vama la 50 m exista un oficiu unde schimbam lei MD in grivne ( paritatea nu o mai tin minte ) Lei RO nu se puteau schimba.Ne continuam drumul catre Hotin, mergem fara a intalni indicator care sa ne arate aceasta directie. Ne oprim , intrebam , ne lamureste cineva in ucraineana, ne intoarcem pana la rascrucea unde ne abatem catre Hotin. In aceasta intersectie nici un indicator. Innoptam la Hotin la hotel Fortareata unde platim 120 grivne / camera. A doua zi vizitam cetatea Hotin . Localitatea este un oras prafuit, cu haite de caini, drumuri cu gropi,case saracacioase, multe asemanari cu anumite locuri din Romania. Cetatea Hotin se afla pe malul drept al Nistrului, pe o colina naturala aflata intr-o mica depresiune inconjurata de o culme de dealuri . Constructia ei a inceput in anul 1325, suferind inbunatatiri in anii 1380 si 1460. In anul 2007 cetatea a fost declarata de statul ucrainean ca fiind una dintre cele sapte minuni ale Ucrainei. Cetatea are un plan neregulat, aproximativ trapezoidal, cu latura de vest arcuita. Dimensiunile cetatii sunt 145x60 metri, avand o suprafata de 870 mp. Ea este inconjurata de un sant de aparare peste care se trece pe un pod. Cetatea este construita din bolovani nefasonati dispusi in asize regulate avand cinci turnuri acoperite cu sindrila, dintre care trei – turnul poarta si doua turnuri cilindrice – sunt ridicate de Stefan cel Mare, iar celelalte doua turnuri de forma rectangulara, sunt refolosite, fiind anterioare. Cele mai inalte turnuri ating o inaltime de 25 m.
 IMG_0855.JPG   328.77K   32 downloads  IMG_0863.JPG   295.1K   39 downloads
 IMG_0865.JPG   214.75K   38 downloads  IMG_0869.JPG   295.04K   43 downloads
 IMG_0871.JPG   271.76K   38 downloads  IMG_0873.JPG   232.15K   32 downloads
 IMG_0875.JPG   131.21K   29 downloads  IMG_0880.JPG   271.05K   31 downloads
 IMG_0882.JPG   224.76K   30 downloads  IMG_0888.JPG   231.84K   31 downloads
 IMG_0892.JPG   260.73K   41 downloads

Dupa plecarea din Hotin in mai putin de o ora ajungem la Cernauti. Intrarea in oras este urata, cu blocuri comuniste ( vezi poza ) , insa centrul vechi este curat , cladirile proaspat vopsite , strazile cu asfalt sau piatra  cubica , sunt in stare buna. Cernauti este un vechi oras romanesc din nordul Bucovinei , un loc plin de frumuseti naturale si arhitectura interesanta, monumente sculptate. Prutul trece prin oras. Strada  Olga Kobeleanska, strada pietonala, renovata, cu multe terase a devenit loc de promenada pentru turisti. Din “vechime” vin  autobuzele si microbuzele care circula pe strazi si care contribuie la aerul boem al orasului. In Cernauti se pot vizita Teatrul, Catedrala Ortodoxa, Statuia lui Mihai Eminescu, Universitatea. Universitatea trebuie vizitata neaparat , deoarece este un monument de arta. Pentru 10 grivne/ persoana se viziteaza Universitatea insotit de ghid, care va explica istoria unei institutii de invatamant, veche de peste 130 ani, cu Sala Oglinzilor unde s-a hotarat in 1918 unirea Bucovinei cu Romania. La Societatea pentru cultura Romaneasca purtam o scurta discutie cu reprezentantii acesteia , deoarece se grabeau la un concert Fuego, intr-o localitatea romaneasca de langa Cernauti
 IMG_0909.JPG   356.31K   62 downloads  IMG_0912.JPG   317.6K   54 downloads
 IMG_0916.JPG   241.79K   44 downloads  IMG_0918.JPG   208.99K   41 downloads
 IMG_0919.JPG   317.09K   54 downloads  IMG_0924.JPG   295.6K   61 downloads
 IMG_0934.JPG   269.58K   46 downloads  IMG_0945.JPG   252.09K   40 downloads
 IMG_0949.JPG   239.58K   33 downloads  IMG_0951.JPG   317.17K   38 downloads
 IMG_0963.JPG   255.13K   40 downloads  IMG_0965.JPG   289.3K   45 downloads
 IMG_0967.JPG   323.39K   44 downloads  IMG_0968.JPG   278.78K   39 downloads
 IMG_0975.JPG   324.08K   38 downloads  IMG_0981.JPG   349.35K   29 downloads
 IMG_0987.JPG   270.87K   34 downloads  IMG_0992.JPG   326.39K   30 downloads
 IMG_1006.JPG   261.37K   34 downloads  IMG_1020.JPG   359.01K   26 downloads
 IMG_1022.JPG   283.72K   32 downloads  IMG_1025.JPG   286.08K   29 downloads
 IMG_1027.JPG   171.67K   29 downloads  IMG_1034.JPG   168.94K   38 downloads
 IMG_1036.JPG   259.25K   47 downloads

Din Cernauti ajungem in vama Siret pe la ora 7 seara. Aici, vamesii romani lipsiti de bun simt, de respect fata de oameni, afisand un exces de zel iesit din comun, ne-au tinut 4 ore in granita, intrand in Romania la 11 noaptea.

Intr-o frumoasa zi de 1 Decembrie am zis sa fac o vizita la Cernauti. Am plecat in jurul orei 9 din Suceava si am ajuns la vama in aproximativ 40 de minute. Pentru cei care nu sunt din Suceava, traseul mai scurt ar fi urmatorul: dupa ce se trece de centru, pe strada principala, se urmeaza drumul spre nord, spre cartierul Burdujeni. Dupa ce se coboara dealul se va observa o benzinarie MOL in stanga, unde exista si un semafor. Trebuie sa stati pe banda a treia ca sa virati la stanga si apoi o tineti tot inainte. E soseaua de centura care este foarte buna. In caz contrar trebuie sa o luati inainte la acelasi semafor si sa mergeti prin oras, ceea ce inseamna trafic si alte semafoare. Eu am ales asadar prima varianta.
Pana la vama sunt aproximativ 35 km. Drumul e drept, bun si relativ gol desi e E85. Insa are doar cate o banda pe sens si nu doua cum are de la Bucuresti la Roman si apoi spre Iasi.
Inainte de vama exista o benzinarie Petrom, pe dreapta unde puteti face unele cumparaturi sau merge la toaleta, pentru ca urmeaza o perioada lunga de asteptare!
In vama romana, la iesire lucrurile sunt destul de simple. Desi se lucreaza doar pe o singura banda, se procedeaza ca la vamile din vestul tarii. Se merge cu masina pana la un ghiseu unde se intinde pasaportul. Intre timp apare si un functionar vamal care se uita in masina. Asadar in vama romana se sta cam 10-15 min.
Ei, de acum incepe insa aventura. Inaintezi si la un moment dat in Ucraina se vede un gard cu o poarta batanta. Imediat apare un soldat care iti face semn sa opresti in caz ca nu ai facut-o deja. Figura si uniforma acestuia aduc aminte de soldatii armatei rosii. Deodata incepe sa scoata o hartiuta si incepe sa noteze ceva. Stai inmarmurit in masina si astepti. Cele cateva secunde ti se par o vesnicie. Inapoi nu poti sa dai, inainte nu, ca e gardul. Te gandesti cu ce l-ai suparat pe Ivan. Cauti repede un raspuns dar nu-l gasesti si nu-ti ramane decat sa astepti. Noroc ca nu are mult de scris... La un moment dat se aproprie de masina si iti face semn sa deschizi geamul. Se uita cu o privire care ar indoi fierul in masina, observa cati sunteti, noteaza si apoi iti inmaneaza biletelul. Atentie, acest biletel trebuie pastrat cu foarte mare grija!
In sfarsit treci de gard si ajungi in vama. Aici e o oarecare coada desi sunt 4 sensuri auto. Aici trebuie urmati anumiti pasi:
Pasul 1-Iesi din masina si te duci cu toate pasapoartele tuturor, cu talonul masinii, cu permisul de conducere, cu cartea verde pe care trebuie sa ai obligatoriu scris UA-Ucraina si bineinteles cu biletelul de la Ivan la primul geam al unei gherete, unde vezi ca mai sunt si altii la rand. Aici e controlul pasapoartelor. Dai documentele si apoi dupa o oarecare perioada cand le iei verifici daca pe biletel ai o prima stampila. In caz afirmativ, treci la
Pasul 2 – Printre masini circula soldati, colegi ai lui Ivan. La un moment dat vine unul si la masina ta. Acum nu mai ai aceeasi spaima, ai trecut de primul soldat de la gard si aici sunteti mai multi. Iti cere biletelul sa vada daca ai prima stampila. Apoi iti cere mai mult pe ruseste decat in romana sa ii arati numarul de omologare al masinii. In cazul meu-Opel, acesta se afla pe podea, sub scaunul din dreapta. Dupa ce verifica sa nu care cumva sa fie o masina necorespunzatoare care ar putea intra in fosta mareata uniune iti pune pe biletel o a doua stampila, diferita de prima.
Pasul 3-Intre timp se avanseaza putin cate putin cu masina si se ajunge in celalalt capat al gheretei unde s-a pus prima stampila pe biletel si vizele de intrare in Ucraina. Acolo e o alta usa. De acolo iese din cand in cand un vames care vine sa controleze masinile. Tot el colecteaza din nou documentele descrise la pasul 1. Dupa o perioada de timp iese din ghereta cu toate pasapoartele si striga persoanele. Senzatia e aceeasi ca atunci cand se astepta la gardul ambasadei sa ti se inmaneze pasaportul cu viza de Occident... Verifici daca ai si a treia stampila diferita pe biletel si pleci. Insa pastrezi biletelul!
Pasul 4 – nu e obligatoriu pentru toti, dar pentru noi care nu aveam Hrivne-banii din Ucraina a fost. Imediat cum iesi din vama e o cladire pe dreapta care la parter, inauntru are ghisee de schimb valutar. Aici se pot schimba doar dolari sau euro, in nici un caz lei. Cursul EUR-UAH a fost de 1 la 8,5. Din cele aflate de la cei ce merg des in Ucraina am inteles ca e bine sa ai ceva hrivne in bancnote de 5 sau 10 pentru orice eventualitate pe drum.
Pasul 5- care e obligatoriu e si ultimul. Cand zici ca ai scapat vezi iar un gard si in fata lui un alt soldat gen Ivan care iti face semn sa opresti. Deschizi geamul si ii dai biletelul. Acesta il verifica si apoi iti da drumul.
In sfrasit esti in Ucraina. Drumul spre Cernauti e scurt si destul de bun. Pe marginea soselei sunt benzinarii de unde puteti lua carburant cu preturi mult mai mici decat in Romania. Eu am luat motoriana cu 9,8 UAH/litru. Avand in vedere ca 1 RON=2,5 UAH, am luat un litru de motorina cu 3,8-3,9 lei. Recomand Lukoil, Shell sau WOG-de la care am si luat. Noi am luat la intoarcere ca sa intre mai multa.
Am continuat tot inainte pe E 85 insa tot cu o banda pe sens. Pe drum sunt cateva sate, dar nu am intalnit nicio masina de politie. Am mers totusi cu 80-90 km/h.
Inainte cu 10 km de intrarea in Cernauti, in localitatea Corovia (in ucraineană Коровія) este o benzinarie Lukoil pe dreapta, exact intr-un sens giratoriu. Drumul prin oras spre bazar este tot inainte, dar eu am preferat, la indicatiile unor localnici, sa merg la dreapta pe centura. Aceasta are pe o mare parte 4 benzi si e complet reabilitata dar si destul de goala.
Se merge pe drum drept cam 10 km si apoi dupa ce se trece peste raul Prut cam la 1 Km apare un pasaj pe sub care se trece si se ia la stanga. Ca sa ajungi in bazar sunt niste indicatoare cu Agro, (in ucraineană Aгро).
Bazarul sau zona se numeste Kalinka, (in ucraineană Калинка). Dar ca si la noi nu exista indicatoare sau numele strazilor. Cum mie nu imi place sa merg cu GPS, am oprit la o benzinarie si am luat o harta a regiunii. Am rugat apoi un localnic sa imi puncteze pe harta traseul si localitatile.
In zona bazarului exista o parcare pazita, pe care o recomand, unde se plateste o taxa de 8 UAH-aproximativ 3,5 lei.Nu am vrut sa intru in oras deoarece nu il stiam,am inteles ca soselele au cam multe gauri si te poate pandi politia pentru o mica "traditie".
Bazarul e mare si seamana ca tip cu cele de la noi. Adica sunt multe alei cu tarabe. M-a impresionat, ca barbat, numarul mare de tarabe cu perdele, cuverturi, stofe, draperii. Preturile marfurilor sunt mai mici ca la noi dar nu extraordinar de mici. De exemplu eu am luat copiilor cate o caciula de blana ruseasca care au costat 100 UAH fiecare, aproximativ 40 RON. Apoi am luat o matrioska (papusa din lemn specific ruseasca sub care sunt alte papusi mai mici) la 50 UAH, aproximativ 20 RON. Am inteles ca sunt si magazine, nu tarabe cu blanuri si bijuterii dar nu le-am gasit acum.
Ca sa evit sa intru prin oras cu masina am luat un taxi pana la Universitatea veche, care este fostul Palat Episcopal Ortodox Roman.Cu aceasta ocazie am vazut si monumentul armatei rosii-un tanc societic urcat pe un piedestal inconjurat de coroane de flori si gara. Cursa a costat 30 UAH, aproximativ 12-15 Ron. Aici exista ghizi in limba romana sau engleza si vizitarea costa cam 20 UAH de persoana. Palatul merita vizitat, insa n-o sa mai insist in amanunt deoarece acesta a fost descris pe larg de alti membri.
Dupa vizitarea palatului ni s-a facut foame asa ca am mers in jos pe strada ce coboara de la Universitate. Aici exista un restaurant foarte bun pe care de asemenea il recomand care se numeste Sorbonne, scris cu litere latine. Am inteles ca e deschis de un francez ca inauntru sunt plasme unde sunt difuzate emisiuni tv din Franta. Pranzul, copios, pentru doua persoane cu doua feluri si desert a fost de 130 UAH, aproximativ 50 RON! Localul e curat cu o baie impecabila aflata la subsol si ar fi clasificat la 4 stele in Romania.
Dupa masa am mers pe jos prin Cernauti care e un oras tipic austriac, similar cu cele de la noi din Ardeal. Are ceva din Cluj, din Oradea. Am inteles ca are peste 200.000 de locuitori.
Exista si o strada centrala unde nu se circula cu masinile, numita Olga Kobylyanska, (in ucraineană Ольга Кобилянської). Mi s-a parut similara cu cea din centrul Sibiului de la Hotel Continental la Piata Centrala, cu terase si magazine, printre care am vazut si marci celebre precum Mango.
Insa din pacate, ca si la noi cladirile frumoase, vechi, nu sunt renovate. Prin oras nu auzi vorbindu-se romaneste si din cate am inteles romanii sunt acum minoritari si nu depasesc 20 %. Nu am avut nicio problema nici pe drum si nici prin oras fiind romani. Peste tot sunt bancomate si cardurile romanesti pot fi folosite.
In jurul orei 15.30 am luat iar un taxi de langa primarie, o cladire albastra in stilul sovietic timpuriu al anilor 20-30 si am mers inapoi la parcare. Am mai intrat putin in bazar pentru a mai lua unele lucruri pe care le uitasem prima data. Aici, am fost uimit ca mai toate tarabele se inchideau, desi era joi, zi lucratoare. La ora 16.00 se pare ca se inchide bazarul...
Asa ca am mers repede la parcare, pe care am gasit-o goala, dar inca deschisa si am plecat. Drumul a fost scurt pana la vama, ca orice drum de intoarcere.Pe drum am prins un apus de soare superb,asa ca l-am imortalizat.
         La vama deja eram experti asa ca a durat mult mai putin, dar toti pasii cu biletelul trebuie parcursi. Acum am stat mult mai putin in vama ucraineana, aproximativ jumatate de ora.
La iesirea din vama exista si un Duty Free, pe care insa nu vi-l recomand deoarece este destul de scump.
Dar, cum ar fi fost prea frumos ca toate sa se termine cu bine, am stat in vama romana cam 2-3 ore ! Se lucreaza doar pe doua benzi si se intampla sa se mai bage unii in fata sau altii sa tina randul pentru cei din spate.
Cu toate acestea, spun ca a fost o excursie foarte frumoasa si m-as mai intoarce la Cernauti!

Salut, aveti idee daca si cum se poate ajunge la Cernauti din zona Bucovina - Nordul Moldovei (nu conteaza de unde: Suceava, Botosani etc.) cu transportul public? Pe net informatiile sunt aproape inexistente. Tot ce am gasit a fost ori un autobuz din Suceava (in 2010) care ba merge in fiecare zi ba nu ajunge, insa nimic dinspre Cernauti inapoi in Romania. As vrea sa petrec o zi - doua, cel mai probabil de Paste in 2013.
Dupa ce am citit povestile de mai sus, nu vreau sa ma aventurez cu auto propriu. Poate s-a mai schimbat ceva pe la vami intre timp?

Multumesc,

 stedan, on 12 septembrie 2012 - 11:45, said:

Există tren Sofia - Moskova şi retur, noi am fost cu el anul trecut în septembrie, de la Bucureşti până la Kiev şi înapoi. Când vii de la Bucureşti opreşte la Suceava după prânz (f. scurt - câteva minute, parcă), iar la Cernăuţi stă cca. 30 de minute (seara). La întors, la Cernăuţi ajunge dimineaţa, iar la Suceava tot după prânz, iar opririle sunt la fel de lungi. Partea proastă e că trebuie să stai cca. 2 ore jumate' la Vadu Siret să-i schimbe boghiurile, timp în care nu poţi nici la toaletă să te duci. În schimb, ai şansa să mănânci specialităţi ucrainene de la ţărăncile care se urcă în tren cu mâncare pentru călători, asta după ce se dă voie să cobori/urci (după efectuarea manevrelor).
Interesează-te la Agenţia de voiaj CFR, nevastă-mea le-a dat întâi telefon şi abia pe urmă s-a dus în Brezoianu să cumpere biletele dus-întors. Şi vezi că vagoanele sunt d-alea mişto, ruseşti, cu 4 cuşete/compartiment şi cu însoţitor de vagon.

Sănătate şi tcb !

 OvidiuNS, on 12 septembrie 2012 - 14:02, said:

Multumesc, Ovidiu! Citisem ceva despre acest tren, dar se mentiona ceva de cca. 5 ore intre Suceava si Cernauti si mi s-a parut enorm. In principiu, la Cernauti as vrea sa stau doar ziua de dinainte de Pasti si in noaptea respectiva, iar apoi sa ma intorc la Suceava sa-mi recuperez masina si sa-mi vad de traseu.
Se pare totusi ca acest tren ar fi singura varianta pe care m-as putea baza 100%, avand in vedere lipsa informatiilor referitoare la autobuze/microbuze/marshrutka, conditii in care trebuie sa reprogramez si sa plec cu trenul din Suceava dupa-amiaza (cu trenul, desigur), insa nu prea apuc sa vad nimic din oras pentru ca plecarea inapoi spre Romania este dimineata. Deci ar trebui adaugata inca o zi...
Daca ar fi asa, in acest moment e foarte devreme pentru a cumpara bilete. Oricum, nu strica sa sun si sa vad ce si cum.
Multam inca o data.

 stedan, on 12 septembrie 2012 - 14:45, said:

Păi cam 5 ore se strâng, cam aşa e ...

Sănătate şi baftă !

 tintome, on 27 iulie 2011 - 21:08, said:

Merita Odessa vizitata din plin, crede-ma. Abia m-am intors de acolo si e un oras fantastic. Eu am mers cu trenul de la Chisinau la Odessa, prin Transnistria si nu au fost probleme.

 stedan, on 12 septembrie 2012 - 11:45, said:

Exita un autobuz zilnic pe ruta Cernauti - Suceava si retur. Din Cernauti pleaca la 7.10 dimineata, costa 30 de lei si ajunge oficial in Suceava la 11.30 (eu am ajuns la 10.10, din cauza ca a mers vama foarte repede). Din Suceava pleaca la ora 13.00, inapoi la Cernauti. Autogara este pe strada Petru Rares, relativ aproape de Centru.

 mr-bek, on 21 septembrie 2012 - 12:19, said:

Multumesc. Se poate rezerva in avans? Am sa sun la autogara, dar candva prin aprilie 2013, sa nu se cruceasca aia ca-i intreb cu 7 luni in avans. Cum spuneam, vreau sa trec de Pasti.

 stedan, on 21 septembrie 2012 - 12:59, said:

Eu am luat biletul din autogara din Cernauti, cu o zi inainte, dar toti ceilalti calatori au cumparat biletul direct de la sofer, in dimineata plecarii. Am inteles insa ca nu e niciodata problema sa fie aglomerata, e de ajuns sa te duci cu vreo jumatate de ora inaintea plecarii. Si sa nu te sperii cand o sa vezi masina, e un Ikarus vechi si obosit si mirositor

Salutare tuturor! Imi puteti spune daca sunt ceva probleme cu funcionarea telefoanelor mobile in ukraina?

Nici o problemă.

Sănătate şi tcb !

 OvidiuNS, on 11 august 2013 - 03:51, said:

Da, multumesc mult, intre timp  am constatat!

Deoarece review-urile de aici m-au ajutat foarte mult in organizarea mini-excursiei noastre postez si eu cateva impresii proaspete.
Din cauza unor probleme am reusit sa plecam din Bistrita sambata abia pe la amiaza si am ajuns la vama Siret cam in jurul orei 16. La partea romaneasca a mers destul de repede desi erau masini multicele spre deosebire de vama ucraineana unde procedura este mult mai complicata, inutil, zic eu. In mare masura s-au respectat pasii descrisi atat de haios de @tabache  cu unele deosebiri si anume:
Atmosfera era foarte destinsa, vamesii erau veseli, cu zambetul pe buze, probabil multumiti dupa o zi de munca fructoasa la care sunt sigura ca au contribuit constiincios toti calatorii anteriori noua .
Nu a trebuit sa mergem cu pasapoartele personal la ghereta ci s-au colectat de la masini de catre graniceri si apoi de controlul vamal, restituindu-se tot de catre ei la fiecare masina. Am profitat si noi de pauzele de stat degeaba pt a mai culege informatii de la colegii de trafic.
La controlul vamal s-au fotografiat toate portbagajele masinilor atat la exterior cat si la interior. Nu stiu cui si la ce ii foloseste...
Dupa cam 1,5 ore, fericiti ca avem toate trei stampilele pe bilet (doua pe fata si una pe dos) ne-am scapat de el si pe la ora 18-18:30 eram la hotelul Oazis, pe str Ruska, aproape de intrarea in Cernauti. Hotelul nu e cine stie ce, e curat dar cam kitchios.
Dupa ce ne-am cazat, in jur de ora 19 am plecat spre oras pentru o prima vizita si pt a manca ceva. Din statia aflata la vreo 300m de hotel am luat troleul 2 (bilet 1.25 grivne) cu care am mers pe aceeasi strada pana la biserica Sf. Niculae unde am coborat.
Ce sa zic... ? Prima impresie care a ramas si in continuare pana la final a fost ca ma aflu in Ro anilor 1990-1995, cu drumuri si trotuare sparte, prafuite si peticite pe alocuri, cu o populatie modesta, saracacioasa dar cu mult mai mult bun-simt decat gasesti la noi in ziua de azi. Am reusit sa ne integram fara pb in acesta atmosfera si chiar ne-am simtit bine, ca acasa!
La biserica Sf Nicolae (cea care seamana la turle cu manastirea de la Curtea de Arges) tocmai se termina slujba de seara. Era multa lume, in special femei, toate cu capul acoperit. Aici am facut nota discordanta, intrand inauntru fara a ne acoperi (nu ne-am dat seama de la inceput) si nestiind de ce se uita la noi lung si curios nenea de la intrare. Vis-a-vis cumva de aceasta biserica se afla biserica Groco-Catolica dar care era deja inchisa.
Dupa vizita bisericii am mers in centru, era aproape, am vazut primaria zugravita in albastru si cu muscate in fata si laferestre. Am luat-o apoi pe strada pietonala Olga Kobiylyanska. Aici ne-am oprit la o terasa unde am luat masa. Din pacate, in aceasta prima seara, in oras nu am intalnit pe nimeni care sa vorbeasca romaneste, nici macar la hotel!! Noroc cu un chelner de la terasa care vorbea binisor engleza ca altfel nici nu stiam ce sa comandam de mancare, meniul fiind scris doar in chirilice. Totusi, oamenii erau binevoitori si incercau sa ne ajute cautand si ei in jur pe cineva cu care sa ne putem intelege dar nu a fost sa fie. Am mancat destul de bine dar masa nu a fost foarte ieftina (nici nu ne asteptam, deh, era pe pietonal) sau poate da... Deci, pentru 3 persoane un fel principal, un desert si cate o bere (dar din cele mai scumpe olandeze si belgiene) a fost cam 260 grivne =aprox 100 lei. De mentionat ca orice fel de mancare, desert sau bautura costa cam la fel: fel principal 25-40 grivne, desert 25 grivne, bere 20-25 grivne fc de marca. Noi am fost multumiti. Am continuat apoi plimbarea by night pana la capatul pietonalului si ne-am intors in centru pe strada Holovna trecand si pe langa Catedrala Ortodoxa aflata intre cele doua strazi. Biserica este zugravita intr-o curioasa culoare roz-bombon! Apoi am mai mers putin in sus pe str Universitatii pana la vechea sinagoga, azi cinematograful Cernauti.
Intr-adevar, orasul seamana oarecum cu o mica Viena (asa cum mai spunea cineva aici) dar una din pacate prafuita si cu o glorie demult apusa... Doar pe strada pietonala unde multe cladiri frumoase sunt renovate se incearca recreerea atmosferei vieneze cu muzica clasica ce se aude parca din interiorul cladirilor si cu florarese (fete frumoase, nu tiganci) imbracate in rochii medievale, avand la gat un fel de traista cu buzunarele unde au puse buchetele de flori. Asta mi s-a parut f dragut!! Pacat ca in rest te lovesti de diverse ramasite sovietice care au impactul unei palme reci ce te face sa te trezesti dintr-un vis frumos! Pavajul original de piatra cubica din timpul perioadei habsburgice se pastreaza inca intr-o mare masura pe strazile orasului dar nu stiu cat va mai rezista pt ca au inceput sa apara deja hidoase alaturari cu pavele moderne.
Tot cascand gura la diverse cladiri si placute informative de pe pereti, incercand sa silabisilm si mai ales sa intelegem ceva cu nesemnificativele noastre cunostiinte de lb rusa sau ukraineana, ce-o fi, s-a facut tarziu si am zis sa ne intoarcem la hotel. Desi era doar cam 22:30 troleul nu a mai circulat asa ca am luat un taxi care ne-a dus pana la hotel cu 40 grivne. Ce deosebire fata de troleu (1.25gr), nu? Dar a fost ok si asa.
Va urma.

A doua zi, duminica, spre marea mea mirare , fiica-mea a vrut sa vedem si bazarul asa ca l-am inclus ad-hoc in lista de vizitare. " Pai daca toata lumea pentru asta vine... sa vedem si noi" (asta e -in general-impresia localnicilor despre romanii care vin in Cernauti-ca vin la piata)
Ne-am urcat in autobuzul 33 (bilet 2.5 grivne) care cu fiecare statie devenea tot mai neincapator si cam dupa 15 min am coborat in fata intrarii bazarului. In autobuz am fost placut surprinsa vazand ca oricine se urca trimitea constiincios din mana in mana banii de bilet la sofer si tot din mana in mana i se trimitea si restul daca era cazul. Oare la noi s-ar intampla la fel?  

Bazarul Kalinka se intinde intr-un perimetru foarte generos cam in nord-estul orasului. Un amalgam incredibil de masini, autobuze si lume de toate felurile misuna in zona. Aceeasi atmosfera a Ro anilor 1990-1995, cand frecventam si noi intens pietele "rusilor" se regaseste aici si mai pregnant. Lipsa locurilor de parcare parea acuta desi existau parcari mari insa toate erau pline iar oamenii isi parcau masinile chiar si pe ambele margini ale podului peste Prut. Ne-am plimbat putin pe stradutele bazarului, printre tarabe cu marfuri de toate felurile observand ca oferta cea mai bogata era la articole pentru nunti. Cred ca orice targ de nunti organizat la noi ar fi saracacios fata de ce era acolo. Aveam sa constatam mai apoi, in oras, ca activitatea respectiva poate fi chiar profitabila judecand dupa numarul impresionant de miri si mirese pe care aveam sa-i intalnim.
Ne-am plictisit repede, am iesit si ne-am urcat intr-un autobuz (30, cred) care ne-a dus pana in apropiere de Universitate. De data asta soferul vorbea romaneste.

Portarul de la universitate ne-a indrumat spre un grup care tocmai isi incepuse vizita cu o d-na ghid. Ajungand din urma grupul, am constatat ca se vorbea doar ruseste iar ghida nu a fost dispusa sa povesteasca si romaneste doar pt noi. Destul de tafnoasa, ne-a spus ceva pe limba ei, banuiesc ca sa asteptam urmatorul tur . Dezamagiti cumva ca d-nul Nicolae Costas, cel recomandat aici de alti vizitatori romani nu era acolo, ne-am pus pe asteptat si a durat cam vreo... ora. In acest timp nu am fost lipsiti de spectacol caci -dupa cum spuneam- nuntile se derulau ca pe banda. Unele cupluri si stuff-ul aferent veneau doar pt a-si face poze cu cladirea universitatii, altii se si cununau la Biserica (fosta) Mitropolitana din incinta, deci toate articolele de nunta vazute in bazar isi aveau aici o larga intrebuintare.
Intre timp, portarul care desi nu vb romaneste doar ceva italiana, probabil ca s-a simtit stanjenit (o alta mostra de bun-simt local ) ca am fost refuzati de d-na ghid si l-a sunat pe d-nul Nicolae spunandu-i ca sunt vizitatori romani (si nu numai, se mai adunasera cativa) care asteapta iar acesta a venit in scurt timp. A format un grup mixt si ne-a condus prin locurile de interes din incinta, povestind cu placere si rabdare in ambele limbi. De noi s-a ocupat parca un pic mai mult si ne-a povestit incantat -printre altele-ca a vizitat si el meleagurile bistritene si nasaudene . Nu mai repet informatiile istorice, demografice si de alta natura aflate de la dansul deoarece au fost descrise foarte bine aici de catre alti vizitatori. Ultimul popas a fost biserica Mitropolitana unde d-nul Nicolae ne-a prezentat la final si trei carti editate in lb romana cu istoria locala din diverse perioade (le-am cumparat pe toate trei si s-au dovedit a fi f interesante) precum si ceea ce mai puteam lua drept suvenir "la cel mai bun pret din oras". Vizita a costat 30 grivne/pers (12 lei/pers) iar cele trei carti , doua seturi de carti postale a cate 20 buc si doi magneti au fost vreo 160 grivne( 65 lei), deci un total de aprox 100-110 lei.
Incantati ca totul s-a aranjat bine pana la urma, am plecat spre centru sa ne continuam plimbarea. Putin mai jos pe str Universitatii am vizionat cladirile facultatii de matematica si a celei de drept, amintite de d-nul Nicolae. Am vrut sa luam pranzul la restaurantul Sorbonna dar nu s-a putut, era inchis, sau rezervat asa ca am continuat plimbarea pe strada Franka pana in Piata Teatrului unde am admirat alte cladiri f frumoase printre care cea a amintitului edificiu cultural si cea a facultatii de medicina.
Am gasit si restaurantul Gnom (nu a fost greu) si am mancat aici fiecare ce a poftit, adica de toate trei felurile la un pret total probabil cam 2/3 din cel de pe pietonal din seara precedenta, nu mai retin exact suma. Cele mai interesante si gustoase mi s-au parut salatele.
Am vazut si straduta M. Eminescu si am iesit apoi iar in str Holovna si apoi pe pietonalul Olga Kobylyanska. Am mai admirat o data cladirile , de data asta la lumina zilei, intalnind si aici alte perechi de miri care imortalizau probabil cea mai fericita zi a vietii lor.
Parcurgand alte doua stradute, am ajuns la Biserica Armeana, cea din caramida rosie. Interiorul cu uriasa orga l-am putut vedea doar din usa, de ce oare?? Inauntru se oficia o cununie! De aici, pe strada Lomonosova am ajuns din nou in str Ruska de unde am luat troleul 2 pana la capat. La coborare, tot din dorinta fetei care oriunde merge e curioasa de produsele locale, am vizitat si marketul Ekvator unde am dat iama ca niste copii la raionul cu bomboane gen "Bucuria" la vrac (mmm... grozave, parca chiar mai bune decat Bucuria ), si la fructe deshidratate si seminte tot vrac. Mi-am adus aminte de vremurile cand se gaseau si la noi asemenea marfuri, prin anii '70.
De mentionat ca in aceasta zona a orasului am auzit mai multi localnici vorbind romaneste.
Am plecat cam pe la 16:30 din curte hotelului si ne-am inarmat cu rabdare pentru ce urma la frontiera. Si am avut nevoie. De data asta vamesii (altii decat in ziua precedenta) erau nervosi si incruntati , nu stiu ce nu le-a mers bine!? Cred ca am contribuit si noi cu ceva incurcand niste pasi si dand pasapoartele granicerului inainte de controlul vamal ... dar s-a rezolvat Altora li se returnau actele nerezolvate si li se spunea sa se mai gandeasca daca nu mai tb pus ceva pe langa pasapoarte . Aglomeratie mare, masini, autocare... totul a durat peste doua ore timp in care am mai facut ceva consumatie la bufetul vamii . La vama romaneasca a mers mult mai repede, nu am stat mai mult de 20min.
Cam asta a fost scurta noastra vizita la Cernauti . Au mai ramas multe de vazut dar cu toate bune si rele ne-a placut , ne-am simtit bine si mi-ar placea sa revenim sa mai vedem orasul dar si imprejurimile .

In Ucraina trebuie sa vizitati TUNELUL DRAGOSTEI

http://ro.secondglob...kleven-ucraina/

Salutare tuturor!
Stie cineva daca se poate trece pe jos de la Sighetu Marmatiei la Solotvino? Dar cu masina? E ceva de facut pe acolo?

Multumesc