Pronumele de politețe pe forum

AdiJapan said:

Hai că ești hazos! Da' prea le pui la suflet!

AdiJapan said:

Vorbele de mai sus sunt scrise de tine la prima pagina a topicului. Ai dreptate că n'am răspuns la întrebarea cheie, dar o să te lămuresc acum.
A fi precaut, a te teme de fapt, inseamnă a evita o pierdere. Fereala de pierdere înseamnă dorință de cîștig. Dorința ascunsă de cîștig. D'aia e și vorba "și'a dat arama pe față". Am tradus ce'ai spus tu. Dacă stai în spatele unui titlu, ăilanți nu numai că n'au de unde să știe ce'ai de gînd, dar instinctiv vor căuta să te ocolească.
Răspunsul tău la întrebare este un "profetic" da, sprijinit frumos pe un "moment" în care viețile noastre vor depinde "esențial" de sîrme, plastice, pixeli și alte minunății scornite de mintea omenească. E drept ce spui, doar că "momentul" ăla încă n'a venit, viața în întregul ei nu depinde și nu va depinde niciodată de internet iar internetul în filosofia lui este de viță americană care e alt soi de cultură și nu se supune unor formalități de adresare artificiale. E un concept de libertate care într'adevăr, fiind dincolo de firea naturală, se va căuta constrîngerea sa, din nevoia feminină de control, de frică. Cînd o să ajungă funia la par, o s'o roadă cineva și o să se termine și cu internetul. Principial, întrebarea ta e o reclamă la pielea ursului din pădure, vrabia de pe gard sau țara arde și baba se piaptănă. P'aia cu nu zice hop pînă n'ai sărit o mai ții minte? Sau una cu mămăligă: De'ar știi omul ce'ar păți / Nici din casă n'ar ieși!
Și o sa'ți spun și o poveste frumoasă, cu miez, e drept că nu'i japoneză ci chinezească dar asta nu înseamnă decît că firea omului e la fel, dincolo de culoarea pielii și copacii pe care se cațără ca să aibă de un' să cadă. Zice așa:
Era odată un prefect căruia îi plăcea să deseneze tigri, da' cum făcea, cum o dădea, tot a pisici arătau. Cam așa i se părea și lui numai că nevrînd să'și recunoască, întreba pe unul și pe altul care și ei de frica lui îi spuneau că's chiar tigri. Într'o zi a chemat un logofăt și l'a întrebat și pe el. Omu' era și el cu teamă, dar sincer cu sine. Și pentru că era sincer, a zis:
- Domnule prefect, nu pot să vă spun, pentru că mă tem.
- Pentru ce te temi?
- Mă tem de dumneavoastră.
- Păi eu nu mă tem.
- Ba vă temeți.
- De cine?
- De cer.
- Da? Și ceru' de cine se teme?
- De nori.
- Și norii de cine se tem?
- De vînt.
- Și vîntul de cine se teme?
- De pereți.
- Și pereții de cine se tem?
- De șoareci.
- Și șoarecii de cine se tem?
- De cel pe care l'ați desenat dumneavoastră.
...
Vorba dulce, mult aduce, da' un nebun aruncă o piatră și zece înțelepți nu reușesc s'o scoată.
Și unu' scos de mandea: dacă măsori copaci, să'i cauți și de rădăcini.
Ș'am încălecat p'o șea și v'am spus povestea'șa!

Edited by Nutrul, 30 June 2009 - 11:29.

Eu as propune sa se scoata pronumele de politete din limba romana. Englezii nu au. Doar noi romanii ne complicam viata, de inteligenti ce suntem

„Englezii nu au.” – (Blitzkrieg)

Englezii nu au multe și n-au mai murit. Noi ne complicăm cu termenii de politețe și ei cu ținuta. Fiecare cu modul său de viață. Nu vă place în România? Duceți-vă la englezi.
Englezii au inima pe dreapta și merg pe stânga!

Nutrul, on 30th June 2009, 18:26, said:

Aveți dreptate, e defectul meu. Dar nu pot altfel, pentru că știu că, dincolo de monitor, cabluri, softuri și alte îmbîrligături tehnice, cei cu care vorbesc sînt niște oameni, oameni adevărați, în carne și oase, din cei pe care dacă-i piști îi doare. La drept vorbind unii de pe-aici se poartă în așa fel încît merită să-i doară, dar nu-mi stă mie în fire să pedepsesc oamenii.

În ce privește viitorul internetului, am păreri cu totul contrare. Bineînțeles, nu le pot dovedi pînă cînd acel viitor nu devine prezent.

Ei, mă Adi, nu știu dacă o să poți tu să ciupești oamenii cu tastatura sau cu monitorul, fizic vorbind. Supusul prefectului din povestea de mai sus se temea de bătaie, sau de tăiere din leafă, nu că avea să'i spună jupînul că pisicul din desen e tigru, asta se știa deja. Vorbele n'au cum să te doară, că d'aia e și zicala "l'a bătut cu vorba". Conștiința e înaintea științei. Și de ce să'i doară pe unii de pe aici? Că merită? Cine ești tu să împarți dreptatea cu polonicul? Îți stă în putere să judeci pe alții în temeiul că tu ești drept și alții greșiți? Da' de unde vericule atîta putere, zău că vreau să văd și eu să mă minunez! Din cărți? Crede și nu cerceta, cumva? Sună cunoscut. Pocăiți'vă!, ne spui tu stîncos. Păi de ce să ne pocăim? Că acum nuștiucîtă vreme un cap pătrat a făcut niște reguli și a decretat că așa i'a venit lui pe chelie și trebuie respectate. Punct. Ce să spun, sunt mișcat, d'aia nu mai plouă. Știu, o să invoci respectul generic. Iar o luăm cu prudența, dacă interlocutorul e profesor, preot, milițian, mamaie, nu se știe niciodată, mai bine să fim smeriți, că dar din dar se face rai și tot așa. Adică decît să gîndim, să fim liberi și fără frică, să ne asumăm în mod conștient realitatea, ne pitim frumos după o convenție care ne eliberează de responsabilitatea adevărului. Ce să zic, briliant! De unde și hazuri istorice precum "În ce privește viitorul internetului, am păreri cu totul contrare. Bineînțeles, nu le pot dovedi pînă cînd acel viitor nu devine prezent." Păi dacă nu poți dovedi ceva cu argumente palpabile, nu mai face profeții, nenicule! Ce zici tu acolo e o fandaxie, vis. Iar visele nu sunt altceva decît aranjarea informației neuronale în sinapsele care le administrează, în timpul somnului. Datorită activității cotidiene, mintea umblă la sertare și aduce pe masa de lucru informații, idei, simțuri receptate pe care le compilează. Noaptea, cînd și cînd, dacă a fost deranj mare pe masă și n'a fost timp de curățenie, mintea stă peste program și începe să pună titlurile pe veresii. Mîncare la mîncare, haz la haz, cuvinte la cuvinte și tot așa, ca la bibliotecă. E, stînd peste program, nu poți să lucrezi pe întuneric, mai rămîne o lămpiță aprinsă și domnii ochi (ăștia chiar sunt domni!) cum sunt ei băgăcioși vad cum zvîrle mintea jucăriile pe la locul lor. E, în toată oboseala aia, lumină mică, vîjîială, nu se înțelege mare lucru. Dimineața, ochișorii conștincioși îi trimit lu' domnu' creier ce'a mai rămas pe instalație, adică o halimaie de senzații de la curățenie. Creieru' deschide retroproiectoru' și vede: cai verzi pe pereți, lumini albastre, pisici, bunici, mîncări și alte măscări. Acu', depinde de la om la om, cît stres a înghițit și cum i se par lui ghiveciurile astea. Ăia obosiții rău, zic, da, e un semn. Ăia treji se rîd și gata. Mai e o categorie, cea mai tristă, care în loc să gîndească s'a lăsat pradă fabricilor de vise: băutura, drogurile, sexismul, teologia, industria de divertisment, într'un cuvînt evadarea din realitatea care DOARE!
Așa că pînă mă mai muncesc eu cu niște gînduri, îți urez somn ușor și vise plăcute!

Nutrul, on 30th June 2009, 21:43, said:

Pînă acum mă gîndeam că mă luați peste picior la modul fin și oarecum acceptabil, dar de data asta vă bateți joc de mine grosolan.

Îmi atribuiți afirmații pe care nici n-am visat să le fac: că aș putea să ciupesc oamenii prin internet, că aș vrea să împart dreptatea, că putere, că cărți, că pocăiți-vă și alte inepții. De unde le scoateți, domnule? Aberați cu grație despre vise (mai departe de subiect nici că puteați sări), nu cumva erau și astea niște resturi de vise și mi le vărsați mie? Mersi, n-am nevoie, deșeuri găsesc și pe-aici.

Îmi cereți argumente pentru cum cred eu că va evolua internetul, dar la predicțiile dumneavoastră de dispariție a internetului (nici mai mult nici mai puțin!) ce argumente ați adus? Nema. Doar chichirez gîlceavă.

Sigur, e greșeala mea, pentru că vă iau în serios. Poate ar trebui să vă iau exemplul: să citesc din doi în doi ce spun ceilalți și apoi să debitez verzi și uscate despre ce-mi imaginez eu că ar fi spus.

Nitam-nisam...
Îmi amintesc de o replică a lui Ion Omescu, dintr-una dintre piesele lui: ”Puterea absolută corupe în mod absolut”. Era vremea lui Ceaușescu și ne răcorea. Deși, o suspectez de lipsă de originalitate. Parcă îmi aduce aminte de ceva...
Am amintit-o doar pentru a o putea parafraza: ”Competența absolută irită în mod absolut”.

E absolut ciudat cum vă atrageți inamiciții doar pentru că dvs știți...  totul. În materia limbii, mai ales a gramaticii române.

Ultimul flăcău și-a făcut cont (eventual clonă?!) doar ca să vă înjure. Subliniez, el nu vrea (în principal) să ne arate că mai știe și el câte ceva, ci e preocupat, în primul rând, să vă înjure. Cazul nu e singular. Ca și primarul ”care este”, ei cred că te uiți pe ”Goagăl” și mai știm și noi câte ceva. Mai dă-i în mă-sa pe alde Liiceanu, Pleșu, Patapievici... AdiJapan, că mai știm și noi câte ceva (formula o repet pentru că aparține acestui gen de... cultură). Bine zice româna, care are un singur cuvânt pentru ”cultura porumbului” și pentru ”cultura Renașterii”.

AdiJapan, on 30th June 2009, 06:19, said:

ma irita cand cineva imi spune domnule, inclusiv atunci cand sunt in uniforma dar atunci accept pentru ca omul respecta (cat mai exista respectul ala) uniforma si nu omul, mai ales la constitutia mea. mi se par fad, ironic si rautacios

referitor la ce e rosu...parca ti s-a mai spus de vreo 2 ori pe aici ca exagerezi cu egocentrismul tau, de fapt al ideilor tale. si mai ales cine nu gandeste ca tine e prost....bineinteles nu faci persoana respectiva prost pe fata ci ii dai de inteles foarte clar. te aperi in spatele unor argumente elevate care de fapt nu demonstreaza nimic si cine nu e cu tine nu merita bagat in seama, iar cand cineva iti vine cu argumente pentru maria ta nu sunt bune...pe atatea paginii si din atatea argumente si raspunsuri se pare ca nici unul nu-ti convine de aceea stau si ma intreb oare ce dracu vrei pana la urma? raspunsurile te nemultumesc ca nu corespund ideilor tale, argumentele aduse in favoarea raspunsurilor sunt niste argumente idioate ca nu-s luate de pe wiki sau nu apartin unor oameni celebri, discutiile/polemica purtata de oricine cu tine e ineficienta din punctul tau de vedere deoarece nu-ti impartaseste nimeni ideile...deci, ce vrei pana la urma urmei?

ti-am dat citat din raspunsul tau ca sa nu ma acuzi de straw man...si o dai la intors. ca sa-ti fie clar societatea reala e foarte diferita ca norme si valori de cea internauta. dar tu exact acest fapt nu-l accepti. daca parerile pe care spui ca le-ai extras din discutiile de aici s-ar aplica si in societatea reala s-ar simti diferente majore in relatiile interumane. dar pentru societatea de pe un forum care nu are regula de cum te inscri ca trebuie sa vb cu "domnul/doamna" iti garantez ca acele pareri sunt foarte viabile si se pare ca sunt convenabile pentru mai bine de 90% din populatia softpediei, doar pe tine te zgarie pe retina cand cineva nu-ti spune "domnul"

si nu, nu incep o discutie prin a considera ca ma insel...ci accept ideea ca ideile discutate sa fie false. nu m-am nascut atoatestiutor ca dumneavoastra asa ca inca invat, si ca sa invat imi expun si eu parerile mele umile....pareri de care uneori sunt foarte sigur deoarece le-am experimentat pe pielea mea alteori nu prea sigur deoarece nu-mi apartin.
asta nu inseamna ca in orice discutie pe care o incep sau o continui trebuie ca eu sa am dreptate. doar ca tu nu acepti ca si altii sa aibe dreptate.

Blitzkrieg, on 30th June 2009, 12:30, said:

Fals, englezii au pronume de politete, ba chiar tin la ea atat de mult incat persona a II-a plural (you)  a acaparat-o pe a II-a singular (thee).

AdiJapan, on 30th June 2009, 18:01, said:

las ca nici tu nu esti mai cu mot...si tu bagi cuvinte in gura omului. uita-te pe pagina cealalta la raspunsul meu si apoi la al tau sa vezi ce  e in neconcordanta. inainte sa arunci cu pietre ar trebui sa-ti vezi barna din ochii tai


ps: poate nu observi asa ca iti dau eu mura-n-gura: n-am zis niciodata ca incep o discutie prin a considera ca ma insel...dar tu omule de paie, ca sa ma combati si sa arati ca tu esti Maria SA atoatestiutorul.....te cam bati singur marite domn.

Edited by VipeR85, 30 June 2009 - 19:22.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Ce e drept, mi s-a spus, dar sînt povești. Nu sînt deloc egocentric (de unde o scoți?) și nu-mi stă în obicei să-i consider pe alții proști, deși probabil unii sînt. Chiar aici pe forum am găsit cîțiva oameni care mi se par de la o poștă mai deștepți ca mine, deși avem opinii contrare.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Ești prea drăguț. De fapt nu mă apăr și nu mă ascund, ci procedez așa cum ar trebui să facă oricine: îmi susțin opiniile cu argumente. Mai cunosc și alte căi de a „discuta”: cu bătaia de joc, cu pumnul, cu amenințarea, dar nu e genul meu.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

O, dimpotrivă, cine gîndește ca mine nu e interesant, pentru că nu pot afla mai nimic nou de la el (exemplu concret: Ravinescu). Exact pe cei care vin cu păreri opuse îi bag mai mult în seamă (exemplu concret: Pamfil Năstase). Problema este că unii doar dau impresia că au păreri opuse, de dragul conflictului și al adrenalinei, dar de fapt n-au nici o părere, ci doar chef de ceartă.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Am spus deja de ce nu-mi „convin” argumentele aduse, toate au cîte un defect. Dacă vrei le luăm la rînd, deși le-am mai discutat o dată. Încă ceva, nu numărul argumentelor contează, ci calitatea lor, deci n-are importanță că au fost „atîtea”. Ar fi de ajuns unul și bun.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Fals, vezi mai sus. Discuția (nu neapărat polemica) e ineficientă din multe motive. De exemplu foarte adesea cînd pun o întrebare simplă, relevantă și concretă, interlocutorul o ocolește. O ocolește cu intenție, pentru că știe că dacă ar răspunde, răspunsul acela ar fi un argument împotriva părerii lui. Cîtă vreme participanții la discuție nu urmăresc să-și clarifice ideile, așa cum ar trebui, ci doar să-și apere poziția, discuția nu va decurge normal. Apropo, fiindcă ai impresia că și eu țin cu dinții la părerile mele, nu-i nici pe departe așa. Consider că sînt foarte flexibil și receptiv la dovezile aduse de ceilalți. De atîtea ori am renunțat la părerea mea, chiar bucuros (pentru că am învățat ceva nou), atunci cînd am primit acele dovezi. Nu mi se pare nici o rușine să te răzgîndești atunci cînd îți dai seama că greșeai. Știu însă alții care își mențin cu încăpățînare poziția în ciuda oricăror argumente, oricît de zdrobitoare. Li se pare o chestiune de mîndrie.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Este cea mai bună întrebare pe care mi-ai pus-o pînă acum. O să discutăm, poate, dar nu e locul aici. Oricum, există un motiv bine definit pentru care particip la forum. Nu vin nici să mă dau mare și nici să-mi omor timpul, cum văd că e moda pe-aici.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Faptul îl știu și îl accept. Dar de aici pînă la a aborda pe oricine cu tu pe internet e cale lungă și încîlcită.

Nu amesteca este valabil cu se aplică. Argumentele 5 și 6 ar trebui să fie valabile peste tot, deci ar trebui să ducă la dispariția pluralului de politețe și în societate și pe internet. Faptul că asta nu se întîmplă înseamnă fie că argumentele sînt greșite, fie că există forțe (sociolingvistice) opuse, mai mari, care mențin pluralul de politețe.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Am mai zis-o de cîteva ori, ultima dată ieri: nu pretind să-mi spună nimeni domnul, și de fapt nici n-ar putea, pentru că în română domnul se folosește doar împreună cu numele de familie sau cu funcția, titlul etc. Mi s-a spus „domnule AdiJapan” de multe ori, și la Wikipedia, și pe diverse forumuri, dar sună groaznic. Oricum, discuția de aici nu este despre domnul, ci despre pluralul de politețe.

Apoi chestia cu regula: nici în societate nu este o regulă bătută în cuie că trebuie să vorbești cu dumneavoastră față de cutare sau cutare. Există în schimb o normă socială, adică un obicei încetățenit pe care societatea în ansamblul ei îl consideră bun.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:10, said:

Fals, am explicat deja.

VipeR85, on 1st July 2009, 02:19, said:

Ai spus: „incepi o discutie prina considera ca tu ai dreptate si ceilalti se inseala”. Bineînțeles că la începutul discuției vin cu părerile pe care le am în momentul acela, bineînțeles că cred că am dreptate, iar dacă alții au păreri contrare bineînțeles că cred că se înșeală. Cum altfel? Dar asta doar la începutul discuției. Pe măsură ce apar argumente este posibil să-mi schimb părerile, uneori să le nuanțez, alteori să le schimb radical, adică să cred că eu mă înșelam și că alții aveau dreptate. Nu e om de paie, ci pur și simplu am dedus concluzia logică: dacă nu așa, atunci invers. Și fiindcă nu era verosimil ca tu să începi discuțiile considerînd că te înșeli, am spus mai departe: „Serios vorbind, [...]”. Sper că mai clar acum.

Dați strălucire discuției. Nu vă adânciți în conflict. Deja nici ironia , sau glumele mele, nu-și mai au rostul. Dați strălucire discuției. Vă rog!

Thomas-, on 1st July 2009, 02:15, said:

În engleza actuală you nu este perceput ca pronume de politețe. Este valabilă afirmația că engleza nu are pronume de politețe, în afară de cele onorifice (Your Majesty etc.).

Pe de altă parte și comentariul acesta al lui Blitzkrieg:

Blitzkrieg, on 30th June 2009, 18:30, said:

conține cel puțin două erori:

1. Politețea gramaticalizată nu apare și nici nu dispare printr-o propunere a cuiva, oricine ar fi el. Este un fenomen de masă, care pornește de la un eveniment foarte limitat (de exemplu în latină pluralul de politețe se folosea inițial doar față de împărat) și se răspîndește treptat la toți vorbitorii. Există limbi în care în prezent asistăm la o relaxare a politeții și altele la care ea devine mai strictă. Vorbim, desigur, de politețea din gramatică. Cea socială e altă poveste.
2. Nu doar noi românii avem politețea gramaticalizată, ci și francezii, rușii, italienii, nemții, chinezii, japonezii, estonienii, maghiarii, turcii etc. etc., fără ca asta să reprezinte o „complicare a vieții” sau o lipsă de inteligență. Engleza este mai degrabă de partea excepției decît a regulii.

AdiJapan said:

Dragul meu, este departe de mine intenția de a te umili. A umili înseamnă a supune pe cineva, în concluzie a'l exploata. Nu am nimic de cîștigat material dacă te pun pe tine sau oricine altcineva într'o poziție inferioară, și dacă ai avea răbdarea și sîrguința să recitești posturile mele, așa figurative cum sunt și nu ad literam cum le'ai interpretat, vei avea o altă imagine. Dacă mă crezi, bine, dacă nu, tot bine. Deciziile pe care le luăm sunt date de suma cunoștințelor adunate de cînd ne naștem și sunt controlate de ceea ce numim conștiință. E corect pînă aici, nu? Direcția în care lucrează deciziile este dată de liberul arbitru, gîndirea plus instinctul. (Vezi, asta e prost și cu forumurile astea, nu sunt foarte interactive, nu'ți oferă ragaz să'ți răspundă interlocutorul, în fine...). Într'o situație dată se vor cumpăni argumentele, dar spre deosebire de planul material, liberul arbitru va influența măsurătoarea în funcție de puterea gîndirii sau tăria instinctului.

AdiJapan said:

Aici este cheia răspunsului la întrebarea care a încins discuțiile atît de tare. Ți se pare că aș putea desconsidera raționamentul de mai sus? În tot ce'am scris nu am căutat decît să arăt că nu ne putem nega instinctele dar nici nu putem ne lăsa în voia lor. Tu ești o fire cerebrală, moștenită mai mult ca sigur dintr'o familie de oameni erudiți. Pentru comparație, eu sunt un vierme, o amibă, născut într'o familie de muncitori fără prea multă carte. Însă amîndoi am avut aceleași instincte cînd eram mici și am primit aceeași educație tip "cei 7 ani de'acasă": respectă'i pe cei mai în vîrstă, pune lucrurile la loc după ce le'ai folosit, spală'te pe dinți, poartă'te frumos pe stradă, nu zbiera, le știm foarte bine pe restul. Conform acestor învățături ne'am croit un drum în viață, și pe măsură ce am urcat ierarhic am început să asociem gîndirea cu binele și instinctul cu răul. Ăsta este și motivul pentru care intervin conflictele, lipsa de echilibru între știință și conștiință, cînd liberul arbitru îndeamnă pe unii să aleagă logica și pe alții impulsul. Știi care e hazul? Tu ești impulsiv în gîndire iar eu logic în impulsivitate. Tu ai trîntit în drum argumentația rece, matematică și implacabilă, eu te'am dus cu vorba de la rădăcina copacilor în slava cerului, printre iepuri, nori, țărani, porumb, pisici, vise și pereți. N'am vrut să te jignesc în nici un fel. Îmi pare tare rău că nu ți'am smuls măcar un zîmbet, înseamnă că's chiar prost, și'atunci dreptatea e de partea ta. Mă dau bătut.

Pornind de la ;

Quote

In Romania formulele de politete le adresam doar celor in varsta sau cu functii foarte inalte?
Intreb pentru ca personal  m-am lovit de astfel de replici.
De atunci am renuntat la aceste forumule  pe forum pentru ca majoritatea m-au intrebat daca am 80 de ani(sau;-Draga!Vezi ca nu-s chiar asa de batran/a sa vorbesti cu mine asa).
In alte tari esti etichetat  ca o persoana educata/comportament civilizat si educatie aleasa  cel putin aici unde sunt eu.
Cum/Cind/Cu Cine ar trebui sa le folosim?
Multumesc.

Edited by Ulpiatraiana, 07 September 2012 - 10:21.

In viata de zi cu zi merg,mai ales daca e mai mare ca tine,ai respect fata de ea,nu este de acord sa o tutuiesti.
Pe forumuri in niciun caz.

A mai fost o discuție pe tema asta aici:
http://forum.softped...tethe-pe-forum/

AdiJapan, on 07 septembrie 2012 - 12:24, said:

Multumesc nu am stiut.
De fapt gresala  este a mea pentru ca nu am cautat.
Rog Domnii Moderatori sa lege/stearga acest topic.