Hernie de disc

-Diana-, on 26 februarie 2017 - 11:37, said:

Eu am luat si 5x400mg/zi Gabaran si nu prea avea nici un efect. Singurul efect era ca ma adormea, il iau si acum ocazional cand nu pot sa dorm. Tramadol are ceva efect, dar putin. Dupa fizioterapie ma doare mai rau decat inainte.

Edited by triplex, 25 March 2017 - 08:53.

Stii ca Gabaranul este indicat in epilepsie si dureri neuropatice periferice, nu?
Nu cred ca e ok sa il iei in insomnii, dar daca pe tine te adoarme, in fine...

Mie imi trecea durerea de la el, nu ma adormea deloc.

Fizioterapia ``rascoleste`` in primele zile, de obicei. Ai terminat toate zilele de procedura si te doare mai rau? Ceva nu este ok, poate intensitatea curentilor nu este potrivita sau procedurile in sine nu sunt alese corect.

In alta ordine de idei, mi-am tras un RMN si de bine nu prea e, inclusiv nivelul operat. Apai nu stiu de ce, ca doar n-am facut nimic contraindicat, bine, nici indicat, aici ma refer strict la gimnastica coloanei.

Eh, am gresit eu cand am zis fizioterapie, am vrut sa zic exercitiile de kineto. Fizioterapia (curenti, masaj, etc.) la mine nu are absolut nici un efect, nici bun nici rau.

In schimb dupa exercitiile de kineto, absolut intotdeauna ma doare mai rau. Si sunt exercitiile pe care le recomanda toti terapeutii. La kineto mi-au spus sa nu le mai fac daca ma doare mai rau, neurochirurgii mi-au spus sa le fac in continuare si sa trag cat mai tare, chiar daca ma doare mai rau. Parerea mea este ca exercitiile de kineto ajuta daca esti rahitic sau supraponderal. Daca ai cat de cat conditie fizica, exercitiile alea de kineto sunt apa de ploaie si nu cred ca vor intari muschii destul incat sa nu te mai doara spatele.

Buna,
Va citesc de multi ani, de prin 2011 cred, pe vremea cand tu Diana aveai un alt nume pe forum. Chiar tin sa va multumesc pentru tot ce-ati povestit. Pe langa faptul ca m-am regasit in multe ipostaze, de fiecare data cand faceam cate o criza urata, intram pe forum si cititnd prin ce treceti parca deja durerile mele imi pareau mai mici pe langa ce povestiti voi. Pe unii dintre voi chiar va consider superoameni sa traiti cu hernii uriase, rupte si sa te zbati sa eviti operatia, chiar inteleg greu cum poti sa suporti asa durere si sa mai mergi ori sa muncesti. Eu am o hernie destul de mica pe L4-L5, m-am aranjat cu ea acum vreo 8 ani cand m-am aplecat si rasucit brusc sa iau ceva de jos. Nu stiu cat a fost leziunea initiala ca nu am facut atunci RMN dar dupa vreun an de stare relativ buna au inceput dureri de coapsa stg. Hernia e posterioara, circumferentiala, ocupa ambele foramene presand ambele radacini ceva mai mult stg si usoara stenoza de canal lombar DAR nu este atat de mare sa justifice o interventie chirurgicala. Fizioterapia si kineto nu mi-au facut bine. Am stat vreo 2 saptamani la Amara cu pensionarii si am venit mai intepenita decat am plecat. Kineto nu am depasit niciodata exercitiile de faza I pentru ca intram iar in criza acuta si o luam de la capat. In 2012 am facut o nucleoplastie cu rezultate undeva spre zero, de asteptat avand in vedere ca hernia avea deja cam 3 ani. Pe la inceputul lui 2014 cand se umpluse paharul, zic gata, caut un medic sa ma taie, vreau si eu sa am o viata cat de cat normala. Culmea, raman insarcinata. Ce operatie ca nici un antiinflamator n-am mai luat. Pana pe la 7 luni a fost ok dar ultimele doua le-am facut in pat. Am alaptat doar in pat pe o parte pentru ca in sezut sunt ani buni de cand nu mai pot sta mai mult de 5-10 minute, adica stau dar cand sa ma ridic nu ma pot indrepta. Crizele provocate de statul in sezut mi-au trecut intotdeauna mult mai greu fata de cele de la stat in picioare ori mers. Cand avea fata 8 luni am ridicat-o din patutul ei si cand s-o asez pe patul mare am intepenit iar. Am ridicat-o cu genunchii indoiti dar nu stiu ce s-a intamplat, cred ca m-am intins mai mult cand s-o pun in pat. Ma rog, va povestesc asta pentru ca vorbeati despre Dr. Cristescu. Au venit socrii sa stea cu copilul ca eu eram lata in pat si la vreo 2 saptamani cand am fost in stare sa merg, cu RMN in mana la Dr Cristescu. Sunt convinsa ca profesional e de nota 20 pe interventii dar mie mi-a lasat un gust amar. Nu are pic de empatie si mi-a dat impresia ca nu ma crede cand ii spuneam cum s-a declansat ultima criza. S-a uitat cateva secunde pe RMN, a zis ca e ceva acolo dar nu pune nici o problema, in nici un caz interventie, eu zic asta e o veste foarte buna dar va rog sa-mi sugerati o solutie ca sa-mi pot ridica copilul. Mi-a raspuns accentuand "dar PUTETI sa-l ridicati fara probleme", eu cred ca aveam o privire tâmpa zicand incet ... pai asa am intepenit acum cateva zile, ridicand-o....el a repetat "dar puteti sa ridicati", ma rog, am iesit descumpanita si cu nr de telefon al unui kinetoterapeut care a venit acasa. Anul trecut cam 1 an jumatate avea cea mica cand am scapat-o afara in ploaie, m-a alergat toata curtea, era uda pana la piele si plina de noroi, ce sa-i faci? a trebuit sa o iau in brate s-o bag in casa si am urcat-o pe scari. Atunci n-am avut nimic dar la cateva ore n-am mai putut sa merg. De atunci o tin cam asa. Prin decembrie s-a accentuat durerea de picior, durere ascutita la coborat scarile dar in restul timpului era suportabila. Acum o luna, asa din senin n-am mai putut pune piciorul in pamant. La vreo 4 zile a dar semne ca trece dar a reaparut dupa vreo jumatate de ora de stat pe langa aragaz. Cat stau in repaus se mai potoleste. Sunt convinsa ca va trece si criza asta dar m-am saturat, vreau sa pot sta pe un scaun normal fara sa ma tot foiesc cautand o pozitie, sa pot sta o ora in picioare ori sa-mi pot face o piata ca nu mai stiu cum e sa intri intr-un magazin, sa ma pot apleca sa incalt copilul ori sa-i schimb pampersul, sa dorm omeneste nu cu patru perne in jurul meu ca sa nu ma intorc ori sa-mi aplec capul in fata (am si o hernie cervicala). Hai ca m-am lungit.
Pe scurt, un nou RMN si o vizita la dr. Craciunas la Metropolitan. O prima impresie extraordinar de buna. E posibil sa ma opereze dar trebuie sa fac luni si un EMG cu ac. As vrea sa va intreb daca aveti vreo experienta legata de spitalul Metropolitan, nu prea stiu ce sa-mi pregatesc, pijamale, trening, cum sunt primele ore dupa operatie daca as putea sa le trec fara insotitor, cat timp trebuie stat doar pe spate, cat de mare e greata dupa anestezie, daca a fost sonda urinara ca de clisma stiu ca nu scap, din astea. Iar pentru acasa, as vrea sa stiu dupa cat timp se pot urca si cobori scarile si nu-mi dau seama cam cat timp ar fi necesar sa am pe cineva care sa aiba grija de copil (are acum 2 ani si 3 luni). Stiu ca ati mai povestit dar acum mi s-a cam golit mintea.
Diana, imi pare rau, ai si simptomatologie? Tu mi-ai fost mereu un exemplu de vointa. Nu stiu cum ai avut taria sa mergi la a doua necleoplastie, eu am jurat ca asa ceva nu mai fac in viata mea. Ori sa te dai pe mana aluia de ti-a sucit gatul, vaaai. Pana si faptul ca nu ai facut dependenta de la atata Doreta, spune ca ai un psihic beton. Mai iau si eu tramadol ori combinatii Zaldiar/Doreta dar chiar dupa numai 4-5 zile in doza mica si tot imi da dependenta. Nu mai pot sa dorm bine si parca devin deprimata, irascibila. E nevoie de 2-3 zile sa redevin normala.

letho, on 26 martie 2017 - 01:12, said:

ce sa mai zic ,...eu la fel am patit la Cristescu ,deci SUBSCRIU la tot ce-ai scris despre el......nu numai ca mi-a lasat un gust amar datorat superficialitatii cu care m-a tratat dar m-a trimis la altul ,...ceva de terapia durerii , dr. palea ovidiu care saracu a incercat sa-mi faca ceva infiltratii pt. amandoua picioarele si TOT DEGEABA ! Nu numai ca n-au avut efect ABSOLUT deloc dar mi-au trasformat durerile din picioare in arsuri (durere tip arsura) care cateodata nici noapte nu ma lasa sa dorm !
WTK (scuze) cu medicina din Ro !
La Craciunas am fost inaintea operatiei (COMPLET NEREUSITE) a dr. mindea stefan ,..acel "MARE SPECIALIST" venit din America care mi-a luat 20.000 lei de pomana .(de fapt nu chiar de poamana ,........ mi-a declansat si durerile pe partea dreapta care inainte nu le aveam)
Am avut un feeling atunci cand Craciunas mi-a zis ca trebuie operat doar un etaj L4-L5 (si nu  2 ,...cum m-a facut mindea ) , dar nu l-am ascultat ,........SI ACUM IMI PARE RAU ,....nu vorbesc numai de bani ci si de suferinta care a venit dupa aceasta interventie facuta la medlife de acel medic lacom.
Ca o concluzie , dupa exerienta mea ,....INCEARCA si la Dr. Craciunas !
In priviinta anti-inflamatoarelor ,....AI MARE GRIJA ,...eu mi-am paradit stomacul !

Multumesc pentru raspuns! Dr Craciunas mi-a inspirat incredere si e mare lucru. Sa vad ce decizie va lua dupa EMG-ul de maine despre care poate va povestesc tot maine ca sa nu uit detaliile. Legat de EMG, pentru L4-L5 in care muschi se baga acele? Nu stiu cu ce sa ma imbrac, parca nu-mi surade sa stau in chiloti jumate de ora - ori mai mult??
M-a mai lasat spatele putin iar piciorul e clar mai bine, am urcat azi scarile de 3 ori cu dureri minime. Am chiar doua zile fara antiinflamator si tramadol.
Sanatate va doresc!

letho, on 26 martie 2017 - 22:16, said:

daca-i vorba de acei nervi ,...din pacate n-ai de ales tinuta ,.........gandeste-te ca esti la plaja
uita-te aici :

http://3.bp.blogspot...0/dermatome.jpg

te asteptam cu impresii ! BAFTA MAXIMA !

Am facut EMG la Clinica Academica de pe Pitar Mos. A costat 340 de lei si rezultatul l-am primit pe loc. Am avut noroc, nu stiu, poate depinde si de aparat adica de ace ori de mana medicului dar pe mine nu m-a durut desi toleranta mea la durere e foarte scazuta. Mi s-a facut doar pe piciorul stg pe L5 la nivelul tibiei, gamba, mai multe locuri de pe acolo inclusiv degete. Am semnat un formular in timp ce doamna doctor imi explica in ce consta procedura si ca va fi o senzatie de disconfort si usoara durere, moment in care eu am spus ca ma astept la durere si sper sa nu o deranjeze daca involuntar voi tipa. S-a mirat foarte tare, zice, vaai dar nu are cum, acele sunt asa de subtiri, ma rog... acum nu stiu daca a fost influentata de frica mea dar a fost foarte delicata si blanda. Prima parte a procedurii a fost cam neplacuta, unele impulsuri electrice au provocat si o usoara durere pret de cateva secunde, atat. La partea cu ace am avut o mare surpriza, primul ac nici nu mi-am dat seama cand a intrat! M-a pus sa incordez muschiul, apoi sa-l relaxez total si a bagat acul: am simtit asa o piscatura usoara ca nici nu mi-am dat seama ca acul era deja bagat, apoi o usoara jena atunci cand trebuia sa incordez mai tare. Asa a fost la toate acele, sincer nu mai stiu cate au fost, vad acum pe picior cateva semne de intepaturi parca 3 pe partea anterioara si unul gamba posterior, unul deaspra genunchiului apoi inca unul la nivelul coapsei deasupra genunchiului, asta din urma a fost suplimentar pentru ca acolo e locul unde ma doare pe mine constant.Toata povestea asta a durat cam 30 minute timp in care dna doctor a explicat mereu ce face si ce voi simti. Eu una cel mai mare disconfort nu l-am avut la procedura in sine ci la pozitia pe spate dar am putut sa indoi celalalt genunchi si a trebuit sa stau putin si pe burta dar dr a fost extrem de intelegatoare si am adoptat o pozitie asa de semi-burta LOL. Rezultat, discreta suferinta radiculara de tip L5 stg cu minima activitate de denervare. Astept decizia de maine, sper sa ma opereze.
In concluzie, am avut noroc de ace subtiri si mana buna. V-o doresc si voua sau mai bine fara

letho, on 28 martie 2017 - 18:03, said:

asa ziceam si eu in 2014 ,...in afara faptului ca sunt mai rau ca inainte , a trebuit sa fiu pensionat medical intrucat cu 3 etaje operate ........cam greu mai stau in picioare !

@Letho,

in primul rand, al doilea si al treilea, iti doresc sanatate multa!

Recunosc ca m-a speriat postarea ta, mai ales ca si noi vrem un copil in viitorul apropiat, mai ales din cauza varstei mele nu tocmai indicata de procreere (39 ani impliniti in februarie) si a faptului ca actuala mea jumatate nu are copii si vrea macar unul comun, pe langa ce posed eu la cazier. (bine, el vrea gemeni, sper ca nu se va intampla dezastrul)

Despre Cristescu ai spus exact ce am crezut si eu, empatie zero barat. Profesionalismul nu i-l contest, mai ales ca acum merg pe picioarele mele, nu pot sa zic ceva rau ca ma bate Doamne-Doamne.
I-ar trebui cu siguranta niste lectii de empatie, insa am o explicatie si pt comportamentul asta: probabil ca a vazut atatea cazuri grave, incat ale noastre sunt niste nimicuri pt el.

Dramele noastre nu sunt intelese decat de noi, cei care am trecut prin situatii de genul ``nu imi pot misca piciorul``, ``vreau sa cobor din pat si nu pot``, ``ma tarasc pe pereti sa ajung la baie`` etc

Eu nu am sa uit ultima perioada, cea dinainte de operatie, cand nu puteam sta macar pe vasul de toaleta, asta dupa ce ma tineam la propriu de pereti sa ajung pana la baie.
Este un sentiment mizerabil care iti macina creierii si sufletul, iti demonstreaza micimea fiintei tale si ai vrea sa te certi cu tot Universul pt asta.
Slava Domnului ca a trecut si perioada asta!

Despre nucleopastiile mele, ce sa zic? Le-as uita daca as putea, insa nu se intampla asta.
Au fost mai grele decat microdiscectomia, oricum. Macar la asta, am fost anesteziata general, nu am simtit durerile deloc.
Nucleopastiile au fost extrem de dureroase, repet pt cine nu stie, mie nu imi prind anesteziile locale, naiba stie de ce.

Nu iau niciun fel de tratament. Am zile cand ma doare usor spatele sau mai tare, dar si zile in care nu ma doare deloc.
Am observat ca ma doare destul de tare cu cateva zile inainte de venirea menstrei, insa tot nu iau nimic, am luat atatea pastile incat am inceput sa le urasc...

Despre psihicul meu, ce sa zic? E tare pt ca viata m-a calit. Cand te trezesti la 33 de ani, mama-singura, cu 2 copii de 3 si 5 ani, cu muuulte probleme, te calesti instant.
Dar aste e de domeniul trecutului, se pare ca viata ne ofera si bucurii, chiar daca mult mai tarziu.

Sanatate multa iti doresc, fii tare!

-Diana-, on 29 martie 2017 - 08:22, said:

Diana ,...sincer nu stiam treaba asta ,....chiar IMI PARE RAU

A, stai linistit, e poveste veche, acum copiii au 9 si 11 ani si exista si un Mr. in viata mea.
Multumesc, oricum!

-Diana-, on 29 martie 2017 - 17:44, said:

OK,...FOARTE BINE AI FACUT ! sa-ti dea D-zeu multa dragoste dar si sanatate !

apropo de sanatate ,...ai auzit ceva despre acest domn

http://www.sandubrin.../cine_este.html

sau altcineva daca a facut cu dansul ceva proceduri ????? ca..........m-am saturat de "profesionisti" care vor doar bani si rezultate ....IOC !

-Diana-, on 29 martie 2017 - 08:22, said:

Nu, macar legat de varsta postarea mea e mai incurajatoare decat pare. Am acum 46 de ani, fac 47 in toamna. Am ramas insarcinata la 44 de ani si am nascut natural. N-as fi acceptat sub nici o forma epidurala. Dupa experienta nucleoplastiei nu se mai apropie cineva cu vreun ac de spatele meu, in veci! Lusem in calcul cezariana dar numai la nevoie. Pana pe la 7 luni spatele m-a durut exact la fel ca inainte, a fost chiar bine pentru ca moralul era sus, a fost o sarcina neprogramata dar a venit ca o binecuvantare dupa ce pierdusem una la 38 ani. A fost atunci un an nefast: in primavara am pierdut sarcina, aveam si probleme financiare si in toamna am facut hernia. Ziceam ca pana la 7 luni a fost in regula, luasem doar 6 kg si crede-ma, infuzia de hormoni e chiar benefica Apoi a trebuit sa stau in pat dar la durerea de spate a contribuit  si un col intredeschis si un fibrom. Inca vreo 5-6 kg au fost mai greu de suportat dar am supravietuit. Am dus sarcina pana la 38 de sapt, fara pic de medicatie in afara de cate un no-spa. Dupa asta cat fata a fost mica luatul in brate s-a limitat la mutat din patut in pat/carucior/scaunel etc majoritatea formelor de alint, zbenguiala, pupat s-au si se petrec mai mult pe orizontala, ce sa mai zic...De cand merge nu stiu daca am ridicat-o de jos de 3 ori in total si atunci in situatii extreme. Tu cu experienta a doi copii stii ce zic si sigur iti va fi mai usor. Sper ca ce am povestit sa-ti ia din griji.

Sunt programata la operatie miercurea viitoare. Inca nu reusesc sa-mi imaginez cum va fi perioada imediat urmatoare interventiei, si nu stiu cat va fi nevoie sa am pe cineva langa mine pentru copil.

Pare incredibila povestea ta, ce sa zic, eu imi fac destule griji mai ales legate de varsta si complicatii ulterioare, in plus voi face sigur ceza, am deja uter dublu cicatricial de la celelalte doua cezariene.

Legat de operatia de miercurea viitoare, iti spun din experienta ca ai nevoie cu siguranta de cineva care sa aiba grija de copilul tau.
Eu nu m-as fi descurcat cu astia mari, unul a stat in permanenta la ta-su si unul a stat la noi, plus mama, in perioada asta.
Eu, cel putin, am avut nevoie de al meu barbat, non-stop langa mine, am avut sansa de a nu fi epuizat zilele de concediu si a stat cu mine, in plus a dus copilul la scoala-luat, cumparaturi, facut mancare, etc samd.
Nu te descurci singura, eu nu m-as fi descurcat.

Iti tin pumnii sa iti fie usor!

MembruAnonim, on 30 martie 2017 - 16:31, said:

Nu, nu am auzit. Eu m-am lecuit de doftorii astia, dupa experienta mea cu Pautov, la care am fost pt ca m-a batut sor-mea la cap, auzise ea ca e foarte bun. In afara de dat gaura in buzunar, nu am rezolvat nimic, imi dau seama ca am epuizat contravaloarea unui city-break aiurea, tot la operatie am ajuns la 3 luni dupa sedintele sale. Sunt sigura ca mi-a facut mai mult rau decat bine.

-Diana-, on 25 martie 2017 - 14:16, said:

Nasol moment, si o descurajare totala pt altii care vor sa se opereze.

De ce ai facut RMN? Te durea ceva sau doar ai vrut sa vezi evolutia?

Ce a iesit nasol? Mici protuzii, hernii sau doar procese degenerative?

letho, on 26 martie 2017 - 01:12, said:

F interesanta povestea si am citit-o toata, dar daca imi permiti un sfat, apasa pe Enter din cand in cand, e f greu de citit fara paragrafe.

Uite eu aici am pus o linie goala intre 2 idei.

Poti povesti mai multe despre nucleoplastie, de ce spui ca nu ai mai face nicodata? Dureri dupa sau de ce?

MembruAnonim, on 27 martie 2017 - 07:17, said:

misto poza! poti preciza si sursa ei? Prevad ca si articolul ar fi interesant

unbrutus, on 02 aprilie 2017 - 16:59, said:

Scuze cititorilor.

Despre nucleoplastie:
A fost extrem de dureroasa.
Mi s-a facut o anestezie locala. Nu m-a durut cand s-a introdus acul/trocarul dar cand a ajuns la disc a fost crunt, era sa fac soc dureros. Am urlat de am ragusit si abia cand am spus ca voi lesina, abia atunci s-au oprit si mi-au pus pe ac un anestezic. A fost asa de groaznic, incat nu mi-au mai facut nici fiola de dexametazona care se face la final, paravertebral. In timp ce-mi injecta alcoolul, doctorita mi-a zis "stati linistita ca altii au facut mai rau, am avut un barbat care a sarit de pe masa cu acul in spate". S-a vrut o consolare...
Intrasem prima in sala. In timp ce ma scoteau pe usa au inceput frisoanele care au tinut cam o ora. Am auzit in spatele meu pe cineva intreband pe urmatorul pacient daca vrea anestezie. Pe mine nu ma intrebase nimeni
Sus, in salon, a mai urmat o tura de durere dar numai pe picior, dupa ce-a trecut efectul anestezicului. Prin comparatie cu precedenta, asta a fost apa de ploaie.
Dr Dorobat, la vizita, mi-a spus "dvs aveti un disc foarte sensibil!" Se poate si altfel?? Ma indoiesc ca cineva ar geme de placere cand i se sfredeleste discul pe viu!
L-am intrebat pe unul din medicii rezidenti care au fost in sala cum e cu anestezia,  eram asa de suparata incat i-am facut sadici. A dat din umeri, cica asa e protocolul. Mda.
Asta este experienta mea cu nucleoplastia.  S-a intamplat la Universitar.  In rest, despre spital numai de bine.

In prezent: incerc sa tin in frau o raceala, sper sa-mi treaca pana miercuri,  nu-i cel mai bun moment pentru tuse/stranut.  

Mai am o ingrijorare legata de anestezie, mai precis de intubatie. Daca exista printre voi operati lombar care au si hernie cervicala, pozitia gatului in timpul operatiei v-a provocat dureri suplimentare pe cervicala?