Am o problema grava in legatura cu trecerea tatalui natural pe certificatul de nastere al copilululi nostru. Va rog sfaturi avizate si nu numai

angela_delia1, on Dec 15 2008, 22:27, said:

Cum numesti tu o persoana care face declaratii false in acte publice in detrimentul altei persoane? Mie mi se pare ca tine de penal...

este fals in declaratii
si e foarte usor de dovedit

madman2711, on Dec 17 2008, 09:08, said:

Probabil nu stii ce este acela un act public - act care are sigiliul unei institutii  publice sau de stat - nu orice declaratie este un act public

SuperDuper, on Dec 16 2008, 23:16, said:

Nu vad in detrimentul cui este aceasta declaratie din moment ce asta este ceea ce ne dorim toti. Stai linistit, nu e caz penal. Citatia pe care a primit-o copilul meu este pentru anularea certificatului de nastere si nu pentru "fals in declaratii".

Si apropo de purtatul centurilor de siguranta  (cine are masina, eu n-am) nu mi s-ar parea bizar ca din graba sau cine stie din ce motiv folosirea lor sa fie uitata, iar domnul politist sa fie nevoit sa scrie o amenda contraventionala sau chiar sa scrie  un proces-verbal din care sa rezulte un un caz penal - ce se-ntimpla in acest caz ? Iti asumi riscul, injuri de doua-trei ori si faci tot posibilul sa iesi basma curata sau ce ? Am observat ca va place sa fabricati cazuri penale, probabil din lipsa de argumente
sau din comoditatea gindirii..
Indiferent de ce as fi scris in acea declaratie situatia ar fi fost aceeasi.  E ca si cum in loc sa parcurgi drumul Bucuresti-Constanta direct, esti obligat ca din Bucuresti sa ajungi la Iasi ca dupa aceea sa o iei spre Constanta. Ce-i asa mare filozofie! Timp pierdut, bani pierduti ca sa nu mai zic de multe ale lucruri.

Si ca sa demonstrez ca situatia noastra nu e o "anomalie", cum cred citiva de aici, interesati-va prin orice mijloc doriti - eu am gasit pe Internet - ca in S.U.A. dupa nasterea unui copil parintii naturali care doresc sa fie si legali dau o declaratie in fata Notarului Public cum ca ei sint parintii de drept si de fapt ai copilulu iar starea civila a lor - oricare ar fi ea - nu impiedica acest lucru, iar oamenii aflati in aceasta situatie nu sint priviti ca o "anomalie" cum in general sint priviti aici.  Scriind acest lucru, mi-aduc aminte ca un profesor din facultate spunea ca daca are in fata citeva persoane din diferite zone ale globului si le pune o intrebare isi da seama dupa raspunsul fiecaruia din ce zona anume provine. E vorba de mentalitate, obiceiuri, traditii, etc.


Si daca toata lumea din Romania ar gindi asa, obedient, nu ar mai fi existat acea mamica care a dat statul roman in judecata pentru ca acesta printr-o lege pe care eu o numesc "anomalie" platea o singura indemnizatie, respectiv 600 RON, pentru o nastere indiferent de numarul de copii nascuti sau alta mamica care tot asa, a dat statul in judecata pentru ca acesta ii platea aceeasi inemnizatie de 600 RON in timp ce venitul ei de dinainte de nastere era poate de 10 ori mai mare..
Poate ca legea prin care alocatia de stat este de  40 RON vi se pare excelenta.. nu m-ar mira.

angela_delia1, on Dec 30 2008, 05:11, said:

daca tu crezi ca situatia ta e normala, de ce nu dai statul in judecata?ce ai de pierdut?

vorbesti ca sa fi ascultata nu e comparabila situatia ta cu situatiile expuse anterior cu privire la indemnizatia de crestere a inorului sub 2 ani

falsul in declaratii nu e acelasi cu falsul intelectual sau fals material in inscrisuri oficiale.

declaratia falsa (data pe propria raspundere - civila sau penala) data in fata unui organ al statului fara nici o parafa sau alt sigiliu atrage raspunderea civila - anularea actului precum si cea penala - urmarirea penala pentru fals in declaratii

Era vorba despre modul in care privesti si judeci tu, ca si cetatean al acestei tari legile dupa care traiesti, indiferent ca e vorba de o indemnizatie (care e foarte importanta, nu stiu de ce minimalizezi acest lucru) sau de o alta situatie. Legile nu sint "mai importante" sau mai 'putin importante", este vorba de gradul in care ele te afecteaza si nu reprezinta intotdeauna "vointa poporului" cum spunea cineva, ci sint rezultatul mintilor unor juristi aflati la guvernare care de multe ori exprima gradul de cultura si civilizatie al tarii respective la momentul respectiv.

In legatura cu falsul in declaratii.. mai informeaza-te..  daca ar fi cum spui tu mai mult de jumatate din populatia Romaniei ar avea caz penal, sti cum e.. litera sau spiritul legii !? (nici declaratia data in fata politiei nu intra sub incidenta codului penal, aceasta putind fi schimbata ulterior de nenumarate ori fara nici o problema).

angela_delia1, on Dec 13 2008, 03:15, said:

pai daca certificatul de nastere e declarat nul el, ma refer la copil, nu mai exista din punct de vedere legal ceea ce mi se pare si mai haios decat toata bulibaseala facuta in rest pe tema asta...

desi e o chestie relativ trista totusi situatia este haioasa... apropos, de ce nu ai divortat inainte de nastere si daca chiar tineai atat de mult la relatia cu respectivul sot sa te recasatoresti dupa nastere cu el?

LE- daca tatal natural e trecut in certificat cum impacteaza asta copilul? ma refer la mosteniri, drepturi, etc... si daca nu e vorba de asta de ce se insista atat de mult?

Edited by akajohn, 07 January 2009 - 10:19.

Potrivit art.292 din Codul Penal "Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 (n.n. primăria este o instituție de stat), în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Așadar, împrejurarea că ai declarat în fals că nu ești căsătorită în scopul eludării dispozițiilor legale privind paternitatea copilului din căsătorie, iar această declrație a și condus la producerea unei consecințe juridice, acea de a se elibera un act de strare civilă al copilului în care figurează ca tată o altă persoană de cât cea care ar trebuie să figureze în mod legal, constituie în mod cert infracțiunea de fals în declarații.

Poate că tu ești nemulțumită de modul în care este reglementată situația copilului din căsătorie, dar trebuie să înțelegi că o astfel de lege este în interesul copilului. Existența acestei prezumții vizeayă o situație generală deoarece trăim încă într-o societate în care femeile în cel puțin 90 la sută dintre cazuri fac copii co soții lor.

În alte situații particulare cum este situația ta, tot legea îți dă posibilitatea să înlături această prezumție. Nu este atât de complicat cum pare. Trebuie să înțelegi că nimeni nu te condamnă că ai făcut un copil cu un alt bărbat decât soțul tău, dar nervii și discuțiile aiurea nu rezolvă situația. Nu te poți adresa Curții Constituționale decât în cadrul unui proces, iar aceasta nu te ajută cu nimic pentru că durează foarte mult iar dispozițiile codului familiei care reglementează situația copilului din căsătorie nu încalcă nici o normă din Constituție.

Îți redau mai jos dispozițiile din Codul familiei care te interesează:
ART. 53
    Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei.
    Copilul născut după desfacerea, declararea nulității sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soț al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei și nașterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie.
    Dispozițiile art. 51 sînt aplicabile și situațiilor prevăzute în prezentul articol.
    ART. 54
    Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
    Acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de oricare dintre soți, precum și de către copil; ea poate fi continuată de moștenitori.
    Acțiunea se introduce de către soțul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale.
    Mama sau copilul introduce acțiunea împotriva soțului mamei; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui.
    Dacă titularul acțiunii este pus sub interdicție, acțiunea va putea fi pornită de tutore.
    Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăși acțiunea.
    ART. 55
    Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. Pentru soțul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului.
    Dacă acțiunea nu a fost introdusă în timpul minorității copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.
    Reclamantul poate fi repus în termen, în condițiile legii.
    ART. 56
    Filiația față de tată se stabilește, în afară de cazurile prevăzute în art. 53, prin recunoaștere sau hotărîre judecătorească.
    ART. 57
    Copilul conceput și născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești.
    Recunoașterea se face prin declarație făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament.
    Recunoașterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca.

Prin urmare, trebuie să știi că indiferent cine este trecut acum în actul de stare civilă prezumția de paternitate a soțului tău operează de drept, deci din punct de vedere legal el este tatăl copilului. Acțiunea în tăgada paternității o poți introduce și tu și nu este obligatoriu să și divorțezi dacă nu dorești. Nu este obligatoriu ca în cadrul procesului să folosești ca dovadă împrejurarea că soțul tău nu poate avea copii. Nu este obligatoriu să faci testul ADN. Poți să optezi doar pentru probe cu martori, interogatoriul soțului prin care urmează să dovedești că sunteți despărțiți în fapt că în perioada de concepție a copilului nu v-ați întâlnit, fiind astfel imposibil ca acesta să fie tatăl copilului. La aceste declarații se poate completa probatoriul si cu o expertiză serologică de paternitate numai pe sistemele: AB0, Rh, Hp, MN, care nu costă mai mult de 200 lei și în acest mod nu faceți publică imposibilitatea de procreere fiziologică a soțului ci doar imposibilitatea obiectivă în sensul că este cu neputință din punct de vedere obiectiv ca el să fie tatăl copilului.

Cân hotărârea de tăgăduire a paternitățiieste irevocabilă, copilul devine un copil născut în afara căsătorie și deci poate fi recunoscut de către tatăl natural, nefiind necesară o hotărăre judecătorească (hotărârea este necesară numai atunci când tatăl natural nu recunoaște de bună voie paternitatea coiplului)

Sper că ți-am putut fi de folod și nu mai fi așa recalcitrantă că tu singură te-ai vârât în situația aceasta.

In primul rind certificatul de nastere este valabil (chiar daca e nul de drept), anularea lui ar intra in vigoare odata cu pronuntarea hotaririi judecatoresti in acest sens.

Solutia divortului inainte de nastere si recasatorirea dupa nastere am mai auzit-o. Cel putin in cazul meu, dar cred ca majoritatea femeilor ar putea-o confirma, divortul in perioada graviditatii nu e o solutie tocmai buna. Divortul in general este o experienta puternic traumatizanta, sint persoane care cad in depresie, nu mai maninca, nu mai dorm sau se-ntimpla lucruri chiar mai rele, nu as fi putut suporta un divort in acea perioada, iar pe de alta parte divortul si casatoria nu sint o joaca, nu sint menite sa rezolve probleme legislative, cel putin asta e parerea mea.

Tatal natural, repet, si-a dorit acest copil enorm, aproape de cind ne-am cunoscut si este hotarit sa-si apere acest drept oricit de departe ar ajunge in acest sens. In primul rind dpv afectiv si intr-adevar este vorba si de mostenire si in special de nume, familia sa fiind foarte instarita si cunoscuta in anumite medii. Tatal natural doreste casatoria cu mine, eu nu doresc acest lucru, tot din motive personale.

Am citit Codul Familiei de mii de ori. Am consultat mai multi avocati si am hotarit sa incercam evitarea pasilor clasici, legali, printr-o actiune de respingere a actiunii intentate de primarie pentru anularea certificatului de nastere. Este foarte dificil, au spus-o si avocatii care si-au dat cu parerea, dar totul merita incercat pentru a impiedica anularea certificatului.
Altfel, actiunea in tagada paternitatii este insa si mai dificila pentru noi. Nu stiu cum putem dovedi ca nu am tinut legatura cu sotul meu cind situatia sta tocmai invers si exista multi martori in acest sens, in special vecini. Speram insa sa nu ajungem acolo.

Articolul sub incidenta caruia ne aflam din Codul Familiei, consideram noi, incalca grav drepturile si libertatile omului mentionate in Constitutie si nu protejeaza copilul. Legile sint facute pentru a proteja pe toata lumea si nu o stare generala sau o majoritate. Situatia noastra, oricit de ciudata ar parea, nu incalca nici o lege si nu lezeaza pe nimeni. Sint optiuni strict personale care trebuie respectate si protejate. Acest articol care chipurile protejeaza copilul, in cazul nostru nu face decit sa desparta legal un copil de tatal lui si sa fabrice un tata care nu poate fi natural  tata. Si mai mult ne obliga la procese care incalca demnitatea umana. Noi consideeram asa ceva inacceptabil si vom actiona ca atare.

Nu stiu cit de relevanta poate fi o declaratie semnata nu in fata primariei, ci intr-o maternitate in urmatoarele conditii: pe un pat de spital la citeva ore dupa nastere, in care nu era specificat nici macar un antet,  nu era specificat faptul ca intra sub incidenta art.292 Cod Penal pentru fals in declaratii (nu toata lumea cunoaste Codul Penal) si in care nici macar nu era specificat faptul ca servea la eliberarea certificatului de nastere la primarie. Putea fi foarte bine o hirtie pentru evidenta nasterilor in maternitate etc. Oricum, starea respectiva, de dupa nastere, nu permitea semnarea unei declaratii care sa intre sub incidenta Codului Penal si nimeni nu m-a intrebat acest lucru.

Starea mea "recalcitranta" este datorita situatiei si datorita a tot felul de judecati si acuze nefondate. Nu stiu cite persoane ar rezista acestui tir. De multe ori in viata se-ntimpla lucrurile pur si simplu, ar fi bine sa cunoastem acest lucru.
Sint si citeva sfaturi decente insa la acest topic si ma bucura foarte mult acest lucru.

situatia a fost provocata de voi - trioul amoros nu de lege
poata maine se trezeste unul care vrea sa faca poligamie ca are trei femei care il iubesc si nu dauneaza nimanui situatia lui familiala



divortul prin acord sau din culpa comuna fara motivare dureaza un termen maxim doua si nu e deloc traumatizant

madman2711, on Jan 8 2009, 09:18, said:

Se vede cu ochiul liber cit esti de rau intentionat.
Nu exista nici un "trio amoros", dovada ca fiecare din acest "trio" locuieste separat.
Am o intrebare pentru tine: spune-mi concret ce lege din Codul Penal sau Codul Civil am incalcat fiind casatorita cu o persoana si avind copil cu alta persoana?  Daca exista asa ceva te rog foarte mult sa mi-o faci cunoscuta.

Nu stiu cum poti sa compari aceasta situatie cu poligamia. Nu cred ca am scris in topic vreodata ca as dori sa am doi soti sau zece, am scris doar ca doresc ca legea sa nu ma oblige sa-mi schimb starea civila (care este liber consimtita tot prin lege) pentru ca fetita mea sa aiba parintii sai naturali inca de la nastere pe certificatul sau de nastere (lege naturala si statala in occident dupa cum am amintit mai sus, din pacate nu si la noi in tara). Deci chiar nu inteleg de ce esti asa de pornit.

Pun pariu ca nu ai fot vreodata casatorit cu o femeie pe care ai iubit-o (oare crezi ca poti iubi?), deci cu siguranta n-ai avut cum sa divortezi de ea, altfel ceea ce poti sa spui tu.. e chiar grav. Vorbesti ca un robot de veche generatie ale carui circuite s-au cam ruginit. Iarta-ma ca imi spun parerea.

angela_delia1, on Jan 9 2009, 03:24, said:

Da, dar nici nu se inscrie in limitele normalului sa te casatoresti cu o femeie pe care o iubesti si sa faci copil cu alta.Asta daca nu cumva faci parte din MISA,din secta Davidienilor si al altora de teapa asta.
cam asta e situatia ta, cu fundul in 2-3 luntri.cu un ochi la faina si cu altul la faina.

Edited by brigazile_martirilor, 09 January 2009 - 09:06.

nu mi se pare in limitele normalului sa fi casatorita cu un barbat pe care spui cu tarie ca il iubesti si nu poti sa divortezi, si sa traiesti chiar temporar cu altul cu care faci si un copil pt ca sotul e impotent sau steril, si dupa ai sa spui ca nu e poligamie sau ceva asemenator
e cel putin incorect fata de ambii barbati din viata ta si mai gandestete si la acel copil care va fi intr-o confuzie totala

legea prevede posibilitate actiunii in tagada paternitatii si in recunoastere de paternitate asa ca nu poti sa spui ca nu exista mijloace legale, doar pt ca tu nu vrei sa le utilizezi

brigazile_martirilor, on Jan 9 2009, 09:06, said:

Pare ca as fi planificat acest lucru, ceea ce nu e real. Sint casatorita de 12 ani, iar relatia cu tatal copilului a inceput acum 4 ani, moment in care am parasit domiciliul pe care l-am avut impreuna cu sotul meu, deci nu am trait in duplicitate si colo si colo. Nu a fot nicidecum vreo intelegere intre mine si sotul meu sa traiesc temporar cu cineva, sa am un copil ca dupa aceea sa ma intorc la el. Totul a fost de la sine. Eu sufeream enorm ca nu aveam copii, intimplarea a facut sa-l intilnesc pe tatal copilui meu, care (culmea!) mi-a propus acest lucru inca de la inceput fara sa cunoasca aceasta suferinta a mea (nici acum nu mi-e clar de ce), numai ca pe parcurs mi-am dat seama ca de fapt nu ma pot desprinde de sotul meu. Sint legata afectiv intr-o oarecare masura si de tatal copilului, iar copilul accentueza foarte mult aceasta legatura (cind ne intilnim toti trei - eu, tatal si copilul - copilasul meu se simte extraordinar, iar de multe ori cind vorbeste cu el la telefon plinge ca vrea la el). Dar pe de alta parte eu nu m-am simtit bine in relatia cu el si nu doresc sa ma intorc. N-o pot face nici din cauza sentimentelor pentru sotul meu sau poate in primul rind din cauza asta.

Faptul ca locuiesc separat de oricare dintre cei doi mi se pare cel mai corect lucru pe care l-as putea face acum. Eu n-am putut divorta, dar pe sotul meu nu l-am constrins vreodata sa n-o faca, dar se pare ca nici el n-a putut, cel putin pina acum. Iar in ceea ce-l priveste pe tatal copilului, i-am facut cunoscut de nenumarate ori ca nu doresc casatoria cu el si sa-si vada de viata mai departe (acest lucru neafectind relatia cu copilul), dar el continua si continua in dorinta de a ne avea pe noi doua (eu si fetita) ca familie. Deci nu tin pe nimeni legat de mine pentru ca stiu ca in situatia data, toata lumea ar suferi si n-ar fi corect pentru nici unul dintre noi. Iar copilasul e mult mai linistit asa.

Am spus ca sotul meu are o problema de sanatate care nu-i permite sa aiba copii, nu o problema sexuala.

N-am spus o clipa ca situatia noastra ar fi normala. Nu mi se pare a fi nici anormala insa, e o situatie particulara, nu cred ca veti mai intilni asa ceva.
Fetita mea stie foarte bine cine e tatal ei, iar relatia ei cu tatal este speciala si foarte strinsa. Despre sotul meu stie ca e un prieten foarte bun la care tine foarte mult (si reciproc).

A vedea si a judeca acest lucru din afara e ceva dar a fi implicat in aceasta situatie e cu totul altceva.

Nu e comparabil acest lucru daca i s-ar fi intimplat unui barbat, deoarece femeile si barbatii traiesc si simt altfel viata, au aspiratii si impliniri diferite. In timp ce majoritatea femeilor se simt implinite si realizate prin maternitate, barbatii simt acelasi lucru cind conduc masina, sau cind ating un nivel de cariera ridicat sau cind reusesc sa cucereasca cit mai multe femei..

madman2711, on Jan 9 2009, 09:28, said:

Am spus mai sus de ce n-am dori utilizarea acestor actiuni, sint sub demnitatea umana: cea in tagada paternitatii ne obliga sa explicam de ce nu e posibil ca sotul sa fie tata, iar cea de recunoatere a paternitatii e un fel de cerseala legala a tatalui sa fie recunoscut ca tata a propriului copil prin copil (copilul introduce actiunea), ca sa nu mai zic ca tatal e lipsit de orice drept in aceasta situatie.

Puneti-va in oricare dintre cele doua situatii si imaginati-va ce simtiti - facind abstractie de textul "mie nu mi s-ar intimpla niciodata asa ceva" - care cu siguranta e primul lucru care va trece prin minte.

Statul considera ca e normal ca sotul sa fie trecut pe certificatul de nastere al copilului rezultat in urma casatoriei.In marea majoritate a cazurilor considera bine.Pentru cazuri particulare cum este al tau ofera variante(ti s-a mai explicat):

"ART. 54
Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
Acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de oricare dintre soți, precum și de către copil; ea poate fi continuată de moștenitori.
Acțiunea se introduce de către soțul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale.
Mama sau copilul introduce acțiunea împotriva soțului mamei; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui.
Dacă titularul acțiunii este pus sub interdicție, acțiunea va putea fi pornită de tutore.
Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăși acțiunea.
ART. 55
Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. Pentru soțul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului.
Dacă acțiunea nu a fost introdusă în timpul minorității copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.
Reclamantul poate fi repus în termen, în condițiile legii.
ART. 56
Filiația față de tată se stabilește, în afară de cazurile prevăzute în art. 53, prin recunoaștere sau hotărîre judecătorească.
ART. 57
Copilul conceput și născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești.
Recunoașterea se face prin declarație făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament.
Recunoașterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca."

adica statul accepta si astfel de situatii dar trebuie sa-i si explici de ce.Tu ai vrea sa te creada pe cuvant intrucat consideri ca e sub demnitatea umana sa oferi explicatii. Nu prea se poate.
In primul rand cuvantul tau e cam neserios,infractiunea aceea de fals in declaratii exista chiar daca nu-si bate nimeni capul sa o probeze. Scuza ca nu toata lumea cunoaste codul penal e infantila si ar fi recomandat sa nu o mai utilizezi.
Si de ce ar fi mai demn sa fii casatorita cu un barbat si sa faci un copil cu altul in timpul casatoriei si mai nedemn sa-i oferi niste explicatii unei instante?
Nu statul iti traumatizeaza copilul,voi care va certati pe langa el o faceti,habar nu are el la 2 ani care e motivul pentru care tipati voi pe langa el.
Punindu-ma in situatia ta sau a concubinului as simti ca am fost tampit in urma cu 2 ani,as lasa-o moarta cu demnitatea umana si as folosi caile legale pe care statul mi le ofera pentru rezolvarea situatiei.

In loc sa demostrezi ca sotul tau nu poate avea copii, nu este mai usor sa dovedesti cu analize ca tatal copilulului este cel care sustii tu ca este?