Am o problema grava in legatura cu trecerea tatalui natural pe certificatul de nastere al copilululi nostru. Va rog sfaturi avizate si nu numai

Sint casatorita legal cu un barbat din 1997. Din 2005 ne-am departit doar in fapt, eu avind o relatie cu altcineva, in urma careia a rezultat un copil. Problema e ca exista o lege in Codul Familiei care nu da dreptul tatalui biologic al copilului sa fie trecut in certificatul de nastere al acestuia atit timp cit mama e casatorita legal cu un alt barbat, acesta din urma fiind obligat sa fie "tata" in certificat chiar daca nu este in realitate. Stiti cumva o aberatie mai mare ca asta ?

Problema nu e la noi, sotul meu legal nu doreste recunoasterea pentru simplul fapt ca acest copil nu este al lui si mai mult el nu poate avea copii din punct de vedere medical,  iar tatal natural a dorit enorm copilul si l-a recunoscut din prima clipa.  Problema este a statului roman care ne obliga sa declaram lucruri neconforme cu realitatea, deci sa mintim si care-i refuza unui copil sai aiba parintii naturali pe certificatul sau de nastere.

Dar aceasta situatie nu se opreste aici. Primaria Sectorului.. unde s-a nascut copilul a eliberat un certificat de nastere (culmea ?!) in care e trecut ca tata cel natural, bazindu-se pe o declaratie a mea din maternitate cum ca sint necasatorita si fara o verificare a acestui fapt.

Iata ca dupa doi ani am primit o citatie pe numele copilului meu (alta mare aberatie ?!) care este chemat in instanta in calitate de pirit, pentru constatarea nulitatii certificatului de nastere mai sus amintit.
Oare un copil in virsta de 2 ani poate avea calitatea de pirit intr-o instanta de judecata ? Sau e numai de forma ?

Intrebare mea este cum putem impiedica anularea acestui certificat de nastere ?
Divortul pina la data audierii poate fi o solutie ? Cum putem contesta acest proces si aceasta lege ?

Trebuie ca tatal sa intenteze divort si proces de paternitate pt stabilirea faptului ca nu este copilul lui. In caz contrar, legea zice ca este al lui, indiferent de ce "declari" tu sau el, legea apara copilul (chipurile).
Eu zic sa ii reglementezi situatia cu certificatul de nastere, este dreptul lui ca copil sa aiba unul legal.

Edited by SuperDuper, 13 December 2008 - 03:35.

Intr-adevar, Codul Familie stabileste: "Copilul nascut în timpul casatoriei are ca tata; pe sotul mamei". Insa, in situatii bine determinate, lasa si o posibilitate de ocolire a acestei prezumtii. Printre altele, precizeaza ca "Paternitatea poate fi tagaduita;, daca este cu neputinta; ca sotul mamei sa; fie tatal copilului", una dintre situatii fiind , de exemplu, imposibilitatea fizica a sotului de a a vea copii. In acest caz, sotul are la indemana actiunea in tagada paternitatii, care se introduce in termen de 6 luni de cand a luat cunostinta de nasterea copilului.
Daca, în urma actiunii in tagada paternitatii, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotarâri judecatoresti, termenul de un an pentru pornirea actiunii în stabilirea paternitatii din afara casatoriei va curge de la data când acea hotarâre a ramas definitiva;.

Actiunea in tagada paternitatii se introduce de sot, iar cea in stabilirea paternitatii de catre copil, reprezentat fiind de mama.
In cazul prezentat, nu exista posibilitatea legala ca tatal natural sa recunoasca direct copilul si certificatul de nastere eliberat este nul de drept. Pentru ca tatal natural sa poata sa recunoasca legal copilul, se trece prin urmatoarele etape:
1. se anuleaza certificatul de nastere eliberat initial si la rubrica "tatal copilului" va fi trecut sotul;
2. sotul introduce actiune in tagada paternitatii (va trebui dovedit ca sotul nu a cunoscut nasterea copilului mai demult de sase luni din momentul cererii la tribunal, chiar daca copilul are 2 ani) si va demonstra ca, fizic, nu poate avea copii.
3. in termen de 1 an de la ramanerea definitiva a hotararii prin care copilul a fost declarat din afara casatoriei, copilul, reprezentat de dvs, va introduce o actiune in stabilirea paternitatii, in care il va indica ca tata natural pe autorul sau.
4. prin hotarare judecatoreasca se va stabili filiatia copilului fata de adevaratul sau tata.
Stiu ca suna complicat, dar cu rabdare se rezolva orice.
Succes!

Edited by Kyandra, 13 December 2008 - 16:43.

Multumesc pentru informatii. Kyandra esti cumva avocat ? In cea mai mare parte am si eu cunostinta de acesti pasi "legali" care trebuie urmati pentru a rezolva situatia. Am citit Codul Familiei si m-am informat, zic eu, destul de bine, mai ales ca am lucrat ani de zile in notariat si nu sint total straina de acest domeniu.
Problema este ca noi, persoanele implicate, nu dorim sa parcurgem acesti pasi si nu recunoastem aceasta lege. Sotul meu legal nu doreste nici o clipa sa fie trecut ca tata pe certificatul de nastere si nici divulgarea intr-un proces a problemei sale de sanatate, iar tatal natural nu doreste la fel, ca alt barbat sa fie trecut ca tata al copilului nici macar pentru o perioada cit de scurta si nu in ultimul rind mie, ca mama, mi se pare traumatizant atit pentru copil cit si pentru mine sa trecem prin toate aceste experiente puternic emotionale, mai ales ca copilasul este mare, are peste 2 ani si intelege absolut totul, face adevarate crize de nervozitate si plins cind se discuta despre acest subiect si nu sta cu altcineva decit cu mine, deci trebuie sa merg in brate cu acesta prin procese. Asa vrea statul roman sa protejeze un copil ? Ce spune Protectia Copilului despre acest lucru ?

Atit timp cit nu exista divergente intre noi trei, situatia este foarte simpla.

Aceasta lege ar trebui aplicata numai in cazul in care tatal natural "nu exista" sau nu doreste sa-si exercite drepturile parintesti, numai atunci sotul mamei, daca ar dori, ar putea infia copilul,  nu sa fie fortat printr-o lege sa fie tata.

O alta intrebare al carei raspuns nu-l gasesc: unde sint drepturile tatalui natural ? El nu are nici un cuvint de spus aici ? Totusi el este biologic tatal copilului si nu numai, doreste sa fie tata din toate punctele de vedere  si doreste ca si statul roman sa-i recunoasca acet drept natural fara a trece prin instantele judecatoresti. Ma intreb daca sotul meu nu ar fi avut aceasta problema de sanatate sau ar fi fost rau intentionat, cum ar fi putut tatal natural sa-si intre in drepturi ?

Pasii enumerati de tine Kyandra pentru ca tatal natural sa fie trecut in certificat sint considerati umilitori atit de sotul meu cit si de tatal natural si nu doresc cu nici un chip acest lucru iar atit ei cit si eu, mama copilului, consideram ca in situatia noastra sint incalcate foarte grav atit drepturile omului stipulate in conventiile internationale cit si demnitatea umana. Ca sa nu mai vorbesc de drepturile si sanatatea copilului.

Deci, intrebarea mea este ce putem face in aceasta situatie in care nu recunoastem si vrem sa contestam aceasta lege a statului roman ? Nu ne putem prezenta intr-un proces pe care nu-l recunoastem si care ne lezeaza. Cineva spunea ca divortul pina la audiere ar fi o solutie - o alta incalcare a drepturilor omului - ce se intimpla daca s-ar pronunta divortul inainte de ziua procesului ?
Este absolut necesara angajarea unui avocat pentru aceasta situatie ?

Multumesc si astept raspunsuri.

Greseala este a ta ca ai MINTIT intr-un act public. Mai si lucrezi la un notariat, deci stiai in ce intri...
Daca declarai de la inceput ca esti casatorita, problema nu se complica si nu se taragana atat. Nu mai zic ca puteai intenta divort cand ai constatat ca ai ramas insarcinata - aveai 9 luni la dispozitie si chiar era mult mai simplu pentru tatal biologic sa recunosca copilul.
Acum, il obligi pe sotul tau sa MINTA si el ca nu a stiut de copil, ca sa iti repare MINCIUNA ta.
Nu cred ca trebuie sa plimbi copilul prin tribunale, insa va trebui sa ai un avocat care sa va reprezinte.

Daca legea ti se pare nedreapta, Curtea Constitutionala este singura solutie.

Edited by SuperDuper, 14 December 2008 - 02:24.

Mi se pare tare ciudat ca intr-un fel aperi o asemenea lege si ma acuzi pe mine.

In primul rind am mintit, cum spui tu, nu intr-un act public (de genul celor notariale), ci intr-o declaratie ce parca era scrisa de mina, nu mai stiu exact, emisa de maternitatea unde am nascut, hirtie care nu avea nici macar un antet, pentru ca aveam cunostinta de aceasta lege si nu vroiam sa trecem prin instanta, oricum situatia ar fi fost aproximativ la fel.

Dupa aceea, orice om din lumea civilizata are libertatea sa-si hotarasca singur starea civila. Din motive personale (pot fi religioase, afective, familiale sau de alta natura) nu am divortat de sotul meu si nici nu doresc acest lucru. Din acest punct de vedere sotul meu e de acord cu mine.

Ma mira faptul ca nu acuzi aceasta lege care oricare ar fi fost declaratia mea din maternitate, obliga un om sa fie tata, desi nu este, nu doreste sa fie atit timp cit copilul are un tata si mai mult decit atit nu poate fi din punct de vedere medical, deci este un lucru impotriva firii. Si nu in ultimul rind, cum ramine cu tatal natural caruia nu i se da nici un drept, nici macar cel de a fi trecut pe certificatul de nastere al copilului sau la nastere.

Daca tie ti se par ok toate aceste lucruri, atunci.. no comment..



In alta ordine de idei, intrebarile mele ramin deschise: desi nu doresc divortul, daca acesta s-ar pronunta inaintea termenului de constatare a nulitatii certificatului de nastere, ce efecte ar produce asupra acestuia ? (chestia asta ti se pare normala dupa cum se pare, desi nu doresc statul roman ma obliga sa divortez pentru ca tatal copilului meu sa intre in drepturi ).
In caz ca pica solutia divortului, cum procedam sa ne adresam Curtii Constitutionale, avind in vedere ca nu dorim ca acest proces sa aiba loc ?

starea civila este cea din acte, nu cea pe care ti-o doresti.

cat despre reactia copilului, la 2 ani nu ai cum sa intelegi corect asa ceva. el reactioneaza asa cum spui ca reactioneaza ("crize de nervozitate si plins cind se discuta despre acest subiect") pentru ca asa i-a fost prezentata situatia. daca aceste incurcaturi legislative ii erau ascunse, sau ii erau prezentate cu calm drept o etapa normala, n-ar fi avut nici un motiv sa reactioneze asa. dar cand despre ceva se discuta doar cu nervi si plansete si certuri, un copil mic va asocia acel subiect cu acele stari si se va comporta si el la fel.

Cum adica "starea civila e cea din acte, nu cea pe care ti-o doresti" ?
Daca doresti sa te casatoresti o faci, daca nu, nu. Tu nu faci in viata ceea ce-ti doresti ?
De ce trebuie sa te oblige cineva (in cazul de fata statul roman) sa faci ceva ce nu doresti pentru a avea altceva ?
Si cu tine ca persoana cum ramine ? Si cu cei din jur ? Suflete si vieti distruse orice alegere ai face. De ce trebuie sa fie asa ?

Nu ai cum sa discuti o asemenea problema pe un ton calm. Sintem oameni si avem si noi trairile noastre mai nervoase si tensionate. Nu ne certam sau tipam cind discutam subiectul dar oricum eu resimt o tensiune si ingrijorare accentuate si cu siguranta starea mamei se transmite si copilului care instinctiv se manifesta in acest fel.

ce nu e clar in propozitia "starea civila este cea din acte"? tu poti sa-ti doresti orice, cand e vorba de starea civila te uiti in buletin si scrie acolo care e (ma rog, scria pe cele vechi, nu stiu daca pe astea noi tip card mai scrie).
in cazul tau, poti sa spui "mi-as dori sa nu fiu maritata" sau "mi-as dori ca starea mea civila sa fie: necasatorita", dar nu poti spune "nu sunt maritata" sau nu "starea mea civila este: necasatorita" pana nu rezolvi si cu actele.

daca asta nu te lamureste, uite un alt exemplu: poti sa-ti doresti oricat sa fii milionara in euro, pana nu ai un extras de cont care sa dovedeasca asta (sau un sac mare cu teancuri de bancnote), a spune "sunt milionara in euro" e o minciuna.


iar despre tensiune, daca tu esti cea care a reusti sa i-o transmita copilului, de ce i-o reprosezi statului roman? trebuia sa te gandesti la consecinte inainte sa te apuci sa tratezi subiectul in acest fel, de fatza cu cel mic.

 angela_delia1, on Dec 14 2008, 04:01, said:

super ciudata situatia ta..sotul tau stie ca ai facut copil cu altcineva si totusi nu divorteaza si se complace in aceasta situatie si tu la fel

cand credeam ca le-am vazut pe toate..hop si situatia ta

cred ca tu complici situatia , nu merge si satul si cu branza in pod si nici cu fundul in doua luntri, cel mai corect ar fi sa divortati si sa te casatoresti cu tatal natural al copilului,asa rezolvi si toate problemele legale

nu o sa schimbe nimeni o lege pentru un caz singular

Edited by brigazile_martirilor, 15 December 2008 - 11:52.

 brigazile_martirilor, on Dec 15 2008, 11:50, said:

Iin primul rind chestia "cu fundul in dou luntri" nu este valabila. Nu locuiesc cu nici unul din cei doi, iar faptul ca eu si sotul meu nu dorim sa divortam este, repet a nu stiu cita oara, o problema absolut personala si n-am de gind sa ma justific nimanui. Hotarirea noastra de a nu divorta nu vad ce legatura are cu dreptul elementar al copilului meu de a avea pe certificatul de nastere pe cei doi parinti naturali ai sai. Sint doua lucruri complet diferite. Cred ca dupa nastere ar trebui completata o declaratie in care se cer numele parintilor copilului - pentru un copil nou-nascut si dpv legal acesta-i cel mai important lucru, nu starea civila a mamei care mi se pare a fi irelevanta, cel putin in acel moment.

Ce inseamna "cel mai corect ar fi sa divortati si sa te casatoresti cu tatal natural al copilului". Corect fata de ce sau de cine ?
Tu cind te casatoresti cu cineva o faci pentru ca asa e corect sau pentru ca esti indragostit de viitoarea sotie ? Cind divortezi o faci pentru ca asa e corect sau pentru ca voi doi hotariti ca nu mai poate continua casnicia ?
Poate o sa spui ca ar fi corect pentru copil. Copilul in general doreste liniste si calm si atunci cind mama e bine si el e bine, mai ales ca-i are pe ambii parinti alaturi chiar daca acestia nu pot fi intotdeauna impreuna. Asa ca nu vad pentru cine-ar fi corecta filozofia ta de viata.

Iar situatia noastra nu e deloc singulara, numai eu stiu 2-3, problema s-a dezbatut pe larg si la televizor, din pacate fara urmari dpv legislativ. Deci nu sintem singurii nemultumiti.

Scopul institutiei numita CASATORIE este pentru asigurarea unui mediu propice cresterii copiilor, este pentru protejarea lor si drepturilor lor. Unul din drepturi este de a avea un tata - si legal nu numai biologic. La fel ca si o adoptie, exista tatal biologic si cel legal, ce mare filozofie. Ati comis-o, nu injurati legea.
Practic toti aveti vina in situatia data.
Tu: ca ai decis sa minti in acte (zici a fost declaratie de mana... glumesti, nu? La notar nu tot de mana se semneaza actele?)
Tatal: Ca s-a complacut in situatia asta fara a divorta si acum este nemultumit de "produsele" situatiei. Eu l-as pune sa plateasca si pensie alimentara pana una-alta. Serios.
Concubinul: Ca nu a insistat pe langa tine sa divortezi daca voia atat de mult sa aiba un copil pe numele lui.
Toti ati avut cel putin 9 luni la dispozitie sa faceti ce trebuia facut.
Macar acum faceti ce trebuie chiar daca va costa bani - am zis, nu este nevoie sa tarasti copilul in instanta, nici tu nu trebuie sa apari, doar avocatul.

Ce vrei tu, concubinul si sotul tau nu se poate pentru ca legea nu a fost facuta pentru satisfacerea vanitatilor personale ci pentru protectia copilului. Nu inteleg cum a ajuns copilul de 2 ani sa fie prezent la asemenea discutii... Voi chiar nu aveti mila de el.

PS: Nu imi pasa chiar deloc de "moralitate" sau alte prostii. Din partea mea poti avea menaj in trei, in patru, cum vrei tu, nu sunt genul moralist... Atata timp cat copilul nu are de suferit.

Edited by SuperDuper, 16 December 2008 - 03:47.

 angela_delia1, on Dec 16 2008, 03:28, said:

e foarte bizara chestia... totusi exista posibilitatea ca aceasta prevedere sa existe pt. a nu permite mamelor sa obtina pensie alimentara de la un fost sot, daca aceasta se recasatoreste (se presupune ca noul sot este el o sursa de venit)

 _Smiley_, on Dec 15 2008, 09:15, said:

Desi am spus-o de nu stiu cite ori vad ca treubie s-o mai spun odata: nu e nici o neconcordanta intre ceea ce doresc si ceea ce scrie in acte; in acte scrie ca sint casatorita si nu doresc ca aceasta stare sa se schimbe, nu stiu de unde ai scos contrariul.

Tensiunea pe care i-o transmit fara sa vreau copilului meu e generata de aceasta lege care apartine statului. Lucrurile sint foarte simple: copilul are doi parinti naturali care trebuie trecuti pe certificatul de nastere din prima clipa. Dar statul le complica, le rasuceste, le transforma, te faci sa-ti petreci ani de zile prin procese ca pina la urma sa ajungi tot acolo, la situatia initiala.
Nu pot sa-mi dau copilul afara din casa cind se discuta aceasta problema. Fiind mic, copilul se afla acolo unde ma aflu si eu, nu am unde sau cu cine sa-l las, rudele ori sint prea in virsta, ori nu sint dispusi sa se ocupe de copil ori unii nici macar n-au dorit sa-l cunoasca. Iar atunci cind doarme pe cit posibil trebuie pastrata linistea.  Asa ca.. nu mai acuza fara sa cunosti situatia.

[quote name='SuperDuper' date='Dec 16 2008, 03:41' post='5678330']
Scopul institutiei numita CASATORIE este pentru asigurarea unui mediu propice cresterii copiilor, este pentru protejarea lor si drepturilor lor. Unul din drepturi este de a avea un tata - si legal nu numai biologic. La fel ca si o adoptie, exista tatal biologic si cel legal, ce mare filozofie. Ati comis-o, nu injurati legea.
Practic toti aveti vina in situatia data.
Tu: ca ai decis sa minti in acte (zici a fost declaratie de mana... glumesti, nu? La notar nu tot de mana se semneaza actele?)
Tatal: Ca s-a complacut in situatia asta fara a divorta si acum este nemultumit de "produsele" situatiei. Eu l-as pune sa plateasca si pensie alimentara pana una-alta. Serios.
Concubinul: Ca nu a insistat pe langa tine sa divortezi daca voia atat de mult sa aiba un copil pe numele lui.
Toti ati avut cel putin 9 luni la dispozitie sa faceti ce trebuia facut.
Macar acum faceti ce trebuie chiar daca va costa bani - am zis, nu este nevoie sa tarasti copilul in instanta, nici tu nu trebuie sa apari, doar avocatul.

Ce vrei tu, concubinul si sotul tau nu se poate pentru ca legea nu a fost facuta pentru satisfacerea vanitatilor personale ci pentru protectia copilului. Nu inteleg cum a ajuns copilul de 2 ani sa fie prezent la asemenea discutii... Voi chiar nu aveti mila de el.








"Faceti ce trebuie facut", "se complace", "vanitati personale", "ati comis-o", miine-poimiine ne scoti si infractori. Daca iti traiesti viata urmind aceste "metafore" nu m-ar mira ca ajuns la batrinete sa constati ca de fapt si tu esti distrus si cei carora le-ai inoculat asemenea percepte.  Cunosc persoane care au facut in viata "ceea ce trebuie" iar acum au ajuns la 55 de ani si au constatat ca praful s-a ales de vietile lor si mai mult si de cele ale copiilor lor (unul a ajuns intr-un spital de boli nervoase, iar celelalt este inca puternic afectat de traumele din copilarie). Si citi mai sint in situatii si mai grave.. Dar de sentimente umane n-ai auzit ? Aici se pare ca n-ai nimerit-o. O sa fii dezamagit dar nici pe mine, nici pe sotul meu si nici pe tatal copilului meu nu ne caracterizeaza perceptele de mai sus dupa care traiesti tu si probabil si altii ca tine. Nu m-ar mira sa fii unul din  cei care e de acord cu avortul pentru ca "asa trebuie".
Tie ti se pare ca a te casatori sau a divorta sint chestii pe care le faci "la comanda" pentru ca "asa trebuie"? Casatoria ca si divortul intr-o tara libera, dup cite stiu eu, sint liber consimtite. Daca eu hotarasc sa ramin casatorita cu sotul meu pentru ca asa e mai bine pentru mine (nu e nici o vanitate personala aici) nu stiu de ce "ar trebui sa fac altceva". Chiar nu inteleg cum exista persoane cu o gindire atit de inflexibila, ca sa nu zic altfel... Pentru tine viata, sentimentele, omul ca persoana, chiar nu au nici o valoare ? Acum realizez cit de bine ma simt in pielea mea si sincer nici n-as dori sa fiu sau sa gindesc altfel.
Si nu-mi vinde chestia cu protectia copilului in institutia numita "casatorie". Sint copii profund nefericiti proveniti din casatorie si copii multumiti care se realizeaza mai bine in viata, proveniti din parinti necasatoriti. Drepturile copilului sint aceleasi in ambele cazuri.
Iar la chestia cu tatal mi se pare ca esti complet pe dinafara. Dupa modelul tau de gindire un copil trebuie sa aiba un tata biologic si unul legal, adica unul adevarat si unul pe care i-l stabileste legea ? A naibii lege ! De cind concureaza cu legile naturii ? Si iti reamintesc: tatal natural a dorit inca inainte de conceptie sa fie tata din toate punctele de vedere, deci si legal. Aici e problema, statul nu-i da voie, ca cica vrea sa protejeze copilul. Dar statul si cei ca tine care sustineti aberatii de acest gen poate nu stiti ca un copil nu poate fi protejat  mai bine de nimeni decit de parintii sai din toate punctele de vedere. Cum puteti crede ca un om care se trezeste peste noapte ca e tata conform legii ar putea sa iubeasca mai mult copilul decit propriul tata care l-a dorit atit de mult. Legatura de singe ramine legatura de singe, orice-ai spune si parerea mea e ca legea nu face altceva decit sa desparta legal un copil de tatal lui. Situatia e cu totul alta in cazul infierii, nu stiu de ce te-ai legat de asta.

Se vede treaba ca esti pe din afara si in ceea ce priveste actele notariale si actele in general daca poti compara un act notarial cu sigiliu, stampila si semnatura cu o declaratie scrisa de mina. Mai documenteaza-te.. Si ma mira ca te legi de asta si nu de incompetenta si neglijenta functionarilor statului care n-au verificat acest lucru inainte de a elibera un act de o asemenea valoare - certificatul de nastere-

In ceea ce priveste copilul, am explicat mai sus. Crezi ca n-as dori ca discutiile sa aiba loc cit mai departe de el ? Dar nu se poate. Copilul sta tot timpul numai cu mine, nu pot sa-l inchid intr-o camera sau sa-l dau afara din casa. Incercam pe cit posibil sa-l protejam, incercam sa facem din discutia asta o discutie ca oricare alta, sa nu iasa din comun, dar e foarte greu..

Si inainte de a  da sfaturi, think twice..

Edited by angela_delia1, 16 December 2008 - 05:35.

 angela_delia1, on Dec 16 2008, 03:28, said:

mergi la individul/individa pe care ai votat-o la ultumul scrutin,spune-i baiul tau si cere-i o initiativa in Parlament in acest sens.

sau, daca ai bani destui, da statul in judecata, fa valuri, ca sa schimbe legea.

Un avocat si-ar face reclama cu astfel de caz.

Puii mei, in America s-ar turna un film dupa asa caz, s-ar scrie o carte, te-ai scoate cu banii pe veci, nu ai mai cauta slujbe de lucrat acasa pe net.

 angela_delia1, on Dec 16 2008, 05:27, said:

Draga Delia, legile sunt de fapt "vointa boborului", cazul tau reprezinta de fapt o anomalie, nu si-a imaginat nimeni o situatie ca a ta.

Nu e fair sa spui "voi sunteti tampiti", statul e tampit..e o vorba "cand doi iti spun ca esti beat, te duci si te culci".
Or gresi toti?

nu inteleg de ce ai venit sa intrebi ceva care oricum are un raspuns legal si toata lumea ti-a spus ce sa faci.

nu se poate schimba legea pt ca cineva nu vrea sa o respecte

in momentul in care tu te-ai separat in fapt de sotul tau ai avut posibilitatea sa divortezi, tu nu ai vrut
in momentul in care ai ramas insarcinata cu un alt barbat cu care aveai o relatie extraconjugala si care practic faceau imposibila o eventuala impacare cu sotul, ai fi putut formula o cerere de divort dar tot nu ai vrut.

si vii acum dupa 3-4 ani si spui ca legea e gresita si ca daca v-a fost lene sau indiferent de situatia casatoriei tale, legea are o problema si nu tu.

orice lege sau act normativ este perfectibil dar asta nu inseamna ca daca unii indivizi nu respecta sau le este indiferent de dispozițiile legale, legea este gresita

maine poimane o sa vina unul sa spuna ca de ce casatoria sa fie doar monogama ca el iubeste doua femei si ele pe el si ca legea este gresita

Si mie mi se pare ca este gresita legea cu purtatul centurlor de siguranta si cea cu limita de viteza pe autostrada, dar aste este, pana una-alta joc dupa cum imi canta ele.
In viata nu este totul asa cum vrem dar suntem adulti responsabili si ne adaptam conditiilor existente legale cat putem de bine.