Mexic

Imi pare rau ca nu ai reusit sa vizitezi mai multe vladec. Noi am terminat turul de 12 zile in 27.04 si dupa aia am stat trei nopti in Playa del Carmen. Am prins totul deschis si a fost super! Bine-nteles cu exceptia ultimelor zile cand a explodat chestia asta cu gripa porcina...
Pentru noi a fost unul din cele mai reusite concedii. Pentru cei interesati de ceva similar (dupa ce trece chestia asta cu gripa bine-nteles), postez pe zile cum a fost. Nu stiu cat de regulat o sa scriu, pentru ca am si mult de lucru, dar vom vedea...
Deci:
Zilele 1 + 2: Bucuresti-Frankfurt-Londra-Houston-Cancun
Pornim la 8 spre Bucuresti cu masina. Fiindca suntem plecati 17 zile, am vorbit pt. prima data cu cei de la o pensiune din Otopeni, s-o parcam la ei in curte. Ajungem, gasim usor, dam banul si parcam. Omul ne duce cu masina la aeroport (inclus in pret). Ii sounem ca la intoarcere o sa fie dupa miezul noptii. Zice ca nu-i nimic, il sunam pe mobil si vine sa ne ia. Pare parolist.
Check-in-ul l-am facut pe internet, asa ca lasam doar valiza la ghiseu si plecam sa ne imbarcam. La Frankfurt ajungem cu 1/2 de ora intarziere, dar e OK, avem timp destul, asa ca nu trebuie sa alergam prin aeroport ca ultima data. Ne imbarcam si spre Londra, mai zburam vreo ora si-am ajuns.
Saltam valiza, trecem de o coada imensa la care stateau oameni din aproape toate natiile pamantului si cautam Hoppa Bus. Gasim unul in parcare, il intrebam de hotelul Ibis Heathrow. Se uita la noi, zice ca n-are drum pe-acolo, dar ca ne ia. I-am fost simpatici, altfel trebuia sa mai asteptam prin statie. Pun valiza in rastelul pentru bagaje si ne asezam. Indianul o calca serios: la fiecare curba ai senzatia ca se va rasturna autobuzul. Ceilalti si-au pus valizele pe jos asa ca tot timpul zboara cate una prin autobuz. Americanca din fata isi ridica valiza de vreo 8 ori in zece minute. Cat dxe anericanca ar fi, dar tot incepe sa se enerveze! Tipul mai ia o curba stransa, tranteste o frana salbatica si urla ca am ajuns la Ibis. Saltam valiza si coboram repede, bucurosi c-am scapat intregi.
La receptie, coada. Nimerim in sfarsit la unul Rasheed, care nu prea stie engleza (!). Se holbeaza vreo 5 minute in calculator si dupa aia zice ca rezervarea ne-a fost anulata. O facusem pe site-ul Ibis la un pret bomba: 36,40 lire/noapte. Mie imi cam sare mustarul, dar n-ai cu cine sa te certi ca Rasheed nu intelege mare lucru. El stie ca nu mai are camere decat cu 55 de lire. Ma dau batut si intreb unde e internetul. Imi arata spre colt. Ma duc, bag o lira si mai fac o rezervare. Fuguta inapoi la amicul Rasheed, ca sa nu mai apuce astia s-o anuleze. Ne zambim, ne cunoastem deja. Se uita iar atent in monitor si victorie: acum avem rezervare! Trage cardul prin device, ne da cheia si suntem cazati. Cu toata vanzoleala s-a facut tarziu, asa ca renuntam sa mai tragem o raita prin Londra. Facem o plimbare de 1/2 ora prin jurul hotelului, ne bagam apoi la restaurantul de la parter. Tot chelnerii sunt polonezi, asa ca simtim ca acasa in estul nostru indepartat. O bere e 3,5 lire, sandvisul 5 iar meniul 12.  Mancam si la culcare, nu inainte de amerge la prietenul Rasheed sa-l rugam sa cheme un taxi la 6 dimineata.
La 6 suntem jos si taxiul ne asteapta. Ne duce la terminal, ii dam bruma de lire pe care o mai aveam si cautam Continental. Gasim si vedem ca trebuie sa facem check-in-ul la automat. Ne muncim 5 minute si cand sa zicem c-am terminat, ne spune sa chemam un supervisor sa verifice actele. Probabil pentru ca avem viza. Dam din maini si apare mama lui Rasheed   S-a cam albastrit: "what did you do wrong?". Ii zicem ca am facut totul ca la carte. Se vede ca e noua si colac peste pupaza s-a mai trezit si cu doi romani pe cap. Verifica pasapoartele vizele si peste 10 minute avem boarding-pass-urile pt. Houston+Cancun. Ne trantesc pe valiza abtibildul de Cancun si ne imbarcam. Fiindca zburam pe lumina, nu punem geana pe geana tot drumul. Ne uitam la filme, ascultam muzica... Prin avion nu se intampla mare lucru: e 1/2 gol...
La Houston coada si mai mare ca la Londra. Nu intelegem de ce n-au si americanii astia un sistem separat pentru cei in tranzit. Valiza noastra poate sa treaca in tranzit (i-au lipit un T verde la Londra) dar noi nu. Dupa 45 minute ajungem la ofiterul nostru: ne intreaba ce-i cu noi, verifica amprentele se uita la ochi si ne tranteste o sedere de 6 luni in pasaport, desi stia ca peste 1,5 ore zburam spre Mexic. In fine...
Grapam tot terminalul ca sa ajungem la poarta de Cancun. Fiind patiti prin SUA, mergem ata la tipul de la ghiseul si-l intrebam daca vrea sa ne verifice pass-urile si pasapoartele inainte de imbarcare. Se uita jignit la noi si maraie ca "of course" ca vrea. I le dau, trebuie sa vina si R. (sotia mea) ca s-o vada. Dupa aia ne trage cate un carliont cu un marker portocaliu pe pass si gata: in zece minute ne imbarcam. In fata noastra sta o paluga de directoras american la vreo 55 ani, infundat intr-un costum Armani. Langa el secretara de vreo 22 de anisori. Tipul isi da niste aere grozave. Sta cu mobilul infundat in ureche si se enerveaza ca nu i-au rezervat nu stiu ce elicopter. De atata agitatie uita sa treaca pe la tipul care face carlionti cu markerul porocaliu, asa ca nu poate sa se imbarce cu noi. Il trimit astia la ghiseu. Ii sare mustarul si mai rau. Dupa imbarcare, vedem ca Armani zboara la economy, cu noi, cu secretara cu tot. Se vede ca e criza si in SUA!
Mai zburam putin si am ajuns la Cancun. Un politai plictisit ne tranteste cate o stampila aproape invizibila cu "Quintana Roo, Mexico" in pasapoarte si purcedem sa ne luam valiza. A ajuns cu bine, ceea ce ne face fericiti. R. e cam slabita de lipsa de nicotina, asa ca ne grabim sa iesim din aeroport (n-a mai fumat de la Londra!).
Inainte ajungem la butonul magic al vamei mexicane. O duduie ne zice sa apasam: daca e rosu, ti se controleaza valiza, daca se aprinde verde, nu. Armani e in fata, apasa: rosu. Are o zi proasta saracul! Noi apasam cu incredere, ca doar n-o sa arate el de doua ori rosu. Stupoare: e tot rosu! Ne ducem la masa de inox dupa Armani si secretara. Asta e cam infierbantat, mai zice una alta, asa ca mexicanii ii trantesc un control temeinic, asa ca pentru gringo! Ii vedem toate desuurile pana scapa. La noi deja par cam obositi mexicanii dupa ce l-au verificat pe Armani. Ridica plictisiti vreo doua tricouri si gata: am napadit in Mexic.
Cautam biroul Hertz si il gasim destul de usor. E pazit de un mexican subtire si vopsit blond. Il intrebam de unde stie asa de bine germana si aflam ca facut ceva scoala in Austria, la Gmünden. Credeam ca stim Austria bine, dar acolo n-am fost. Ne insoteste la autobuzul de Hertz, ne urcam si in doua minute suntem la garaj.Aici se observa deja ce ieftina e forta de munca in Mexic: unul ne intreaba ce vrem, al doilea face actele, al treilea ne da hartile si ne explica cum se iese din aeroport si al patrulea ne preda masina. Ultimul e si cel mai simpatic, asa ca se alege cu dolarul. Zambeste fericit. Ii sounem ca ultimele trei nopti vom dormi la Playa dela Carmen. Ne arata pe harta ca trebuie sa mergem la Playa Las Mamitas ca-i grozava. Se uita ghidus la mine si ma intreaba daca ghicesc de ce-i zice asa la plaja. Zic si eu la plezneala ca probabil din cauza ca sunt gagici multe acolo. Rade zgomotos si ma aproba. Ii spun ca vom sta la hotelul Las Palapas. Zice ca-i foarte OK si ca-i lipit de Mamitas. Semne bune anul are!!! R. fumeaza ca un turc afara ca sa-si refaca nivelul de nicotina.
Masina e alba, are 345 km la bord si e un Dodge Attitude cu motoras de 1,4, facuta in Korea (are aparatori de roti de Hyundai!). Ii dam ocol, n-are nici o zgarietura. Sa dea Dumnezeu sa fie asa si peste 12 zile!!!
In schimb, n-are numere de inmatriculare. Il intreb pe zambaret si-mi arata o foaie A4 lipita pe luneta care are o stampila si zice ca masina poate circula 30 de zile, pana pe 09.05. Ma intreaba daca-i OK, eu ii zic ca el stie mai bine oricum si o taiem. Reusim sa negociem bucla de la iesirea din aeroport, ne cataram pe pod, nu ratam iesirea spre "Cancun centro" si suntem pe calea cea buna. Bagam carbuni si-n 10 minute suntem in centru. Cautam hotelul Oasis America, inainte de un sens giratoriu cu scoici, pe dreapta (!). Intre timp se face 19,30, e o bezna de s-o tai cu cutitul. Mergem si la un moment dat vedem un sens giratoriu. Eu nu vad scoicile, dar al 7-lea simt imi zice ca n-or fi asa multe sensuri giratorii in Cancun centru. Hotelul nu l-am vazut oricum. Trag pe dreapta si intreb un bagator de seama care pare sa pazeasca o parcare. Imi zice ca este insasi parcarea lui Oasis, dar nu ma lasa inauntru pana nu ma cazez. Tasnim la receptie, dam voucherul, completam ce este de completat si ne da cheia. Intrebam daca are un plic pt. noi. Trebuie sa fie plicul de la agentie, cu traseul, voucherele si hartile. Tipul ne baga in boala: pare sa nu-l gaseasca! Dupa vreo 5 minute ajunge la ultimul plic: uraaa e al nostru. Bagam masina in parcare, caram valiza la receptie. Acolo sare bell-boy-ul ca un uliu si ne-o smulge din mana. Ne duce sus, ne arata: camera, TV, aer conditionat, noi ii aratam dolarul, pleaca fericit. Si noi suntem fericiti c-am ajuns. Tinem consiliu de familie: voiam sa mai tragem o raita prin zona hoteliera, dar suntem rupti de oboseala. OK, e si maine o zi. Inhatam 50 de EURO, il intrebam pe tipul de la receptie unde este prima casa de schimb: e la 50 de metri. Schimbam cu 16 pesos la EURO si ne infundam in prima bodega. Tacos, sucuri de portocale naturale (R.), beri (eu) si viata e frumoasa. La hotel constatam ca eu am uitat pasta de dinti la Londra (cascat ca de obicei). Navalim la non stopul de peste drum, cumparam pasta de dinti si apa pentru maine. Dupa aceea inapoi in camera, punem ceasul sa sune la 7,00 si ne cufundam intr-un somn fara vise. Maine vrem sa mergem prin Cancun, apoi Tulum si apoi Coba unde vom si innopta!

Mai vin cu alte precizari pe care le-am omis in postul anterior.

Carti, informatii:
"Istoria culturii si civilizatiei" vol 2 de Ovidiu Dramba, capitolele despre azteci, incasi si mayasi. Se gaseste in librarii si anticariate.

Cancan:
Romanii nu sunt in criza!
- opresc in parcare(e destul de mare) la xel ha, nu mai e nimeni, dupa cateva momente mai parcheaza unul langa mine, vorbeste romaneste, vorbim
- coada la checkin la Mexicana zbor intern Cancun - Mexico City, cel din spate imi arata pasaportul, "Esti roman!" ii zic, vorbim, avea accent puternic moldovenesc, cica e venit in concediu si mergea spre casa, nu era bronzat. Pe drum spre scara avionului realizez ca e singur. Ciudat! Nu l-am mai intrebat daca e spion, killer sau traficant - desi am stat tot zborul ca pe ace.

Cam asta e tot.

Edited by vladec, 04 May 2009 - 12:40.

Update review First Choice UK - f frumos din partea lor ca mi-au returnat banii pe zilele pierdute desi in contract scria nu fac asta in caz de forta majora. Fara sa dau nici un telefon.

@pitzifelnic - nice story

Edited by cgrosu, 05 May 2009 - 11:02.

Ziua 3 - Cancun-Tulum-Coba
Dimineata facem un dus si mergem la micul dejun. Cafeaua e mizerabila, asa ca trebuie sa comandam un expresso pentru R., sa mearga la tigara. In restaurant nu se fumeaza deloc!!! Eram convinsi ca mexicanii traiesc in nori de fum, mai ales ca sunt chiar langa Cuba. Eroare. Aveam sa constatam pe tot drumul ca restrictiile la fumat sunt aproape la fel de mari ca in SUA, in cele mai multe locuri. De multe ori nu se poate fuma nici pe terasa.
Mai schimbam 300 EURO la baiatul din colt si pornim spre Cancun. Intram pe cateva plaje, dar nu ni se pare deloc grozav. Se construieste mult (alti mastodonti), plajele nu prea iti induc ideea de Caraibe: mai inguste, valuri mari (poate am prins noi o zi mai vantoasa), hoteluri imense. Oricum, daca nu esti cazat la unul din hotelurile de pe plaja, ai acces doar prin cateva puncte mai neingrijite si dupa aceea poti sa mergi pe plaja. Concluzie: nu prea ne-a placut...
Nu-i nimic, pornim mai departe spre Tulum. Pe drum mai poti sa te opresti la o ferma de crocodili, sa faci scufundari la Akumal sau sa vizitezi cateva cenotes (un fel de rezervoare naturale de apa dulce, aparute probabil prin prabusirea peretilor unor pesteri din solul calcaros). Noi insa mergem direct la Tulum (vreo 135 km), ca sa vizitam primul sit mayas de pe traseu.
Cand intram ni se pare extraordinar! Este turnul acela ca un far de pe malul marii, care are si ea o culoare mai frumoasa decat la Cancun. Vedem si primul teren de Pok Ta Pok (jocul cu mingea mayas, cu semnificatii religioase). Ulterior aveam sa ne dam seama ca la Tulum este probabil cel mai mic si neinsemnat din cele 16 situri mayase pe care le-am vizitat. Fiind insa primul si singurul situat pe malul Caraibelor, creaza o impresie puternica. Este si cam inghesuiala, plin de vizitatori.
In dreptul turnului, jos, lumea face baie, desi sunt valuri puternice, pe o plaja ingusta. Am vrea si noi, dar bine-nteles ca n-avem costumele de baie nici pe noi, nici la noi! Le-am lasat in portbagaj... Nu-i nimic, mai gasim noi o plaja azi. Avand in vedere ca nu vizitam Coba decat maine, putem sa stam la plaja toata dupa-masa, mai ales ca pana la Coba (unde ne vom caza) nu mai sunt decat vreo 45 km.
Iesim, intram in localitate, o ocolim si intram pe un drum ingust care merge de-a lungul plajei. Atat de mult cautam plaja perfecta, incat dam iar cu nasul de situl de la Tulum, venind din partea cealalta! Ne intoarcem cam un km si gata: plaja perfecta! Lata, nisip frumos, in stanga se vede turnul de la Tulum, lume putina, fara valuri.
Sucuri, inclusiv pt. sofer si baie. Sarim chiar si pranzul pentru ca este infiorator de cald (peste 40 grade) si oricum nu putem manca pe canicula asta.
Seara pornim spre Coba, unde gasim intrarea la sit fara probleme. Hotelul nostru este la vreo 200 m de intrare, foarte practic. Se numeste Villas Arqueologicas Coba si este bestial (www.villasarqueologicas.com.mx) . Asezat chiar pe malul unui lac, cu crocodili (!) si egrete+alte pasari, jungla, are o piscina f. frumoasa... Trai pe vatrai!
Seara investim multi pesos in cina, ca sa compensam lipsa pranzului. Deja am incercat vreo 3 feluri de bere, pe langa Corona pe care o stiam de-acasa! Cel mai bun pentru mine este "XX" (doi x, dos equis) si Modelo (blonda sau bruna). E cu cel putin un grad mai slaba decat la noi, asa ca nici nu dauneaza asa tare sanatatii! Iesim putin la plimbare din hotel, dar nu prea mult, ca sa nu ne impiedicam de vreun crocodil, si la culcare. Maine vizitam siturile de la Coba si Ek' Balam si ne vom caza la Valladolid.
Pe drumul asta am intalnit pentru prima data politistul mexican. Aveam sa-l vedem pe tot parcursul circuitului, uneori mult mai des decat ne-am fi dorit. E imbracat intr-un albastru inchis, are cel putin pistol legat de sold, vesta antiglont cand se da jos din masina si seamana destul de mult cu soldatul american, inclusiv sapca de pe cap. Il gasesti in principiu de multe ori cu masina parcata langa ghereta sau refugiul pentru clientii de autobuz, picotind lesinat intr-un scaun (cred ca si-l aduce in masina!). Se mai plimba foarte, foarte des pe autostrada/sosea in masina, uneori cu girofarurile aprinse. Cea de-a treia postura este la postul de control de pe sosea. Aici este si cel mai agasant. Isi tranteste niste fasii decupate dintr-un cauciuc de camion de-a curmezisul soselei, plus niste popice portocalii care ingusteaza drumul, asa ca trebuie sa incetinesti sau chiar sa opresti in dreptul lui. Se uita atent prin parbriz si daca ai noroc, face un semn vag cu degetele spre cer. Asta inseamna: du-te-n treaba ta! Daca nu, face semn cu steguletul sa tragi pe dreapta. Noi am avut destul de des bucuria sa fim trasi pe dreapta pe motiv de "no hay placas"! Asta inseamna pe romaneste ca nu avem placi de inmatriculare. Stau toti sa citeasca fituica lipita de geamul din spate, eu zambesc gales, le spun  si de unde sunt, ca toti vor sa faca si conversatie in timpul asta. Acum il injur si eu printre dinti pe ghidusul de la Hertz, care m-a intrebat daca e OK asa, cu fituica-n geam. Asta e, am mai invatat o chestie!
Oricum politistii habar n-au de Romania. Mai zic ceva de Germania sau Elvetia, in rest pace buna. Astia au si niste mitraliere imense americane atarnate de umar, poarta de foarte multe ori casti de razboi pe cap si nelipsitele veste antiglont. Au mutre foarte razboinice si vorbesc o spaniola pe care eu n-o inteleg aproape deloc (or fi recrutati de prin provincii indepartate). Uneori se uita si in masina, imi zic sa-i spun si lui R. sa coboare, precum si la portbagaj, inclusiv deschis valiza si rucsacul. Oricum, par instruiti sa nu-si bage mana prea adanc prin lucrurile turistului, dar n-as vrea sa fiu in pielea vreunui mexican pe care li s-a pus pata!
Am detectat urmatoarele feluri de politie: locala, municipala, statata, statala preventiva, federala, de autostrada si militara. Sunt ceva "organe" si toti isi fac de lucru pe langa drumuri si sosele... I-am vazut si in ATV, tot cu casti de razboi, pe plaja din Playa del Carmen! Daca au creieri, atunci dupa o ora sigur sunt pane sub casca aia la 45 grade!
Pe langa astia, mai sunt cei de la armata, care stau si ei la posturi de control la sosea, sau se plimba in camioane sau Hummer-e descoperite. Astia arata si mai fiorosi decat politistii. Sunt toti echipati de razboi, iar cei din camioane au si armele pregatite. De obicei sunt cate 8 in bena camionului: doi stau in picioare in spatele cabinei si se uita in fata, cate doi in picioare asigura fiecare laterala, iar doi stau in fund si se uita la ce vine din spate, fiecare cu pistolul mitraliera in mana. Am vazut ca au mari controverse, inclusiv la TV, legat de folosirea armatei pe post de politie. Unii spun ca nu-i constitutional in afara perioadelor de razboi, dar vad ca treaba merge ca la noi: unii se plang, iar altii fac tot ce stiu ei mai bine. Au insa si probleme cu traficantii de droguri: am auzit de mai multe ori ca au avut schimburi serioase de focuri cu ei, oameni impuscati de ambele parti, inclusiv pe langa Chetumal, Chicanna, prin sud, cate 7-8 morti la o intalnire de gradul trei.
Politistul care dormiteaza in ghereta este foarte interesant. Pe el nu-l intereseaza nimic din ce se intampla in jurul lui. Mexicanii il trateaza precum caprioara pe leul satul: fac ce au chef pe sub nasul lui. I-am vazut intorcand pe dubla continua, trecand cu 130 in zona de 50/ora, exact prin fata lui: no problem. Se pare ca in acele momente este total inofensiv.
Mai sunt cei care dirijeaza circulatia prin localitati, mai ales in week-end, cand se inchide in multe orase centrul pentru masini. Astia sunt foarte preocupati sa te opreasca daca au doar vaga senzatie ca un pieton ar avea intentia sa treaca strada. De fapt, prin cele mai multe localitati sunt semne mari pe scare "el peaton es primero", adica pietonul are prioritate. Dedesubt scrie ca amenda in caz contrar este de 12-16 salarii minime. La un calcul rapis, daca au macar 50 EURO salariu minim, poate sa-ti tranteasca o amenda de minim 600 EURO. Nu-i de colo!
Pietonul mexican are insa mai multa minte si nu prea se increde in semnele astea daca nu-i vreun politist de fata. Se uita foarte atent in toate partile si nu se risca in nici un caz daca se apropie vreo masina. Tine la viata, saracul!

PPozele reprezinta, de la stanga la dreapta:
Cancun oras, centrul
plaja Cancun
Cancun hoteluri
Tulum, din sit
iguana
plaja Tulum
hotelul din Coba

Da Mariachi,n-ai zis nimic de Mariachi si de palariile lor...
Superbe pozele, era rece apa?

Edited by grecul68, 05 May 2009 - 20:39.

 grecul68, on May 5 2009, 21:38, said:

Mariachi nu sunt tipici pentru peninsula Yucatan, sunt importati de prin statul Jalisco. Ii gasesti prin orasele turistice, inclusiv in Playa del Carmen, seara, pe pietonal. In Playa am vazut o singura echipa de Mariachi, 7 baieti ca bradul. Te intreaba daca vrei sa-ti cante ceva romantic sau vesel. Daca vrei, te costa: am vazut un mexican platind 200 pesos pt. o melodie (vreo 12 EURO). I-au cantat doua, asa ca a dat 400 pesos.
In zona se canta mai mult Trova Yucateca, in general sunt doi-trei greierasi, in haine de strada, nu asa dichisiti ca Mariachi.
Apa era foarte calda.

 cgrosu, on May 5 2009, 12:01, said:

Multumesc!

 iopitic, on May 5 2009, 17:43, said:

Gripa trece, Mexicul ramane. De fapt, inteleg c-a pornit din SUA gripa asta. Crezi ca nu mai merge nimeni in SUA din cauza asta? Eu ma indoiesc...

Ziua 4 - Coba-Ek' Balam - Valladolid
Trezirea la o ora rezonabila, pentru ca nu avem asa multe "pe cap" astazi.Mergem de la hotel pe jos pana la intrarea in situl Coba, 5 minute. Stim din ghid ca e foarte intins, asa ca dupa intrare facem ochii roata dupa baietii care inchiriaza biciclete. Sunt la datorie! Vreo 7 tipi care stau pe langa vreo 50-60 de biciclete rablagite rau. Investim cate 32 de pesos (2 EURO) de caciula si punem mana pe doua biciclete. La mine scartaie si pedala, si saua, dar poate ca in 3-4 ore n-o sa se dezmembreze. Il intreb pe tip unde lasam bicicletele cat vizitam; ma gandesc si eu, ca romanul patit sa nu mi-o fure careva. Imi explica: sunt "parcari" la fiecare obiectiv. Aha, atunci e OK. Pentru aia mai slabi de inger sunt si taxiuri, adica niste baieti care te urca pe bicicleta si pedaleaza in locul tau. Nu, multumim,noi facem miscare, chiar daca sunt aproape 40 de grade afara!
Pornim prin jungla in tromba, ca la turul Frantei. Eu cred ca sperii toate animalele cu scartaitul meu. Facem stanga la prima intersectie, mai mergem ceva si ar cam trebui sa apara primele constructii. Eu tot casc gura pe sus si pana la urma ma impiedic de un bustean pus de-a curmezisul drumului. E clar: aici trebuie sa ne oprim. Bine ca nu mi-am rupt gatul. Ne uitam prin pomi si vedem o scandura prinsa-n cuie de un pom: "estacionamento". Care va sa zica, aici e parcarea. Sprijinim bicicletele de cate un pom si incepem sa vizitam. Impresia este extraordinara. Orasul, infiintat pe la anul 600 d.C. avea in perioada de glorie aproximativ 90 km patrati (!) si vreo 6.000 de constructii din piatra, drumuri de acces (dintre care unul de vreo 100 km, in linie dreapta, pana aproape de Chichen Itza). Pana si drumul pe care am venit spre Coba cu masina este construit pe un fost drum mayas. Dupa Tulum, piramida Nohoch Mul, inalta de 42 m, ne da pe spate, fiind si cea mai inalta din Yucatan. Ne urcam si noi pana sus. Nu prea inteleg de ce au pus franghia pe mijlocul scarilor, pentru ca oricum nu prea te poti ajuta grozav de ea. Mai bine urci in patru labe (e foarte abrupt si treptele sunt foarte inalte). Privelistea de sus merita insa cu prisosinta. Tantarii si alte lighioane stiu si ele drumul, pentru ca te pisca si in varful piramidei la fel de temeinic ca si pe jos, prin jungla.
Pe la pranz predam bicicletele si iesim. E iar mult prea cald ca sa poti manca ceva. Facem ochii roata si gasim un batranel care face "salata de fructe" si suc de portocale. Omul cojeste si taie cate 4-5 feluri de fructe de diferite culori si le aranjeaza artistic in niste pahare inalte de plastic. Are si un sac mare de portocale pentru stors. Are si doua scaune de plstic care te tin daca nu te lasi prea tare pe ele. esentialul este ca sunt la umbra! Luam doua salate si doua sucuri. Ne intreaba daca vrem cu lamaie si cu ardei iute. Lamaie OK, ardei iute e cam prea exotic pentru gustul nostru. Totul foarte bun, dar cam acru (cred ca astors cate doua lime in fiecare pahar!).
Inapoi la masina si in 40 minute ajungem la Valladolid. Am iesit deja din statul Quintana ROO: Valladolid este in statul Yucatan. Orasul nu e mare, in cateva minute ajungem la Zocalo (piata centrala), facem prima la dreapta, inca vreun km si am ajuns la hotel. Hotelul ne place mult, ca si cele dinainte, pacat ca nu e mai aproape de centru (www.ecotelquintaregia.com.mx) Ne cazam, lasam bagajele, intrebam pe unde se iese spre Ek' Balam, ne bucuram ca e drept inainte, si la drum. Lucreaza si astia la sosele, ca la noi, asa ca trecem prin niste devieri complicate, dar pana la urma ne inscriem pe orbita. Inca vreo ora, facem dreapta dupa Temozon si ajungem si la Ek' Balam. Ii dam 10 pesos unui pitic care se jura c-o sa stea cu ochii pe masina! Nu-l credem, dar e amuzant piticotul. Frate-su pare cam gelos. Orasul e construit ceva mai tarziu decat Coba, prin clasicul tarziu, undeva intre 700-900, e si mult mai mic. "Detine" insa o piramida de 30 m inaltime si o friza foarte interesanta si bine conservata. E interesant ca orasul avea si un zid de aparare construit de jur imprejur. Ne place si aici ce vedem.
Inapoi la masina. "Gardianul" sta in alta parte cu burta la soare, si-a parasit postul. Frate-su sta insa lipit de portiera, in soare, spera sa faca si el un gheseft. Bem doua cola la umbra, pe clasicele scaune de plastic in care nu trebuie sa te lasi prea tare. Ala mic se tot uita si el din cand in cand peste masina, sa vada daca venim. Ii dam si lui o Cola rece pentru servicii. Cred ca ar fi preferat banii, dupa mutra pe care o face...
Inapoi la masina si o pornim iar spre Valldolid. Pe drum oprim la o tanti care vinde CD-uri intr-o ghereta la sosea. La cum arata si la cat costa, probabil ca sunt piratate, dar oricum nu gasesti altceva (sa nu incurajam piratarea   ). Radioul nu mai prinde nici un post de cand am parasit riviera maya si fara muzica nu prea-ti vine sa pornesti la drum. O intrebam ce muzica i-ar place ei si ne arata doua CD-uri. Zice ca-s cu cumbia. Alea sa fie. S-a dovedit ca-s chiar OK, probabil un fel de manele mexicane.  
La Valladolid ne asteapta iar paznicul de la parcarea hotelului cu IQ-ul foarte mic. De cate ori intram si iesim ne intreaba care e numarul camerei. I-am spus de trei ori numai azi, nu are nici multi clienti, dar el intreaba cu sfintenie: "numero de habitacion?".
Lasam masina, dus rapid si plecam pe jos spre centru, 15-20 minute. Cascam gura pe toate strazile din jur, vizitam catedrala San Gervasio, mergem vreo 40 de minute pana la manastirea San Bernardino de Siena si ni se pare un orasel destul de cochet. Casele sunt in majoritatea lor construite in stil colonial, renovate si zugravite in culori vesele. Ne mira ce golase sunt bisericile lor in interior. Ce vezi afara (ziduri goale), asta este si inauntru. Intelegem ca asa construiau spaniolii pentru indigeni: biserici mari si impunatoare pe dinafara, ca sa insufle respect. In rest nu-si mai bateau capul.
In ghid zice ca se mananca bine in buricul targului la doua restaurante. Dam cu banul si pica magareata pe restaurantul "El Marques de Montejo". Suntem chiar langa el, ceea ce e si mai bine, pentru ca ne mana foamea din urma. Inauntru, pare destul de fitos: chelnerii au pana si plase pe cap, sunt imbracati in niste costumase negre ciudate, ceva intre frac si trening. Noi in izmene scurte de turist si cu adidasi... Se vede insa ca nu cer tinuta obligatorie din partea clientilor, asa ca ne alegem cu o masa. Luam gratar de vita Tampiqueno, multe sucuri (R.) multa bere Meontejo, in ton cu numele restaurantului (eu) si totul e OK. Ne mai uitam un pic la localnicii care s-au strans prin centru, imbracati la patru ace (e sambata seara), ne uitam ce se vinde pe la gherete si inapoi la hotel. Declaram iar cu sfintenie "numero de habitacion" la Einstein si s-a dus si ziua asta. Maine mergem la Chichen Itza si apoi la Merida, la Golful Mexic, unde vom si dormi.
Pe drumul asta spre interiorul peninsulei am dat deja cu nasul binisor de celebrele "topes" mexicane (temporizatoare de trafic). Sunt de toate neamurile si de toate marimile, probabil ca functie de fantezia creatorului. Sunt asezate la intrarile si iesirile din localitati, imprastiate prin localitati, pot fi vopsite in culori dragalase sau camuflate in culoarea asfaltului, in cascada sau singurele. Multe au indicatoare care te avertizeaza ca urmeaza un tope, multe altele insa nu au asa ceva. In general insa, trebuie sa fii cu ochii in patru si sa te uiti voios dupa ele. Daca iti distrage ceva atentia si iei un tope adevarat cu peste 40 km/h, cred ca ramai fara minim doua roti+suspensiile aferente si trebuie sa faci o vizita serioasa la service, ceea ce nu prea-si doreste nimeni in concediu. Noroc ca atunci cand casc eu gura la ceva pe geam, mai striga R.: tope! Una peste alta, am reusit sa nu luam nici unul in plin, pe tot circuitul. Singurele chestii vazute de mine in Romania, comparabile cu ce-am vazut in Mexic, sunt doua temporizatoare din Targu Secuiesc, facute la trecerile de pietoni.  O fi fost primarul de-acolo in schimb de experienta prin Mexic, ca altfel nu-mi explic de unde i-a venit ideea!
Pe bucata dintre Palenque si cascadele Agua Azul, in Chiapas, pe vreo 60 km, a fost insa cel mai rau: fiecare intreprinzator care se gandea sa vanda doua banane si se aseza pe marginea drumului pentru treaba asta, isi confectiona un tope care sa fie numai al lui. Erau din pamant batatorit, de-a curmezisul soselei, mai mici sau mai mari dupa cat timp a avut omul sa-l faca. Dupa ce incasam cateva chestii din astea in plin, ne invatam minte: cand vad un individ la marginea drumului, pun frana din timp, fiindca sunt 99% sanse sa fie si un tope. Ei profita din plin de munca lor: cand incetinesti zdravan ca sa treci peste tope-ul lui, ei sar de la umbra la geamul masinii si-ti arata marfa!
Cred ca si acum, dupa o saptamana de la intoarcere, ma mai uit inconstient dupa topes prin oras cand conduc!

Pozele, de la stanga la dreapta:
Coba, piramida Nohoch MUl
Coba, vedere de sus
Franghia!
Ek Balam
Friza din Ek Balam
Ek Balam, vedere de sus

Poate cineva sa-mi spuna cam cat ar costa un zbor din orice oras din europa spre mexic ? Bineinteles, sa fie cat mai ieftin Ma intereseaza ca zborul sa fie cam peste 1 an ...

Incepand de la 4-500 euro dus-intors.

 neamtu'17, on May 10 2009, 16:33, said:

Noi am zburat Bucuresti - Londra Heathrow, cu escala la Frankfurt, cu Lufthansa, 158 EURO/persoana.
De la Londra la Cancun am zburat cu Continental, cu escala la Houston, USA, pret: 490 EURO/persoana.
Bine-nteles ca-ti trebuie viza de SUA pentru itinerariul asta. Deci daca n-o ai, asta mai implica niste costuri/ceva timp.
Am dormit o noapte langa Heathrow, pret: 46 EURO/camera dubla, deci 23 EURO/persoana, la Ibis.
Chiar cu 1 an inainte nu cred ca poti sa faci rezervarea la zbor, cred ca maximul este de 11 luni.
Noi am rezervat cu 4 luni inainte, pe site-ul Lufthansa si pe travelocity pt. zboruri si pe ibis pt. hotelul din Londra. N-am avut probleme decat cu rezervarea de ibis, in rest totul a mers OK.
Eu cand caut zboruri ieftine ma cam concentrez pe cateva aeroporturi mari: Frankfurt, München, Londra, Paris, Madrid, Amsterdam. Mai gasesti ceva oferte fly and drive pe la unii, in sensul ca platesti charterul, masina si prima noapte de cazare, iar in rest iti faci programul tau. Dar astea sunt mai mult pt. Namibia, Africa de Sud, nu am gasit pe Mexic.

Cauta si la Virgin Atlantic, cu plecare din Londra, s-ar putea sa gasesti ceva preturi bune!

 neamtu'17, on May 10 2009, 15:33, said:

Uita-te si la companiile de turism sau la cele care opereaza pentru agentiile de turism: thomascookairlines.com, thomsonfly.com, martin air, ...
De exemplu un coleg si-a luat bilete cam prin Noiembrie2008 pentru Martie2009 de pe thomascookairlines.com cu 400EUR dus intors Brussels-Cancun(zbor direct operat de XL Airways). Avantajul fata de companiile de linie e ca zborul e direct. Insa e destul de greu sa prinzi o asemenea oferta: tre sa urmaresti site-urile aproape saptamanal si sa astepti, colegul asta era abonat la newsletter si mi-a spus ca biletele s-au dat f repede(2-3 sapt).
Oricum ptr 1 saptamana in extrasezon avion + cazare resort gasesti pe la 800EUR/pers. Eu zic ca e mai avantajos asa daca nu vrei sa strabati toata tara.

Edited by vladec, 11 May 2009 - 11:12.

Multumesc mult de raspunsurile rapide! Sa speram ca o sa gasesc ceva cat de cat ok. Iar ci viza de state se poate rezolva

 neamtu'17, on May 11 2009, 22:09, said:

Cum?

Plec intr-un cadru organizat pentru un anumit eveniment ce se va desfasura in Mexic iar viza va fi obtinuta usor, mai ales ca nu lucrez in sectorul privat.

 neamtu'17, on May 12 2009, 00:53, said:

Suna foarte misterios!