Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Apa la sticla din sticla

Întrebuințare telefoane vechi...

Dacia Lodgy sau Dacia Docker ?

Valeriu Nicolae
 Exista vreun dezavantaj la constr...

Problema martori semnalizare dire...

Umplere gol tamplarie-glaf

Produse inapoiate cu zgarieturi
 Recomandare laptop cu specificati...

Pareri? Este fiabil?Aer condition...

1 zi/noapte Gura Portitei

Samsung Galaxy S23 Plus
 Recomandare TV Samsung QLED

Cat ar trebui sa ma coste o incar...

UBB camin

Boxe active pentru terasa
 

Pr. Arsenie Boca: "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! "

- - - - -
  • This topic is locked This topic is locked
368 replies to this topic

#325
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015
Nu-i greu sa gasesti daca vei cauta.

#326
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Am crezut ca imi spui tu, chiar nu stiu, vrei sa caut?

Edited by Ayami, 20 February 2016 - 19:46.


#327
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015
Cauta. Nimic nu poate sa compenseze bucuria descoperirii de unul singur.

#328
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Uite ce am gasit:

Pentru ortodocsi, Filioque este :
(a) o "dogma noua", deoarece incalca decizia Sinodului din Efes (431) de a nu altera sau substitui crezul de la Niceea, nefiind apoi aprobata de un sinod ecumenic ;
(b ) "o alta credinta", care implica teza celor doua principii in unitatea lui Dumnezeu, eroare inadmisibila din punctul de vedere al dogmaticii ortodoxe.

Filioque a fost introdus de latini in Crezul niceoconstantinopolitan si folosit in liturghia latina, incepand cu al treilea sinod local din Toledo, in 589, ca un protest impotriva arianismului ; apoi, confirmat de sinodul en­glez din Hatfield in 680, cu ocazia convertirii la catolicism a regelui arian al vizigotilor (Recarede), sub pretextul ca ar pune in evidenta deplina dumnezeire a lui Hristos si egalitatea Sa cu Tatal. Desi regele Carol cel Mare insista ca Bisericile din Spania, Italia, Franta si Germania, sa ros­teasca Crezul cu adaosul, totusi papa Leon al III-lea refuza introducerea Simbolului mo­dificat, in Biserica Romei. Cu toata aceasta opozitie, la propunerea lui Henric al II-lea, papa Benedict al VIII-lea accepta in 1014 Crezul inter­polat, in Biserica din Roma, fara consimtamantul Bisericilor Rasaritene. Dupa Reforma (sec. XVI) a fost generalizat in Bisericile Protestante.

Am mai invatat ceva.  Posted Image

Edited by Ayami, 20 February 2016 - 19:48.


#329
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015
Deci, cum e? De cand sunt eretici latinii?

Erau eretici si cand in Rasarit se distrugeau icoanele? Erau eretici si cand Irina reinstituie cultul lor? Irina, imparateasa care si-a orbit fiul ca sa nu-i cedeze tronul...

Ce sa vezi?! Noi astia, ortodocsii, am tinut nu mai putin de trei sinoade ecumenice alaturi de eretici!

+++

Subiectul [anti]ecumenismului mi se pare o prostie. Nu trebuie sa se uneasca nicio biserica. Pentru simplul motiv ca nu s-au despartit niciodata.

Eretic, in acceptiunea cea mai restrictiva, sunt aceia care nu respecta dogmele instituite in cele sapte sinoade ecumenice. La rigoare, episcopalienii [anglicanii] nu sunt eretici.

Edited by Mount_Yerrmom, 20 February 2016 - 19:59.


#330
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Faptul ca au "alterat" crezul de la Niceea e important sau nu? In plan secunar putem discuta si despre momentul cand au facut-o, au schimbat un adevar de credinta ["o alta credinta"], conteaza?

Edited by Ayami, 20 February 2016 - 20:21.


#331
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015

View PostAyami, on 20 februarie 2016 - 20:01, said:

Faptul ca au "alterat" crezul de la Niceea e important sau nu? E in plan secunar momentul cand au facut-o, au schimbat un adevar de credinta, conteaza?

Te referi la schimbarea formala a declaratiei de credinta?

Canonul VII al sinodului al treilea ecumenic de la Efes zice asa:

Quote

When these things had been read, the holy Synod decreed that it is unlawful for any man to bring forward, or to write, or to compose a different (ἑτέραν) Faith as a rival to that established by the holy Fathers assembled with the Holy Ghost in Nicæa.

bla bla bla

Or, Crezul de la Niceea nu zice nimic despre purcederea Duhului Sfant...

De abia la al doilea sinod Crezul ia forma pe care o cunoastem azi.

+++

Apoi, latinii zic ca e doar o problema de traducere:

Quote

The Vatican stated in 1995 that, while the words καὶ τοῦ Υἱοῦ ("and the Son") would indeed be heretical if used with the Greek verb ἐκπορεύομαι[37] — which is one of the terms used by St. Gregory of Nazianzus and the one adopted by the Council of Constantinople[33][38][39] — the word Filioque is not heretical when associated with the Latin verb procedo and the related word processio. Whereas the verb ἐκπόρευομαι (from ἐκ, "out of" and πορεύομαι "to come or go") in Gregory and other Fathers necessarily means "to originate from a cause or principle," the Latin term procedo (from pro, "forward;" and cedo, "to go") has no such connotation and simply denotes the communication of the Divine Essence or Substance. In this sense, processio is similar in meaning to the Greek term προϊέναι, used by the Fathers from Alexandria (especially Cyril of Alexandria) as well as others.[33][40] Partly due to the influence of the Latin translations of the New Testament (especially of John 15:26), the term ἐκπορευόμενον (the present participle of ἐκπορεύομαι) in the creed was translated into Latin as procedentem. In time, the Latin version of the Creed came to be interpreted in the West in the light of the Western concept of processio, which required the affirmation of the Filioque to avoid the heresy of Arianism

Si noi folosim in Crez tot procedo, ii zicem purcede

Edited by Mount_Yerrmom, 20 February 2016 - 20:28.


#332
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Ma depaseste discutia. Ce numesti tu formal? Un adevar stabilit de sfintii parinti nu poate fi tratat formal.

Astazi  avem doua crezuri ceeace e suficient pentru o schisma. uite si argumente:

Quote

Biserica Ortodoxă își susține poziția pe baza Crezului Niceo-Constantinopolitan și a referințelor biblice. Astfel, definiția Crezului, stabilită la Conciliul Constantinopol I și reconfirmată la Conciliul Constantinopol II din anul 381 (d.Chr.), pe care Biserica Ortodoxă o păstrează ca atare, spune că Duhul Sfânt, ca Persoană Divină, „purcede de la Tatăl; cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slavit”.
Astfel, Biserica Ortodoxă susține că Occidentalii (Biserica Catolică) sunt vinovați de a fi modificat unilateral textul unui Conciliu (antic), care are o autoritate absolută și deci nu poate fi modificat decât de către alt Conciliu comun al întregii Creștinătăți. În acest sens, Biserica Romano-Catolică ar deveni schismatică (cea care ar provoca divizarea creștinilor).
Ortodoxismul consideră adaosul Filioque la Crez(Crezul Sfintei Trinități) ca pe o erezie antitrinitară, întrucât afectează sau dezechilibrează relațiile dintre persoanele Sfintei Treimi.
Suportul evanghelic invocat este Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 16, unde Iisus Hristos spune Apostolilor (după ce, în versetul anterior, îi indeamnă să păzească poruncile Lui): "Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac". În aceeași Evanghelie, în capitolul următor [15, 26], Iisus Hristos se referă explicit la purcederea Duhului Sfânt: "Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine".
Din cate vad la al doilea sinod s-a reconfirmat crezul, nicidecum nu s-a modificat, cum zici tu.

#333
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015
Crezul niceean nu facea referire la purcederea Sfantului Duh

Quote

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul tuturor văzutelor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu singurul născut; care este, din esența Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, cel de-o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut atât în cer cât și pe pământ.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire s-a pogorât și s-a intrupat și s-a făcut om.
Și a pătimit, și a înviat a treia zi, după Scripturi, și s-a suit la ceruri;
Și iarăși va să vină să judece viii și morții.
Și în Duhul Sfînt.
Dar cei care spun: "A fost un timp în care nu a existat", și "Nu a existat înainte de a fi făcut", și "A fost făcut din nimic", sau "A fost din alta ființă" sau "esență", sau "Fiul lui Dumnezeu este creat", sau "schimbător", sau "degradabil" -- sunt condamnați de sfânta biserică universală și apostolică.

Versiunea curenta a fost adoptata la Constantinopole in al doilea sinod

Quote


Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, cel de-o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire s-a pogorât din ceruri și s-a intrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și s-a făcut om.
Și s-a răstignit pentru noi în timpul lui Pontiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și s-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfînt domnul de viață făcătorul, care din Tatăl purcede, cela ce împreuna cu Tatăl si cu Fiul este închinat și slăvit, care a grăit prin prooroci.
Și întru una sobornicească și apostolească Biserică, mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților, și viata veacului ce va să fie. Amin

+++

Adaugarea filoque in versiunea latina a Crezului este o diferenta formala fata de formula adoptata la Constantinopole in limba greaca.

Latinii admit ca adaugarea in versiunea greaca [originala] a particulei "si din Fiul" ar fi eretica pentru ca verbul folosit in versiunea greaca nu ar admite aceasta adaugire.

In latina, in schimb, prin folosirea verbului "procedere" ["a purcede"], verb care nu reprezinta o traducere perfecta a verbului grecesc si care nu acopera toate semnificatiile acestuia [asta este pacatul oricarei traduceri], adaugirea nu este eretica, nemodificand profesiunea de credinta.

+++

Nu fac apologia catolicilor, doar ma infioara cat de caposi au fost si sunt intai-statatorii si dintr-o parte si din cealalta. Schisma, in 1054, a fost o afacere pur politica. S-a adancit din cauza acelorasi caposi.

Edited by Mount_Yerrmom, 20 February 2016 - 21:15.


#334
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Probabil ai dreptate. Dincolo de diferentele lingvistice sunt sigur ca exista mult mai subtile diferente teologice. S-ar putea ca, in acelasi timp cu disputele teologice, s-au suprapus atat interpretari lingvistice cat si interese politice, nu neg, parerea mea e ca exista o ruptura mult mai profunda la nivel de adevar de credinta [tot repet asta pentru ca mi se pare esential], nefiind teolog nu-mi dau seama exact de implicatii, doar intuiesc.
Personal consider ca exista si in acest moment o ruptura adanca intre "credinta ortodoxa" si cea "catolica' [stiu ca sunt niste denumiri artificiale cu care ne-am invrednicit dupa 1054 dar asa le deosebim la modul generic, dupa denumire].

Totodata nu-mi dau seama cum vezi tu ca avem credinte aproape identice [noi si catolicii] doar pe baza unor argumente politice sau din cauza unor traduceri, nuante de interpretare. De ruptura teologica nu mi-ai spus nimic.
E curios pentru mine.

Edited by Ayami, 20 February 2016 - 21:41.


#335
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015
Nu e vorba de vreo ruptura ci de evoluții divergente potentate de mefianta reciproca și de istoria politica separata. Ar mai fi existat vreo schisma dacă Imperiul ramanea puternic?

#336
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Vrei sa zici ca neincrederea a dictat crezurile? Nu cred, mai curand cineva a pierdut legatura cu Dumnezeu si a ratacit credinta, motivele pot fi multe, nu importa, efectul a fost dezastruos.
Observ ca nu renunti la argumentul "politica", pentru mine e total irelevant ce au gandit politicienii atunci, stiu [din ce am citit] ca sfintii parinti - siingura autoritatea in materie de credinta,, pentru mine bineinteles - au hotarat o schisma pe motive teologice si asta e un  argument suficient.
Detaliile nu prea ma intereseaza, diferentele cu privire la crez le stiu, de ce as lua in considerare politica sau alte elemente istorice sau sociale?

Da, cred ca indiferent cum ar fi evoluat Imperiul, cristalizarea dogmelor de credinta ar fi urmat acelasi curs si stii de ce? Eu cred ca tot ce s-a stabilit la sinoade e din inspiratie dumnezeiasca si nu conteaza absolut deloc cum a evoluat lucrurile din punct de vedere social, istoria si-a urmat cursul ei iar credinta pe al ei, independent.
Bineinteles ca au existat tot felul de influente in ritualuri, moduri de organizare si altele, dar dogmele au avut cu totul alt parcurs.
Practic, dupa al doilea sinod de la Niceea  din 787 nu mai avea si nici nu are ce sa se mai intample sau sa se schimbe in materie de credinta.

#337
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015
Sunt la un șpriț acum, scriu de pe telefon. Promit ca revin. M-ai înțeles greșit. Nu-i vorba de dogme, dogmele sunt esențialmente aceleași la greci și latini. E vorba de orgolii lumești. Mai mari ale latinilor, intr-adevar, dar nici ale grecilor nu-s de lepadat.

Ia zi-mi, ce alibi sinodal găsești pentru isihasm? Încalcă isihasmul canonul al VII-lea al sinodului de la Efes? Este isihasmul o evoluție teologica divergenta fata de dogmele validate prin sinoadele ecumenice?

#338
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Ok, avem timp sa vorbim.Posted Image

#339
kyrre

kyrre

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,986
  • Înscris: 27.05.2010
Nu inteleg care  contradictia intre sinodul de la efes, canonul 7 si isihasm.
Sinodul il combate pe nestorie iar canonul 7 intareste sinodul de la Niceea.
Isihasmul este linistirea, rugaciunea continua, apropierea de Dumnezeu. Saucum zice Sfantul Apostol Pavel " Rugati-va neincetat". (Tesaloniceni 2 cap 5 cu 17).

Nu spun ca nu ai niste argumente pe undeva (macar tu mai stii despre ce vorbesti comparativ cu altii) dar nu reusesc eu sa vad logica ta.
Spor la spritz.

#340
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
E o capcana, vrea sa ma prinda.Posted Image
Tocmai i-am spus ca in anul 787, la al doilea sinod ecumenic de la Niceea s-au cristalizat dogmele, canoanele si s-a stabilit tot ce era nevoie in materie de credinta, ce s-a stabilit nu se mai schimba pana la sfarsitul veacurilor.

Pentru conformitate, canonul al VII-lea al sinodului de la Efes : Sa nu se alcatuiasca alt simbol de credinta in afara celui de la Niceea" intrucat acel simbol de credinta este hotarat de Sfinții Parinti intruniti in orasul Niceea, impreuna cu Sfantul Duh".

Din ce m-am documentat treburile stau in felul urmator:

Quote

Pentru unii ortodocși, nu a mai existat nici un Sinod de o amploare sau semnificație comparabilă cu cele ecumenice după al Șaptelea Sinod Ecumenic. Unele întruniri locale ale ierarhilor unor Biserici locale au fost numite "pan-ortodoxe" dar acestea au fost mai degrabă simple reuniuni ale ierarhilor din diferite jurisdicții Ortodoxe Răsăritene care erau părți interesate în rezolvarea unor chestiuni specifice. Din acest punct de vedere, nu a mai existat nici un Sinod într-adevăr "pan-ortodox" (Ecumenic) după 787. Din nefericire, folosirea termenului "pan-ortodox" lasă loc de confuzie mai ales pentru neortodocși, întrucât lasă impresia că aceste sinoade ulterioare sunt un fel de substitut sau surogat de Sinoade Ecumenice, iar nu Sinoade locale la care sunt invitați și ierarhi ortodocși aparținând unor jurisdicții din vecinătate.

Isihasmul  NU este o dogma  de credinta ci un mod de viata care a existat inca de la inceputuri in biserica. Sunt  sapte sinoade ecumenice si doua locale, unul dintre ele este sinodul de la Constantinopol  din 1341 care s-a pronunţat în favoarea isihastilor.
Si daca tot sustii in continuare ca diferentele dintre catolici si ortodocsi sunt numai de ordin poilitic sau din cauza orgoliilor, iti dau un exemplu de diferenta o esentiala de dogma, de credinta, un efect al acelui aspect pe care tu in denumesti formal dar care produce o ruptura adanca intre cele doua biserici, din disputa pe isihasm:
1.
Călugărul Varlaam din Calabria era un teolog învăţat care mai înainte de izbucnirea disputei isihaste, în tratativele de unire de la Avignon, din 1339, dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, condusă de papa Benedict al XII-lea (1334-1342), a apărat doctrina ortodoxă.
Totuşi, venind la Constantinopol în 1340, el a condamnat metoda şi doctrina isihastă. Ca şi alţi teologi raţionalişti aflaţi sub influenţa teologiei scolastice apusene, el critica, uneori în termeni batjocoritori şi ironici, diferite aspecte teologice ale mişcării isihaste (Harul necreat, unirea cu Dumnezeu prin energiile necreate etc.), dar şi unele aspecte ale practicii Rugăciunii lui Iisus. Bunăoară, Varlaam parodia şi batjocorea practica unor isihaşti de a-şi aduna mintea în inimă, înlocuind inima cu buricul...


2.
În sprijinul isihaştilor s-a ridicat atunci Sfântul Grigorie Palama, bun cunoscător al practicii isihaste, pe care însuşi a urmat-o, mai întâi pe când era încă în lume, apoi în pustnicie, laMuntele Athos (între anii 1318-1326), iar apoi – între 1326-1331 – într-un loc singuratic lângă Bereea, în Macedonia.
Atât Sfântul Grigorie cât şi ceilalţi isihaşti învăţau că există deosebire între fiinţa lui Dumnezeu - nevăzută şi inaccesibilă oamenilor – şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană în mod personal din fiinţa divină, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor. Această învăţătură este deosebit de importantă, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om prin energiile necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare".


Probleme grele si subtile de teologie.
Ti-am mai zis, sunt sigur ca sunt diferente profunde de credinta pe care nu le stim, cel putin eu. In niciun caz nu sunt de acord cu tine:

Quote

Nu-i vorba de dogme, dogmele sunt esențialmente aceleași la greci și latini. E vorba de orgolii lumești. Mai mari ale latinilor, intr-adevar, dar nici ale grecilor nu-s de lepadat.


#341
Mount_Yerrmom

Mount_Yerrmom

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 23,460
  • Înscris: 05.08.2015
Va trebui sa fac un excurs istoric pentru a-mi justifica afirmatia anterioara: schisma a fost si este o afacere pur politica.
Pe de alta parte nici nu dispun de aparatul teologic care sa-mi permita sa fac vreo demonstratie din aceasta perspectiva.

In vremea primului sinod de la Niceea, in 325, nu existau decat trei patriarhii: Roma, Antiochia si Alexandria. Roma avea intaietatea; pe de-o parte Roma era capitala Imperiului, pe de alta era sediul episcopatului lui Petru, piatra pe care Hristos si-a cladit Biserica. Constantin convoaca sinodul pentru a pacifica factiunile adverse. Sa nu ne facem iluzii, pentru Imparat, din ratiuni de ordine si liniste publica, conflictul starnit de arianism nu putea sa continue. Cunoastem urmarile, arianismul este anatemizat si se naste Symbolul credintei, Crezul. Forma acestuia [reprodusa intr-o postare anterioara] nu va fi definitivata decat la al doilea sinod, la Constantinopole.

Constantinopole, deci! Orasul este fondat de Constantin in 330 si devine capitala Imperiului, a doua Roma. Episcopul constantinopolitan depinde de arhiepiscopia Heracleei; dpdv al organizarii ecleziestice [care duplica organizarea politica a Imperiului: fiecare oras are un episcop, fiecare provincie un mitropolit/arhiepiscop in capitala provinciei], capitala Imperiului nu joaca vreun rol deosebit.

Al treilea sinod, la Efes, in al 7-lea canon [printre altele] instituie interdictia de a modifica Crezul, asa cum fusese el stabilit la Niceea. La Niceea, care va sa zica...
Se pare ca pentru Parintii Bisericii adunati la Niceea nu a fost relevanta purcederea Duhului Sfant, doar in al doilea sinod se va introduce formula "care din Tatăl purcede".

Al patrulea sinod tinut la Calcedon pentru corectarea ereziei monofizite va avea consecinte catastrofale si durabile cu privire la unitatea Bisericii. Reprezentantii crestinilor armeni nici macar nu vor ajunge la sinod, drept pentru care nu-l vor recunoaste. Crestinii egipteni se vor ralia in jurul ierarhilor lor monofiziti. Conflictul devine [ca de fiecare data] o problema de ordine publica. Monofizitii vor fi prigoniti de autoritatile imperiale care urmareau sa impuna doctrina diofizita ortodoxa. Calcedon va avea si consecinte administrative: Constantinopole [capitala] si Ierusalim [locul patimilor lui Hristos] vor fi ridicate la rang de patriarhii, egale cu cele trei fondate de apostoli. Totusi Roma isi pastreaza preeminenta.

La al cinclilea sinod se condamna nestorianismul, rezultand inca o schisma, cea a bisericilor din Siria. Prigoniti in Imperiu, nestorienii isi vor gasi refugiul la persani - inamici implacabili ai romanilor - de unde vor purcede la crestinarea Asiei Centrale. Mongolii nestorieni, invadand peste 6 veacuri Orientul Mijlociu, sunt produsul acestei crestinari nestoriene.

Dar si dupa eliminarea nestorienilor, conflictul cu monofizitii nu se estompeaza. Heraclius incearca sa impace factiunile consacrand [tot intr-un sinod!] doctrina monotelita, un fel de compromis intre dio si monofiziti.
Il impune cu forta in Imperiu, gasind opozitie doar la Roma si Ierusalim. Papa este depus de Imparat [urmasul lui Heraclius] pentru opozitia aratata. E nevoie de un al saselea sinod pentru a reface unitatea Bisericii.
Cu exceptia libanezilor maroniti nimeni nu va pastra monotelitismul ca doctrina oficiala.  

A venit momentul sa fac o precizare cu privire la organizarea Bisericii lui Hristos in vremurile Imperiului. Imparatul era Loctiitorul lui Hristos pe Pamant, desi nu avea nicio autoritate dogmatica [aceasta fiind rezervata episcopilor adunati in sinod], foarte adesea Imparatul depunea episcopi sau patriarhi, in functie de interesele de moment. Nu de putine ori pentru a-si impune propriile preferinte dogmatice depunea un patriarh [inclusiv pe cel al Romei! - ultima data in secolul al 7-lea, cum am vazut]. Dar Roma va iesi curand de sub autoritatea laica imperiala. Longobarzii cuceresc Italia, prin Exarhatul de Ravenna Imperiul isi va mai mentine o vreme autoritatea asupra Romei dar criza iconoclasta si distanta geografica vor scoate definitiv Roma de sub controlul Imperial.

Inca din timpul veitii lui Heraclius Orientul este pierdut in fata arabilor [dupa ce fusese cucerit de persani si recucerit de romani]. Recucerirea nu mai vine niciodata. Bisericile monofizite scapa de prigoana imperiala si accepta cu usurinta dominatia islamica cu atat mai mult cu cat aceasta, de multe ori, se arata mai blanda decat cea a coreligionarilor. Controversa monofizita este solutionata prin separarea in entitati politice distincte.

Iconoclasmul este inca o erezie promovata de imparati si care isi va gasi opozitia la Roma si la ... Damasc. Imperiul devine iconclast, biserica sa e separata de Roma. Este tinut si un sinod cu pretentii ecumenice in care icoanele sunt condamnate. Dar de data asta episcopii Romei nu mai pot fi trasi la raspundere de Imparat. E simptomatic ca opozitia fata de vointa imparatilor iconoclasti se manifesta in afara razei sale de actiune: la Roma prin papa si la Damasc, prin Ioan, aflat sub musulmani. Al saptelea sinod restaureaza cultul icoanelor in 787.

Dar experienta iconoclasta scoate definitiv Roma de sub ascultarea imperiala. Mai mult, la 800 Papa il incoroneaza pe Charlemagne Imparat al romanilor. La Constantinopole domnea Irina. Restaurase cultul icoanelor dar isi luase titlul explicit de Imparateasa a romanilor, lucru greu digerabil pentru vremurile alea. Era privita ca ilegitima, postul imperial era vazut ca vacant, cu atat mai mult ca-si orbise fiul, mostenitorul tronului, pentru a nu-i permite intronarea. Papii, lipsiti de un Imparat, isi aroga si puterea temporala alaturi de cea sprirituala. N-o vor ceda imparatilor occidentali; timp de secole regii Germaniei vor astepta cu anii confirmarea papala a titlui de Imparat al Sfantului Imperiu Roman.

Ajungem la momentul schismei. Pentru occidentali, imperiul grecilor nu mai era Imperiul Universal si aceasta viziune se rasfrangea si asupra pozitiei papalitatii in privinta subordonarii Patriarhiei Constantinopolelui. Desi venit la Roma ca sa solicite ajutor imperial impotriva normanzilor, legatul papal nu se intelege cu Cerularie si se excomunica reciproc. Filoque nu are niciun rol in disputa. Neintelegerea s-a centrat pe pretentia papala la suprematie ecleziastica.

Nimeni nu si-a imaginat ca schisma va fi definitiva. Nu era prima si de fiecare data, printr-un sinod [ecumrnic] sau nu, unitatea fusese restabilita.
Imparatii mediasera intotdeauna impacarile dar de data asta contextul se schimbase. In Occident mai exista un imparat care pretindea ca este cel autentic si acesta era sprijinit de Roma. Cele doua imperii rivale aveau acum si biserici rivale.
Dar pentru contemporani, dincolo de anatemele aruncate, Biserica ramasese Una. Papa convoaca prima cruciada in sprijinul fratilor din rasarit amenintati de turci. Cruciada are un succes nesperat si se infiinteaza statele cruciate. Francii numesc patriarhi latini la Antiochia si Ierusalim carora li se supune si clerul ortodox. Nu exista dualitatea care a aparut mult mai tarziu cu patriarhi latini si greci ai acelorasi scaune. La Antiochia chiar sunt numiti patriarhi greci sub stapanirea latina si nimeni nu le contesta autoritatea, nici macar Papa.

Socul definitiv il aduce a patra cruciada si jaful inspaimantator la care este supus Orasul. Nu mai poate fi vorba de impacare in acest context. Latinii infiinteaza un nou imperiu pe ruinele celui grecesc distrus in timp ce la Niceea Lascarizii isi asuma continuitatea acestuia din urma justificat si de refugierea patriarhului grec de la Constantinopole la Niceea.

In timp ce in Occident se dezvolta teologia scolastica reprezentata la varf prin Toma d'Aquino, in Rasarit se impune isihasmul in secolul al XIV-lea - disputa isihasta se referea la energiile necreate ale lui Dumnezeu nu neaparat la practicile asociate acestuia [rugaciunea inimii]. Prin distinctia dintre esenta insondabila a lui Dumnezeu si energiile necreate care ar putea fi experimentate de oameni s-a spus ca isihasmul ar fi intrat in contradictie cu principiul unitatii divine stabilit inca de la Niceea.

Toate cele spuse ne arata ca atat timp cat a existat autoritate si vointa politica, Biserica a ramas unita, macar formal, desi diferente teologice au existat dintotdeauna. Cand acesta a disparut, a disparut si unitatea. Au mai existat doua incercari de unire sub forma a doua sinoade ecumenice tinute in vest cu participarea Imparatului si a clerului ortodox dar n-au fost recunoscute si nu si-au produs efectele. Dar deja Imperiul era muribund si majoritatea ortodocsilor traiau sub necredinciosii turci. Ortodoxia a capatat valente de nationalism grecesc - slavii si romanii au fost si sunt priviti ca ortodocsi de mana a doua.

Sa nu se inteleaga ca asta este o apologie a catolicismului ca nu este. Fiecare sa-si vada de dogmele si traditiile proprii. Dar asta nici nu inseamna sa acceptam cu usurita categorisirea catolicilor ca eretici. Cum am mai spus, eretici strictu senso sunt doar aceia care nu recunosc valabilitatea celor sapte sinoade ecumenice.

#342
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Corect, am fost sigur ca o sa argumentezi beton.
Si uite asa, in urma atator framantari politico-sociale [si teologice] am ajuns sa avem doua credinte denumite artificial "ortodoxa" si catolica" care nu sunt nici identice [numai una are adevarul] si nici eretice, un fel de doua feluri. Se presupune ca ortodoxia e conservatoare iar catolicismul si-a tot reformat credinta, ma rog, o reformulare continua care tine pasul cu realitatile politico-economice in continua schimbare, lumea evolueaza.
Exact de unde am pornit, doua credinte, o ruptura in credinta un  pic mai mult decat formala. Posted Image

E buna zeama de varza? Posted Image

Edited by Ayami, 23 February 2016 - 17:34.


Anunturi

Chirurgia endoscopică a hipofizei Chirurgia endoscopică a hipofizei

"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală.

Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate