Conjugări

E de la sine înțeles că aș prefera mai întîi să răspundeți și abia apoi să vă documentați...

Cei trei care au răspuns pînă acum că au greșit la ambele întrebări. Mai exact, la întrebarea 1 se consideră că răspunsul e corect numai dacă toate cele șase verbe sînt bifate cum trebuie.

Presupun că lumea vrea să știe răspunsurile. Iată-le, cu explicații:

1. Dintre cele șase verbe numai primul (a cădea) este de conjugarea a doua. Restul sînt toate de conjugarea întîi. Cei care află asta acum vor fi foarte uimiți --- nu se poate, cum o să fie supraveghea și deochea de conjugarea întîi?! --- și totuși chiar așa este. Verificați în dicționar. Explicația este următoarea: nu doar forma de infinitiv contează. Toate verbele de conjugarea I formează participiul în -at (lucrat, desenat, cîntat, purtat etc.), iar cele de conjugarea a II-a în -ut (căzut, tăcut, părut etc.). Deci supraveghea și deochea (la fel ca îngenunchea, împereghea, veghea etc.) sînt de conjugarea I. Dar din cauza consoanelor palatale [g'] și [k'] este obligatorie prezența lui e în forma de infinitiv, ceea ce induce în eroare. La verbele crea și agrea e simplu: acolo -ea nu este diftong, ci hiat, și forma de infinitiv este suficientă pentru determinarea conjugării.

2. Există 11 conjugări în limba română. Ca să vă dau o idee, verbele din conjugarea I tradițională sînt de fapt de două feluri: cele care la indicativ prezent primesc infixul -ez- și cele care nu. Ele formează de fapt două conjugări diferite. Exemple: pe de o parte lucrez, inventez, desenez, parchez etc., iar pe de alta port, cînt, urc, aflu etc. La fel se divid și celelalte conjugări, în afară de a II-a tradițională care conține un singur tip de verbe (a III-a se divide în trei tipuri și a IV-a se divide în cinci). Cine a răspuns că sînt 10 conjugări a fost în concordanță (întîmplător sau pe merit) cu o clasificare în care se consideră că una din cele 11 conjugări amintite conține prea puține verbe ca să fie socotită separat, și atunci ia acele verbe ca fiind neregulate. E vorba de verbe precum rupe, fierbe, înfrînge, coace etc. care formează participiul într-o consoană plus -t.

Detalii pot fi găsite în mai multe lucrări, între care cea mai recentă este Gramatica Academiei, 2005.

Ca un fel de concluzie: democrația nu face doi bani în știință. Dacă era ca diferitele rezultate ale gramaticii să se bazeze pe vox populi, atunci se alegea praful.

Acest sondaj este ilustrativ. După numărul de voturi ar trebui ca nici unul din verbele enumerate să nu fie de conjugarea I, nici măcar a continua, care iată, a oblinut 24% din voturi în loc de 100%. Tot așa, deși lingviștii arată că există 11 (sau 10) tipare de conjugare, poporul a stabilit, cu majoritate absolută!, că există numai cinci...

Nu poți da aceeași putere de decizie specialistului și nespecialistului. Asta a fost greșeala din 1993 cînd membrii Academiei, cu sau fără legătură cu domeniul lingvisticii, au decis cum trebuie să scriem.

AdiJapan, on Oct 22 2008, 17:04, said:

Dupa numarul de conjugari existente observam "caracterul riguros" al romanului. Atat in limba cat si in societate.
Celelalte limbi latine au de trei ori mai putine.


Eu am invatat la scoala ca sunt numai 4 conjugari in lb. romana.
Restul (o mare parte e drept) sunt / erau considerate verbe neregulate.

Edited by RMC Info, 30 October 2008 - 14:12.

RMC Info, on Oct 30 2008, 21:11, said:

Nu, toate limbile romanice au o morfologie foarte complexă a verbului.

În școală învățăm că sînt patru conjugări în română, dar nu învățăm că în cadrul fiecărei conjugări verbele se conjugă diferit. De exemplu a decupa și a ocupa sînt amîndouă regulate, amîndouă de conjugarea I, și totuși se conjugă cu alte terminații. Pentru cineva care învață limba română informația că sînt de conjugarea I este insuficientă: el ar putea spune „eu decup, tu decupi” și „eu ocupez, tu ocupezi”. O adevărată clasificare pune aceste verbe în conjugări diferite.

Conjugările învățate în școală sînt rămășițe ale unui învățămînt formal, de dragul învățămîntului, doar ca să le arate elevilor că există o ordine și ca să le dea ceva de memorat. Mai aveau rostul de a demonstra că româna este urmașa latinei, pentru că și în latină există tot patru conjugări.

Conjugati-mi si mie verbu` "a oua" !  

mih4it4, on Oct 31 2008, 17:11, said:

E un verb defectiv, adică nu are toate formele pe care le au verbele în general. În particular a oua are numai formele impersonale (a oua, ouat, ouînd) și formele personale de persoana a III-a (ouă, oua, ouau, ouase, ouaseră etc.). Acest lucru se întîmplă din cauză că numai păsările și insectele fac ouă.

Cu efect stilistic, ironic, se poate folosi și la persoanele I și a II-a, la o parte din moduri și timpuri. De exemplu, dacă te ridici în picioare și observi că pe scaun a rămas un ban, poți să spui: „M-am ouat un leu.” Dar nu merge să spui „Tu te oi.” Forma aceasta pur și simplu nu există.