Despre mantuire

ryanna, on Sep 20 2008, 23:08, said:

Stai sa-mi caut lanterna...

konami, on Sep 20 2008, 22:57, said:

Am votat dupa definitia data de  Day Dreamer. Cum Dumnezeul de care vorbeste el mi se pare foarte improbabil sa existe, neg si primirea in imparatia lui si, deci, si ideea de mantuire.

mrproper, on Sep 20 2008, 22:11, said:

incerci sa ma iluminezi ?                        deci stradaniile mele au dat roade ! te-ai pocait !                        bless you ! sin no more !            

DayDreamer, on Sep 18 2008, 17:49, said:

Daca o sa cauti in Biblie ce inseamna sa fii mantuit, ce presupune sa fii mantuit, vei vedea ca faptele bune nu sunt o cerinta. Ca sa fii mantuit nu trebuie sa faci fapte bune. Mantuirea este pe baza credintei: crezi in Fiul lui Dumnezeu, esti mantuit, nu crezi nu esti mantuit - si aici nu e vorba de o credinta d-asta, declarativa, spui si tu "cred", crezi si tu ca exista Dumnezeu, ca asa ai auzit, fara sa stii nimic despre El, fara sa-L cunosti. Si dracii cred, si ei chiar L-au cunoscut pe Dumnezeu, ca I-au fost ingeri candva, dar totusi nu sunt mantuiti, ci se infioara stiind ce-i asteapta. Este vorba de o credinta practica, ceea ce crezi sa se vada in viata ta. Si crezand asa nu poti sa nu te pocaiesti, lucru care nu inseamna sa devii protestant, pentru ca pocainta nu a fost inventata de protestanti, ci doar le-a fost atribuita lor ca si porecla, desi ea este porunca lui Dumnezeu pentru toti: Faptele Apostolilor 17:30. Credinta adevarata, reala, in Fiul lui Dumnezeu te face sa iti dai seama de stadiul in care este viata ta, sa  nu mai vrei sa fii un pacatos, sa iti para rau de pacatele savarsite si sa nu mai le mai savarsesti (asta inseamna pocainta).
Din cauza asta nici protestantii, sau orice alti oameni care sunt mantuiti nu au nevoie de fapte bune, pentru ca ele vin ca si rezultat al mantuirii. Nu poti sa fii mantuit si sa faci "fapte rele" sau mai bine zis sa pacatuiesti. Iar daca ai nevoie de fapte bune ca sa fii mantuit, atunci credinta in Isus, si mai ales jertfa Lui, nu mai au nici o valoare. Faptele bune sunt un rezultat al mantuirii, ele au fost pregatite mai dinainte de Dumnezeu ca sa umblam in ele.

Iar in ce priveste faptul ca botezul te mantuie, cine crede asa ceva, indiferent ce religie ar avea, nu numai ca nu stie ce spune Noul Testament, dar din nou, lasa fara valoare jertfa Domnului Isus. Botezul nu te mantuie. El este doar o marturie a ta, in fata celor din jur, cum ca ai fost mantuit, si nu ti-e rusine sa arati asta, chiar si prin simbolul acesta, care simbolizeaza moartea (cufundarea in apa) fata de felul vechi de viata, si invierea la o noua viata (ridicarea din apa). Observati ca am zis ca simbolizeaza, mantuirea fiind deja prezenta in viata celui care se boteaza. Si in plus e si o porunca a Domnului Isus.

Din pacate multi se amagesc singuri cum ca botezul ii mantuie. Daca ar citi Noul Testament ar vedea ca nu este asa.

Quote

Reiau întâi un mesaj pe care l-am scris la alt topic:

Acum mai există diferențieri cum este spre exemplu   aceea pe care Hristos o face în dialogul cu tânărul bogat. Există deci   mai multe trepte: una este să ajungi "în viață", alta este să ajungi la   desăvârșire. Pentru a ajunge "în viață", pentru a scăpa de condamnare este suficientă respectarea prouncilor dumnezeiești ale vechiului testament. Pentru a ajunge la desăvârșire, în împărăția lui Dumnezeu,   trebuie să îți iei "crucea" și să îl urmezi pe Hristos. Nici măcar un   singur "credincios" nu ajunge, nu va ajunge și nici nu poate să ajungă   în împărăția lui Dumnezeu dacă nu își ia "crucea" și nu Îl urmează pe   Hristos. Nu se ajunge la Înviere decât prin calea Crucii, a Jertfei, a   Răstignirii omului lumesc, pătimaș, ignorant, egoist, etc din noi! Nici   măcar bisericoșii nu vor ajunge în împărăția lui Dumnezeu, la fericirea   veșnică dacă nu vor îndeplini cuvintele lui Hristos; ba mai mult,   bisericoșii vor fi mai aspru osândiți dacă le aud și nu le împlinesc.

Cu   alte cuvinte există o morală care "scapă" dar nu mântuiește autentic,   morala exterioară a poruncilor, și există o moralitate mântuitoare care   mântuiește în chip autentic, care duce cu adevărat la desăvârșire și nu   doar la o așa zisă bună stare morală: aceasta este morala Crucii, a   Jertei în care "eu sunt răstignit pentru lume și lumea este răstignită pentru mine" (Sf. Pavel).   Doar cu respectarea "exterioară" a poruncilor nu se intră în împărăția   lui Dumnezeu. În împărăția lui Dumnezeu intră numai aceia care sunt   născuți din nou din Dumnezeu, care își iau crucea și îl urmează pe   Hristos, care își câștigă ei înșiși pe această cale o dreptate   superioară dreptății din porunci pe care o aveau cărturarii și fariseii   vechiului testament.

Lucrurile sunt touși puțin mai complicate.   Eu am dat doar o schemă orientativă care mai poate fi completată și   lămurită pe parcurs. Însă este bine din punctul meu de vedere să nu ne   facem iluzii că vom ajunge în "rai" doar pentru că vom respecta anumite   precepte sau ni se pare nouă că le-am respecta cu adevărat. Este nevoie   de multă prudență în astfel de lucruri. Iar respectarea poruncilor   implică și nesăvârșirea păcatelor, a abaterilor de la legea lui   Dumnezeu.  

http://forum.softped...t815333-75.html

Din punctul meu de vedere trebuie deci făcute anumite separări. Conceptul de mântuire sau de salvare sau îndreptățire este un concept destul de larg. În ceea ce am scris am pus accent pe intrarea în împărăția lui Dumnezeu și pe condițiile pentru aceasta. Aceia care nu respectă criteriile pomenite și care sunt enunțate chiar de Dumnezeu nu cred că vor intra în împărăția lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă neapărat că vor fi condamnați la vreun "foc veșnic", dar ceea ce pot să spun sigur este că în împărăția lui Dumnezeu nu vor intra. Pe baza legilor morale pe care le respectă ei vor fi judecați; se poate spune despre unii care nu au auzit de Hristos că nu vor fi în mod necesar condamnați pentru că Dumnezeu ține cont în judecata Lui și de nivelul de cunoaștere, de conștiență și de conștiință la care au ajuns oamenii, dar faptul că nu vor fi condamnați cu o condamnare veșnică nu înseamnă că se vor mântui în chip autentic. Nu există mântuire în afara lui Hristos și în afara Bisericii Sale, și mai mult nu există posibilitatea intrării în împărăția lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că vor avea parte de o condamnare veșnică din partea Dreptului Judecător.

maclinux, on 24th September 2008, 10:59, said:

Serios?    Și eu care credeam că Faptele sunt cerința Credinței și, chiar, rodul ei...

Iată că am căutat, și eu, în Biblie și ce să vezi...    ele chiar sunt cerința Credinței :

Iacov 1:23 Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om, care își privește fața firească într-o oglindă;
24 și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.
25 Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.


Iacov 2:14 Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele,
16 și unul dintre voi le zice: Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă! fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17 Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.
18 Dar va zice cineva: Tu ai credința, și eu am faptele. Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și dracii cred și se înfioară!
20 Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită.
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire; și el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.
25 Tot așa, curva Rahav: n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?
26 După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

2 Petru 1:5 De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința;

1 Ioan 3:17 Dar cine are bogățiile lumii acesteia, și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?
18 Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.
19 Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr, și ne vom liniști inimile înaintea Lui,
20 ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, și cunoaște toate lucrurile.

Edited by Elihu_66, 26 May 2012 - 17:24.

DayDreamer, on 13th September 2008, 18:13, said:

Ultima varianta este cea corecta.

Silică, tu ca baptist, ești arminian sau calvin?

Dupa sheashe ani, nu are cine sa iti mai raspunza

Te-ai găsit tu!