Cum obtin drept de autor pe o carte

wow,multumesc pentru raspuns. Am luat legatura direct cu autorul si mi-a zis daca stiu pe cineva dispus sa ia traducerea mea.Autorul nu a mai publicat nimic in Romania.Sigur nu e preluat de nimeni,cel putin, nu inca :)Nu stiu procedurile,de-asta am zis sa intreb mai intai pe un forum, inainte de a ma duce la o editura sa ma interesez. As vrea sa stiu cum sa fac, ma duc cu traducerea mea la editura si mai departe? Adica as vrea sa fiu eu trecuta pe carte drept traducator. Intre traducator si editura se face un contract? Am o multime de intrebari

Te duci la editura si le propui cartea, ei iau lagatura cu editura unde e publicata si cumpara drepturile de difuzare. Acum nu se stie daca vor accepta versiunea ta, daca-i destul de bun, n-ar avea de ce sa se opuna.

Apropo, chiar daca traduci un best-seller, tu nu o sa iei mai multi bani, traducatorul primeste o suma fixa, numai autorul e platit in functie de vanzari.

Multumesc. Vroiam sa traduc pentru ca imi place, am intrebat de contract referindu-ma la o dovada cum ca eu as fi tradus cartea. Nu sunt din bransa, habar nu am cum merg lucrurile astea, dar mi-ar fi placut mult sa am sansa sa traduc aceasta carte, dar si editurile probabil au traducatorii lor cu experienta...

Păi, bineînțeles că între editură și traducător există un contract (indiferent dacă acesta este un angajat al editurii sau un colaborator extern). Ești plătit/ă așa cum a spus River_Song mai sus, în general cu o sumă fixă (pe topicul ăsta a apărut însă și un caz în care traducătorul a primit cotă parte din vânzări - e ceva foarte rar, totuși, aceea fiind o situație particulară, în care se traducea un titlu care nu implica și costuri cu drepturile de autor, fie autorul nu dorea să câștige bani din editarea cărții sale la noi, fie lucrarea intrase deja în domeniul public).

În ceea ce privește „recunoașterea muncii tale” (în alt fel decât cel pur financiar), desigur că te bucuri de toate drepturile specifice unui AUTOR. Textul tău (traducerea) îți aparține ție, tu deții „dreptul de autor”. Editurii îi cesionezi - prin contract - dreptul de utilizare, de reproducere (și, eventual, în niște limite și cu consultarea ta, de redactare/editare) a traducerii tale.

Numele tău apare obligatoriu (la orice editură serioasă, cel puțin) pe pagina de titlu a cărții respective (sub forma: TITLUL CĂRȚII, NUME AUTOR, TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ: NUME AUTOR TRADUCERE).

Repet, „dreptul de autor” e una, „dreptul de reproducere” („adevăratul” copy-right) e altceva. La noi se face adeseori confuzie între cele două, pentru comoditate sintagma „drept de autor” se folosește cu sensul „copy-right”, ceea ce nu e, juridic vorbind, tocmai exact.
În toate țările civilizate, „dreptul de autor” e perpetuu și inalienabil (cel care a scris o operă rămâne autorul ei de drept, o dată pentru totdeauna). Ceea ce poate fi „înstrăinat”/cesionat e dreptul ca o terță parte (un editor/o editură) să publice opera respectivă (de regulă cu scop lucrativ), în condiții stabilite printr-un contract de editare.

În fine, nu cred că e cazul să intrăm în amănunte foarte tehnice, care poate că plictisesc, ceea ce vreau să spun e că, dacă îți place să traduci, poți urma calea pe care ți-am sugerat-o în finalul primei intervenții. Încearcă să îți găsești o colaborare cu o editură (le oferi unul-două exemple cu modul în care traduci, poți să propui titluri care crezi tu că ar avea succes pe piața românească etc.), poate vei găsi o editură interesată. E drept că piața editorială din România nu e prea „ofertantă” ca poziții de job în momentul de față, dar asta nu înseamnă că nu merită să încerci.

În ce privește banii... E bine de știut că rareori aceștia vin cu sacul. Față de alte afaceri din țara asta, activitatea editorială (presă-carte) nu e cine știe ce aducătoare de profit. Deci, slabe speranțe să te „îmbogățești” (altfel decât, desigur, spiritual).

Exemplu: Împarte prețul de vânzare al unei cărți (oricare, absolut oricare o găsești la un stand de carte sau o librărie) în trei părți egale.

O parte ajunge la firma care distribuie cartea (o pune pe raft)

O parte ajunge la tipografia care tipărește cartea

O parte (restul de aproximativ 33%) ajunge în „buzunarul” editurii. Din acești 33%, editura trebuie: să plătească copy-right autor (de cele mai multe ori procent), copy-right traducător, amortizare costuri fixe (în procesul de editare se consumă curent, hârtie etc.), salarii angajați. Ce rămâne (de obicei „praful de pe tobă” ) reprezintă „profitul” realizat.

Iar astea erau datele „problemei” în urmă cu vreo zece ani. Acum, din informațiile pe care le primesc de la prietenii care au rămas în sistem, aud că procentele „vămuite” de tipar+distribuție s-au ascuțit considerabil, așa că editura trebuie să se descurce cu doar aproximativ 25% din prețul cu care vinde cartea la raft.

Și gândește-te că asta nu e o afacere cu produse imediat vandabile (nu vinzi bere, Coca-Cola sau țigări), cartea stă cu lunile în raft, ba de multe ori, cei de la desfacere (librăriile) îți mai servesc și câte o doză consistentă de retururi, ca să ai cu ce să-ți umpli depozitul (pe care plătești, of course, chirie)...

E o afacere cu risc ridicat, deci, de te-ntrebi de ce mai rămân editorii în branșă în zilele noastre și nu-și caută ceva mai „bănos”. Eu îi asemăn cumva cu pompierii... o întreprindere care te expune la riscuri majore, ce nu pot fi acoperite financiar, dar pe care ți le asumi tocmai pentru că ești conștient de importanța rolului ei în societate. Editurile nu sunt decât niște „stații de astea, de pompieri” mai degrabă voluntari, care se căznesc din greu să mai stingă din „focurile” aprinse de evoluția prea grăbită a societății moderne, care altfel, lăsate prea în voia lor, ne-ar putea „maneliza” de tot, ne-ar putea mistui identitatea culturală.

Edited by KoShiMin, 10 December 2012 - 14:29.

O.R.D.A. (Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor) este institutia guvernamentala ce recunoaste oficial paternitatea unei opere inainte ca opera respectiva sa devina publica.

Daca vreau sa tiparesc , cu editura sa zicem un autor si un titlu aparut deja la o editura din Romania trebuie sa platesc doar drepturile editurii respective pentru versiune in limba romana sau trebuie sa platesc si autorului ceva ?

Salutare.
Am si eu o intrebare si nelamurire referitoare la copyright.
Sa presupunem ca am o carte scrisa in anul 1850 in limba engleza. Autorul cartii a murit de mai mult de 70 de ani, teoretic cartea devine domeniu public.
Cartea a fost publicata prima oara in limba romana in anul 1980 (ipotetic vorbind pt. ca nu stiu cand a fost publicata in romania). Cartea a fost tradusa de traducatorul x (nu au trecut 70 de ani de la moartea traducatorului).
Cartea in limba romana folosind traducerea traducatorului x este la liber? Mai exact vreau sa fac un audiobook a unei carti si sa o postez pe internet. Sincer nu stiu cand a fost publicata prima oara in romania si in ce an a fost tradusa si nici nu stiu de unde pot afla. Cartea in cauza pe care o am a fost tiparita in 1980 (cartea fizic, ca si obiect).
Daca inregistrez audio cartea si o public pe internet, incalc legea copyright-ului?
Multumesc.

catalinoprescu, on 25 februarie 2017 - 02:27, said:

Se aplică legea existentă la momentul publicării, deci nu 70 ci 50 de ani plus că e posibil ca și editura să fi avut drepturi de autor.  
Poate n-ar strica o întrebare la ORDA, nu știu de unde din altă parte ai putea afla dacă există sau nu.