Via Ferrata

Pe la noi se practica prin:
Arieseni

Cheile Turzii

Cheile Rasnoavei

Königsjodler
Eram in fata PC-ului, cautand o tura zdravana de antrenament: sa fie lunga, obositoare, la mare inaltime, iar traseul sa fie expus. Si mi-am amintit: Königsjodler. Asta trebuie sa fie, cel mai lung traseu de Klettersteig din Austria.
- Femeie, i-am zis neveste-mi, facem Königsjodler-ul.
- Yupiii!! Cand?
Deci eu am noroc la faza asta. Daca ii spuneam sa mergem in mall sa-si ia 3 perechi de pantofi, mai erau sanse sa fiu refuzat: ba ca e ocupata la bucatarie sa faca mancare sau ca trebuie sa faca curatenie in ziua aia (sac!), dar daca ii spun "hai sa ne belim coatele si genunchii undeva la 2000 - 3000 de metri", n-ar refuza niciodata.
Asa ca am scos echipamentul de la naftalina si in ziua Z am luat-o spre Austria. Partea nasoala era ca in ziua respectiva spre amiaza se anunta furtuna si ploi, iar o ploaie cand esti pe traseu, e cam nasol, dar nasol de tot. Perete ud, sarma uda, bocanci uzi, te cateri mai greu, chiar deloc.
Pe drum faceam planul:
- Mergem, parcam masina la cabana Arthurhaus pana in orele 18:00, luam ultimul autobuz 633 (care e la 18:15) pana la parcarea ErichhĂźtte,  mergem la cabana si dormim. Dimineata la 6 plecam pe traseu. Il facem inainte sa vina ploaia. Dupa ce terminam klettersteig-ul poate sa vina potopul.
Stau-rile si ploaia au facut sa ajungem la parcare cu 5 minute inainte de plecarea autobuzului. Cu rucsacii in spate si cu plasele cu mancare in mana (halal alpinisti, cu plase) am urcat in autobuz. 9,50 euro, doua bilete pana la parcarea de la Erichhütte.
Ideea e ca pe traseu pleci de la un punct si-l termini in alt punct. Iar distanta e destul de mare. Exista totusi o coborare de urgenta care dupa ce termini klettersteig-ul te duce inapoi la parcarea Erichhütte, dar cum ultima oara cand am fost murisera 2 oameni, am zis ca ce e sigur e sigur.
Si am ajuns la parcare. Nici bine nu ne-am dat jos din autobuz ca venea ploaia cu tunete si fulgere. Nu era problema, numai ca se udau bocancii si niste bocanci uzi a doua zi nu prea erau folositori.
30 de minute pana la cabana, citim noi pe semn. Asta face 15 minute. Ne-am pus gecile de ploaia si ne-am grabit. Din fericire nu ne-am udat mult, iar bocancii erau in conditii excelente. Vorba vine, ca sunt vechi de vreo 8 ani.


 IMAG0922.jpg   303.91K   21 downloads
Ajunsi la cabana dupa o scurta ploaie.

La cabana un burtos caruia nasturii de la camasa abia se tineau sa nu sara ca samburii de lubenita, ne intreaba ce dorim.
- Pai, paturi libere mai aveti?
- Da. Mancati ceva?
As fi mancat, dar tocmai imi trageam sufletul.
- Deci nu, zise burtosul. De baut?
- Peste 20 minute, apuc eu sa zic.
- Bine hai sa va arat paturile, costa 36 euro.
Mai dormisem la cabana, acum 7 ani. Ne-a dus in aceeasi camera, numai ca acum dormeam sus la cucurigu, trebuia sa urcam o scara. Celelalte 8 paturi erau ocupate. Sus, era loc din belsug sa ne desfasuram in voie. Pe jos 2 saltele, curate, fiecare cu 2 perini si 2 paturi. La cabanele din Alpi regula e sa dormi in sacul tau. Adica un fel de panza din bumbac sau matase. Noi ne-am luat din bumbac la vreo 30 euro. Alea din matase sunt mai usoare, dar costa dublu.
Jos in sala de mese, apare un alt burtos.
- Mai serviti mancare? intrebam noi. Era deja ora 20:00.
- Da.
- Supa aveti?
- Nu.
Ma simteam ca Nea Marin care dupa ce isi pierduse noaptea de Revelion cautandu-l pe Suca, ajunse dimineata la o cabana si intrebase si el de mancare:
- Nu mai este, s-a terminat. Dar mai avem branza cu sare.
- Cata branza, cata sare? intreaba Nea Marin.
- Jumate sare, jumate nimic.


- Pai ce aveti? intreb eu burtosul.
- Sunca, cu paine.
- Bine, sunca cu paine sa fie si un suc.
Acum drept sa zic, aveam vreo 8 sandwich-uri prin rucsaci, dar e mai fain sa stai la masa in caldurica si sa mananci in liniste.
Dupa cina, ne ducem la culcare, insa nu inante de a mai arunca o privire la traseu. Am mai facut neveste-mi un scurt rezumat al traseului, desi il mai facuse si ea o data. Ploaia din ziua urmatoare ne cam ingrijora:
- Pana cand incepe klettersteigul, mai trebuie sa urcam dealul asta. Uita-te si tu. La Wallberg faceai traseul in jumate din timp. Cat poate sa iti ia acum? 50 minute? Klettersteig-ul nu trebuie sa ne ia mai mult de 5-6 ore. Pe site scrie ca se face in 8-10 ore.

 IMAG0923.jpg   318.98K   19 downloads
Dintii Königsjodler-ului se vad in zare.


Burtosul ne intreaba ce avem de gand sa facem in ziua urmatoare. Noi ii zicem planul, iar el ne antentioneaza ca desi s-a anuntat vreme buna, plouase mai toata ziua. Dialogul ia sfarsit numai dupa ce-l asiguram ca nu vrem sa riscam nimic. Daca vremea se anunta sa fie naspa, ne intoarcem.

 IMAG0924.jpg   271.2K   16 downloads
Austria e frumoasa. Undeva dupa dealuri in apropiere este Zell am See.



La 21:00 eram deja in pat. Iar la 5 dimineata, am dat desteptarea. La cabana e bine sa vii cu dopurile de urechi sa nu auzi cum sforaie ceilalti. Insa ceilalti colegi de camera au fost super ok.

 IMAG0927.jpg   368.21K   17 downloads
A iesit si soarele, care lumineaza frumos crestele muntilor.

La 05:46 porneam intrun ritm sustinut spre creasta, insa pe la jumate, faptul ca nu mancasem nimic, ne-a obligat sa luam o scurta pauza si sa bagam la ghiozdan o banana si niste dextroza. Si iar la drum. Era cald si transpiram, iar urcusul pana la de unde incepe catararea parea ca nu se mai termina. Intr-un tarziu ajungem si noi pe sa. Eram ca doua catzele lesinate. Ne uitam unu la altul si ne intrebam: Ce-a fost asta? Stiam ca urcusul e greu, insa ne asteptam ca dupa ceva antrenamente sa fie totusi usor.
Eu eram usor iritat, eram transpirat, batea vantul si n-aveam deloc chef sa imi pun windstopper-ul pe mine. Sus pe creasta cam bate vantul, asa ca e bine sa fii pregatit. Vremea era frumoasa, iar norii erau inca departe. Mi-am pus sistemul de asigurare pe mine si am pornit. Nevasta inca se mai pregatea: crema de soare, mai o gura de apa. "Las ca vine ea, imi zic" Era 07:20.

 IMAG0932.jpg   333.72K   19 downloads
Vedere de pe sa.

La inceputul traseului era o carticica. Acolo erau prezentate sistemele de asigurare care aveau probleme, datorita sistemului de atenuare a cazaturii proiectat prost.
- Ia te uita, pe prima pagina e chiar sistemul nostru Mammut? Bine ca nu ati pus caietul la sfarsitul traseului. Cine gafaie pana sus, ca apoi sa se intoarca: pai echipamentul meu nu e bun. Hai sictir!
Si pune-te pe urcat. Inceputul traseului e ca o lovitura de ciocan in cap. Nu stii de unde sa-l apuci. Incepe cu un bolovan imens, iar sarma de siguranta e prea sus.
- Cum puii mei ma urc?
Langa era un culoar intre doua stanci, ca o crapatura. Am inceput sa ma catar pe acolo cum pot, desi nu eram asigurat deloc. Stateam la vreo 3 metri agatat de stanci si nu stiam incotro sa o apuc. Inapoi nu prea mai mergea. Si m-a apucat disperarea:
- Ce caut eu aici, la ora asta? Nu puteam sa ma trezesc in pat acasa, ca toti oamenii normali, iar seara sa ies la o bere? Catarare mi-a trebuit?
Celalta voce se baga si ea in seama: - Ai dati atatia bani pe echipament, cazare, benzina, nu fi molau! Da-i bice.
Am ascultat de a doua voce si cu eforturi supraomenesti am reusit sa urc bolovanul in siguranta si sa ma asigur de sarma. Jos nevasta incepea si ea catararea. Nu o vedeam, dar dupa cum isi intarzia aparitia, banuiam ca avea acelasi dialog cu cele doua voci.
- Pe aici ai urcat si tu? m-a intrebat cu o voce disperata.
- Daaaaaa!!
- Pai nu poti sa te asiguri.
- No shit!!!
Am lasat-o sa se descurce. Oricum se descurca pana la urma, n-a avut niciodata nevoie de ajutorul meu. Am luat-o mai departe. Totul parea de acum usor. Tac, tac, se auzeau carabele cand le schimbai de pe o sarma pe alta. Am inceput sa prind miscarile si sa merg mai repede. Traseul merge exact pe creasta si este foarte bine asigurat. Mai erau cateva locuri unde mi-as fi dorit sa mai fie un piton in plus, dar apucam ce gaseam la indemana: stanca, piton si trageam de sarma din rasputeri. Aici niste manusi de calitate fac diferenta. La un traseu lung ca acestea daca ai niste manusi proaste ajungi sa faici basici la mana. Din fericire am avut manusi bune, din piele si goretex.
La inceputul traseului mai erau unii care se odihneau. Probabil si ei erau sleiti de la urcare.
- Aha, deci nu suntem singurii inconstienti care fac azi traseul.
Data trecuta era plin. Acum, probabil cu anuntarea ploilor, eram doar noi si cu cei trei din spatele nostru, doi tineri si unu mai in varsta, care s-au dovedit a fi in forma, ca la jumatatea traseului ne-au depasit.
- Woa seid yaer gegoangen?
- Was? am intrebat noi. Germana cu accent austriac era de neinteles.
- Erichhütte?
- Erichhütte!
- Noi am urcat de la Birgkarhaus.
Adica au urcat pe traseul de urgenta, de pe cealalta parte a versantului. Si dusi au fost.


 IMAG0933.jpg   373.61K   24 downloads
Privelistea de pe traseu.


 IMAG0936.jpg   730.95K   24 downloads
Hai grabeste-te ca vine ploaia!


 IMAG0943.jpg   780.45K   23 downloads
Nu mai stiu cum ii zice, dar trebuia sa te lasi pe sarma si sa te tragi pe partea celalta. Noi am renuntat sa trecem asa si am coborat jos, apoi am urcat din nou peretele de pe celalta parte. Totul e asigurat.

La 10:20 eram la jumatatea traseului. Acolo se afla o coborare de urgenta. Insa ploaia se lasa asteptata. Pe o placuta scria ca mai sunt 3-4 ore pana la capat. Nu prea eram multumit de timp si de viteza cu care mergeam, desi timpul nostru era mult mai bun decat cel oficial.
De la jumatate incepea un o stanca verticala, inalta de vreo 50-60 metri, poate chiar mai mult, care mi-a stors puterile. In unele locuri era greu de trecut de pe un piton pe altul. Cu chiu cu vai am ajuns sus. Apoi a trebuit sa coboram si sa urcam un alt perete vertical. Acolo in graba mea, am uitat sa schimb caraba de pe o sarma pe alta. Eram pe perete cu amandoua picioare pe o scarita (un piton mai comod). A fost greu sa cobor si sa mut caraba. E foarte important ca atunci cand urci sa iei si caraba cu tine si sa nu o lasi in urma.

 IMAG0935.jpg   820K   20 downloads
In spate se vede stanca, adica peretele vertical de vreo 60 metri. Mi s-a parut o vesnicia catararea lui

 IMAG0937.jpg   544.31K   20 downloads
Pe unde am venit.

 IMAG0944.jpg   467.66K   23 downloads
Peretele vertical. Da, pe acolo se urca, nu se ocoleste stanca

Dupa acest perete, am mai urcat niste creste, a trebuit sa mai trecem de pe o stanca pe alta, cam la mare departare (2 metri), mai niste urcusuri, coborasuri. ca intr-un final sa termina traseul.
Era 12:05 si ploaia nu isi facuse aparitia. Eram la pe la 2700 m si plecasem de la 1540 m. Nu era rau. Mai aveam de totusi de mers pana la cabana Matrahaus, care e la 2941 m. Obositi, am pornit mai departe, stiind ca mai urmeaza un deal de urcat.


 IMAG0945.jpg   479.21K   21 downloads
Final de traseu.

 IMAG0954.jpg   554.36K   19 downloads
HochkĂśnig, numele varfului. KĂśnigsjĂśdler se numeste klettersteig-ul.

Inainte de ora 13:00 am ajuns la cabana Matrahaus. Ne-am dat jos hamurile, echipamentul si ne-am dus in sala de mese. Desi aveam sanwich-urile cu noi, am zis sa mancam supa. Am luat o supa de mazare, care trebuia sa fie din naut (cred), si s-a dovedit a fi zeama chioara cu ceva crutoane rotunde, 4,5 euro. Insa zeama calda si-a facut toti banii. Am mai baut un Radler si am plecat la drum.
La cabana i-am intalnit pe cei trei austrieci de pe traseu, care ne-au salutat: "oooh, ati ajuns si voi" isi ziceau probabil in gand. Mai aveam vreo 3 ore de mers pana la masina. Pe drum am ajuns la concluzia ca mancarea la cabanele nemtesti e mult mai buna decat cea de la cabanele austriece.
Am plecat de la cabana la 13:30, iar intoarcerea la masina s-a dovedit lung si anevoios cu coborasuri si mai ales urcusuri pe care le-am urat din toata inima. Mersul prin zapada era funny, mai atenua din socul pasilor. Eram rupti de oboseala. Ploaia nu mai venea, iar soarele sus pe cer radea de noi. La inceput era placut, dar dupa 3 ore deja il detestam. Mersul pe stanca si pietre ne obosea si mai tare. Toti batranii care erau la cabana ne intreceau.

 IMAG0958.jpg   376.34K   16 downloads
La vale.

 IMAG0959.jpg   427.21K   18 downloads
Torsäule, asa se numeste stanca aia. In jur, numai pietre.

Abia pe la ora 18:00 au inceput sa se adune norii, insa noi eram deja aproape de parcare. Ne-am oprit la prima cabana Mitterfeld Alm si am asteptat sa treaca ploaia. La cabana am mai comandat un suc si o placinta cu branza, care a fost delicioasa facuta chiar acolo la ei.
Am plecat dupa ce s-a linistit ploaia, nu mai aveam decat 15 minute pana la masina, dar chiar in ultimele 5 minute s-a pornit, iar si ne-a facut ciuciulete. Facusem aproape 6 ore. Data trecuta nu ne luase decat vreo 3 ore, dar eram odhiniti.

 IMAG0960.jpg   308.42K   17 downloads
Capra neagra. Manca linistita, nu avea teama de oameni

Concluzie: daca doreste cineva sa faca acest traseu e de preferat sa il faca in 2-3 zile, adica dormit la ErichhĂźtte si la Matrahaus. Se poate face chiar intr-o zi, pornind de la parcarea Erichhütte si coborand pe traseul de urgenta catre Birgkarhasu de la sfarsitul klettersteig-ului insa acest traseu e foarte periculos. Acum 7 ani, chiar in ziua in care am facut traseul au murit 2 oameni. Nu e imposibil de facut, insa trebuie avut mare, mare grija. Echipamentul trebuie sa fie in conditii bune: manusi, in caz ca n-ati dat la sapa la tara, bocanci sau adidasi de munte, cu talpa destul de tare.
Apa sa aveti suficienta la voi. Din nu stiu ce motiv, am tot avut gura uscata. Prima data cand am facut klettersteig-ul am murit de sete, insa acum ne-am luat destule rezerve de apa cu noi.
A fost un antrenament util pentru ce va urma sa facem.

P.S Scuze de greselile de limba si literatura romana.

Edited by Bursul, 11 July 2017 - 15:14.

Salut!
Planuiesc in vara un traseu in Dolomiti, dupa ceva cautari m-am lamurit cu transportul si cazarea: Cu avionul pana in Milano Bergamo si de acolo inchiriat masina iar in ceea ce priveste cazarea cu cortul in camping.
Acum ce as vrea sa stiu, ceva recomandari de trasee, eventual si statiunile pe unde trebuie sa ajung?
Orice alte sugestii sunt bine venite, ar fi prima experienta in afara.
Ca si perioada de timp planuiesc sa stau 10 zile.
Multumesc.

fiecare zona isi promoveaza traseele ( ex. http://www.cortinado...quipped-routes/ ) , de orice tip ar fi ele.

 Bogdan09, on 09 ianuarie 2018 - 15:12, said:

  de cand astept sa apara unu p'aici!

Deci vrei Via Ferrata in Dolomiti. Cel mai bun loc de facut asa ceva. Eu am stat la Malga Ciapela cu cortul Romantic Village vad ca-i spune. E aproape de Marmolada si la vreo ora si ceva de Cortina d'Ampezzo.
Sunt multe ture in zona, cauti pe net sau aici. Vezi si tu care ti se potriveste mai bine. Tura pe care nu trebuie sa o ratezi e Punta Ana (e langa Cortina d'Ampezzo)  una din cele mai lungi si misto ture. Ai grija sa ajungi pana la 16:00(nu stiu exact) la teleferic sa cobori jos.
Cand am fost in 2009 am inceput cu Trincee, a fost prima tura de Ferrata a mea, apoi am continuat cu Finanzieri si la sfarsit am facut Punta Ana. Toate sunt prezentate in site-ul respectiv. Evident ca in 10 zile poti sa faci mult mai multe, insa eu am urcat de 2 ori Marmolada cat am stat acolo.

Sa nu uiti sa suni la camping si sa-ti rezervi loc. Vara e nebunie.

nu ma pricep deloc, insa ca un necunoscator ma gandesc ca dupa o tura de via ferrata si asta dupa ce ai condus prin cateva pasuri, sa mai conduci si la intoarcere, e chiar de admirat pt rezistanta. eu zic ca perioada poate fi impartita in doua cazari/zone diferite (nu musai egale!) de unde sa aiba acces mult mai repede la punctele de interes. iar cortina ar fi una dintre ele.

Multumesc de raspunsuri!
@Bursul pai asta si caut sa fie cat mai multe trasee de via ferrata in zona iar din cautari pe net toti o dau cu Cortina d'Ampezzo, iau in calcul varianta ta.
Mai nasol ca acum trebuie sa regandesc transportul, nu am card de credit si nu o sa pot inchiria.
Va trebui sa vad cum e cu autobuzele distantele pana la intrare in traseu de unde ma lasa autobuzul.
Ca si echipamentul de via ferrata am inteles ca se poate inchiria din zona.
O sa fie mai distractiv asa, sper sa am norocul sa mai gasesc cortul in camping.

Edited by Bogdan09, 10 January 2018 - 17:49.

Pornind de la recomandarile colegilor @Bursul si @daruscha
am planuit excursia in doua:
Prima: Milano - Malga Ciapela (via Corvara) asa costa 26 EUR transportul (daca dai direct te duce pe alta parte si de acolo nu ai decat taxi si ajungi pe la 169 EUR)
Cazare in camping-ul mentionat de @Bursul, Romantic village timp de 5 zile
Trasee: Finanzieri, Trincee, Paolin -Picolin si vedem daca mai putem aborda si altceva.
A doua parte in Cortina D'Ampezzo camping Olympia restul de 5 zile
Aici pe langa Punta Anna urmeaza sa vad ce mai abordez, unul din ele ar fi Lagazuoi tunels.

Ca si costuri estimat transport (fara fataiala locala): 54 EUR si cazare camping cu cortul pe cele 9 zile ar fi 142 EUR (aici voi veni cu informatii dupa ce fac rezervarea in februarie si voi avea ceva concret
Avionul si avansul pt rezervare camping urmeaza in februarie (avionul dus intors Bucuresti Milano Bergamo am gasit ~44 EUR).
O sa mai revin cu update-uri, intre timp daca mai vreti sa adaugati ceva ce ar mai fi de luat in calcul sau alte ideii sunt bine venite.

habar nu am unde sunt traseele din prima parte. tine insa cont ca malga ciapela e ''izolata'', adica cam rarut cu transportul in comun pe acolo.
in ceea ce priveste intoarcerea, intre cortina si venetia ai legaturi directe. asa ca vezi cum te avantajeaza, poate e mai convenabil asa si avionul din treviso.

Da, am vazut tocmai de aceea ziceam daca dai din Milan Bergamo-Malga Ciapela te duce la 189 EUR ai autobuz pana in Sevla si dupa taxi.
Smecheria cu Corvara am descoperit-o cand am cautat din Malga catre Cortina si am vazut ca trebuie sa schimbi acolo, asa ca am cautat dinspre aeroport catre Corvara si am ajuns la varianta de mai sus 25 EUR, m-am mai uitat odata am gresit cu 26 e 21 pana in Corvara si inca 4 EUR din Corvara pana in Malga.
Desi logic ar fi fost Cortina si dupa Malga, Cortina fiind mai departe am preferat asa deoarece din Cortina pana In Milan Bergamo exista autobuz direct la 19 EUR.
M-am uitat si la varianta propusa de tine din Treviso, e scump 359 RON in conditiile in care cu ~244 RON iau bilet dus intors pe Milan Bergamo.
Cat despre transport local am luat in calcul si inchirierea unei biciclete, singura conditionare ar fi daca gasesc locuri de parcare la cabanele de unde plec in traseu (ma refer la faptul sa o pot lega).
Site-ul folosit pentru transport cu autobuzele e rome2rio.

fiecare le stie pe-ale lui! exista autobuz din cortina pana in mestre la 5 euro si face 2,5h. exista si pana in bergamo/milano,  la un minim de 10-11 euro si face 5,5/6,5 h.
atentie si la orar (inclusiv zile!) . cel mai probabil pana mergi tu vor interveni modificari, poate vor mai adauga curse, fiind sezon. daca cu avionul si cazarea iti poti planui inca de pe acum, la bus mai greu...

Primul klettersteig de anul asta a fost langa Achensee (Austria), cel mai aproape loc de casa, adica la 1:30 ore de mers cu masina. Tura se numeste "Tura celor 5 varfuri, Rofan" si am facut-o in 2 zile, Joi si Duminica. Asta pentru ca in prima zi ne ameninta ploaia, nu am mai continuat tura. Si bine am facut ca uitasem ca telefericul nu merge toata ziua.
La fata locului se ajunge cu masina pana la Maurach (exista o parcare gratis)  si se ia telefericul (21 euro dus-intors). Se poate urca si pe jos, dar numai daca vrei sa fie tura hard core, pentru ca klettersteig-ul dureaza vreo 5-6 ore.

De la teleferic se merge spre intrarea spre traseu (cca 45 minute). Primul varf e destul de usor, numai bine iti faci incalzirea, iar dupa ce il cobori ai de mers vreo 30 de minute pana urmatorul varf. Acolo te izbesti de un perete de vreo 200 metri vertical, insa e bine asigurat, dificultatea maxima fiind C/D. Trebuie sa recunosc ca la jumatea traseului cand m-am uitat in jos mi-au tremurat putin chilotii.
Asta am facut in prima zi, joi. Duminica am reluat traseul ca sa il terminam si am inceput tot cu peretele asta, pentru ca ma chinuisem in prima zi. Mult mai lejer a doua oara si fara tremurat de chiloti.

Al treilea varf , dificultate maxima C, a fost iar misto. Eram tot asa pe un perete vertical, in jos vreo 100 metri, si trebuia sa imi infing bocancii in 2 crapaturi mici din stanca. Al patrulea varf a fost simplu, dificultate A/B, iar ultimul varf a avut o portiune de C/D insa experienta si-a spus cuvantul, nu a mai fost o problema.

Per total e o tura care merita tot efortul si nu trebuie subestimata. Poze pe traseu nu am facut.

 IMAG0019.jpg   431.99K   25 downloads
Peretele de 200 metri.
 IMAG0022.jpg   803.22K   27 downloads
Pauza de masa.
 IMAG0039.jpg   724.75K   29 downloads
Incepem sa urcam al doilea perete.
 IMAG0045.jpg   276.56K   22 downloads
La sfarsit am sarbatorit cu Radler.

Edited by Bursul, 04 June 2018 - 09:10.

Motto: Pana la Dumnezeu te mananca toti sfintii.

Via Ferrata Reintalersee
Facand o paralela cu vorba veche din batrani: pana sa ajungi la via ferrata, te omoara urcusul pana la ea.
Si fiindca tot eram in concediu medical, refacut 90 %, am zis sa profit de ocazie si sa fac ceva in ziua de vineri. Asa ca am trimis copilul la gradinita, nevasta la lucru, am aruncat echipamentul in masina si da-i bice.
Nu prea am avut ce bice sa-i dau, ca pe autostrada era Stau. Cu chiu cu vai am ajuns la parcare.
Locul e pe valea Innsbruck-ului, langa Achensee, la Kramsach, o zona foarte frumoasa. Am platit parcarea si am plecat sa ma catar. Numai ca am interpretat gresit sagetile, am luat-o pe un drum forestier si m-am trezit in padure. De intors nu prea aveam chef, asa ca am scos telefonul, am pornit GPS-ul si am vazut ca avea un drum nu departe de mine. Am luat-o de-a curmezisul printre copaci si dai si urca. Intr-un final am ajuns la o poteca.
Eram deja ud leoarca, muschii lucrau de zor, nu dadeau semne de oboseala, dar mi se taia rasuflarea, asa ca a trebuit sa o iau mai incet.
Am avut noroc ca coborau 4 persoane.
- Pe aici e urcarea la vie ferrata?
- Nu, pe aici se coboara. Se urca pe partea cealalta
Scheiße!!! Am intors 180 grade si am inceput sa alerg in jos. Mi s-a parut o eternitate pana am gasit poteca care da spre via ferrata. Aici iar, dai si urca in ritm sustinut. A trebuit sa ma opresc sa mai imi trag iar rasuflarea. Deja pierdusem o ora.
In sfarsit am dat de traseu. M-am echipat si am inceput urcusul.
In general traseul nu e extraordinar de greu. Eram singur asa ca am luat-o usor admirand, culoarea turcoaz al lacului de vizavi. Unele locuri trebuiau abordate cu grija, nu aveam unde sa pun piciorul. Trebuia sa ma prind bine de sarma si sa ma incred in talpa aderenta a bocancilor.
O mica alunecare si atarnam ca rufele la uscat la 50 m fata de sol.
La un moment dat, de jos a inceput sa se auda voci si zgomot de carabe: tzac, tzac, tzac. Venea puternic din urma o pereche. La jumatea traseului e o banca asa ca m-am ajezat pe ea si mi-am tras sufletul. Totusi nu eram refacut complet dupa boala.
Perechea m-a ajuns din urma si dupa accent s-au dovedit a fi austrieci.
I-am lasat la banca si am plecat mai departe. Pe traseu m-am simtit tot mai obosit, desi nu mai era asa greu, dificultate A, B. In final, fara chef am reusit sa ajung in varf. Am luat-o in jos cu gandul  sa mai fac o via ferrata scurta care era in apropiere.
Asta nu durase mai mult de o ora asa ca mai era timp. Coborarea pana la parcare a durat 45 minute. M-am suit in masina si in 40 minute (ca nu am luat-o pe autostrada ca fraierul) am ajuns la cealalta parcare.


Via Ferrata Dalfazer Wasserfall
Aici era o singur drum, bine semnalizat. Am bagat 2 banane in mine, ca nu mancasem mai nimic toata ziua si am inceput iar sa urc. Numai ca iar traseul a durat mai mult decat ma asteptam. Intrun final, gafaind ajung la cascada. Ca traseul asta e chiar langa cascada
Dalfazer. Acolo era un foisor din care se putea admira cascada. Era un grup destul de numeros cu un ghid care nu stiu ce le explica, oricum eu eram preocupat sa fac traseul cat mai repede. Casca, setul, manusile, am mai baut o gura de apa si am inceput sa urc.
Cum traseul era langa cascada, mai batea si vantul credeam ca peretele va fi ud. Nu a fost sa fie, desi mai venea o rafala cu stropi pe mine si ma facea sa ma zgribulesc.
Pe traseu am inceput sa simt o oboseala tot mai accentuata. Urca, pauza, urca, pauza. Aveam si spectatorii din foisor. Eu nu mai puteam si am gasit un loc unde puteam sa stau comod in fund. Eram extenuat si nu urcasem cine stie ce.
Am facut poze, am admirat lacul Achensee, am mai baut niste apa si am pornit iar.
Numai ca puterile m-au lasat dintr-o data complet. Nu mai aveam forta nici in maini si nici in picioare. Basca, ma taia si la buda. Eram la 10 metri de unde facusem pauza si nu aveam nici un loc unde sa ma odihnesc confortabil. Sa cobor in jos era mai greu decat sa urc.
M-am incolacit de sarma, m-am sprijinit de peretele veritcal si am inceput sa respir adanc. Cel mai naspa era ca imi venea cacarea si eu eram cocotat la 40 metri pe stanca si aveam si spectatori. Speram doar sa nu ametesc de tot.
Am stat 5 minute, respirand adanc si am inceput sa-mi revin. Cu mari eforturi am pornit iar sa urc, foarte greu si cu pauze acolo unde se putea face. Am avut pentru un moment dat si un atac de panica.
Cu chiu cu vai am ajuns intr-un loc unde puteam sa stau in fund.
Ce-a fost mai greu a trecut. Eram foarte extenuat si pana la urma am ajuns cu bine pe poteca care cobora la parcare.
Pe poteca era un grup format din copii si adulti, care m-au felicitat pentru urcus, spunand ca m-au privit cat timp am urcat.
- Danke, danke, am zis cu gandul unde as putea sa merg la buda.
Pana la urma totul s-a terminat cu bine. Greseala a fost ca nu am mancat indeajuns, nu am avut nici o bomboana/ciocolata la mine si ca m-am grabit foarte tare cand am urcat pe poteca. Problemele au aparut chiar cand eram cocotat pe stanca. A fost o senzatie foarte naspa.
La sfarsit am sarbatorit pe o banca cu sunca si hrean pe care le aveam in rucsac.

P.S. acum vad ca turele le-am facut pe data de vineri 13 Iulie, deci totul se explica A doua zi, mi-am luat familia si m-am dus la primul lac. Nevasta a facut si ea un traseu, eu cu ala mic m-am dat cu barca.



 IMAG0146.jpg   718.81K   16 downloads
Se poate vedea perechea cum urca pe traseu

 IMAG0147.jpg   551.36K   16 downloads
Valea Innsbruk-ului vazut de pestanca

 IMAG0149.jpg   634.86K   14 downloads


 IMAG0150.jpg   843.97K   14 downloads
Portiune din traseu.

 IMAG0155.jpg   361.89K   14 downloads
Se poate face pauza pe o banca si sa admiri peisajul

 IMAG0151.jpg   437.58K   13 downloads


 IMAG0157.jpg   421.5K   10 downloads
Cascada de la al doilea traseu. Se poate vedea sarma care mergea aproape de cascada. Din pacate nu am avut cum sa fac poze, dar chiar a fost misto sus, cu exceptia ca trebuia sa merg la buda

 IMAG0159.jpg   444.92K   10 downloads
Lacul Achensee, cuolarea e mai faina in realitate.

 IMAG0163.jpg   446.16K   11 downloads
Sunca cu hrean.

 IMAG0161.jpg   391.28K   9 downloads
Achensee

 IMAG0175.jpg   326.61K   8 downloads
Primul traseu, vazut de pe lac. A doua zi m-am delectat pedaland la barca si cautand pe unde m-am urcat in ziua precedenta.



 IMAG0160.jpg   668.37K   8 downloads
Se poate vedea stanga jos, grupul de spectatori, pe care l-am avut.

 IMAG0158.jpg   338.36K   8 downloads
Cascada Dalfazer


 IMAG0167.jpg   260.83K   9 downloads
Lacul Reintalersee, se poate inota, poti sa mergi cu barca, sa manci peste, o zona excelenta unde te poti relaxa

 IMAG0178.jpg   530.55K   6 downloads
Lacul Reintalersee

Edited by Bursul, 25 July 2018 - 09:25.

Fiind in drum spre Parang ne-am gandit sa facem o escala pentru o ferrata si unde era indicat , in Cheile Galbenului - Baia de Fier . Facem una scurta 30 minute , numele Virus ( B ) . Plecarea este din parcarea din fata Pens. Niko . Din parcare pana sa traversam podul o luam pe malul drept al raului ( in aval ) , mergem aprox. 10 min dupa care apare un indicator cu mai multe ferrate printre care si Virus .
 DSCN9326.JPG   556.57K   11 downloads  DSCN9295.JPG   723.79K   11 downloads  48.jpg   678.68K   11 downloads

Desi este scurta , fiind tehnica , pentru un scurt antrenament este indicata .
 DSCN9305.JPG   725.11K   11 downloads  16.jpg   686.04K   12 downloads  DSCN9307.JPG   471.39K   9 downloads  20.jpg   448.95K   10 downloads  DSCN9313.JPG   592.06K   10 downloads  38.jpg   526.7K   9 downloads  40.jpg   590.46K   10 downloads

In urcare fac si doua poze cu Cheile Galbenului .
 DSCN9314.JPG   636.86K   10 downloads  DSCN9318.JPG   714.22K   12 downloads

Ajungem la final transpirati , iar retragerea o facem pe poteca marcata cu punct albastru si punct rosu . Ajungem la intrarea in Pestera Muierilor , dupa care coboram la parcare .
 DSCN9317.JPG   719.78K   12 downloads  4.jpg   583.1K   14 downloads

Vad ca acolo mai sunt doua Via Ferrata: Lorelay si Pantera Roz. Cica e de dificultate mare suna bine asta!

Am gasit si un clip:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/JsPV5woZITs?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Ziua de 01 august 2023 a fost pentru catarat . Fiind in Andermatt - Elvetia , alegem Via Ferrata Diavolo .Este o ferrata de 500m urcare , insa asigurata excelent . Prizele artificiale montate iti confera o mare stabilitate . Masina am lasat-o intr-o parcare subterana la 500 m de ferata , la Hotel Radisson . Dimineata vremea a fost urata , cu pasaje de ploaie . La pranz norii s-au spart si am plecat catre munte . Se pleaca de langa Monumentul Suworow . La pornire am fost numai noi , insa dupa un timp au inceput sa apara cataratorii . Timpul de urcare este dat la 3 ore , noi am facut 3.5 ore .
Andermatt inainte de a pleca in tura
 20230801_094525.jpg   559.64K   8 downloads  20230801_094836.jpg   672.47K   7 downloads
Ramona impreuna cu prietenele ei !
 20230801_101924.jpg   471.65K   11 downloads
Poze de pe ferrata
 DSCN9335.JPG   572.34K   12 downloads  DSCN9337.JPG   552.85K   11 downloads  20230801_142251.jpg   902.69K   12 downloads  20230801_142724.jpg   598.6K   9 downloads  DSCN9346.JPG   564.42K   9 downloads  DSCN9350.JPG   561.24K   9 downloads  DSCN9358.JPG   699.46K   9 downloads  20230801_144029.jpg   355.34K   10 downloads  DSCN9360.JPG   726.69K   9 downloads  DSCN9364.JPG   536.65K   9 downloads  20230801_145844.jpg   552.31K   9 downloads  DSCN9366.JPG   534.69K   10 downloads  20230801_162805.jpg   741.83K   10 downloads
In sfarsit , la final .
 20230801_170053.jpg   209.12K   8 downloads  DSCN9376.JPG   251.29K   8 downloads  DSCN9378.JPG   172.94K   8 downloads  DSCN9381.JPG   477.94K   8 downloads  20230801_171141.jpg   137.62K   8 downloads
Urmeaza coborarea la Andermatt .
 DSCN9379.JPG   511.44K   7 downloads  DSCN9383.JPG   408.18K   7 downloads  DSCN9384.JPG   495.12K   7 downloads  20230801_172558.jpg   322.46K   6 downloads  20230801_172645.jpg   319.75K   0 downloads  20230801_172645.jpg   319.75K   0 downloads  20230801_173252.jpg   666.92K   7 downloads

Pentru Bursul :  Poti sa ma injuri........ cred ca ai facut-o deja , abia acum am ajuns la acest topic . La Baia de Fier exista 10 trasee de Via Ferrata .
Lorelay este usor ( B ) , Pantera Roz ( C ) iar cele mai complexe sunt Amfiteatrul Zeilor ( D ) Spirala Mare ( D ) Spirala medie ( D )  Laura ( E )

Pfff, nici nu am stiut ca la Podul Diavolului - Teufelsbrücke e o Fia Ferrata. Am facut o pauza cu ala micu asta iarna chiar acolo. E pe partea cealalta un tunel. Nimic spectculos.

Ma bucur ca mai e cineva p'aici.

[ https://i.imgflip.com/30ogqt.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

 IMG-20230701-WA0039.jpg   376.12K   13 downloads
 IMG-20230701-WA0033.jpg   363.25K   14 downloads
 IMG-20230701-WA0028.jpg   414.26K   12 downloads
 IMG-20230701-WA0014.jpg   324.14K   12 downloads
 IMG-20230701-WA0003.jpg   409.92K   11 downloadsx

In Iulie un prieten bun ne-a invitat la o via ferrata langa Neuschwanstein, categoria C/D. M-a cam omorat tura, ca unii pereti erau uzi, in plus aveam 6 kile in spate, antrenament pentru ce urma sa vina. A durat vreo 5 ore. Din pacate pozele sunt mici de pe whatsup.

In rest asta vara am mai facut Cele 5 varfuri de la Achensee de vreo 3 ori, tot ca si antrenament. Dar tura am prezentat-o deja aici.

Edited by Bursul, 12 September 2023 - 17:03.

@Bursul: Tegelberg- sau Fingersteig? Nu vad cum trebuie pozele sa-mi dau seama. Dupa clasificare C/D ar trebuii sa fie Fingersteig, dar 5 ore este foarte mult