Zebre Australiene

Niste informatii despre aceste animalute?? (cu ce se hranesc, sunt pretentioase, cat traiesc, etc...)

Sper sa nu fie prea tarziu!!! :worthy:
Basic Care
Zebra finches are fun and easy to have in your home.  They are a pleasure to view and their soft chirping is soothing.  Whether you want only one pair to keep you company or you want to be a breeder with many birds, Zebras are a joy.
Zebra Finches originate from Australia. Zebras live in open grasslands with some bushes and trees.  They live in dry areas over most of Australia.  They live in groups and eat mostly grass seeds.  They build their nests in bushes out of grass, straw, feathers and anything else they can find.  They lay 3-6 eggs and both parents participate in raising the young.  The currently accepted taxonomic nomenclature for the Zebra is "Taeniopygia guttata castanotis".
Zebra finches live to be 4-8 years of age.  I have heard of birds living to 10 and 12 years old, but I think this is rare.
Males: The normal male bird has a gray upper body and wings.  The belly is white.  The beak and legs are a red-orange color.  On each side of the head is a cheek patch.  There is a 'tear drop' mark under the eye.  This is a brown/tan/fawn color commonly called orange.  The flanks/sides of the bird just below the wings, is a chestnut (orange) colored area with white dots.  The chest is black and white stripped like a zebra, hence the name zebra finch.  A truly beautiful bird!
Females: The female also has a gray upper body and wings with a white belly.  The beak and legs are the same red-orange color but not as deep color, lighter.  She has a black 'tear drop' mark under the eye.  The most noticable differences between males and females are the cheek patches and the chest striping.
Zebra Finch Diet
Basic Diet
The basic food of a Zebra finch is seeds.  Various varieties of millet is their staple.  Buy a commercially prepared mix.  This will be a balanced mix and this will do very well for your birds.  It needs to be fresh, so don’t buy a fifty pound bag for two birds.  Buy an amount that will be used up in about a month.  Their seed cup should always have seed in it.  They will regulate how much they need to eat.
Keep their water fresh and clean daily.  How would you like to drink water that has been sitting out for a week and probably has some seeds in it?
All birds need grit (sand).  They use this to grind their food, for they do not have teeth. Buy a commercial gravel/grit mixture.  Buy one that also has minerals added, like oyster shell and charcoal.  A vitamin additive can be purchased to be added to the food or water.  This is not a requirement if the rest of the diet in balanced.
Fresh foods from your kitchen are an optional source for a balanced diet.  Different individual birds will have different likes and dislikes.  You will have to experiment with a variety of food items.  Frozen mixed vegetables (thawed), sprouts (alfalfa, etc), hard boiled egg (mashed), lettuce, spinach, bread crumbs, and corn bread.  Most natural foods can be fed to your birds.  Just don’t feed extremes like peppers, cabbage, etc.  Be sure to feed only the amount of fresh food that will be consumed before it spoils.  Remove any that they do not eat.
Egg shells are a good source of calcium.  When you have eggs for breakfast, rinse the shells and microwave them for four minutes to kill salmonella, etc.  Put them in your bird cage and the birds will go wild for them.
You should also supply cuttlebone for your birds.  This can be purchased at the pet store. It is a white and about 2x5 inches.  Hang it on the side of the cage and the birds will peck at it.
Zebra Finch Housing
Basic Housing
What cage should I buy?  Buy a cage with bars no larger that one half inch apart.  These are little birds.  For a pair of birds the cage should be no smaller than approximately 16x12x16 inches.  How would you like to live in a closet?  The larger the cage is, the more room they will have for exercise.There should be at least two perches but not so many that there is no room to fly.  Don’t use a perch with sand paper on it.  This is too hard on their feet.
Most any style/shape of cage is ok.  Consider how easy it is to clean, how well it contain the mess of seeds flying, and how easy it is to catch a bird.  
Zebras like to spend the night in a nest.  This is not a requirement.  One thing to keep in mind, if there is a nest, they will breed and lay eggs.  If you do not want babies, do not buy a nest.  You can buy a nest from the pet store.  The most common for Zebras is the enclosed wicker nest with a front opening hole.
Newspaper works well for a floor covering.  It is cheap, collects the droppings, and is easily removable.  The birds also like to play with it.  Other animal bedding materials can be used.  Crushed corn cob and pine shaving are a couple.  I would not recommend aromatic cedar shaving.  Some of these may make a big mess depending on your cage style.
Again, no strings!  Toys are a welcome treat.  Your birds are living in a one room house. Give them something to do.  Finches don’t play with toys as much as parakeets and parrots, but still are curious and like to put their beak into things.  A sturdy string of beads hanging the from the top, a plastic ball on the floor, etc.  Try different things.  They may ignore, may enjoy it.
It is recommended that only one pair be kept in the same cage.  Zebras have a hierarchical society, as do many animal groups.  When you put two pair together they may fight for the top position and feather pick each other.  This situation does not promote breeding and of course is not healthy.  If you want more birds you will need multiple cages or a larger cage. With a large enough cage you can certainly have multiple pairs together. I have had three pair in a cage 20x20x60 inches. This is the minimum for three pair. They even pick on each other a little in this cage. Be sure to have at least as many nest boxes as you have pairs. Also have many perches at different heights.
A trick to help diminish the fighting is to use pinch clothes pins on the perches about six inches apart. This way the bully can only push the others just so far or the others can be on the opposite side of the clothes pin.
Zebra Finch Breeding
Basic Breeding  
Zebra finches are a joy to watch as they prepare their nest and raise their young.  The mating dance and song of the male is fun to watch and is a good indication that they are happy and ready to breed.  The male ‘sings’ and bounces on the perch to attract the hen.  He will soon try to jump on top of the hen.  If she is willing, they will mate.  This only takes a few seconds.  He will try this repeatedly.
There are many considerations when attempting to breed Zebra finches.  Zebra finches breed freely in captivity, sometimes even under strange conditions, but we should try to provide them a healthy and happy environment.
Zebras mature quickly and can start to mate at 11-12 weeks.  For healthier strong birds it is recommended that they be 6-9 months before allowing the to mate.
The placement of the cage or cages should be in an area that does not have a lot of people/pet traffic.  The cages should not be moved once the nesting process has started.
The cage should be large enough to make the birds feel comfortable.  Remember, larger is usually better.  A cage about 16x16x20 would be fine.  When the chicks fledge, there could be up to ten birds in the cage!  If you use a nest box/basket that is inside or outside the cage makes a difference on the size of the cage.  A nest inside the cage takes up room that could otherwise be occupied by a bird.
Place only one pair of birds in one cage.  They will fight when more that one pair is in a cage.  If you use a ‘flight cage’ then multiple pairs can be housed together.  A breeding flight with many birds needs to be large.  At least 3 feet wide, 4 feet high, and 6 feet long.  The bigger it is the more birds it can support.  Provide more nest boxes than there are pairs so they can have a choice.
Zebras prefer a nest that is enclosed with only a hole for an opening.  Wicker baskets can be purchased at most pet stores.  These work fine but are hard to clean between clutches.  I use nest boxes which hang on the outside of the cages.  The type you use will also depend on your budget and how many birds you have set up for breeding.
Place the nest high in the cage.  Birds feel safer when higher.  Sometimes the birds will not like the nest that you have given them.  After they have had the nest for 2-3 months and still do not like it, replace it with a different kind.  Sometimes this will be to their liking.  Sometimes just moving the nest will help.
Nesting material should be clean and safe.  A variety of materials can be used singly or together.  Dried grass works well.  Be sure that the grass has not be treated or fertilized.  Pet stores sell little boxes of cotton that the birds like. Be careful of strings.  Strings are dangerous. Birds love to play with them.  There is a possibility that the string could get tangled around a birds leg or neck and get caught on the cage, thus injuring the bird.  Simply be sure the strings are two inches of shorter.  Shredded clean burlap works great for nesting material.  I cut the burlap into two inch squares and shred it.
Diet is very important for your breeding birds.  They need to be in good shape to do all the work of raising youngsters.  The same good seed diet that you normally feed should continue.  The hen has to develop the eggs so she must not be calcium deficient.  Cuttle bone, crushed oyster shell, and mineralized grit all will help.  Both mom and dad help feed the chicks.  They eat and then regurgitate into the chicks mouths.
Light is a very import part of keeping birds.  They need sun light!  If there is not a window in your bird room you need to provide ‘full spectrum’ lighting, lots of it.  In the breeding season they need light 14-16 hours a day.
When all is to their liking, they will start.  The male will build the nest.  He will pick up a piece of string or grass and hold it in his beak and show it to the hen.  It looks like he is playing.  He will weave the material in the nest box into a concave comfortable nest.  He may also pick up feathers flying in the cage to line the nest to make it soft.  
The hen will lay about one egg a day, for 3 to 8 eggs.  They will start sitting on the eggs when she is done laying eggs.  Both mom and dad help with the incubation but mom does most of it.  The eggs should start hatching about 14 days after they start sitting.  If after 20 days nothing hatches, remove the eggs for they apparently are not fertile.  She will start laying again soon.  You do not need to empty the nesting material, just the eggs.
When you remove the chicks the parents will start on their next clutch.  In fact they may start even before you remove the chicks.  If they continue this immediate succession, you will need to separate them to give them a break to build up their strength.  I usually recommend only 3-4 clutches in a row.  It depends on how many chicks in each clutch and how short of time they leave in between clutches.
If you have a nest of eggs that do not hatch, leave them in the nest for about 20 days after the last egg is laid.  At this time you can safely assume that they are not going to hatch.  Remove the eggs.  If you wait too long she may lay many eggs in the nest.  Sometimes she will continue until no more eggs fit.
If you have many pairs of birds you will need to band the chicks so that you can tell who is who.  You can keep track of pairing unrelated birds when you have identification leg bands on the birds.  You can use closed bands or split bands.  Closed bands need to be put on the chicks at about 8 days of age.  They are permanently on the bird.  Split bands are plastic bands that are not a solid ring but have a split so they can be spread apart and put on any age of bird.  Bands come in different colors and some have numbers.
Chicks do not hatch with the trademark orange beaks and legs.  Most have black beaks and legs.  Some of the lighter color varieties have beaks 'horn' colored or a color similar to our fingernails.  These colors change to adult colors at about 5-6 weeks of age.
Chick Development Schedule
   incubation is 14 days
   8 days old put on closed band
   21 days old they fledge (leave the nest)
   4 weeks old they start to eat on their own
   5-6 weeks old the adult colors will start to develop, along with the beak color changing to orange.
   5-6 weeks old move the chicks to their own cage.  They will disrupt the next clutch process and the parents may start to pluck their feathers.
Zebra finches live to be 4-8 years of age.  I have heard of birds living to 10 and 12 years old, but I think this is rare.
Nest box that hangs on the outside of the cage.  The door on top give easy
access for viewing.  It measures about 5x5x5 inches.



Sper sa stii engleza!!!! :D  :peacefingers:
  Bafta!!!
     Alexandra.. :kisstogether:

:worthy:  :w00t: Mii de  :kisstogether:

Loool!!Vezi ca ma inrosesc..:P :naughty:

Cand le-am cumparat si i-am spus la telefon unui prieten ca mi-am luat zebre australiene s-a facut liniste dupa care ma intreaba: " Si unde iti incap? La tine in apartament?"
Deci sunt tot pasarici, sunt foarte iubaretze si mor daca nu au o pereche.


Pasari - Zebra australiana
Oricine a vazut o zebra australiana intelece de ce ele sunt preferatele crescatorilor de pasari. Rezistenta sa si modul usor de ingrijire face din zebra australiana o pasare ideala pentru incepatori, iar comportamentul sau vioi este o incantare atat pentru crescatorii amatori cat si pentru cei profesionisti. Zebra australiana este o pasare foarte vioaie, care canta mult si asta nu numai in prima parte a vietii ci pe tot parcursul vietii sale, avand in vedere ca media de varsta este de 7 – 10 ani, alegand sa cresteti o astfel de pasare veti avea o casa vesela pentru mult timp.
Un “concurent” acerb al trilurilor incantatoare este coloritul vioi si stralucitor al zebrei australiene. Paleta de culori existenta in penele sale este destul de larga de la rosu aprins, nuante de alb, pana la argintiu si ciocolatiu. Femelele si masculii se pot asemana foarte bine intre ei din punct de vedere al coloritului dar intotdeauna masculul are ciocul rosu iar femela portocaliu.
O zebra australiana sanatoasa va fi intotdeauna foarte activa, va “trebalui” toata ziua la curatarea cuibului si la consolidarea lui, va canta mare parte din zi si va fi foarte atenta si alerta la tot ce se intampla in jur.
Daca va hotarati sa-i luati pasarii un companion de joaca, indiferent ca este de acelasi sex sau nu, cateodata s-ar putea sa nu-l accepte si ii va smulge penele; in momentul in care isi accepta partenerul veti observa ca obiceiul de a-si smulge reciproc penele nu dispare dar modul in care acest proces se produce este diferit; daca atunci cand o pasare nu-si place partenerul ii va smulge penele cu violenta, cand il accepta va fi foarte gentila in actiunile sale. Penele cazute nu reprezinta un motiv de ingrijorare deoarece nu sunt un semn de boala si ele cresc la loc, este normal pentru zebrele australiene sa-si schimbe penele.
Daca cele doua pasari nu se apropie deloc una de cealalta este de asemenea un semn ca nu sunt compatibile, de aceea cand doriti sa luati o astfel de pasare este indicat de la bun inceput sa o luati impreuna cu perechea ei.
Dupa ce v-ati hotarat sa achizitionati o pereche de zebre australiene este momentul sa va hotarati asupra custii, cusca trebuie sa fie spatioasa, cu cat mai mare cu atat mai bine! Cusca aleasa trebuie sa confere libertatea de a zbura. Exercitiile sunt absolut obligatorii, pe langa spatiu pentru zbor mai are nevoie de un spatiu pentru baie, leagane si bucati de lemn de care sa se poata agata si sa-si poata toci ghearele.
In interiorul custii nu este obligatoriu sa fie si un cuib, dar ele prefera sa doarma noaptea intr-un cuib, sau chiar separate in doua cuiburi, daca nu este disponibil nici un fel de cuib isi vor “amenaja” singure unul din resturile de mancare. Daca cuibul este in interiorul custii puneti-l undeva cat mai sus, ii confera pasarii senzatia de siguranta; de asemenea in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale, aceasta tot pentru a-i da senzatia de siguranta.
O pereche compatibila de zebre se va imperechea in aproape orice conditii. Zebrele australiene sunt parinti buni si grijulii, rareori necesita supraveghere in a-si creste puii. Masculul este “responsabil” cu tot ceea ce tine de confortul cuibului, el este cel care are grija ca fiecare bucatica din cuib sa ofere confort atat perechii lui cat si puilor. Imeidat dupa ce femela incepe sa depuna oua, eliminati din cuib materialele cu care masculul ar putea sa acopere ouale in entuziasmul sau de a amenaja cuibul. Femela depune in medie cam 4-5 oua pe care le va cloci in jur de 12 – 18 zile din ziua in care ultimul ou este depus.
Cei doi parinti isi impart responsabilitatile cresterii puilor. Pe tot parcursul perioadei in care puii se afla langa parinti trebuie sa le dati acestora din urma hrana bogata in proteine si calciu. Dupa aproximativ 18 zile de la nastere puii incep sa iasa din cuib iar dupa o luna de zile se vor hrani singuri si atunci pot fi separati de parinti.
In unele cazuri parintii pot deveni agresivi cu puii, agresivitate care se manifesta, asa cum am mai precizat, prin smulgerea penelor. Acest comportament apare pe fondul zgomotului prea puternic facut de pui, este o modalitate prin care parintii isi incurajeaza puii sa se deplaseze afara din cuib si sa se descurce singuri.
Hrana ideala pentru zebrele australiene este compusa dintr-o mixtura de seminte, cat mai multe feluri de seminte sunt recomandate. De asemenea vegetalele trebuie adaugate in dieta indiferent ca e vorba de vegetale proaspete sau uscate.
Spre deosebire de papagali si perusi care prefera tot felul de jucarii, zebrele australiene nu sunt incantate decat de jucarii micute si in culori stralucitoare, se pot agata de zabrelele custii oglinzi micute, astfel pasarile vor fi ocupate toata ziua.
Zebra Australiana – Hrana
In primul rand zebrele sunt pasari, deci mananca seminte, aceasta este dieta lor de baza. Sunt de asemenea cunoscute ca pasari care isi petrec o mare parte din timp la nivelul solului cautand si mancand insecte. Pentru zebrele crescute in captivitate se recomanda un amestec de seminte; acestea se gasesc in comert intr-o gama destul de larga. Meiul este un sortiment pe care il agreaza, acesta se gaseste sub mai multe forme: Mei Francez; Unguresc; Japonez. Crescatorii recomanda amestecul tipurilor de mei: 10 parti mei unguresc, 10 parti mei japonez, 5 parti mei frantuzesc, si 1 parte mancare pentru canari.
Mancarea pentru canari nu este foarte agreata de zebre, crescatorii adauga aceast tip de seminte in mancarea lor deoarece sunt bogate in ulei si dau un aspect lucios penelor. Pentru ca nu sunt mari amatoare de seminte pentru canari, zebrele le imprastie prin colivie incercand sa ajunga astfel la alt tip de seminte; din aceasta cazua, unii crescatori hranesc pasarile doar cu acest tip de mancare in ideea ca fiindu-le foame vor manca sau pornesc de la ideea ca se vor obisnui in timp si nu vor mai refuza semintele. Nu este o tehnica recomandata; zebrele au un penaj frumos chiar daca nu este foarte stralucitor si printr-o dieta corecta el se va pastra la fel de frumos.

Alimentatia poate fi diversificata cu verdeturi; aproape orice fel de verdeata este agreat de zebre; pentru ca le place sa culeaga si sa ciuguleasca puneti pe podeaua custii verdeata tocata: spanac, laptuci, salata etc.; aveti grija sa fie proaspete.
Hrana formata din insecte este si ea agreata de aceste pasari; nu este neaparat necesar sa le asigurati o astfel de hrana, ramane la latitudinea Dvs., ele nu vor avea de suferit din puct de vedere al alimentatiei, vor fi la fel de sanatoaste si daca mananca
si daca nu mananca insecte atata timp cat semintele si verdeturile asigura necesarul de hrana si de vitamine.




Zebrele australiene
________________________________________
Zebra australiana, Taenopygia guttata, este o pasare de talie mica, cu o lungime medie de 11 cm si o greutate de 12 grame, a carei denumire provine din aspectul penajului. Zebra australiana apartine familiei Estrildidae, alaturi de alte 49 de genuri si peste 130 de specii, raspandite in salbaticie in Africa, Madagascar, Noua Guinee, sud-estul Asiei, Australia si insulele din Pacific.


Ele sunt pasari care in natura traiesc in stoluri mari, au o viata sociala dezvoltata. Daca ne-am hotarat sa cumparam o asemenea pasare, e bine sa cumparam cel putin o pereche, deoarece singure nu traiesc foarte mult si sufera. Ele se inmultesc bine in captivitate, acesta este un alt beneficiu al cresterii unei perechi.


Zebrele australiene traiesc in salbaticie 12-15 ani, in captivitate perioada este redusa, in medie 8 ani.


Va prezentam cateva notiuni de baza in ingijirea zebrelor australiene, o specie din ce in ce mai indragita printre iubitorii de pasari din tara noastra.


Zebrele australiene pot fi tinute in colivii sau in aviarii, in apartament sau pe balcon. Ele tolereaza in general conditii din cele mai diverse, sunt destul de adaptabile, totusi: nu le tineti intr-un loc prea umed; evitati expunerea la soare puternic; evitati schimbarile rapide de temperatura, deoarece au nevoie de o perioada de aclimatizare. Temperatura minima este de 10-15 grade, iar cea maxima 38-40. Temperatuta optima este de 20-30 grade.


Zebrele apreciaza mult spatiul, deci e bine sa le asigurati o colivie mare sau un aviariu, daca aveti posibilitatea. (mai ales in timpul verii au nevoie de spatiu)

Din colivie nu trebuie sa lipseasca o tavita pentru mancare (sau chiar doua, pentru tipuri diferite de mancare), un vas cu apa, nu prea adanc, dar deschis la gura, pentru adapat si un alt vas, mai larg, pentru scaldat. Nu in ultimul rand, zebrele australiene au nevoie de un ..cuib. Acesta va fi agatat in partea superioara a coliviei sau aviariului, si nu va avea dimensiuni foarte mari (12 X 12 X 12 cm). El poate fi confectionat usor din placaj sau din carton mai gros, de forma cubica, cu intrarea situata sus, pe une din fete. In cuib se va pune cam o treime un strat de iarba uscata. Iarba uscata, precum si alte materiale de constructie, vom arunca, ca din greseala, si prin colivie, deoarece le place sa isi construiasca singure cuibul.


Dieta: seminte pentru pasarile de talie mica. Meiul este potrivit, si ar trebui sa aiba acces permanent la el. Suplimente de hrana: galbenus de ou faramitat, coji de ou sfaramate (pentru calciu) si bine spalate inainte, frunze de salata, frunze de papadie (toate acestea spalate bine, e foarte important pentru sanatatea lor). Apa de baut trebuie schimbata de doua ori pe zi.


Periodic, ar trebui consultat un medic veterinar.

Adititivi de mancare

Zebrele sunt mari amatoare de oua si de biscuiti si daca le puneti la dispozitie un ameste format din cele doua alimente vor manca in cantitati mari ... cam cat le dati atata vor manca. Acest amestec este folosit doar ca o variate de mancare, crescatorii nu au observat imbunatatiri in ceea ce priveste sistemul imunitar, sau osos al pasarilor, are doar rol de desert.
Puteti face un amestec din urmatoarele produse: 400 g de amestec format din ou si biscutiti ( exista in comert bisuiti pentru pasari, se pot folosi si cei pt. pisici sau caini); 200 g cereale pentru copii; 200 g musli si 20 g lapte praf.
Acest tip de amestec este recomandat puilor, il puteti administra pe o perioada de 3 saptamani, ii ajuta sa inceapa mai usor sa manance seminte.
Apa este un element foarte important, nu trebuie sa lipseasca niciodata; conform caracteristicilor speciei, zebrele pot supravietui fara apa o zi, unii spun ca pot rezista fara apa chiar si o saptamana... dar nu e cazul sa incercati, asa ca, aveti grija ca apa sa fie proaspata si tot timpul al dispozitie.

Pasarile de companie - masuri de siguranta
Convietuirea cu o pasare implica si cateva masuri de precautie carora foarte putine persoane le dau importanta inainte de a-si procura o pasare de companie. Astfel, trebuie sa fim constienti ca anumite obiecte care se gasesc in mod obisnuit in casele noastre sau anumite obiceiuri pe care le avem pot fi daunatoare si chiar fatale pasarilor de apartament.
Plantele de apartament pot fi periculoase pentru pasari!
Pasarile au tendinta sa ciuguleasca mugurii, frunzele si tulpinile plantelor ca atare sau in cautare de insecte - acest comportament este instinctiv, fiind una dintre modalitatile prin care pasarea isi procura hrana in libertate. Anumite plante de apartament contin substante extrem de toxice pentru pasari, iar altele, chiar daca nu sunt toxice in sine, prin tratarea cu diverse produse specifice (insecticide, fertilizatori) pot deveni otravitoare. Prin urmare, accesul pasarilor la plantele de apartament trebuie limitat sau supravegheat indeaproape. In acelasi timp, chiar daca plantele nu sunt periculoase pentru pasare, pasarea este periculoasa pentru plante - nimeni nu isi doreste ca plantele preferate sa fie distruse de un perus neastamparat sau de un pitigoi insistent.
Atentie gospodine! Tigaile de teflon si produsele de curatat spray emana vapori toxici pentru pasari!
Colivia poate sta oriunde altundeva decat in bucatarie - chiar daca ne-am dori un companion in plictisitoarele ore in care trebuie sa gatim, este mai bine sa renuntam la aceasta placere decat sa punem in pericol inutil viata pasarii. Gatitul ingreuneaza aerul dintr-o incapere si trebuie sa luam in considerare faptul ca aparatul respirator al pasarilor este mult mai sensibil decat al nostru. Tigaile de teflon in special si in general vasele teflonate sau acoperite cu material non-adeziv, desi ne usureaza gatitul, emana vapori toxici cand se incing peste o anumita limita. Acesti vapori toxici pot omori o pasare de apartament in cateva minute - de aceea, este bine sa ne luam toate masurile de siguranta si sa plasam colivia cat mai departe de bucatarie, intr-o zona bine aerisita.

In acelasi timp, in timp ce facem curat, este bine sa mutam colivia intr-o alta zona a casei sau, in cel mai rau caz, sa o acoperim bine cu o panza curata, pentru ca spray-urile cu detergenti de geamuri sau de mobilier sunt si ele foarte toxice pentru pasare. Dupa ce am facut curat, este bine sa nu aducem colivia inapoi sau sa nu o descoperim pana cand produsele de curatat nu s-au uscat si camera nu s-a aerisit suficient.
Alte substante toxice pentru pasare
Vopselele, inalbitorii, amoniacul, anumiti adezivi, dizolvantii sunt substante extrem de toxice pentru pasare - vaporii acestora sunt foarte usor absorbiti de plamanii pasarii si prin urmare, fatali. De asemenea, produse aparent inofensive dar care emana mirosuri puternice si vapori, cum ar fi oja si lacul de unghii, deodorantul, parfumurile, crema de ghete, sunt la fel de periculoase atunci cand sunt utilizate in preajma pasarii. O precautie suplimentara se recomanda fumatorilor, deoarece fumul de orice fel, inclusiv cel de tigara, produce leziuni ai plamanilor pasarii si este, prin urmare, periculos. Nu fumam langa colivia pasarii sau, daca totusi fumam, trebuie sa ne asiguram ca incaperea este ventilata suficient.
Ferestrele deschise si dorul de libertate
Orice pasare va avea tendinta sa-si ia zborul printr-o fereastra deschisa si riscam sa o pierdem. In plus, chiar daca fereastra este inchisa, dar nu este protejata de perdele, pasarea nu va sti ca intre ea si libertate exista geamuri - va zbura si se va lovi de ele, ceea ce poate fi periculos mai ales la pasarile de dimensiuni mici, fragile. Este bine stiut ca fracturile sunt de obicei fatale pasarilor, deoarece sunt greu, daca nu imposibil de tratat. Daca lasam pasarea libera in casa, trebuie inainte sa ne asiguram ca toate ferestrele sunt inchise si protejate de perdele sau draperii, astfel incat pasarea sa nu aiba impresia ca poate zbura afara. De asemenea, pentru anumite pasari, se recomanda cuparea aripilor, ca sa nu poata zbura.
Alte posibile pericole pentru pasari
Copiii, mai ales cei mici, care nu isi dau seama cata putere au in manute, pot face rau pasarii - nu trebuie sa lasam copiii sa se joace cu pasarea nesupravegheati indeaproape. De asemenea, daca lasam pasarea libera in casa, trebuie sa fim precauti, sa nu o prindem in usa (sau sa nu fie prinsa accidental intr-o usa inchisa de curent), sa nu o calcam si sa nu rastoarne obiecte in echilibru instabil, care ar putea cadea peste ea. Vom tine capacul WC-ului inchis (sau usa de la WC inchisa) pentru ca pasarile pot incerca sa bea apa, pot aluneca si se pot ineca in vasul de WC. Atentie la alte animale de casa, in special pisici si caini; chiar daca nu au intentia de a face rau pasarii, o pot rani sau chiar ucide in joaca.
In concluzie, nu plasati cusca in locuri expuse fumului, vaporilor si gazelor de la bucatarie, nu utilizati spray-uri si substante volatile in preajma pasarii si supravegheati pasarea in prezenta copiilor, a altor animale de casa si aveti grija la ferestrele deschise, sau inchise si neprotejate de draperii. In acest fel va asigurati ca pasarea dumneavoastra de companie este in siguranta.
Articole actuale: Manifestari de agresivitate la pasari de companie

Manifestari de agresivitate la pasari de companie
Anumiti posesori de pasari se plang de faptul ca acestea, desi aflate in perfecta stare de sanatate, sunt agresive, chiar daca in aparenta nu au facut nimic care sa determine acest comportament. In alte cazuri, posesorii de pasari constata ca favoritul (sau favorita) lor a devenit agresiv peste noapte. Cum se explica totusi agresivitatea pasarilor sanatoase?
Cateva notiuni de "psihologie" avicola
In stare de libertate, pasarile traiesc in grupuri cu o "ierarhie sociala" bine stabilita. Exemplarele mai puternice ocupa pozitii superioare in aceasta ierarhie, iar exemplarele mai slabe ocupa pozitiile inferioare. Astfel, atunci cand un grup se opreste din zbor pentru odihna, membrii acestuia vor ocupa in spatiul disponibil (crengile unui copac, de exemplu) pozitii corespunzatoare locului detinut in ierahie. Orice membru al grupului care ocupa accidental o creanga superioara celei cuvenite este "penalizat" de exemplarele de rang superior.
Pozitia custii si "ierarhia sociala" in captivitate
Pentru pasare, stapanul si familia acestuia reprezinta membrii grupului din care face parte. Astfel, pasarea se va manifesta fata de acestia ca fata de membrii unui grup de pasari. Prin urmare, cu cat colivia este plasata mai sus, cu atat pasarea care o ocupa va fi mai sigura pe pozitia ei superioara in cadrul grupului, ceea ce poate determina un comportament mai agresiv in relatiile cu stapanul si familia acestuia. De obicei, simpla mutare a custii sub un anumit nivel al camerei este suficienta pentru a inlatura manifestarile de agresivitate ale pasarii.
Pasarile tinute pe umar sunt mai agresive?
Majoritatea celor care au pasari de apartament isi invata companionii sa le stea pe umar - chiar si in timpul activitatilor casnice. Pasarea tinuta astfel pe umar, la o distanta destul de mare de sol, "se simte" intr-o pozitie superioara; prin urmare, pasari care in cusca sau in alte pozitii decat pe umar nu se manifesta in general agresiv, pot avea astfel de manifestari brusc, fara un motiv aparent. Este adevarat ca o "ciupitura" de perus nu este decat neplacuta nu si periculoasa, dar in cazul pasarilor cu cioc mare si puternic, se recomanda precautie.
Asadar, pentru a ameliora manifestarile agresive este suficient sa mutam cusca mai jos si sa fim precauti in cazul in care obisnuim pasarea pe umar - aceste masuri pot "rezolva" problema agresivitatii si la pasarile cu personalitate agresiva innascuta.
Boli care se pot transmite de la pasari la om
Cazurile in care pasarile de colivie pot transmite zoonoze sunt destul de rare. Totusi, vom trece in revista cateva dintre afectiunile comune, atat omului, cat si pasarilor de companie, insistand asupra faptului ca incidenta transmiterii este nesemnificativa.

Micoze, eczeme: Din acest punt de vedere, micobacteriozele – grupul de ciuperci care cauzeaza tuberculoza – sunt cele care au un potential crescut in a afecta omul. Exista peste 50 de specii de micobacterii care pot afecta atat animalele, cat si oamenii; dintre acestea, M. Tuberculosis este responsabila de tuberculoza umana iar M. avium si  M. genavense sunt cele doua specii care cauzeaza boala in mod frecvent la pasari. Nu s-au raportat cazuri in care speciile specifice pasarilor au cauzat boala la om.

Boli parazitare: Majoritatea parazitilor externi care afecteaza pasarile de colivie sunt specifici acestora; sunt extrem de rare cazurile in care paduchii sau raia se pot transmite de la o pasare infestata la om, desi este posibil ca acestia sa fie detectabili pe acesta, fara insa a-l afecta.

Giardia si Cryptosporidium sunt doua parazitoze des intalnite la pasarile de colivie care pot cauza afectiuni ale aparatului digestiv la om, de multe ori greu de tratat. Aceste organisme, in cazul in care infesteaza pasarile de companie, le pot cauza acestora tulburari gastrointestinale severe. Cu toate acestea, s-au inregistrat foarte rar cazuri in care giardiozele si cryptosporidiozele au fost transmise de la o pasare infestata la om, acesta contractandu-le de obicei independent.

Boli de natura bacteriana: Salmoneloza, colibaciloza (E. Coli), campylobacterioza si, mai rar, chlamydiaza (psitacoza) sunt cele mai comune organisme bacteriene sau similare bacteriilor care pot cauza boli si la om.

Salmoneloza este cauzata de o multitudine de specii ale genului. Desi este des intalnita la pasarile de curte si la struti, afecteaza in rara cazuri pasarile de colivie.

Escherichia coli (E. coli) este o bacterie care poate cauza, prin simpla existenta in organsimul contaminat si in special la om, o mare varietate de afectiuni, de la diaree apoasa la cistita hemoragica si sindromul hemolitic uremic. Nu exista suficiente dovezi ca E. coli se-ar transmite de la pasari la om.

Boli virale: Exista trei zoonoze specifice pasarilor - Virusul Encefalitei Cabaline Estic, Vestic si Venezuelez (EEE, WEE si VEE) insa afecteaza in general pasari aflate in stare salbatica; nu s-au inregistrat infectii de acest gen transmise de pasarile de colivie la om.

Vitaminele si rolul lor în organismele vii
• Vitamina A • Vitamina D • Vitamina B17
Timp de secole marinarii care plecau în lungi călătorii aveau de înfruntat nu numai furiile naturii ci și o boală misterioasă, care le făcea oasele casante, gingiile sângerânde, totul culminând - în cazurile grave - cu moartea individului. Această boală este cunoscută și astăzi sub numele de scorbut.
A trecut multă vreme până să se gândească cineva că există o legătură strânsă între lipsa alimentelor proaspete și apariția scorbutului, și abia în 1747 s-a demonstrat că citricele previn apariția acestei boli. În anul 1928, un chimist a identificat substanța activă din citrice (prezentă și în alte fructe și legume proaspete) responsabilă de prevenirea și tratarea scorbutului. Această substanță a fost denumită vitamina C.
În anul 1911 a fost descoperită, prin izolare din tărâțele de orez o substanță care vindecă boala beri-beri, și care a fost numită vitamină, adică amină vitală, indispensabilă vieții. Era vorba de vitamina B1.
Vitaminele, împreună cu enzimele și hormonii, se găsesc în organism în cantitate mică și contribuie la reglarea proceselor metabolice. Pentru creștere și dezvoltare, organismele vegetale și animale au nevoie - pe lângă constituenții de bază ai materiei vii (proteine, glucide, lipide) - de substanțe anorganice și de substanțe organice cu rol funcțional, care să stimuleze și să regleze procesele metabolice. Acestea sunt vitaminele și substanțele minerale, care mai poartă denumirea de micronutrienți.
Lipsa vitaminelor din alimentație provoacă tulburări grave ale organismului, numite boli de carență. Lipsa totală a unei vitamine se numește avitaminoză și poate duce la moartea animalului respectiv. De cele mai multe ori, apare o lipsă parțială a vitaminelor, cunoscută sub numele de hipovitaminoză, iar tulburările metabolice în acest caz sunt mai puțin grave.
Excesul de vitamine în alimentație poate duce la hipervitaminoze, care se manifestă, de asemenea, prin apariția unor dezechilibre în desfășurarea proceselor metabolice.
Prin aport vitaminic corect în alimentație, starea carențială se elimină.
În evoluția hipovitaminozelor și a avitaminozelor, la început se observă anumite tulburări generale, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, slăbirea activității fizice și intelectuale, scăderea în greutate, oprirea creșterii la organismele tinere, stare de moleșeală și inactivitate. După acest stadiu inițial, boala capătă un caracter specific, determinat de felul vitaminelor deficitare.
Pentru a preveni dereglările metabolice determinate de lipsa unor vitamine din hrană, alimentația trebuie să fie cât mai echilibrată și să cuprindă toate principiile alimentare. Vitaminele sunt sintetizate de plante și numai în foarte mică măsură de organismele animale. Animalele își procură vitaminele din hrană, fie ca atare, fie sub formă de precursori de vitamine (provitamine) care se transformă ulterior în organism în vitamine.
Există 13 vitamine. Patru dintre ele - vitaminele A, D, E și K - sunt depozitate în țesuturile grase din organism (sunt așa-numitele vitamine liposolubile). Nouă vitamine sunt solubile în apă (hidrosolubile) și sunt depozitate în organismul animal în cantități extrem de mici. Acestea sunt vitamina C și cele opt vitamine din grupul B: tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), piridoxina (B6), acidul pantotenic (B5), cobalamina (B12), biotina și acidul folic (B9).
În cantități mici, vitaminele sunt necesare pentru un proces normal de creștere, digestie, îndeplinirea funcțiilor cerebrale și rezistență la infecții. În circuitul sanguin trebuie să existe în permanență o cantitate optimă de vitamine.
Excesul de vitamine hidrosolubile se elimină prin urină, iar cel de vitamine liposolubile se depozitează în țesuturi (ficat sau țesutul adipos). Deoarece sunt depozitate și nu eliminate, ele pot deveni toxice. Organismul uman este sensibil mai ales la excesul de vitamine A și D.
Vitamina A
Mai este cunoscută și sub numele de retinol, vitamina antixeroftalmică sau vitamina creșterii. În stare pură se prezintă sub formă de ulei (vit. A2) sau cristale (vit. A1) de culoare galbenă
Este extrem de sensibilă la lumină, în special radiații ultraviolete. În plante se află sub formă de provitamine A - carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este beta-carotenul. La nivelul ficatului și intestinului acestea sunt transformate în retinoli.
Beta-carotenul se găsește în toate legumele și fructele, dar în cantitate mai mare se află în morcov, spanac, urzici, varză, măceșe, roșii, citrice, cătină, pepeni, porumb etc. Vitamina A se găsește ca atare în uleiul de pește, ficat, lapte, gălbenușul de ou, unt.
Vitaminele A au un rol important în creșterea organismelor tinere, în protejarea mucoaselor și epiteliilor și în procesul vederii. Carența de vitamină A se manifestă prin dereglări ale țesutului epitelial, pielea devine uscată și cornoasă, se produc tulburări oculare, care în cazul carențelor grave duc la apariția xeroftalmiei (orbul găinilor).
Beta-carotenul este un colorant natural netoxic, care se folosește în industria alimentară, farmaceutică, medicină, cosmetică și în hrana animalelor.
Cantitatea zilnică necesară de beta-caroten este de 5000 - 8000 UI.
Hipervitaminozele A provoacă fenomene toxice și fragilitate.  
Vitamina D
Sunt vitamine liposolubile. Se găsesc în alimente, atât în stare liberă cât și sub formă de provitamine (sub formă de steroli). Se cunosc mai multe vitamine D, notate D2 - D7. Vitaminele D nu pot fi sintetizate de organismul animal.
Transformarea provitaminelor D în vitamine D se face sub acțiunea energiei solare, a radiațiilor ultraviolete. La mamifere și păsări, vitaminele D se formează în piele, blană și pene. La om vitamina D3 se formează în cantitate mai mare în piele.
Vitaminele D sunt substanțe rezistente la temperatură. În cantitate mai mare se găsesc în uleiul de pește, ficat, unt, ouă, lapte, piele, drojdie de bere etc. Cele mai mari cantități de vitamina D se găsesc în uleiul de ficat de pește și în grăsimea subcutanată. Produsele vegetale sunt sărace în vitamina D cu excepția unor ciuperci și a boabelor de cacao.
Vitaminele D au un rol fiziologic foarte important. Ele favorizează absorbția calciului și a fosforului și formarea sistemului osos. Rolul fundamental al vitaminei D constă în reglarea metabolismului calciului și a fosforului în procesul de osificare.
În avitaminoze D apare rahitismul la copii și osteomalacia (demineralizarea) la adulți. Vitaminele D se mai numesc și antirahitice deoarece previn și vindecă rahitismul. Osteomalacia se manifestă la adulți prin demineralizarea și înmuierea oaselor, micșorarea în volum și deformarea lor. Osteoporoza se caracterizează prin rarefierea oaselor. Vitaminele D influențează favorabil metabolismul lipidelor și acumularea acidului citric în sânge, care are rol însemnat în procesul de osificare.
Excesul de vitamine D duce la demineralizarea oaselor și la apariția calculilor (renali, hepatici etc.).
Necesarul zilnic de vitamină D pentru adulți este de 100 - 150 UI, iar la copii de 120 - 200 UI. Se recomandă ca în cazul unor fracturi sau apariției unor tulburări metabolice ale calciului și fosforului, să se mărească doza zilnică la 500 - 700 UI.
Vitamina B17
Nu, nu este vorba de binecunoscutul bombardier american! Este vorba despre o vitamină, mai puțin cunoscută, dar foarte controversată în lumea medicală. După ani de cercetări, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, în 1950, o nouă vitamină pe care a denumit-o B17 - cunoscută și sub numele de amigdalină (sau laetrile).
Se face din ce în ce mai auzită opinia conform căreia cancerul ar fi o boală cauzată de o deficiență nutrițională. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxină misterioasă, ci pur și simplu despre absența unei substanțe pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa: vitamina B17.
Sâmburii de caise - pe care îi mâncam cu mare plăcere când eram copii - sunt cea mai bogată sursă naturală de vitamina B17. În general, semințele fructelor (mai puțin citricele) conțin această substanță, care le conferă un gust amărui, specific. Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de caise previne apariția cancerului.
Amigdalina este alcătuită din două molecule de glucoză, o moleculă de acid cianhidric (compus anti-neoplastic) și o moleculă de benzaldehidă (analgezic). Comercial, amigdalina (vitamina B17) se prepară din sâmburii de caise.
Tratamentul, considerat în prezent neconvențional, constă în injectarea intravenoasă a unor doze de amigdalină timp de două-trei săptămâni, urmat de doze orale, pentru menținere.
Această metodă nu este acceptată de medicina "ortodoxă", care reclamă lipsa unor dovezi concrete legate de proprietățile vitaminei B17 de prevenire și vindecare a cancerului. Însăși încadrarea amigdalinei ca �vitamină� este contestată.
Studiile sponsorizate de Institutul Național al Cancerului nu au putut pune în evidență proprietățile terapeutice ale amigdalinei sintetizate din sâmburii de caisă în vindecarea cancerului. În plus, au fost înregistrate cazuri de deces prin otrăvire cu cianură în urma unor doze orale de amigdalină.
Adepții terapiei neconvenționale (pro-amigdalină) declară că există dovezi în sprijinul tratamentului cu amigdalină, dar că ele nu sunt luate în considerare, din motive financiar-politice: companiile farmaceutice multinaționale nu sunt interesate de promovarea acestui tratament, ele neavând nici un drept (brevet, patent) asupra vitaminei B17.
Tratamentul cancerului cu vitamina B17 este ilegal în SUA - pacienții suferinzi de cancer care-și pun speranțe în această metodă trebuind să urmeze tratamentul specific la clinici din alte țări: Australia, Germania, Belgia, Anglia, Grecia, Israel, Italia, Mexic, Peru, Spania, Elveția etc. Costul unui asfel de tratament variază între 2000 și 5000 USD pe săptămână...
Până ce medicina modernă va proba eficiența sau ineficiența acestui tratament, un ... sâmbure de adevăr există.
Amigdalina era cunoscută cu mii de ani în urmă, în China și Egiptul antic, fiind extrasă din migdale amare (de unde vine și denumirea). Un papirus egiptean, vechi de peste 5000 de ani, menționează utilizarea "aqua amigdalorum" în tratamentul unor tumori ale pielii. Grecii și romanii s-au folosit, la rândul lor, de proprietățile terapeutice ale amigdalinei. De asemenea, numeroase triburi de indieni (Navajo, Karakorum etc) consumă frecvent băuturi preparate din sâmburi de fructe, bogate în amigdalină � în rândul acestora neînregistrându-se nici un caz de cancer.
Nu știm de partea cui este dreptatea, timpul și cercetările ce vor fi întreprinse vor lămuri această dispută. Poate că sursa naturală (sâmburele) este mult mai bună decât compusul comercial.

sal all

caut si eu zebre australiene... ceva la pet-shop... nu as lua din piete (gen rahova, obor)...

multumesc

Mai bine le-ai lua din piata , pt ca acolo stii daca sunt sanatoase sau nu , crescatorul iti spune exact varsta ,etc ... dar din pet-shop... nu as recomanda , pt ca in situatia in care sunt tinute toate pasarile acolo...ai toate sansele sa iti iei un batrana sau bolnava :)

ok, ce piete imi recomanzi in afara de rahova si obor ?

merci

 vladc, on Nov 12 2007, 22:44, said:

Eu unul chiar ieri mi-am luat din piata rahova 2 pescarusi , in ultimul an am cumparat de acolo pescarusi japonezi , zebre si perusi si am fost tare multumit , ceea ce m-a incantat a fost faptul ca mereu mi-au spus ca le pot aduce inapoi in cateva zile daca nu se inteleg cu cei pe care ii am. Acum vreo luna am cumparat un perus si la cateva zile facea kk moale si am intrebat vanzatoarea ce sa fac si mi-a zis ca ori imi spune cum sa-l tratez ori imi da altul ca ea stie cum sa aibe grija de el , l-am tratat cum a zis ea si acum e ok. Ideea e ca sunt mai multi vanzatori acolo si nu toti sunt la fel , dar eu tot timpul i-am preferat considerand ca in pet shop sunt mai prost ingrijiti si mai scumpi

 justme20077777, on Nov 14 2007, 10:28, said:

dap si eu tot din rahova am luat pana ala urma... am luat 3 zebrute: 2 fete si un baiat. Problema acum este ca nu se prea inteleg cu baiatul de acasa (a murit perechea)... le mai las ceva timp sa se acomodeze. sper sa se inteleaga. se bat ca nebunii, nu imi dau seama cine cu cine tine, ca e bataie generala...

ai ceva idei/sugestii ?

multumesc

Am avut 4 zebre... acum mai am 3! Una a murit jumulita de celelalte 3...din ce cauza, nu stiu! :( Oricum, simpatice pasarele, dar stresante rau cu trompetele lor :D

 Curcubitaceu, on Nov 14 2007, 22:52, said:

Da cate pasarele mai ai ?! :lol:  E jungla la tine acolo :)) mi-ar place si mie asa

Gasesti sigur la pet-shop-ul din Cora Pantelimon. E 22 lei una.
Eu mereu cand ajung acolo intru si le admir minute intregi.
Si nu te poti teme ca sunt batrane sau bolnave, aduc mereu altele.

 naicu_cristina, on Nov 29 2007, 14:22, said:

pana la urma le-am cuparat din piata rahova cu 15lei/sufletul :)

si ale mele se bateau... dar le-am pus 2 cuiburi si acum e liniste... fiecare la casa ei. iese scandal doar cand isi incalca teritoriile. in rest e bine :)

Cine are un ghid de imblanzirea a Zebrelor australiene , Am imblanzit multi papagali pana acum mai ales Perusi dar Zebrutele sunt mult mai dificile!..multumesc!

din ce am citit eu nu se pot imblanzi. DAR am vazut un caz in care cineva a hranit un pui de zebra de cand era mic mic, cu siringa. si acum sunt de nedespartsit.

 Mappy, on Jun 26 2006, 16:07, said:

Cool :D
Ms ptr informati! :OK:

buna,

Avem de 3-4 luni la birou o pereche de zebre australiene.Pana acum nu am intampinat probleme cu ei, dar azi am observat ca el canta mai ciudat, adica mai gros si putin fortat.Este acesta semnul unei probleme de sanatate si in cazul asta ce sa facem?