Salariu confidential...

Din ce in ce mai multe firme/institutii au introdus clauza de confidentialitate in ceeea ce priveste valoarea salariului. Adica nu ai voie sa spui valoarea salariului altora.
Acest lucru a condus la faptul ca desii doi angajati presteaza aceeasi activitate si au aceeasi raspundere, valoarea salariului difera, uneori incredibil de mult mai ales in cazul in care unul din cei doi face parte din PCR-ul (pile/cunostinte/relatii) angajatorului.
Ce se poate face in acest caz inafara sa-ti dai demisia si sa-ti schimbi locul de munca?
Aceasta clauza are vre-o acoperire legala? Nu incalca cumva alte legi?

Nu, nu incalca nimic, dar intr-adevar tu poti pleca.

Oricum, ce nu stii nu iti poate face rau, deci vezi partea buna.

Edited by melcu79, 02 April 2008 - 20:49.

dar daca stii? Nu cred ca ti-ar convenii ca colegul tau, pentru aceeasi munca, sa duca o viata decenta in timp ce tu trebuie sa ai doua locuri de munca.
Vorba unui coleg:"Deabia de acuma inainte (dupa caderea comunismului in Europa) o sa vada europenii ce inseamna capitalism."

Edited by alex7905, 03 April 2008 - 09:20.

Am trecut prin asta, stiu foarte bine cum e.
Nu ai cum sa schimbi sistemul de cacao asa ca singura solutie si cea mai onorabila pentru tine e sa iti cauti alt loc de munca si sa speri ca vei fi apreciat.

Sunt foarte multe firmele care daca angajeaza om nou pe un post ii dau salariul mult mai bun decat celui care deja lucreaza pe acel post, fara sa tina seama de munca prestata de cel de-al doilea.

Oricum pleaca de acolo, nu are rost sa incerci sa schimbi ceva.
Vezi partea buna, de ceva timp piata fortei de munca e cam goala si angajatorii  au inceput sa isi aprecieze angajatii.

P.S E doar parerea mea!

Edited by melcu79, 03 April 2008 - 10:00.

Pe zi ce trece mi se confirma propria teorie.
Cei mai prosti manageri sunt in institutiile/intreprinderile de stat. Sunt atat de prosti (profesional si mental) incat nu pot face fata sistemului privat. Ca o consecinta a constientizarii faptului ca dupa ce pierd postul (in general la noi alegeri parlamentare) nu mai pot face nimic profesional (nu ca ar putea face cat sunt in functie) incearca sa se imbogateasca cat mai mult in acesti ani de "domnie".
Cel mai trist  lucru (sau poate un lucru bun) este faptul ca multi specialisti au inceput sa plece de la stat catre firme private. Pe zi ce trece Romania reprezinta pentru mine tot mai putin (si la propriu si la figurat). Nu e departe ziua in care o sa spunem:"Veniti in Romania sa vizitati parcul lui Q, fabrica de inghetata a lui B, teatrul lui Y, stadionul lui W, scoala lui Z, muntii lui R, raurile lui P, litoralul lui V, etc."

Peste tot e la fel . Si apar din ce in ce mai multi . Seful meu este un ex-bisnitar ce statea in fata la posta toata ziua "schimb dolari, cumpar marci" si dinalea . Si acum e director de magazin . Imi place ca incearca sa isi mascheze multumirea fata de sine si orgoliul dar nu reuseste prea bine . Si urmatorul sef in ierarhie e la fel , sunt prieteni buni , deci nu am nici o scapare (mai am posturi pe aici despre acest subiect ) . Suntem o tara de prosti . Ori ca suntem ori ca trebuie sa suportam asa ceva .

 alex7905, on Apr 3 2008, 11:49, said:

Edited by alex_202222, 03 April 2008 - 11:26.

 alex7905, on Apr 2 2008, 20:07, said:

Mai nimic..poate doar o discutie cu seful "mai vreau atat la salariu pentru ca eu consider ca merit, bla-bla,etc"..nu-i spui ca stii cat are colegul tau.

legal nu ai de ce te atinge de el.

se practica mai ales la stat, mi s-a intamplat si mie.

cand am venit la o anumita societate de stat am primit mult mai mult decat aveau unii cu vechime de acolo, altfel nu veneam la ei.

nu am spus si colegilor vechi salariul, normal..
cat aveau cei vechi am aflat de la un director care venise odata cu mine in societate si care avea mai multe informatii vizavi de salarii,etc.

cand am ajuns la o firma privata serioasa, nu a mai fost asa. erau grile clare, ca sa-ti mareasca salariul trebuia sa avansezi din "analyst" in "senior analyst", apoi "team leader",etc...deci o procedura si niste pasi foarte clari

Inainte era sistemul de categorii. Consider ca era destul de just acel sistem de diferentiere.
Aveai un salariu de baza si in functie de categoria care o aveai primeai un coeficient. Categoriile se obtineau la o anumita perioada de timp in urma unui examen/proba practica. Nu mai erau nici atatea discutii legate de pregatirea fiecaruia. Categoria care o detineai spunea exact cat stiiai sa faci.
Acuma s-a ajuns in situatia in care angajat cu vechime de 5-10 ani are salariul mai mic decat cel care iese acuma de pe banca scolii si se angajeaza la acelasi loc de munca. Cum se spunea si mai sus, pentru atragerea de noi angajati firmele sunt dispuse sa plateasca mai mult noului angajat decat celui cu experienta.

Confidentialitatea salariului elimina dusmania intre angajati si ideile tampite de genul "lucreaza acelasi lucru ca si mine, de ce ia mai multi bani". Mi se pare normal sa stimulezi angajatul care poate lucra eficient in echipa, care isi face treaba complet, corect, si cat mai repede, care e serviabil, dispus sa stea peste program dc. apare o problema, samd.
Binenteles, pe plaiurile mioritice sunt cateva tipuri de angajatori:
- aia care au inteles ca angajatii vechi sunt mai valorosi ca noi-venitii
- aia care cauta in disperare noi angajati, uitand de cei vechi
- aia care angajeaza in functie de apartenenta omului la PCR
- aia care cauta oameni noi, dar au grija si de cei vechi

Tipuri de angajati:
- aia care nu vor sa renunte la serviciul pe care-l au, acceptand orice umilinta ( in general, e vorba de oamenii in varsta si de proaspetii intrati in campul muncii, care stau doar sa-si faca experienta )
- aia care nu se tem sa-si schimbe job-ul, daca serviciul actual nu-i mai satisface, tot la categoria asta intra si cei care nu se tem sa ceara o marire de salar pt ca merita, si nu pentru ca colegul de birou are salar mai mare

Prin urmare, daca consideri ca, pentru munca pe care o faci tu, esti platit prost, atunci ori iti dai demisia ori te duci la sef pt. o renegociere de salar. Colegul de birou n-are ce cauta in aceasta ecuatie angajat - angajator.

Apropo de stat - privat , din ce stiu eu parca la stat existau niste grile de salarizare standard..
sau sunt eu in urma cu stirile? si in ceea ce priveste problema concreta : si eu am salarul la jumate aproape fata de colegul meu de departament ca deh , eu nu port fusta... si exact aceeasi munca avem de prestat in cele 9 ore petrecute la dulcele servici..

 solitudes, on Apr 3 2008, 14:56, said:

De-asta e plin de oameni competenti la stat ...  

Nu, plata angajatilor dupa o grila de salarizare omoara orice initiativa si competitivitate a angajatilor. Acestia nu mai sunt stimulati sa se perfectioneze, pt. ca tot acelasi salar il iau ca si badea Gheo' care freaca menta toata ziua in biroul de langa( sau cel putin asa se vede de la biroul respectivului ). Din pacate, perfectionarea aia, la multi inseamna pupincurism la sef, si nu perfectionare profesionala.

 shiva, on Apr 3 2008, 14:52, said:

Cred ca este tocmai invers. Tocmai de aceea sunt salariile confidentiale, ca sa nu poti intreba de ce daca muncesti la fel ca celalalt ai salariul mai mic ca el. Normal ar fii asa:"Are salariu mai mare decat tine pentru ca a facut aia, aia si aia." Astfel devii si tu mai competitiv, vazand ca daca o sa faci si tu la fel o sa ai salariul mai mare. Si atunci nimeni nu ar putea comenta, dar se practica politica confidentialitatii pentru a nu trebui sa se justifice. Daca angajatorul poate justifica acea diferenta de salariu nu trebuie sa se ascunda in spatele confidentialitatii. Aceasta confidentialitate este un fel de "ca asa vreau eu!"
Grilele acelea de salarizare sunt foarte vaste, adica intre minim si maxim exista diferenta si de cateva milioane. Unde lucrez eu au inceput sa se aplice mariri procentuale ceea ce a dus la diferente de salarii si mai mari in suma fixa. Una este 20% la 5 lei si una e la 8 lei.

Edited by alex7905, 03 April 2008 - 16:10.

 shiva, on Apr 3 2008, 14:00, said:

Nu e chiar asa..

la mine fiecare angajat e evaluat anual si in functie de asta ia bonusul (sau sa nu ia nimic daca e lepra).

si cine "are succese" in munca , ca sa zic asa, primeste alte bonusuri, altele decat cel anual.


chiar daca sunt doi angajati care teoretic ar face aceeasi munca si ar avea aceleasi responsabilitati, deci teoretic salarii egale,

e datoria managerului sa vada care din ei munceste mai mult,are rezultate mai bune si sa-l recompenseze suplimentar.

altfel, omul daca vede ca nu ii sunt recunoscute meritele, se cara frumusel.Locuri de munca sunt destule si e de unde alege

Edited by jihadu, 03 April 2008 - 16:19.

 jihadu, on Apr 3 2008, 17:19, said:

bun , si atunci cum se poate ca in acelasi birou , la acelasi nivel de plecare ,salarul unuia de incadrare sa fie de 230 euro ( ca nu puteam da mai mult pe acest post) si al celuilalt sa fie de 400 euro ????aceeasi munca  ( o calificare si experienta mult mai mare in cazul celui cu 230 de euro) aceleasi responsabilitati , salarii total diferite..

confidentiale doar in aparenta

 alex7905, on 02 aprilie 2008 - 20:07, said:

Da, este o obligație legală a angajatorului.

Codul Muncii: ”art. 163. - (1) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.”

 alex7905, on 02 aprilie 2008 - 20:07, said:

Soluția pe care ar alege-o mulți ar fi să ceară negocierea salariul dacă li se pare prea puțin.

Nu este ilegal să am doi angajați, pe același post, cu aceeași pregătire profesională, dar să-i plătesc diferit. E fix decizia mea cu cât îl plătesc pe fiecare.

Tu, când te-ai angajat, ai negociat un salariu. Ți-a convenit, dar când ai auzit că Gigel a fost negociator mai bun nu-ți mai convine. Uită-te în farfuria ta. Dacă tu consideri că salariul tău nu e corect față de munca pe care o prestezi, cere mărire de salariu și pleacă dacă nu ți se acordă.

Asta îmi amintește de un fost șef. Îi cer mărire de salariu, mă refuză, la o săptămână vorbesc cu altă firmă, ăia îmi oferă salariu mai mare decât ce cerusem eu la ăștia la care eram angajat, îmi depun demisia, mă întreabă patronul "Cât îți dau ăia?", îi zic, după care el "păi dacă ziceai, atât îți dădeam și eu...".

E bine ca l-ai lamurit dupa 9 ani...