Cuba

SANTA CLARA

TRINIDAD

 ducris, on 3rd February 2010, 08:26, said:

Cool - mai e tzapul din Santa Clara ? M-a distrat la culme cand l-am vazut

 Imperator, on 3rd February 2010, 11:08, said:

Santa Clara fara tzap n-are haz.....

Am fost si eu in Cuba ,anul trecut,in februarie,9 zile ,grup organizat.Cazari in Havana,Trinidad si Varadero (doar!),e o experienta-in mod sigur-dar nu cred ca (pentru banii aia ~2000eur ) asi mai repeta-o! Ceea ce pentru straini sau pentru romani ceva mai tineri poate fi sub unele aspecte socant,inedit,pentru unii din noi nu poate lasa decat un gust amar,o regasire a unor momente de mult uitate,cand semanam cu poporul cubanez!!Pot sa spun insa ,ca Romania lui ceausescu era occident fata de ce am vazut in 2009 in Cuba si asta in conditiile in care cica de cativa ani este o oarecare liberalizare !!Ma gandesc cu groaza cum era inainte !!...Dar am sa revin si cu partea frumoasa pentru ca,Cuba are multe de oferit.

 Bazil-68, on 14th March 2010, 16:41, said:

no offense dar daca te-ai dus in excursie organizata, nici nu ma mira ca nu te-a impresionat. ai mai dat si 2,000 euro ptr asta.
cred ca-i de vazut cu adevaratele ei lucruri bune sau rele, de explorat in detaliu.

 Karal, on 22nd April 2011, 01:34, said:

Ca si calitate a serviciilor este mult sub R. Dominicana. De Mexic nici nu mai vorbesc.
Nu merita sa-ti cheltui banii doar ca sa vezi La Plaza de la Revolucion, Capitoliul, Muzeul Hemingway, o fabrica de trabuce sau Habana Vieja. Este o tara foarte saraca, subjugata atat de cei fideli cat si de capitalisti (marea majoritate a personalului hotelurilor si ag de turism nu castiga mai mult de 15 usd / luna cam cat castiga 70% din populatie). Si ca sa nu cumva sa le furi moneda nationala (peso nacional) turistii trebuie sa plateasca in cuci in asa-numitele dollar shops.
Cu mancarea obtinuta prin libreta de-abia iti ajunge 3 saptamani sa nu mori de foame. O saptamana stai si rabzi sau platesti sume impresionante pentru paine sau fasole vanduta ilegal.
Laptele si carnea sunt rara avis.
Si cand te gandesti ca viza mea de Cuba care ar putea hrani o familie intr-o luna, intra in buzunarul celor fideli nu iti mai vine sa te intorci in Cuba!

Edited by razvanait99, 25 April 2011 - 01:47.

 Bazil-68, on 14th March 2010, 17:41, said:

Cuba, 1986, BTT:  21 zile, Havana, Pinar del Rio, Varadero, pozele sunt deja ingalbenite, iar amintirile amestecate ...frumos si dureros. Nu am curaj sa repet experienta, poate voi povesti cate ceva, va urmaresc povestile si pozele vostre sunt franturi de viata. Cine n-a fost in Cuba, nu are cum sa inteleaga, nu este o destinatie de vacanta, este o lectie de viata, de supravieturire intru fericire.

Voi incerca sa va povestesc cate ceva din experienta noastra traita in Cuba in perioada 22 martie – 5 aprilie 2011 si sper ca informatiile oferite sa le fie de ajutor si altor persoane.
Biletele de avion le-am cumparat in decembrie 2010 profitand de niste oferte atat la Tarom cat si la Iberia: Bucuresti – Madrid – Bucuresti cu Tarom – 351,52 E si Madrid – Havana – Madrid cu Iberia – 1179,56E, costuri pentru 2 persoane.
Itinerariul nostru de calatorie(vezi poza atasata), pe care l-am stabilit in mare de acasa, si l-am imbunatatit cu ajutorul lui Horacio a fost:
22 – 26.03 Havana, sa inchiriem o masina,
26.03 Havana – Las Terrazas – Soroa – Viñales,
27.03 Viñales – Cayo Levisa – Viñales,
28.03 Viñales,
29.03 Viñales – La Boca de Guama – Playa Larga – Playa Giron - Cienfuegos,
30.03 Cienfuegos – Trinidad – Playa Ancon – Trinidad,
31.03 Trinidad – Parque Natural Topes de Colantes (Parque Guanayara – Salto El Rocio) – Trinidad
01.04 Trinidad – Valle de San Luis (Torre de Manaca Iznaga) – Sancti Spiritus – Ciego de Avila – Moron
02.04 Moron – Cayo Guillermo – Moron – Caibarien – Remedios
03.04 Remedios – Cayo Santa Maria – Santa Clara – Cardenas – Varadero – Boca de Camarioca,
04.04 Boca de Camarioca – Varadero – Havana,
05.04 Havana – Madrid.

Ma voi stradui sa respect in descrierile mele aceste date si sa va detaliez cum a decurs calatoria noastra.
Havana
In Havana ne-am rezervat cazare pe net luand legatura cu Horacio, proprietarul de la Casa Antigua, despre care am aflat de la Imperator (Multumim!). De la Aeroport am ajuns la Casa Antigua, situata in cartierul Vedado, cu taxi (20 CUC).
Trebuie sa precizez pentru cei care nu stiu ca, CUC-ul este moneda pentru turisti, iar CUP este moneda cubaneza traditionala. In perioada in care am fost noi 1 Eur = 1,3 CUC, iar 1 CUC = 24 CUP. Cel mai bine este sa aveti la voi euro, pentru ca la dolari se oprea un comision de 10% (asta datorita neintelegerilor dintre guvernele USA – Cuba).
Desi am ajuns seara tarziu in Havana, Horacio ne-a asteptat, ne-a aratat camera unde urma sa stam urmatoarele zile. Casa frumoasa, Horacio prietenos, vorbitor fluent de engleza ne-a oferit foarte multe informatii despre ce sa vizitam, unde sa mancam, itinerariul din afara Havanei si ne-a aranjat cazarea pentru urmatoarea destinatie Viñales.
In Havana am mers in Plaza de la Revolucion unde am urcat cu liftul in turnul Memorial Jose Marti (3 CUC/pers, pentru studenti era insa mai ieftin), de unde am avut o panorama frumoasa asupra Havanei. Din turn se vede intraga piata si cladirile invecinate, inclusiv palatul guvernamental.
Am vizitat Fabrica de Tabaco Partagas (10 CUC/pers), aflata in spatele Capitoliului (Capitolio, ce imita Capitoliul din Washington), un tur foarte interesant legat de procesul de fabricatie al trabucurilor, unde am avut ocazia sa ne familiarizam (vizual nu si olfactiv) cu faimoasele trabucuri cubaneze Cohiba, Montecristo, Romeo y Julieta, Partagas, Vegas Robaina etc.
Zona cea mai frumoasa insa din Havana este zona centrului istoric (Habana Vieja, acum patrimoniu UNESCO), cu minunatele ei piete Plaza de Armas, Plaza de San Francisco, Plaza Vieja , Plaza de la Catedral…, unde iti incanta privirea numeroase cladiri din perioada colonialismului timpuriu, biserici si stradute inguste cu un farmec aparte. Cea mai mare parte a acestor cladiri a fost renovata cu fatade in culori pastelate, iar altele erau in renovare. Din pacate frumusetea centrului istoric poate fi descrisa prea putin in cuvinte, sper ca pozele facute sa va dezvaluie mai mult. Trebuie neaparat sa intrati in farmacia Taquechel, cu rafturi pe care se odihnesc in cilindri gradati sau borcane din ceramica pictata diverse potiuni, substante chimice sau plante medicinale.
Un pranz de doua persoane servit in zona centrului istoric, la Factoria Plaza Vieja a fost 23 CUC (incluzand un fel de mancare, bere si bacsis, dar si minunata muzica cubaneza, care este nelipsita la terase).
Cel mai frecvent am mancat insa in Club Jazz Café, ce ne-a fost recomandat de Horacio, unde portiile erau mai mari, iar pretul mai mic (9 CUC/2 pers).
In centrul istoric am mers si la celebrele baruri La Bodeguita del Medio si El Floridita, renumite pentru ca au fost frecventate de Ernest Hemingway, care servea aici mojito sau daiquiri dublu fara zahar. In El Floridita se gaseste la bar statuia lui din bronz in marime naturala.
Desi cei mai multi il urasc pe Fidel, pot spune insa ca acesta nu a ajuns la fanatismul lui Ceausescu, nu a daramat niciodata case pentru a construi blocuri, cu atat mai putin biserici si cimitire, in momentul de fata aveau cel putin vreo sase posturi de radio, la care puteai asculta muzica buna si nu ode inchinate partidului si “conducatorului iubit", vreo patru posturi de televiziune, iar tehnologia a patruns si pe piata lor cu televizoare color si chiar telefoane mobile. Marea nemultumire a cubanezilor este ca nu-si pot cumpara masini din import, doar pe cele vechi, pe care le ingrijesc ca pe niste “bijuterii”, si doar cativa, dintre apropiatii regimului, detineau lada. In rest singurele masini noi din import le detin firmele de inchirieri (masini cu numar grena). Pentru noi a fost o incantare vizuala sa vedem acele masini vechi (Cadillac-uri, Studebak-ere, Chrysler-e, Ford-uri …), desprinse parca din filme, dar care se potrivesc perfect cu imaginea Cubei. Un impatimit de masini cred ca se va intoarce “bolnav” din Cuba dupa ce vede acele “bijuterii” pe patru roti.
Noi am profitat sa mergem in fiecare zi in centrul vechi cu taxi colectivo sau share taxi (masini vechi ce au numar galben), acesta fiind si un prilej de a interactiona cu cubanezii care calatoreau cu noi. Trebuie sa va spun ca merg destul de putini turisti cu aceste masini, care sunt preferatele cubanezilor. Pretul pentru o astfel de calatorie este de 10CUP/pers sau 0,5CUC/pers pe orice distanta intre Vedado si centrul vechi (Capitolio). Acestea circula doar pe bulevardele Linea si La Rampa(Avenida 23), care se intersecteaza in apropierea H. Nacional de unde continua pe Malecon si apoi pe stradute inguste spre Capitolio.
Ca mijloace de transport mai sunt taxiurile oficiale cu numere albastre, coco taxi, sau autobuzele locale, dar pe acestea nu le-am incercat. In general pentru a merge cu autobuzul local se statea la coada, iar aglomeratia era foarte mare.
Merita sa mergeti pe terasa de la Hotel Nacional (hotel de care cubanezii sunt foarte mandrii pentru ca este singurul din cate spun ei care nu a inchis niciodata portile pentru cubanezi, spre deosebire de altele care erau doar pentru straini) si sa savurati un mojito, cuba libre sau orice mai doriti, ascultand salsa si privind cum apune soarele deasupra oceanului. Intr-unul dintre restaurantele hotelului ii puteti asculta pe cei de la Buena Vista Social Club si Compay Segundo.
O experienta interesanta a fost sa mergem sa mancam o inghetata la Coppelia. Cu o zi inainte am mers acolo, in cladirea mare unde am vazut un rand de vreo zece persoane si dezorientati am inceput sa ne uitam pe o lista cu meniuri, dar nimic din ce citeam nu semana cu vreo denumire de inghetata, ci mai degraba de salata (Ensalada). Paznicul a citit probabil uimirea pe fetele noastre si ne-a spus ca pentru turisti se merge pe terasa din stanga si ca acolo in cladire merg cubanezii. Am vazut ca preturile difereau, desi era aceeasi cifra, pentru turisti era in CUC, iar pentru cubanezi in CUP. Seara i-am povestit lui Horacio si i-am spus ca eu imi doresc foarte mult sa merg sa mananc inghetata, dar cu cubanezii, nu cu turistii. El ne-a povestit ca de fapt nu a mai ramas nimic din vestita inghetata Coppelia, care inainte avea peste 20 de arome diferite, iar acum doar 5, dar ca oamenii si in special tinerii merg acolo pentru a se intalni si a discuta, ca un fel de loc de promenada. Ne-a spus ca putem merge si noi cu cubanezii, ca trebuie sa avem CUP la noi, iar daca cineva ne intreaba ceva sa spunem ca suntem studenti la medicina (au foarte multi studenti straini la medicina), deoarece la ei studentii beneficiaza de aceleasi drepturi ca si cubanezii. L-am intrebat ce fel de inghetata ne recomanda si ne-a spus “Ensalada”. A doua zi am schimbat CUC-ii in CUP-i si ne-am asezat cuminti la un rand de vreo 20-30 de persoane (in partea pentru turisti nu era nici un rand, toti stateau cuminti la mese). Am vazut ca oamenii intrau si ieseau in grupuri, dar nu intelegeam ce se intampla. Ne-a venit si noua randul si am intrat impreuna cu vreo 8 persoane, fiind indrumati spre o masa de la etaj. Ne-am asezat impreuna cu doua cubaneze, si cineva a venit si ne-a pus in fata cate un pahar mare cu apa, apoi o doamna a venit si ne-a luat comanda (ca la restaurant). Cand toate persoanele au dat comanda, au inceput sa se aduca la masa inghetatele (5 CUP/persoana), care intr-adevar nu sunt grozave, mai mult gheata decat inghetata, dar atmosfera este super. Multi tineri discutau animati, inclusiv doamnele de la masa noastra care nu se cunosteau anterior, dar isi povesteau una alteia despre copii, care au incercat sa intre in vorba si cu noi (din pacate la vremea aceea nu reuseam sa purtam o conversatie, doar fraze simple si asta daca interlocutorul vorbea rar ca sa putem intelege intrebarea). Noi insa eram destul de stresati sa nu fim “descoperiti” ca nu suntem cubanezi. Cand toata lumea a terminat de mancat inghetatele, grupul nostru a iesit si a intrat urmatorul.
Este bine ca inainte sa mergeti in Cuba sa invatati ceva spaniola, pentru ca foarte putini cubanezi vorbesc engleza si chiar daca inteleg engleza va vor raspunde in spaniola (noi vorbeam in engleza ei in spaniola). Desi copiii studiaza in scoala generala si liceu engleza, li se pare mult prea grea ca sa o vorbeasca si mai degraba intelegeau cuvinte in romana decat in engleza.
La apusul soarelui este minunata o plimbare pe Malecόn, soseaua sinuoasa de pe faleza Havanei, unde isi dau intalnire indragostitii sau tinerii, se canta la saxofon sau diverse instrumente muzicale, unde copiii se balacesc in ocean iar cei in varsta se intalnesc pentru a le admira pe tinerele doamne si domnisoare, unde atmosfera este de relaxare, incantare si bucurie. Asa cum spunea un cubanez ei nu dispun de foarte multi bani, dar viata in Cuba este foarte linistita (“En Cuba no tenemos dinero, pero la vida es muy tranquila!”), si poate aceasta lipsa a banilor ii face sa stie sa se bucure de fiecare lucru pe care il au.
Cazarea la Casa Antigua a fost de 30 CUC/noapte (Horacio m-a dezamagit aici pentru ca initial pe net ne-a spus de 25CUC/noapte, dar in ultima seara cand a trebuit sa platim ne-a spus ca a crescut pretul), iar micul dejun a fost de 4 CUC/persoana/zi.
In data de 26 martie am inchiriat o masina pentru urmatoarele zece zile, un Hyundai Atos pentru care am platit 849 CUC (55CUC/zi masina + 10 CUC/zi asigurarea + 150 CUC garantia + un plin de benzina). Din Havana am plecat spre urmatoarea noastra destinatie Viñales, dar despre calatoria in restul Cubei va voi povesti in zilele urmatoare, asta daca nu v-am plictisit deja.

Daca vreti sa vedeti poze click aici: poze_Havana

Viñales

Inainte de plecarea spre Viñales, Horacio ne-a explicat care este iesirea spre autostrada, si in plus ne-a sfatuit sa nu oprim pe autostrada, oricine ne-ar face cu mana. In Viñales urma sa stam o noapte la Villa Mirtha Azcuy, cu care Horacio vorbise la telefon si alte doua nopti la o alta persoana recomandata de Mirtha.
Asadar am pornit in marea noastra aventura cu micutul Hyundai Atos.
In itinerariul nostru intrau si doua opriri la Las Terrazas unde intentionam sa facem o baie la Baños de San Juan si ulterior sa mergem la Orquideario Soroa pentru a admira gradina de orhidee.
Autostrada este destul de buna si la un moment dat am iesit de pe ea pentru a merge la Las Terrazas. Intrarea la Las Terrazas in care intra si vizita la Baños de San Juan a fost de 8 CUC (reprezentand taxa pentru 2 persoane si pentru masina). Cand am ajuns la Las Terrazas, am constatat ca este destul de aglomerat, fiind sfarsit de saptamana (sambata), erau foarte multe familii cu copii la gratar. Am mers intai la Centro Ecologico, dar nu am stat foarte mult si am plecat la Baños de San Juan. Aici, aglomerat, dar eram hotarati sa facem baie, fiind o zi destul de calduroasa. De aici am plecat la Orquideario Soroa (3 CUC/pers + 0,50 CUC parcarea), o gradina destul de mare, care contine multe specii de orhidee, (dar nu 200 cum veti intalni in diverse carti) si diverse alte specii de plante. In ceea ce priveste parcarea in Cuba, cei care stau sa ia bani sunt ca si la noi diverse persoane, care doresc sa castige un ban usor, asa ca incercati sa negociati, nu dati de la inceput 1-2 CUC, cat va cer, ci mai putin, iar daca nu merge cereti sa vedeti autorizatia lui de la guvern si chitanta, si cu siguranta nu vor mai fi probleme.
In Soroa este si o cascada, El Salto, dar noi nu am ajuns sa o vedem, pentru ca era destul de tarziu si mai aveam drum lung inainte.
De aici, drumul spre Viñales a fost incredibil de frumos. In zare se profileaza muntii Sierra del Rosario de forma unor capite de fan (“mogotes”), datorita eroziunii apei a structurii calcaroase a muntelui. Mogotele de forma conica, cu pante aproape drepte, cu putina vegetatie pe varfurile rotunjite, dar impanzite de verdeata pe pantele abrupte, se inalta peste valea plata si fertila. Este superba privelistea oferita: palmieri regali, mogotes si Valle de Viñales, cu solurile ei fertile, in aproape toate nuantele (rosu, cafeniu, brun etc), perfecte pentru cultivarea tutunului. Am trecut prin sate pustii, pe unde rar mai trecea cate o masina, cu casute modeste, dar frumoase, in fata carora oamenii se odihneau dupa o zi de munca in balansoare (dupa care si acum sotul meu mai ofteaza   ). Pe marginea drumului vedeam plantatii de tutun, de ananas sau mango.
Pe drum am luat cu noi in masina mai multe persoane, care se intorceau de la munca spre casa. A fost un prilej sa ne mai conversam, dar si sa nu ratam drumul care mergea spre Viñales.
Am ajuns la Mirtha seara, ne-am dus bagajele in camera noastra, modesta, dar curata si am mers la o cina delicioasa, cu peste, orez, salata, fasole neagra, hmm… un deliciu pentru noi, dupa o zi intreaga de mers cu masina. In acel week-end in Viñales urma sa se tina o serbare campeneasca, asa ca seara am iesit la plimbare prin centrul oraselului intesat de oameni, care venisera din toate satele vecine. Pe marginea drumului se rumeneau purcei la frigare, carnati, se vindeau mere coapte, floricele, alune, bere (adusa pentru festin, spre uimirea mea, cu cisterna).
A doua zi urma sa ne mutam la Casa Rosendo y Lila, sora Mirthei, dupa cum ne-a spus aceasta (nu stiu daca nu a fost la sens figurat).
Pentru noaptea petrecuta la Mirtha am platit 20 CUC cazarea, iar pentru cina, mic dejun si 2 beri 32 CUC (20 + 8+4 – asta pentru a va face o idee despre preturi). Inainte de a pleca de la Mirtha, aceasta ne-a aranjat cazarea in Trinidad la prietena ei Mecedes (Hostal “Mercedes”), si ne-a aratat o poza cu prietena ei, spunandu-ne sa-i retinem bine figura. Atunci nu prea am inteles de ce ne-a aratat fotografia, in Trinidad am inteles insa.
A doua zi am plecat de dimineata spre Cayo Levisa, lasandu-ne bagajele la Mirtha.
Drumul spre Cayo Levisa a fost o incantare, in ceea ce priveste peisajul. Pentru a ajunge pe Cayo Levisa trebuia sa luam ferryboat-ul (20 CUC/pers, ferry dus-intors + un sandwich + o bautura pe insula, iar pentru parcarea masinii am platit 1CUC). Am mers aprox jumatate de ora cu ferryboat-ul, admirand insula mama, de pe care se vedeau mogotes, dar si culorile oceanului. Plaja de pe Cayo Levisa este incredibila, una dintre cele mai frumoase din cate am vazut in Cuba, nisip fin, alb, apa de culoarea turcoaz-ului, pe plaja palmieri regali. Aici am hotarat sa mergem la snorkeling (cred ca a costat 20 CUC/pers), frumos, dar nu spectaculos in ceea ce priveste lumea subacvatica. Ce mi-a placut la Cayo Levisa a fost ca pe plaja sunt dusuri. Pe insula se poate si dormi, in casute cu acoperis de stuf, dar pretul la cazare este foarte mare.
Pe drumul de la Cayo Levisa spre Viñales veti gasi multe fructe de vanzare (ananas, banane, nuci de cocos, portocale), merita sa opriti, fructele sunt delicioase, direct de la fermieri, si le veti plati in CUP, adica foarte ieftine.
Seara ne-am dus la casa Lilei si dupa ce am facut cunostiinta cu familia ei (o fiica care locuia impreuna cu sotul si copilul in casa din spate si o alta ce are 2 baieti, dar care nu locuia cu parintii), destul de obositi, am mancat bine.  Din pacate nu prea am avut parte de intimitate, toata seara fiicele ei au stat pe capul nostru. Ne-au convins ca a doua zi sa mergem impreuna cu un ghid, prieten de-al lor, sa vedem plantatii de tutun, sa vizitam una si in plus sa vedem o pestera, un circuit prin Valle de Viñales (totul pentru 20 CUC pt amandoi, dupa cum ne-au spus ele).
A doua zi dimineata, am constatat ca de fapt ghidul nostru este sotul uneia dintre fete si atunci am inteles interesul lor de a ne convinge sa facem excursia.
Peisajul prin vale, asa cum am mai mentionat, frumos, in ferma de tutun ni s-a explicat procesul de fabricatie, am avut ocazia sa fumam un trabuc, dar sa si cumparam trabucuri, bine-nteles nu de firma (20 CUC). Pestera insa pentru mine a fost o mare dezamagire. Nu mai stiu exact numele ei (poate Cuevas de Santo Tomas), dar cu siguranta nu merita cei 4 CUC-i platiti unui nene, care trebuia sa lumineze in interior, cu trei lanterne “chioare” (noroc cu lanterna sotului meu ca altfel nu vedeam nimic). Acasa, dezamagirea a fost si mai mare intrucat “ghidul” nostru a pretins 20 CUC/pers si nu 10 cum ni se spusese initial. Am platit cat a cerut, cu gandul insa ca a fost ultima data cand mai accept sa fiu furata pe fata in acest concediu, ca doar nu scrie fraiera pe funtea mea. Dupa-amiaza am mers cu masina la doua hoteluri din apropiere, care ofera o priveliste incantatoare asupra vaii,  Hotel los Jazmines si Hotel La Ermita.
A doua zi ne-am luat la revedere de la Lila si familia ei, am platit pentru cele 2 nopti de cazare si cheltuielile cu mancarea (2 mic dejun-uri + 2 cine + 1 pranz + apa = 62 CUC), urmand sa plecam spre Cienfuegos.
Tocmai cand ne pregateam sa plecam a inceput sa strige dupa noi o negresa batrana, “voinica” nu gluma, daca nu o putem lua pana in Pinar del Río pe nepoata ei si pe prietena acesteia, venite la petrecerea campeneasca. Pe una dintre fete o remarcasem cu o seara inainte cum dansa salsa impreuna cu un negru. Pe drum am aflat de la ele ca erau eleve la scoala de salsa si atunci am inteles cum de dansa atat de bine.

Poze Viñales

 matterhorn, on 13th November 2011, 22:14, said:

Ce mai face Horacio ?

 Imperator, on 14th November 2011, 11:45, said:

Horacio e bine si fericit ca acum este bunic. In perioada in care am fost noi lucra la patutul viitorului nepotel.

 matterhorn, on 13th November 2011, 22:14, said:

Minunat! Si continuarea pe cand?
Vreau si eu Cuba!!! Ne-am hotarat pentru mijloc de februarie pentru doua saptamani. Cred ca o sa alegem zborul cu Condor de la Frankfurt pana la Havana (am gasit pe la 900 si ceva de euroi). Planul nu e 100% definitivat, optam intre inchiriat de masina si hoinarit o saptamana si cealalta saptamana de stat cuminti la un tarc in Varadero sau  tarc direct in Varadero si de acolo sa facem cateva "iesiri". Eu inclin catre prima varianta, de aceea as fi interesata si de continuarea povestii tale.

Multumesc tuturor care au scris impresii despre Cuba. Povestile voastre si pozele atasate sunt una maravilla... Cuba e demult obiectivul meu de concediu si sper ca de data asta sa devina realitate.

 lalaMonita, on 30th November 2011, 14:20, said:

In Cuba sper sa ajung si eu cat mai repede,bine un maxim 2-3 ani nu prea am curajul sa merg acolo,dar imi place sa aflu cat mai multe despre cei care calatoresc acolo.
Eu daca as fi in locul vostru as inchiria o masina,poate nu este asa usor dar sigur ai mai facut asta si altii,sa vezi Cuba pe cont propriu este mult mai bine,decat sa stati intr-o statiune,va doresc sa ajungeti in Cuba.

Cienfuegos

Drumul spre Cienfuegos a fost lipsit de peripetii pana in apropierea Havanei, unde trebuia sa gasim iesirea spre autostrada. Desi aveam cu noi ceva harti scoase de sotul meu de pe internet, undeva am gresit si am oprit sa intrebam. De fapt cred ca noi trebuia sa mergem inainte si am facut usor dreapta. Bineinteles ca cei pe care i-am intrebat ne-au spus ca este total gresit pe unde am luat-o si ca trebuie sa ne intoarcem, dar pentru o suma de bani unul dintre ei ne-ar putea fi ghid si ne poate ajuta. Horacio ne pusese putin in tema in legatura cu astfel de persoane, care se ofera sa-ti fie ghizi si atunci am refuzat, stiind ca suma pe care o cereau nu era deloc una de neglijat.
Tocmai cand ne pregateam sa plecam a aparut o negresa batrana impreuna cu fiul si ne-au spus ca daca noi ii ajutam, ne ajuta si ei, ca trebuie sa ajunga cu fiul ei la Scoala de baseball, care se afla in drumul nostru si ca ii lasam acolo, iar ei ne arata drumul spre autostrada. Am fost destul de circumspecti, gandindu-ne ca cine stie cat ne vor ocoli, pentru a ajunge ei la Scoala de baseball, le-am spus ca nu avem sa le dam bani si ca e mai bine ca noi sa ne vedem de drumul nostru, iar ei de al lor, dar intr-un final la insistentele lor am cedat si i-am luat cu noi. In masina am inceput sa ne conversam, sa ne intrebe de unde suntem, cum este in tara noastra, de ce nu vin foarte multi turisti de la noi la ei? Trebuie sa stiti ca in Cuba majoritatea cred ca Romania este situata in Europa de Vest, undeva pe langa Germania. Dupa ce le-am spus de Ceausescu, si-au amintit ca la noi a fost o revolta si ca asa l-am dat jos pe presedinte. La un moment dat am ajuns la Scoala de baseball si am vrut sa oprim sa-i lasam, si sa ne explice pe unde trebuie sa mergem mai departe, dar ei au spus ca ne duc ei la iesirea pe autostrada si ca pentru ei nu este nici o problema. Am insistat ca nu are rost sa mearga cu noi, ca nu vrem sa le facem probleme, dar ei nimic, nu au vrut sa coboare din masina. Bun, am ajuns la iesirea pe autostrada si acolo am oprit sa-i lasam, dar exact cand sa coboare, negresa i-a spus fiului ca ar fi foarte bine daca le-am da niste bani de taxi, ca nu au cu ce sa se intoarca de acolo si trebuie sa telefoneze dupa un taxi. Le-am spus ca noi nu avem cash la noi si doar carduri, pentru ca gazda la care am stat in Viñales, ne-a sfatuit sa nu luam cash la noi. Ei foarte linistiti ne-au aratat o cabina telefonica spunandu-ne ca nu este nici o problema ca nu avem cash, pentru ca se pot scoate bani acolo in cabina. Turbam de nervi, pentru ca cei doi nu vroiau sa coboare practic din masina si atunci i-am spus sotului meu sa intoarca masina ca mergem sa-i ducem la Scoala de baseball. I-am luat prin surprindere cu aceasta decizie si exact cand am intors pe celalat sens de mers a aparut masina politiei. La vederea ei nu le-a mai trebuit nimic, au vrut doar sa coboare din masina…si asa am scapat de ei. Ne-am felicitat pentru deciziile luate, mai bine zis pentru hotararea noastra din Viñales de a nu mai fi luati de fraieri si de a da banii atat de usor.
Pe autostrada nu am mai avut alte intamplari neplacute, am incercat sa lasam in urma incidentul din ziua respectiva si sa ne concentram asupra drumului pe care il aveam de facut si asupra locurilor pe care le aveam de vazut in ziua aceea. Ne-am indreptat spre Parque Nacional Ciénaga de Zapata, mai precis spre Boca de Guamá unde aveam sa mergem la o crescatorie de crocodili cubanezi. Stiam ca nu avem nici o sansa sa intram in rezervatia Ciénaga de Zapata cu masinuta noastra, pentru ca acolo este nevoie de masina de teren, dar macar puteam opri pentru a vedea cum arata crocodilul cubanez, despre care citisem ca este mult mai agresiv decat crocodilul american.
Noi am oprit la crescatoria de pe partea dreapta a soselei, pentru ca la fel ne informasem ca acolo au crocodili aflati in toate etapele de dezvoltare, spre deosebire de crescatoria de pe partea stanga, unde au doar crocodili adulti, si chiar si asa doar cateva exemplare. Intrarea in crescatorie a fost 10 CUC, am vizitat intai bazinele cu crocodili, incepand de la puii cu malformatii congenitale, pana la cei adulti care urmau sa fie eliberati, o parte dintre ei in tinutul mlastinos din Ciénaga de Zapata, apoi am fost condusi spre un muzeu, unde ni s-au aratat crocodili impaiati, oua, solzi, pana si ochi de crocodil, de unde va puteti achizitiona astfel de “suvenire” (cu conditia insa de a va interesa inainte daca puteti intra in Europa cu asa ceva). In apropierea crescatoriei exista un restaurant Colibrí Restaurant, unde puteti gusta carne de crocodil, noi nu am incercat.
In drumul spre Cienfuegos ne-am oprit pentru a face cate o baie la Playa Larga si ulterior la Playa Girón.
In Cienfuegos (desi in traducere libera inseamna “100 de focuri”, numele orasului a fost dat dupa guvernatorul spaniol Don José Cienfuegos) am ajuns seara si am mers pentru a ne caza la Casa Santiago y Lydia ([email protected]), o casa, care desi din exterior nu arata, are o gradina interioara foarte frumosa, unde am servit cina si micul dejun. Casa foarte curata, gazdele extrem de primitoare si foarte atente cu servirea noastra, iar mancarea foarte gustoasa, o incantare sa fim cazati la ei.
A doua zi ne-am luat micul dejun, apoi ne-am facut de lucru incercand sa surprindem cateva cadre cu un cameleon, care se juca in bolta de vita de vie din gradina gazelor noastre, dupa care am mers putin la plimbare prin oras. Centrul orasului si faleza sunt foarte frumoase, numai bune pentru hoinarit…
Toate cheltuielile din Cienfuegos s-au ridicat la vreo 54 CUC (25 CUC - cazarea + 3 CUC - 2 beri + 8 CUC - mic dejun + 16 CUC – cina + vreo 2 CUC cred, taxa de parcare a masinii).
De aici urma sa plecam spre Trinidad.

As dori sa gasesc un partener sau partenera de excursie pentru o calatorie de 1 luna in Cuba pe bicicleta.In perioada mai-iunie 2012.Costul estimativ in jur de 2000€ per total.

Trinidad
In data de 30.03 am plecat spre Trinidad. L-am luat cu noi si pe Oliver, un neamt pe care l-am cunoscut in Casa Santiago si care ne-a incantat cu povestile lui despre tarile din America Centrala (avea ce povesti deoarece petrecuse aici timp de 3 luni). Pe drum ne-am oprit pentru cateva poze la Playa Yaguanabo.
Peisajul, in drumul spre Trinidad, este foarte frumos, dominat de muntii Sierra del Escambray. Trinidad-ul, considerat "comoara coloniala a Cubei" (oras intrat in patrimoniul UNESCO din 1988), este situat intre Sierra del Escambray si Marea Caraibelor, oferind o panorama incantatoare atat asupra muntelui cat si a marii.
Pentru Trinidad aveam adresa de la Hostal "Mercedes", pe care ne-o daduse Mirtha, iar Oliver trebuia sa ajunga la o alta adresa, recomandata de gazda lui din Havana. Pana sa ajungem in Trinidad citisem cateva ceva despre jineteros, dar nu intelegeam prea bine ce reprezinta termenul respectiv. La intrarea in Trinidad am vazut cum in fata masinii se postau diversi indivizi, care ne spuneau ca nu aceea este strada pe care o cautam si care chiar ne urmareau cu bicicleta, oprindu-se in fata masinii pentru a ne convinge sa ii urmam. Adresa lui Oliver am gasit-o usor, mai urma sa gasim si noi adresa noastra si pentru ca strada pe care o cautam nu aparea nicaieri, iar zona centrului istoric era inchisa traficului rutier cu bariera, am hotarat sa oprim pe o straduta si sa intrebam. Imediat ce am oprit langa masina noastra a aparut un pusti de culoare, care ne-a spus vazand adresa cu Hostal "Mercedes" ca mama lui este Mercedes si sa-l urmam, ca locuinta se gaseste putin mai departe. Imediat ne-am amintit ca Mirtha ne aratase in Vinales o poza cu Mercedes si ca aceasta nu era deloc negresa. In Vinales nu intelesesem pentru ce ni se arata poza gazdei noastre, acum insa intelegeam. Sotul meu a plecat pentru a gasi strada si locuinta gazdei noastre, eu am ramas la masina, cu pustiul acela care se chinuia sa ma convinga ca facem o greseala, pentru ca Mercedes este mama lui. Degeaba l-am facut mincinos incercand sa-i explic ca nu ma poate convinge de asa ceva, nu a plecat decat atunci cand sotul meu a aparut impreuna cu sotul lui Mercedes, cand a rupt-o la fuga.
Ajunsi la Mercedes, i-am povestit ce probleme am avut cu gasirea adresei lor, iar ea ne-a spus ca am fost "tari", ca nu ne-am lasat pacaliti de jineteros, pentru ca foarte multi turisti se lasa pacaliti, fiind cazati in case ilegale, unde de cele mai multe ori sunt furati. In plus ne-a povestit cum altadata in fata casei lor, o femeie se dadea drept "ea" in fata a doi turisti care o cautau si chiar de fata cu sotul ei, care statea pe margine ascultand cum femeia respectiva mintea cu nerusinare.
Mercedes ne-a prezentat camera, unde urma sa locuim pentru 2 zile, o camera curata cu baie, apa calda si ventilator. Ne-a explicat ca daca vom dori sa mancam la ei, de micul dejun se va ocupa ea, iar de cina una dintre fiicele ei impreuna cu sotul, care locuiau in curtea vecina. Ne-a aratat curtea interioara, iar apoi am urcat pe terasa de la etaj, de unde puteam vedea o parte dintre curtile vecine. Trebuie sa va spun ca Hostal Mercedes se gaseste chiar in zona centrului istoric, gazdele noastre explicandu-ne ca pentru a intra si iesi cu masina trebuie sa-i aratam politistului, care are in grija bariera, cartea lor de vizita. Stiam ca in Trinidad vom putea asculta salsa si vom putea invata si cativa pasi, iar Mercedes ne-a confirmat ca in fiecare seara este spectacol la Casa de la Musica, iar acolo localnicii si localnicele danseaza impreuna cu turistii si turistele. La sfarsit ne-a intrebat ce dorim sa ne pregateasca pentru cina si micul dejun.
Trebuie sa va marturisesc ca Mercedes si sotul ei, dar si fiica acesteia si sotul ei (medici de profesie amandoi) sunt niste oameni extraordinari si aceasta locatie, daca luam in calcul ospitalitatea, cazarea, mancarea a fost cea mai buna din toata calatoria noastra. In plus, in Trinidad am invatat foarte multe cuvinte, expresii in spaniola si ne-am mai dat drumul la conversatie, totul datorandu-se lui Mercedes, care cu rabdarea si tactul ei de profesoara (acum la pensie) a reusit sa ne faca sa reusim sa explicam in cuvinte simple, chiar daca agramat de cele mai multe ori, ceea ce aveam de spus.
Dupa-amiaza am fost sa facem revizia de 100 000 km la masinuta noastra, iar de acolo am pornit spre Playa Ancón, o fasie de aprox 3 km de plaja cu nisip fin.
Seara, dupa o masa incredibil de gustoasa gatita de gazdele noastre, am mers la Casa de la Musica, o gradina de vara, unde se poate sta la mese, sau pe margine, daca nu se mai gasesc locuri la mese, unde poti savura un mojito, cuba libre sau orice iti mai doresti pe baza de rom si sa te bucuri de spectacolul de muzica si dans oferit de diverse trupe. Atmosfera este incredibil de relaxanta, iar senzatia de bine iti inunda intreg corpul. Marea mea suparare a fost ca noi nu stiam sa dansam salsa, iar modul in care se miscau localnicii pentru mine parea de neinteles, pentru a invata pasii. Nici nu va puteti inchipui cu cata incantare mosuletii din Trinidad, rasi, ferchezuiti, mirosind a proaspat si in cele mai bune costume ale lor asteptau pe margine in cautare de turiste dornice sa danseze. La fel si localnicele erau cu ochii dupa turisti, si toti, tineri si batrani, se bucurau de ritmul muzicii unduindu-se in piata, in aerul cald al serii. Ne-am desprins cu greu din acea atmosfera incredibila, pentru a merge la culcare, dar a doua zi urma sa ne trezim devreme pentru a merge in rezervatia Gran Parque Natural Topes de Collantes, mai precis la cascada Caburní (Salto de Caburní).
Drumul pana la complexul ecoturistic, de unde se poate merge la cascada, a fost incredibil de frumos. Un drum in serpentine, care urca in zona muntoasa oferind o priveliste minunata asupra Península de Ancón. Pe drum puteti opri intr-un loc de belvedere (mirador), pentru a va bucura de frumusetea locurilor si a putea face poze. Ajunsi la complexul ecoturistic, dupa ce am studiat cateva harti pentru informarea turistilor am hotarat sa nu mai mergem la Salto de Caburní, ci la Salto El Rocio (Parque Guanayara), o decizie nu extrem de inteleapta dupa parerea mea... Cu masina nu am putut merge prea mult, a trebuit sa o lasam parcata pe marginea drumului si sa mergem pe jos. Un drum lung (7 km dus, 7 intors) si extrem de obositor datorita caldurii foarte mari si cantitatii mici de apa pe care am avut-o cu noi (in toate zonele prin care am umblat nu am gasit rauri sau izvoare ca in Romania). Am ajuns in Parque Guanayara dupa cateva ore de mers pe jos. Cascada nu a fost extrem de spectaculoasa, fiind sezon secetos, iar apa acumulata la baza cascadei cristalina, dar  extrem de rece pentru mine, care nu am putut face baie in ea. Doar sotul meu s-a racorit in apa rece, la baza cascadei existand mai multe bazine naturale in care se putea inota. Intrarea in Parque Guanayara a fost de 7 CUC/pers, si trebuie sa va spun ca in orice rezervatie naturala din Cuba veti plati taxa de intrare.
Ne-am intors in Trinidad cat se poate de obositi, dar hotarati ca dupa ce mancam ceva sa iesim la plimbare prin oras.
Trinidad-ul este un oras minunat (mie cu siguranta mi-a ramas in suflet), cu stradute inguste pietruite, cu multe case coloniale, cu fatade in culori pastelate, un oras incremenit in timp si care nu este deteriorat de turism, parca desprins dintr-un film vechi, care ti-ai dori sa tot ruleze. Centrul orasului este dominat de Plaza Mayor, avand in centrul ei un parc cu o statuie a muzei dansului si muzicii. Pentru o panorama frumoasa asupra orasului, dar si asupra imprejurimilor (muntii Sierra del Escambray, Península de Ancón si Marea Caraibelor) puteti urca in Museo de la Lucha Contra Bandidos, mai bine zis in clopotnita acestui muzeu. Practic fiecare straduta gazduieste cladiri demne de remarcat.
In timp ce ne plimbam prin oras intalneam figuri cunoscute, ale localnicilor, pe care ii remarcasem la Casa de la Musica si toti ne salutau si ne zambeau cu caldura. O adevarata incantare pentru mine a fost sa ascult un band, los Pinos, alcatuit din cativa batranei, dar care cantau punand atat de mult suflet incat nu m-as mai fi desprins de pe straduta aceea.
Cu siguranta Trinidad-ul ar trebui sa se regaseasca pe lista celor care intentioneaza sa mearga in Cuba, atat datorita frumusetii orasului si imprejurimilor lui, dar si a atmosferei din oras (muzica, dans). Mie mi-a parut rau ca am ramas doar doua zile aici, pentru ca sigur merita mai multe si mai ales mi-a parut rau ca nu am invatat sa dansez salsa inainte de a merge in Cuba? Chiar si acum, dupa multe luni de cand ne-am intors din Cuba rememorez cu placere clipele petrecute in Trinidad, mai ales acele doua seri petrecute in piata in acorduri de salsa.
In data de 1 aprilie, dupa o plimbare de cateva ore prin Trinidad, am plecat spre urmatoarea noastra destinatie, Moron.

Poze Trinidad si nu numai

Edited by matterhorn, 18 December 2011 - 22:40.

Morón

Drumul spre Moron trece prin Valle de San Luís (numita si Valle de los Ingenios datorita numarului mare de fabrici de zahar care impanzeau pe vremuri aceasta zona). Emblema vaii este turnul cu sapte nivele de la Hacienda Iznaga, una dintre putinele plantatii ramase in prezent, care se gaseste la aproximativ 13 km de Trinidad. Am urcat si noi cele 136 de trepte ale turnului (1 CUC/pers) pentru a avea o panorama cuprinzatoare asupra vaii.
Trebuie sa va spun ca la Hacienda Iznaga am incercat pentru prima data jugo de guarapo   (suc de trestie de zahar - 0,5 CUC/pers), "extras" din trestie de zahar chiar in fata noastra.
Orasul Morón, intemeiat la origini in 1643 de catre andaluzi, avand ca si simbol al orasului un cocos din bronz, se mandreste cu o gara in stil german cu acoperis de fier forjat si sticla. Noi l-am ales ca si cazare pentru o noapte datorita apropierii sale de insulele nisipoase de coral, cunoscute ca si Jardines del Rey. Dintre acestea au fost dezvoltate pentru turism insulele Cayo Coco si Cayo Guilllermo.
In Morón, desi initial ne-a fost recomandat "Alfonso Y La China", ei nu au avut locuri si ne-au recomandat sa ne cazam la "Casa Colonial Carmen". Aceasta a fost una dintre cele mai frumoase case coloniale in care am fost cazati in Cuba. Proprietara casei este o doamna in varsta de vreo 80 ani, dar de turisti se ocupa fiul si sotia acestuia.
Dupa ce ne-am cazat, dupa-amiaza am plecat spre Cayo Coco, hotarati sa stam la plaja pana apune soarele.
Cayo Coco este legat de insula mama printr-un dig cu doua benzi de circulatie, cu o lungime de aprox 27 km, care traverseaza Bahía de Peros. Golful adaposteste numerosi flamingi, care pot fi observati la rasaritul si apusul soarelui, ca o linie roz ce se profileaza la orizont.
Inainte de intrarea pe dig exista un punct de control, unde se prezinta pasapoartele si se plateste taxa de intrare pe pod si ulterior de iesire (intrare +iesire= 2 CUC).
Cayo Coco gazduieste mai multe hoteluri patronate de firme renumite, dar noi am mers pe o plaja libera. Din pacate la scurt timp dupa ce am ajuns s-a pornit ploaia si am fost nevoiti sa ne intoarcem in Morón, cu gandul sa revenim a doua zi.
Seara, am luat cina la gazdele noastre in gradina din curtea interioara si am stat de povesti pana noaptea tarziu. A doua zi am platit cheltuielile (25 CUC cazarea, 10 CUC mic dejun/2 pers, 16 CUC cina/2 pers, 5 CUC = 2 beri+1apa, 2 CUC parcarea masinii), ne-am luat la revedere de la gazdele noastre si dis de dimineata am pornit spre Jardines del Rey.
Pe drum am admirat in departare flamingii, am zarit inclusiv cativa in apropiere de drum si ne-am indreptat spre Cayo Guillermo, mai precis spre Playa Pilar, despre care gazdele noastre ne-au spus ca este cea mai frumoasa plaja din zona.
Intr-adevar plaja (care a fost botezata dupa numele vasului de pescuit al lui Hemingway) este minunata, cred ca cea mai frumoasa din intreaga noastra calatorie in Cuba. Pe plaja exista chiar si un bar care poarta numele marelui scriitor. Aici am admirat in apropierea tarmului cateva stele de mare de dimensiuni mari. Dupa ce am lenevit la plaja pana spre dupa-amiaza am mai admirat o data intreaga zona si am pornit spre urmatorul oras din calatoria noastra, Remedios.

Edited by matterhorn, 03 January 2012 - 00:07.

 Bazil-68, on 14th March 2010, 16:41, said:

 matterhorn, on 2nd January 2012, 23:58, said:

Salutare, nu prea ma descurc cu acest forum dar totusi voi incerca sa postez ceva...
In data de 05.02.2012 m-am intors si eu din cel mai frumos concediu din viata mea, Cuba

Imi cer scuze dar nu stiu cum pot scri subiectul separat,
Inainte de plecare am citit acest forum si m-ia fost de mare ajutor,
Am plecat in Cuba pe data de 14.01.2012 si am stat trei saptamani, cel mai important lucru este sa va faceti timp suficient pentru a vizita Cuba, daca doriti sa vizitati Cuba in 7 zile atunci nu veti avea ocazia sa vedeti prea multe, ne-am lovit de cateva probleme in Cuba de care vreau sa atentionez pe cei care pleaca s-o viziteze.

Edited by radufurtuna, 17 February 2012 - 00:30.