Colonizarea sistemului solar and beyond

La multi ani cu fericire si prosperitate Xoriane!

Merci!
La multi ani!

La multi ani si pentru toti userii softpedia!
Toate cele bune!

Infinitty, on 31 decembrie 2021 - 12:55, said:

Singura solutie de habitabilitate planetara in jurul unei stele pitice rosii ori chiar pitice maro ori rogue planet, ar fi un super-Pamant binar avand un satelit cat Terra ori mai mare si aflandu-se suficient de departe de propria stea pentru a nu fi blocata cu aceeasi fata spre stea, adica suficient de departe pentru a se putea invarti si a avea un camp magnetic puternic.
Daca super-Pamantul nu s-ar inclina pe axa ar fi un avantaj deoarece radiatia stelei ar incalzi suficient macar zonele intertropicale in timp ce la poli ar avea calote glaciare uriase si vesnice.
Satelitul binar ar stimula activitatea vulcanica contribuind la incalzirea planetei dar si ca sursa suplimentara de lumina aparand pe cerul noptii cat 3-4 luni pline, iar vulcanii sai si coloanele de gaze ar fi vizibile cu ochiul liber de la suprafata super-Pamantului.

Ar putea fi valabila si situatia inversa in care super-Pamantul ar fi satelit al unui super-Jupiter neblocat tidal, situatie in care super-Pamantul ar fi strabatut de un supervulcanism planetar datorita binarei super-jupiter si ar fi bombardat cu radiatii din centura binarei uriase, insa ar fi protejat de superfurtunile stelare de campul magnetic al super-Jupiterului, care de asemenea ar lumina planeta ocupand aproape tot cerul planetei cat si prin efect de neon in atmosfera super-Pamantului.

Principala problema in acest caz ar fi erodarea atmosferei super-Pamantului prin campul super-Jovian, insa din moment ce nici luna lui Jupiter, Europa si nici luna lui Saturn, Titan, nu si-au pierdut nici atmosferele si nici oceanele inghetate prin acest tip de eroziune, aceasta inseamna ca o atmosfera densa ar putea neutraliza efectul centurilor de radiatii al binarei de tip super-Jupiter.

Asadar satelitul de tip super-Pamant al unui super-Jupiter, s-ar putea afla destul de aproape de stea dar dincolo de punctul de blocaj tidal si ar fi o planeta bine luminata si calduta, in timp ce super-Pamantul binar ori nu cu o planeta telurica destul de masiva, ar fi o planeta glaciara cu un brau intertropical ca zona locuibila libera de gheturile vesnice din zonele polare.

Aceasta planeta nu ar fi un omolog real al Pamantului, ci mai degraba un fel de super-Titan-Io, a carei caldura ar tine mai degraba de o atmosfera foarte groasa si un efect de sera important.

https://www.apexmagn...here-and-titan/

Se pare ca si Titan este iradiat puternic, asa ca nici o atmosfera nu ar putea proteja super-Pamantul locuibil satelit al unei planete gazoase uriase.

Asadar ramane in schema super-Pamantul binar cu o planeta destul de masiva comparabila cu Terra, ambele la peste 0,2 AU distanta de steaua pitica rosie, adica la o distanta la care planetele nu mai sunt blocate tidal, dar se gasesc intr-o zona rece.

Intrebarea care se pune este urmatoarea:

Un super-Pamant aflat undeva intre Marte si Jupiter, avand o atmosfera foarte groasa si un vulcanism puternic, ar dispune de un efect de sera bazat pe vulcanism suficient de important pentru a face planeta locuibila?!

De exemplu daca Venus s-ar gasi in locul lui Jupiter ori chiar mai departe, temperatura la suprafata sa nu ar mai fi de aproape 500C ci ar fi la nivelul temperaturilor de pe Pamant.

Planeta ideala ar fi o planeta binara in zona calda a piticei rosii, de pilda un super-Pamant avand ca satelit o planeta cat Terra si astfel planeta nu ar fi blocata tidal datorita binaritatii sale, metoda propusa pentru a reinvarti Venus in jurul propriei axe.
Aceasta planeta ar avea camp magnetic si o atmosfera ca a Pamantului, asadar ar fi un omolog al Pamantului.

Edited by Infinitty, 18 January 2022 - 17:33.

Cu toate acestea exoplanetele din jurul stelelor pitice rosii ori pitice maro ori rogue planets, nu ar fi in siguranta din cauza apropierii mari fata de aceste stele pitice, adica cam sunt satelitii lui Jupiter fata de acesta, iar aici ma refer la faptul ca aceste planete s-ar situa in interiorul campului magnetic al acestor stele si chiar in proximitatea furtunilor stelare cu ejectare de plasma, in plus mult mai expuse radiatiilor nocive.

Campul magnetic al acestor stele ar ingheta campurile magnetice planetare iar habitabilitatea acestor planete ar fi distrusa.

Asadar ne intoarcem din nou la super-Pamantul binar si inghetat aflat departe de aceste stele pitice ca singura varianta acceptabila ca forma de habitabilitate posibila in aceste sisteme planetare.

Singura sursa de caldura pe acest tip de planeta ar fi super-vulcanismul si o atmosfera foarte densa care sa genereze un efect de sera extrem de puternic, mai exact planeta ar fi locuibila dar nu de catre oameni si ar semana cu o lume sub presiune intre Venus si Neptun.

Planetele apropiate de stelele pitice ar putea dispune de o forma regionala de habitabilitate.
Desigur ca aceste planete ar fi blocate tidal aratand mereu aceeasi parte catre steaua proprie, apoi nu ar avea camp magnetic, ar fi puternic iradiate, iar pe partea de catre propriul soare temperaturile ar fi prea inalte dezvoltand deserturi nesfarsite si fierberea oceanelor.

Pe partea intunecata nu am avea radiatii nocive mai ales spre zona centrala fata de linia care separa cele doua emisfere vestica si estica.
Aici ar exista conditii de locuire la lumina reflectata de celelalte planete din sistem, fie pe inelul interior din apropierea liniei orizontului care separa emisferele.

Practic scutul antiradiatii ar fi chiar linia orizontului ca suprafata de crusta planetara ca un inel care delimiteaza partea luminata de partea umbrita a planetei.

In mijlocul partii umbrite ar exista fie un ocean fie o calota glaciara masiva, iar la limita celor doua emisfere blocate tidal estica si vestica, respectiv luminata iar cealalta intunecata, ar exista fasii climatice cu vanturi puternice dinspre cei doi poli est si vest respectiv cald si rece, iar in mijlocul acelei felii de pepene planetar ar exista o zona de calm atmosferic.
Inspre partea luminata macar am avea curenti atmosferici calzi precum in desert si precipitatii uniforme dar si o evaporatie mare, pe cand partea dinspre umbra ar fi mai racoroasa si constant umeda.

Pe asemenea planete ar putea exista o patura de nori si ceata permanenta care ar apara planeta de radiatii in locul campului magnetic.

Ar fi planete precum Venus dar lumi oceanice calde cu plafon permanent de nori si ceata.

In acest fel planetele ar fi locuibile in totalitate si luxuriante.

Asemenea planete ar fi luminate inclusiv pe partea intunecata de aurore intense.

Se pun cateva intrebari:

1.) Cat de densa trebuie sa fie atmosfera pentru a ecrana radiatiile?

2.) Daca partea luminata a planetei ar fi suficient de bine ecranata de patura atmosferica densa si plafonul de nori pentru a fi locuibila.

Daca calculele ar iesi bine atunci planetele super-Pamanturi din sistemele piticelor rosii ar fi masiv locuibile.

https://en.m.wikiped...wiki/TRAPPIST-1

The range of possibilities go from UV fluxes from TRAPPIST-1 unlikely to be much larger than these of early Earth even in the case that TRAPPIST-1's emissions of UV radiation are high,[253] to sufficient to sterilize the planets if they do not have a protective atmosphere.[254]

The outer planets in the TRAPPIST-1 system could feature subsurface oceans, similar to Enceladus and Europa in the Solar System.[255] Chemolithotrophy, the growth of organisms based on non-organic reduced compounds,[256] could sustain life in such oceans.[118]

Stability Edit
The emission of XUV radiation by a star is important for the stability of the atmospheres of its planets, their composition and the habitability of their surface. M dwarfs like TRAPPIST-1 emit large amounts of XUV radiation;[194] in fact, TRAPPIST-1 emits the same amount[45] or more XUV radiation than the Sun[199] and has been emitting radiation for much longer,[200] and since TRAPPIST-1's planets are much closer to their star than the Sun's, they receive a much more intense irradiation.[37] The XUV radiation powers the ongoing removal of atmospheres - atmospheric escape - from planets,[69] which has been observed on gas giants.[201] The process of escape has been mainly modelled in the context of hydrogen-rich atmospheres, while little quantitative research has been done on other compositions such as water or carbon dioxide.[179]

TRAPPIST-1 is moderately[23] to highly active and this may be an additional hurdle for atmospheres and water to persist on the planets:[66]

M dwarfs have intense flares;[194] TRAPPIST-1 has about 0.38 flares per day[59] and 4.2+1.9
−0.2 superflares[ah] per year.[203] While such flares would have only small impacts on atmospheric temperatures, they affect the stability and chemistry of the atmospheres substantially.[69]
The stellar wind from TRAPPIST-1 has a pressure a thousand times larger than that from the Sun, which could destabilize the atmospheres of the TRAPPIST-1 planets[204] up to planet f, as the pressure would push the wind deep into their atmospheres;[205] this would facilitate the evaporation of the atmospheres[69] and the loss of water.[206] Stellar wind-driven escape in the Solar System is largely independent on planetary properties such as mass[207] and could remove the atmospheres of TRAPPIST-1 planets in a timescale of 100–10,000 million years.[208]
Ohmic heating[ai] of the atmosphere of TRAPPIST-1e, f, and g amounts to 5-15 times the XUV radiation and if the heat is effectively absorbed, could destabilize the atmospheres.[210]
The history of the star also influences the atmospheres of its planets.[211] Initially after its formation, TRAPPIST-1 would have been in a pre-main sequence[aj] state, which may have lasted for hundreds of millions[194] and up to two billion years.[45] During this state, it would have been considerably brighter than today and the intense irradiation would have impacted the atmospheres of surrounding planets, vaporizing all common volatiles such as ammonia, carbon dioxide, sulfur dioxide and water.[213] Thus, all planets of the system would have been heated to a runaway greenhouse[ak] for at least part of their existence.[194] The XUV emissions would have been even higher during the pre-main sequence stage as well.

PS: Asadar o atmosfera densa ar da sens habitabilitatii planetelor din jurul stelelor pitice.

E bezna la trapistul asta. Numai infrarosu. Ce habitabilitate mai e si aia?

Ceea ce ar fi foarte deranjant pe planetele habitabile din jurul stelelor pitice sunt cutremurele puternice si multe.
Nu cred ca cineva ar fi dispus sa traiasca pe planete hipervulcanice si seismice, chiar daca celelalte conditii ar fi acceptabile.


Magnetic and radiative effects of TRAPPIST-1

Stellar energetic particles would not create a substantial radiation hazard for organisms on TRAPPIST-1 planets, if atmospheres reach pressures of about 1 bar.[151] However, estimates of radiation fluxes have considerable uncertainties owing to the lack of knowledge about the structure of the magnetic field of TRAPPIST-1.

Induction heating from electrical and magnetic fields of TRAPPIST-1 may occur on its planets[ac][154] but has no substantial contribution to their energy balance.[114] It could be sufficient to melt the mantles of the four innermost planets, in whole or in part,[153] increasing the degassing[ad] from the mantle and facilitating the establishment of atmospheres around the planets.


The resonances continually excite the eccentricities of the TRAPPIST-1 planets, preventing their orbits from becoming fully circular. As a consequence,[112] the planets of TRAPPIST-1 are likely to undergo substantial tidal heating,[v] which would facilitate volcanism and outgassing in particular on the innermost planets. This heat source is likely dominant over the one provided by radioactive decay, although both are beset with substantial uncertainties and are considerably less than the incoming stellar radiation.[114] According to Luger et al. 2017, for the four innermost planets tidal heating is expected to be higher than the total inner heat flux on Earth.[115] Even if it does not significantly alter the climates of the planets, tidal heating could influence the temperatures of the night sides and cold traps where gases are expected to accumulate; likewise it would influence the properties of subsurface oceans[116] where volcanism and hydrothermal[w] flows could occur;[118] cause the development of subsurface magma oceans in some planets,[119] or induce volcanism which replenishes atmospheres.[120] Intense tides could fracture the planets' crusts, inducing earthquakes even if they are not sufficiently strong to trigger the onset of plate tectonics.[121] The TRAPPIST-1 planets may have substantial seismic activity due to the tidal effects.

Skies and impact of stellar lightEdit
Because TRAPPIST-1 radiates mostly infrared radiation, its planets would be dark to the human eye, with Amaury H.M.J Triaud, one of their co-discoverers, suggesting that the skies would never be brighter than Earth's sky at sunset.[123] All the planets would be visible from each other and would in many cases appear larger than the Moon in the sky of Earth[68] but TRAPPIST-1e, f and g at least cannot experience any total eclipses.[70]
Because of the higher wavelength of TRAPPIST-1's radiation compared to that of the Sun, it is more effectively absorbed by water and carbon dioxide and less effectively scattered[124] or reflected by ice.;[x][126] Consequently, the same amount of radiation results in a warmer planet compared to a Sun-like irradiation[124] with more radiation being absorbed at the top of an atmosphere rather than the bottom.




Asadar oamenii vor trebui sa ramana la stelele de clasa G, iar primul sistem cu doua asemenea stele este Alfa Centauri A si B (cca. 4 ani lumina distanta de la Soare), apoi:

12 ani lumina Tau Ceti, o stea care lumineaza jumatate cat Soarele nostru si care ar putea avea una sau doua planete habitabile, intre orbita lui Venus si a Pamantului.
Tau Ceti ( 12 ani lumina distanta) aici toate cele 4 planete detectate ar putea fi locuibile ori macar teraformabile, iar primele trei se gasesc foarte aproape una de alta, ceea ce inseamna o civilizatie multiplanetara cu cai de acces scurte si accesibile.


18,7 a.l Sigma Draconis are 40% din luminozitatea Soarelui si poate avea doua planete locuibile intre orbita lui Venus si a Pamantului.

19,7 a.l 82 Eridani - doua sau chiar trei planete habitabile intre Venus si Pamant.

20 a.l Delta Pavonis, ar putea dispune de cca. 3 planete habitabile, steaua fiind cu 24% mai luminoasa decat Soarele, adica chiar si Marte ar fi ceva mai caldut acolo.

24,3 a.l Beta Hydri, avand de 3 x luminozitatea Soarelui Regiunea habitabila s-ar intinde undeva intre Marte si Ceres.

26 a.l π³ Ori «Tabit» Pi3 Orionis, de 3x luminozitatea Soarelui, ar putea avea planete locuibile dincolo de Marte.

Tau Ceti ( 12 ani lumina distanta) aici toate cele 4 planete ar putea fi locuibile ori macar teraformabile, iar primele trei se gasesc foarte aproape una de alta, ceea ce inseamna o civilizatie multiplanetara cu cai de acces scurte si accesibile.

Semi-teraformarea altor planete ne-ar putea fi utila chiar si in cazul ameliorarii conditiilor climatice pentru accesibilizarea explorarii si exploatarii in regim industrial de catre androizi, drone si utilaje.

Este suficient sa ne gandim la fierbinteala de pe Venus care ar da gata orice angrenaj industrial, apoi la furtunile de pe planetele gigante gazoase, samd.

Infinitty, on 26 ianuarie 2022 - 05:39, said:

Contrar a ceea ce se vehiculeaza prin curentul main-stream, in viitor energia nu va mai conta deoarece va fi consumata la modul infinit prin reactoarele fuzio-nucleare pe hidrogen.
Astfel mari cisterne cu combustibil vor alcatui milioane de km de segmente de cargoboturi ridicate de pe planetele uriase si directionate spre planetele telurice interioare.

Gheata de pe lunile planetelor uriase va fi sectionata in mari cuburi accelerate pe sine maglevi si directionate spre planetele interioare pentru a le teraforma.

Totul va semana cu fosnetul din seria Star Wars, o aglomeratie de nave, droizi si proiecte transplanetare.
Oamenii-androizi nu vor avea nevoie pentru a supravietui de planete cu viata, dar vor creea asemenea lumi din datorie sacra pentru proprile origini incercand sa recreeze fauna din toate timpurile geologice.

Intorcandu-ma la posibilitatea de a locui pe planete de tip super-Pamant din jurul stelelor pitice rosii, in concluzie putem spune ca acele planete trebuie sa aiba oceane, iar vietuirea ar deveni posibila pe aceste oceane in orase semi-submerse, iar atunci oamenii ar fi protejati de seismele puternice si vulcani cat si de valurile tzunami, toate datorate efectelor tidal geo-mareice datorate apropierii mari fata de propria stea.

Poate ca viata ar fi mai buna pe planetele inghetate aflate la distanta mare fata de steaua pitica rosie, si anume pe planete fara inclinatie pe axa si chiar in zonele polare care ar fi luminate permanent si probabil in apropierea unor zone geo-termale calme eventual chiar si sub-glaciare de tipul unor sisteme de pesteri care comunica cu un ocean cald aflat sub o calota groasa de gheata planetara, ocean incalzit de activitatea vulcanica intensa de dedesubt.
Asadar o astfel de planeta glaciara ar putea dispune si de un camp magnetic propriu si suficient de puternic, iar in timp ce in zonele intertropicale temperaturile ar oscila mult intre - 20C si - 150C, in zonele polare ar exista o temperatura pozitiva constanta care descreste accelerat odata cu altitudinea.

Aceasta caldura s-ar datora oceanului de sub crusta de gheata si am discuta despre oaze glaciare aflate la sol in zonele geo-termale active miliarde de ani.

Asadar discutam despre oaze geotermale cu intranduri spre oceanul planetar subglaciar.

In acest mod caldura interna a planetei ar fi cedata punctiform la suprafata si apoi in atmosfera creand oaze locuibile intr-un fel de fose glaciare de tip canion inconjurate in toate partile de pereti de gheata inalti de zeci de kilometri altitudine unde ar exista un microclimat regional unde s-ar produce nori si s-ar condensa in gheata si zapada la altitudine contribuind la inaltarea marginilor fosei tot mai mult si izoland termo-climatic acest habitat.

Dar interesant este faptul ca acest micro-habitat l-am putea intalni chiar si in sistemul nostru solar la orice distanta de soare, doar sa existe o planeta de tip super-Pamant ori sub-Neptun.

Chiar si Pamantul ar putea dezvolta asemenea microclimate daca l-am muta chiar si in locul lui Pluto.

Oxigenul din atmosfera acestor planete ar fi rezultatul proceselor vulcanice si a disocierii apei din stratul de gheata prin marile furtuni stelare caracteristice acestor stele pitice rosii, dar posibil si prin fotosinteza vegetatiei brun-roscate din aceste oaze-fose.

Chiar si in atmosfera inalta a lui Jupiter exista un strat atmosferic de tip oaza precum atmosfera Pamantului cu nori din vapori de apa la presiunea de 3-7 bari si o temperatura intre -1C si +50C, ceea ce inseamna ca o atmosfera suficient de densa poate retine chiar si caldura geotermala intr-un mod eficient.

https://www.bing.com...p=0&vt=1&sim=11

Aceste super-Pamanturi pot fi destul de similare ca atmosfera cu Uranus si Neptun atata timp cat la suprafata contin apa iar corpul planetar este teluric si nu din metan si hidrogen precum planetele gazoase.

O atmosfera suficient de densa alcatuita la altitudine din straturi de nori din metan si alte hidrocarburi, nu ar incurca mult lucrurile deoarece toata fiziologia acestora s-ar derula la mare altitudine adica vaporizarea si condensarea, fara a atinge suprafata planetara, dar ar retine foarte eficient caldura.

Cel mai raspandit gaz din atmosfera acestui tip planetar ar fi nitrogenul la fel ca si pe Pamant si Titan, apoi oxigenul.

Se pare ca exista habitabilitate pe asemenea planete, insa avand in vedere ca avem doua tipologii distincte si anume planete indepartate cu camp magnetic dar avand doar oaze habitabile punctiforme in calota glaciara planetara, sustin o civilizatie tehnologica si planete apropiate de stea care desi au o habitabilitate extinsa, lipsa campului magnetic protector le face nesigure pentru o civilizatie electrica cum este cea pamanteana din acest moment, dar poate niste aparate ce lucreaza la voltaje mici similare organismelor vii ar fi eficiente intr-o asemenea lume.

Modelul celor doua tipologii planetare se poate extinde prin extrapolare si la stelele mai mari decat piticele rosii, adica stele de clasa K si G.

Asadar habitabilitatea planetara este diversa si nu respecta mereu sablonul clasic pe care il cunoastem in sistemul solar.

Pana la stele avem aici aproape de noi primele planete care pot deveni rapid noile case ale omenirii.

Trei luni ale lui Jupiter: Europa, Ganimede si Calisto.

O luna a lui Saturn: Titan.

... si probabil chiar si Triton cea mai mare luna a lui Neptun.

Aceste luni au o gravitatie comparabila cu gravitatia selenara, insa partea interesanta este ca sunt adevarate planete oceanice inghetate, care acoperite cu un gaz sintetic termoizolator din micro-sfere cu flotabilitate atmosferica nu doar am putea incalzi aceste planete dar ar functiona si ca un ecran antiradiatii.

Se pare ca aceste lumi au o structura similara cu Luna cu zone joase depresionare numite mari si oceane si zone inalte numite continente care au chiar si munti.

Dupa teraformare aceste lumi vor semana mult cu Pamantul, insa in atmosferele lor bogate in vapori de apa, azot, metan si bioxid de carbon nivelul de oxigen va fi unul scazut insa probabil suficient vietii vegetale care mai apoi l-ar produce in cantitati uriase.

Probabil ca Titan se va apropia cel mai mult de ideea de alt Pamant deoarece are deja o atmosfera densa de azot, iar noul ocean planetar titanian va absorbi o mare cantitate de gaze toxice din atmosfera acestuia inclusiv metanul si dioxidul de carbon sau amoniacul.

Pe Calisto, Ganimede ori Europa, nu stim cat azot captiv in gheata exista desi se banuieste a exista sub forma gheturilor amoniacale.

La suprafata acestor luni vor exista statii circulare la sol, un fel de orasele de tip roata si care se invartesc lent generand gravitatie sintetica la nivel terestru in compartimentele lor.

Ascensoarele transplanetare cu cablu devin fiabile pe astfel de planete.

In viitorul apropiat am putea avea cel putin Titan teraformat daca nu chiar si Calisto eventual Ganimede.

Chiar mult mai aproape de noi Ceres in vecinatatea lui Marte este formata preponderent din apa inghetata si este cea mai apropiata lume posibil teraformabila de Pamant.