Aforisme si cugetari

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Daca genialitatea nu ar fi geamana cu nebunia, atunci omul ar fi totul, atotputernicul, unicul, protocreatorul (cauza prima), atoate....ce sa mai....nebunie.

De aceea logica de gradul 1 este/o consider magnifica/geniala, dar desigur nebuna (nu falsa, asa cum e logica de gradul 2-stiintifica-care nici ea nu e deloc neglijabila/e pragmatism exacerbat) si recomand utilizarea logicii de gradul 0 in echilibrarea genialitatii cu pragmatismul.
De ce?
Ca sa nu rezulte abisuri gen: daca singurul (dovedibil clar/efectiv) care exista sunt eu (logica de gradul 1), inseamna ca eu am creat/creez universul (desi nu-mi dau seama, desi nu am amintirea etc); si din ce anume, daca nimic nu e decat eu? din mine => (asadar) eu sunt totul, eu sunt universul sau, universul sunt eu, totul sunt eu zeul.

Edited by altnume, 26 September 2021 - 05:20.

-Repetitio mater studiorum.
-Premisa si deductia sunt ingeri si sunt demoni.

Cel mai probabil am mai scris,
1-Logica de gradul 1 = informatie/informatii ce se bazeaza pe constatare directa a elementului, fenomenului, miscarii, actiunii, interactiunii etc.
2-Logica de gradul 2 = logica stiintifica = informatie/informatii ce se bazeaza si pe constatatare directa, dar se bazeaza foarte mult pe deductie, ambele insa, amputate prin Occam discretionar/arbitrar aplicat.
DEDUCȚIE- Formă de raționament în care concluzia rezultă din premise; consecință, concluzie a unui raționament. Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie.
PREMÍSĂ, premise - Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare.
3-Logica de gradul 0 = logica echilibrului, informatii prin care analizeaza atat logica de gradul 1, cat si pe cea de gradul 2 si se concluzioneaza printr-o masura a dreptei socoteli, nu a lui Occam si nici printr-o logica de gradul 1 updat-ata deductiv (fara a fi trecuta prin cenzura logicii de gradul 0).

I - Astfel, se ia postarea precedenta,
1 - "Daca singurul (dovedibil clar/efectiv) care exista sunt eu,
2 - inseamna ca eu am creat/creez universul (cine altcineva?) desi nu-mi dau seama de asta, desi nu am amintirea asta; si din ce anume, daca nimic nu e decat eu? din mine desigur => (asadar) eu sunt totul, eu sunt universul sau, universul sunt eu, totul sunt eu Unicul, zeul, unul suntem (eu cu oamenii, cu lumea, cu universul, cu totul."

In paragraful de mai sus avem la pct.1 -  o informatie logica de gradul 1 (o informatie ce nu poate fi negata deocamdata prin nici un fel de alta informatie care sa nu fie falsa din start din cauza premiselor eronate indeosebi, premise de tip Occam; sau care sa nu fie fantezista), adica aceasta: "Daca singurul care exista sunt eu." (s-a explicat in acest topic, in special postarea 36, cum de singurul care exista sunt eu/cel in cauza/oricine isi da seama de /constata o realitate).
Numai ca, dupa aceea (la pct. 2), deductiv (deductia, ca si premisa, eronat/deficitar aplicata produce stiinta sau fantezie, dar nu logica de gradul 1), se (poate) ajunge la informatii ce sfideaza orice, inclusiv logica de gradul 1, informatii fara fundament real; de aceea am introdus logica de gradul 0, ca sa structureze si ierarhizeze informatia si metoda, astfel incat fantezia si falsul sa nu mai tina loc de real.

II - Un alt exemplu.
Cele de mai jos, sunt informatii logice de gradul 1 sau ce sunt?
Premisa:
1 - "Catelul are 4 picioare."
Deductia:
2 - "Catelul merge prin intermediul celor 4 picioare."
> Atat pct 1, cat si pct. 2 sunt informatii stiintifice, precum si de bun simt (conform aprecierii stiintifice si aprecierii despre vieta cotidiana in acceptiunea actuala a fiecaruia).

> Exprimat insa, conform logicii de gradul 1, e asa:
Premisa
1 - "Constatarea/trairea mea (datu' meu seama) "catel", are/contine/in alcatuirea ei intra si 4 picioare (4 alte elemente de traire/constatare).
Deductia (deci, daca nu am constatat catelul mergand inca si astfel constatarea sa poata devini deja informatie logica de gradul 1)
2 - "E foarte probabil ca trairea mea "catel", sa imi apara si in ipostaza de traire "Catelul merge prin intermediul elementelor mele de traire numite  "picioare catel".

> Iar prin logica de gradul 0, in cazul de fata, nu se prea poate face altceva decat, sa se caute moduri de exprimare cotidiene in care sa nu se mai piarda din vedere premisa (premisele) reale (nu cele masluite/false din start, adica cele de tip Occam/stiintifice si nici cele fanteziste), exprimari care insa, sa fie asemanatoare cu cele obisnuite, sa fie simple si usor de asimilat.

Edited by altnume, 28 September 2021 - 05:35.

Universul comun si independent (logica de gradul 2/stiintifica), o mostenire malefica pt. "cel care isi da seama" (pt. traitor); la fel de malefic e si un univers (asa zis) solipsist (logica de gradul 1); numai logica de gradul 0 poate angeliza universul (informatia despre univers).

Universul e propriu celui care isi da seama de el.
Toate cele de care "cel in cauza" (traitorul) isi da seama, in masura in care isi da seama, reprezinta universulu accesibil si altceva nu se poate dovedi a exista; daca de exemplu, isi da seama vizual de mana sa, de tastaura, de monitor, de scris, de anumite sunete, de ceva miros,... acela e tot universul din acea etapa de a isi da seama; referitor la nimic altceva nu este o dovada directa a exista.
Deci, universul cuiva, al celui in cauza, sunt senzatiile lui?
Daca nu ar fi vorba de un termen acaparat, chiar posibil inventat in cadrul stiintei (psihologie) si definit ca atare, deficitar, ar fi ok; altfel, nu se poate echivala viata cuiva cu senzatiile de care isi da seama, e aberant.
Tot universul de care isi da seama sunt trairile (constatarile, trairile, datu' seama, a isi a seama sau cum i-am mai zis) lui/celui care isi da seama.
Da, poate sa apara ceva/orice in universul constatat, dar pana nu apare, nu exista pentru el (pt. cel in cauza) acel ceva.
Daca cel in cauza nu isi da seama de ceva, nu e nici o dovada directa/efectiva, a existentei acelui ceva, fie si cosmosul, copilul sau corpul propriu.
Universul nu e altceva decat trairea celui care isi da seama de el, in masura in care isi da seama de el.
Da, oamenii din universul celui care isi da seama de el, sunt trairile celui care isi da seama de acel univers, de acei oameni.
Daca ei au la randu-le un univers propriu (o realitate, o viata proprie), asta numai ei stiu, fiecare in parte.
Nu e nimic de ignorat dintre cele pe care le poate afla de la cei/cele ce fac parte din universul/realitatea/viata lui (cotidiana sau nu), chiar daca acelea nu apar in acea etapa in realitatea lui.
Asta intrucat realitatea lui e de asa natura incat sa ii "infatiseze" o lume/un univers in care traieste, astfel incat sa aiba o viata cat se poate de reala (pt. el, pt. cel in cauza).
Totul e doar o "infatisare"?
Indiferent ce e, e cat se poate de real pt. cel in cauza, e realitatea, e viata lui, singura de care are parte.
Cum dovedesti existenta unui univers dincolo de realitatea proprie, de trairile proprii?
Pai ceea ce constati drept corpul tau, si orice din afara lui, chiar in aceste "momente" (fie ca le consideram secvente, fie flux de realitate), nu sunt altceva decat trairile tale, ale singularitatii de a iti da seama ce esti si care iti dai seama  ca iti dai seama de cele de care iti dai seama, care stii ca iti dai seama de ceva, adica de cele pe care le constati, traiesti.
Tu esti cel care marturisesti ca exista o lume (un univers, un in afara vizavi de cele de care tu iti dai seama si le consideri corp propriu etc), nu universul.
Unde s-a dus si de unde a venit piatra pe care ai aruncat-o in sus si care tocmai ti-a cazut pe cap; dupa ce ai aruncat-o nu mai era in universul tau, unde s-a dus si de unde a revenit?
Acesta e genul de dilema datorita careia, logica de gradul 2 a devenit stiinta (practic falsa din cauza premiselor eronate, dar stiintific considerata falsificabila) si nu logica de gradul 1 sau cea de gradul 0.
E fantezista aventura cautarii sursei "celor ce nu fac sau nu mai fac parte din realitate"; stiinta a inventata-o (pe ea sursa) ca aflandu-se in afara faptului de a iti da seama, in afara trairilor proprii.
Nu asa e potrivit a se pune problema; nu ca nu e voie sa o cauti cat vrei, dar sa nu devii obsedat si sa inventezi informatie FFF, adica falsa, falsificabila sau fantezista.
Si informatia din aceste scrieri, nu e FFF?
Nu se poate demonstra asta (a fi falsa, falsificabila sau fantezista) dar, nici nu va fi fanatic prezentata drept indubitabila si infailibila intrucat niciodata nu stii daca stii totul sau ce anume iti aduce viata.
Realitatea/universul (de fapt viata celui ce isi da seama) asa e ea, fie ca e sau nu propria-i sursa a celor ce fac ori nu fac (sau nu mai fac) parte din acea realitate; orice supozitie ref. la sursa, e falsa din start intrucat premizele sunt false, fanteziste, sunt presupuneri, deductii, nu constatare directa.
Dar, se poate spune exact, la zecime/... de secunda, cand vei auzi bubuitul unui tun pe care tu l-ai incarcat si pregatit, programat sa traga dupa fix o ora (sa zicem asa).
Cum se explica asta, daca ele nu sunt/nu mai sunt in realitatea ta?
Tot asa. Realitatea e de asa natura incat sa iti ofere o viata cat se poate de reala, e cea mai reala viata de care ai parte; ceea ce nu (mai) face parte din realitatea, nu exista, chiar daca (asa numitele) "efectele" te ucid si mori.
Adica te ucide ceva ce nu exista?
Dar ce, universul nu a aparut din lipsa de materie, spatiu, temporalitate etc? Nu a aparut practic din nimic? Se poate scorni orice, pe baza unor prezumtii dintre cele mai ilare.
Se repeta; si daca tu ai apare in realitatea cuiva un corp viu, dar in coma 10, 100, 1000, mii de miliarde de ani, daca in propria ta realitate/univers/viata nu ai avea parte de nici un fel de traire de care sa iti dai seama, atunci tu nu traiesti deloc, nu existi de nici un fel.
Atata vreme cat nu existi pt. tine, nu ai viata, nu existi deloc (desigur termenul a exista nu e utilizat la modul pur materialist); daca nu ai parte de o realitate/de un univers propriu, fie el oricat de saracacios, fie si o singura traire (sa zicem o durere, o placere, o vizualizare, un sunet, orice), nu existi.
Desigur, si invers, a ignora (daca realitatea permite), a refuza ca exista o viata reala a celorlalti (desi logica de gradul 1 permite), e dovada de tembelism; logica de gradul 0 (mediatorul) e cea care ofera informatia calauzitoare.

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Nu e nici o problema sa fii prost-(DEX - var 2) prin aparitia in cadrul lumii de care beneficiezi, dar e "pacat" de tine si de viata ta sa te prinda sfarsitul lumii, prost si dus-(MDA2 - var 8, 9).

Se spune ca: "Atunci cand dracu' a 'mbracat femeia, primul care a poftit-o a fost tocmai el.
Cand omu' sa considerat un corp, prima sa victima a fost tocmai el insusi; in loc sa se citesca pe sine, a citit in oglinda si a ajuns un orb.

Cel mai mare dusman al omului e umanitata sa, cine scapa de ea devine om.

Daca cimpazeul se recunoaste in oglinda e ok, dar daca omul se recunoaste in oglinda, e tragic.

Cel mai mare dar al omului de la cei doi factori ce-i alcatuiesc realitatea sa (el insusi  si cele de care isi da seama/cevaul de care isi da seama/trairea lui de realitate), este sa stie ca isi da seama de ceva, ceva ce este realitatea sa; altfel, chiar daca ar trai si mii de ani, habar nu ar avea ca ca traieste, ar fi aidoma unei pietre.

Sa fii om e lucru mare, sa fii umanoid/corp e blasfemie la adresa ta si a vietii tale.

Cand si
unde vine iarna?
Cand stii ca iti dai seama de venirea iernii si,
in stii ca iti dai seama de venirea iernii.

Ce e si unde zboara fluturele?
Fluturele este un anumit element/traire (de tipul) stiu ca imi dau seama, e un element mai mult sau mai putin complex (in functie de ceea ce traiesti atunci) si al zboara (zborul sau fiind tot un stiu ca imi dau seama, o traire) In stiu ca imi dau seama; in trairea aer a trairii de a sti ca iti dai seama.

Cand a aparut lumea?
Lumea e proprie celui care isi da seama de ea (existand posibilitatea, in cazul existentei mai multora care isi dau seama fiecare de propria sa lume/realitate/univers, unei interactiuni a acestor lumi) si a aparut odata cu primul "stiu ca imi dau seama" de care cel in cauza a beneficiat, adica odata cu primul element de flux sau cu prima singularitate atemporal/a de care a beneficiat.

A fi sau a nu fi, aceasta e intrebarea.
A fi sau a nu fi rupt de realitate.
Dar si mai... intrebare e: De care realitate?

Este al meu ceva pe lumea asta? Nimica sunt si toate nu le am/nu sunt nimic si nu am nimic.
Depinde de nivelul de identificare pe care se pune intrebarea.
Daca se discuta la nivel de corporalitate fizic-o psihica, binenteles ca toate cele clasic recunoscute ca ale mele/tale, sunt ale mele/tale.
Altfel, la nivel de "cel care imi dau seama/cel care iti dai seama (etc)", posesiunea a aberanta, nu posed nimic si nu sunt ceva anume, doar imi au seama de cele de care imi dau seama (exprimarea corecta fiind: doar stiu ca imi dau seama de cele care care imi dau seama); deci, doar (stiu ca) traiesc trairi (a nu se confunda termenul traire cu definitia DEX).

Edited by altnume, 07 October 2021 - 19:12.

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Fiecare bate campii conform informatiilor la care adera, adica e rupt de realitate conform celor ce si le-a insusit DAR,  e firesc sa fim asa, altfel am fi pietre; problema e, sa iti dai seama de asta.

Domn'e esti nebun? Cand ma urc in masina, pornesc si rulez cu 200 la ora pe autostrada, tu imi spui ca de fapt sunt prizonier in trairile mele, imi spui ca am tras pe nas si vad "nirvane".
-Aseaza-te in fata masinii tale, inchide ochii, pune-ti antifoane in/pe urechi, intrerupe-ti nervii tactilo-termici (etc) si, te intreb (avem o conexiune direct la centri din creier ai vorbiri si ai auzului): "Unde ti-a disparut masina?" (Unde ti-a disparut lumea?). Ce era, de nu mai e?
Acuma, deschide ochii, scoate antifoanele si conecteaza-te tactilo-termic (...), a reaparut masina (lumea ta)?
  -Asta e o prostie, e normal sa nu mai vad (...) masina daca imi inchid ochii (...); ea e acolo in afara mea.
-De unde stii?
  -Pai uite, asa cum am cu tine o conexiune direct in creier, am si cu masina, o pot comanda din creier; nu simti cum te inpinge ceva de la spate? Priveste, e masina, am comandat-o sa merga cativa centimetri, deci, stiu intrucat imi confirmi tu; imi confirmi, nu?
-Da.
  -Ce mai zici acum?
-E necesar sa iti expun toata tarasenia intrucat nu te lasi.
  -De ce as face-o, ai argumente valide?
-Da, e necesar sa iti aduc la cunostinta care sunt informatiile logice de gradul 1, dar si cele de gradul 0; pe cele de gradul 2/stiintifice le stii si singur; le stii, nu?
  -Da.
-Ok. Eu nu nu am nici o dovada si informatie logica de gradul 1 directa, ca tu existi (ca cel ce iti dai seama de propria ta realitate, nu ca si corp al realitatii mele).
  -Iti spun eu, exist, iti demonstrez prin aceeasi modalitate prin care ti-am dovedit ca exista masina intr-o realitate independenta de noi doi si care se autosustine.
-Nu e suficient, asta e o dovada si o informatie logica de gradul 2 (stiintifica), indirecta/deductiva (bazata pe premise probabilistice, false vizavi de informatia de gradul 1). De asemenea, tu, daca real iti dai seama de o realitate, nu ai nici o dovada directa ca eu la randul meu exist (ca cel care imi dau seama de o realitate proprie,...).
E imposibil (cel putin deocamdata) sa fie infirmat/a real/efectiv/direct faptul si informatia logica de gradul 1 conform caruia/careia "cel care (stie ca) isi da seama de (care traieste) propria sa realitate" e singurul traitor din acea realitate (realitatea/lumea/universul fiind propriu celui ce isi da seama de el).
Tot ceea ce exista pt. tine, inclusiv corpul propriu (ele existand numai in masura in care iti dai, si de cat iti dai seama) sunt cele de care tu (ca cel care iti dai seama, ca traitor) iti dai seama, trairile tale, tu si toata viata ta e trairea ta.
Te accept ca existi, numai intrucat in cadrul logicii de gradul 0 se admite observarea si informatia stiintifica/logica de gradul 2 (pe langa observarea si informatia din cadrul logicii de gradul 1), ca partenera in stabilirea celei mai favorabile optiuni a momentului.
Mai pe larg e expus in cadrul topicului.

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Bate campii cat vei vrea, dar nu te mai pierde-n ea (in informatie excedentar devianta).

Pe scurt:-Conexiunea (ar fi posibil de numit chiar: comunicare) ta cu realitatea si raportara ta la ea/la realitate e conforma cu/in functie de informatia la care te raportezi. de informatia pe care ti-ai insusit-o.
Pe larg: -Conexiunea ta (a mea sau a oricui isi da seama de o realitate, proprie desigur, altfel de realitate nu se poate dovedi a exista; deci, nu tu corpul ci, tu cel care iti dai seama inclusiv de elementele de tip corporalitate fizica zis proprie; s-a mai scris, nu se poate dovedi pana la nivel ultim, daca esti un produs al corpului fizic sau acesta e doar ceva de care iti dai seama,...) cu realitatea si raportara ta la ea/la realitate (in sensul de: cele de care iti dai seama) e conforma cu/in functie de informatia la care te raportezi (indiferent pe ce nivel o faci; constient, preconstient), de informatia pe care ti-ai insusit-o.
Asta ne diferentiaza de pietre, realitatea (in sensul: cele de care ne dam seama) primesc din partea noastra, pe nivelul posibil fiecaruia atunci (cat ne duce capul), o reflectare, o valorizare informationala (si asta incepand de la nivel de discriminare si identificare, nu doar de interpretare); altfel, si piatra detecteaza realitatea prin mijloacele specifice, prin impactul dintre aceasta si ea.
Noi, daca doar am detecta realitatea, fara a o discrimina, identifica, interpreta, intui, judeca/rationa, contempla (etc; desigur multi vor stramba din nas, dar ei definesc altfel termenii), am trai fix pana cadeam in prima groapa/rapa sau pana ne dam cu capul intr-una de primul copac ori pana..., dar ce sa mai, nu ne-ar fi posibil altceva deca sa viermuim fara cel putin un program genetic/instinct ajutator, ar fi aberant.
Care e ideea?
1 - De batut, batem campii cu totii, altfel nu e posibila raporatrea la realitate decat daca am fi creatorii ei si atunci informatia naturala (adica cele de care ne dam seama ca si componente ale realitatii (organice sau anorganice; dela oameni si animale la microbi si virusuri, de la fotoni si electroni la obiecte, masini, case, ape, munti, copaci, orice si totul/macrocosmos/lume) ar fi insasi informatia creata de catre noi, ar fi (sa zicem asa) "gandurile (intuitiile etc) noastre", deci nu am avea cum sa batem campi, "gandurile noastre" ar fi una cu insasi realitatea.
2 -Problema e sa u batem campii prea tare, deci sa luam in considerare atat informatia logica d egradul 2 (stiintifca), cat si pe cea de gradul 1, pe cea de gradul 0, dar si informatiile din domenii neconforme gen religii, spiritualitate, buddhism, psihologie etc (s-a scris).
3 -" Angelizarea realitatii" prin logica de gradul 0 (s-a scris); altfel, la soroc, nu am creat decat disonanta.
4 - De ce sa ai o conexiunea "angelica"/rezonanta cu realitatea (in sensul: cu cele de care iti dai seama)?
E o vorba: "Ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti."; sau, posibil, din cauza de inseparabilitate cuantica/quantum entanglement; ori, intrucat "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face"; distructiva/disonanta omeneasca aduce suferinta si durere, boala si moarte; etc.

Cum iti asterni asa dormi; acuma, depinde si de filtrul/reflecatarea celorlalti dinspre care vine feedbackul la informatia si comportamentul oferit de tine.

Informatia creata si/sau insusita de catre tine referitor la realitate (aici, realitate=cele de care iti dai seama), precum si efectul comportamental datorat acesteia (informatiei...), indiferent de nivel (constient, preconstient), e modul in care se reflecta realitatea in tine/de catre tine.
In functie de acesta reflectare, beneficiezi din partea realitatii (celor de care iti dai seama, fie oameni, animale, fiinte in general, dar intrucatva si din partea anorganicului, obiectelor etc; de exemplu daca ai calcat pe grebla, te-a pocnit in nas; stim prea putine ca sa mergem la inseparabilitata cuantica) de un feedback.
Nu e usor sa oferi reflectarea potrivita in orice situatie si cu oricine/orice, astfel incat feedbakul sa fie unul care iti convine, potrivit tie etc; mai ales cu oamenii.

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

peiorativ - Bin-o zis cand o zis cin-o zis: "Ia, am fost si eu în lumea asta un bot cu ochi" - Creanga.

Intr-un extremism maladiv, intr-o depreciere de sine morbida, intr-o ignoranta (voita si ne-voita) malefica, omul, se considera o bucata de carne sau si mai utopic, un suflet, un spirit etc.
De ce bine-o zis?
E imaginea omului-pamat despre sine, reflectata pregnant si azi in creatia informationala umana.
De unde i se trage acesta plaga omului?
De la lipsa sclipirilor de inteligenta (antonim al neinteligentei) si mai ales d ela multa prostie (antonim al desteptaciunii), dar si de la viata grea si lipsa viziunii, de la incultura in observare si autoobservare, de la vanitate si aroganta, precum si de la prioritati materiale si filosatisfactii, dar si din cauza institutiilor/domeniilor/sistemelor si invataturilor de tot felul pe care si lea format, pe care le-a agreat.
1 - Pana ce omul nu ajunge nepatimitor (adica partial imun, neutru) vizavi de informatie, nu are nici o sansa sa iasa din transa informational-umana in care galgaie.
2 - Ca sa continue pe calea inaltarii din mocirla informatiei in care se afla, e necesara atingerea angelica (figura de stil), adica intuitie neconventionala dar liber explorata sau noroc chior prin care sa se impiedice de cele scrise aici (si poate, poate reuseste prin munca ceva cat de cat aproape de intuitia neconventionala liber explorata; deci, ii e necesara contemplatia natura in maxima posibila/in singularitatea "de a fi".
3 - Insa, pana nu se dezlipeste total de "botul cu ochi" (adica aplicat, practic, prin punere in fapta a acestor informatii scrise aici; desigur nu in sensul de a il abandona, asta e o prostie/nu se poate practic sa traiesti fara intermediarul corp fizic; ci, in sensul de a rezona informational si faptic cat mai aproape cu informatia naturala care este totul, care este viata sa; sau, macar pana ce prin munca de constientizare in cunostinta de cauza, asimileaza esenta acestor scrieri si le aplica coerent si staruitor), pana nu atinge tihna informational-faptica, adica clarificara si relaxarea, linistirea, impacarea cu tot si toate, e inca un pierzator, un ratacitor, un zombi informational, un hipnotic prizonier in informatie umana (prizonier/i ai informatiei naturale oricum sunt/esti/suntem ...s-a scris; altfel nu am avea viata; natura realitatii e informatie naturala e insasi viata/lumea/universul).
Viata mea (a celui in cauza care isi da seama de o realitate), e informatie umana maxim posibil (deocamdata) rezonanta cu informatia naturala ce ofera si impus uman ce o influenteaza, impuls uman ce contribuie la "entropia/dinamica lumii".
Fapta umana e informatie umana ce activeaza informatia naturala (elementele constitutive ale realitatii de atunci).
Cum asa?
De la natura realitatii avem informatia naturala (adica cele de care ne dam seama, tot ceea ce constatam a exista, inclusiv cele ale intermediarului nostru corp fizic, dar si asa zisele miscare, transformare, fenomene,... in masura in care ne dam seama de ele atunci), aceasta informatie naturala e influentata de catre om prin informatie umana, tot ceea ce face omul (om in sens de singularitate car is da seama) e informatie umana si pune "in miscare" informatia naturala.
De exemplu: lovesc cu piciorul mingea.
Am creat si aplicat informatia/liantul (umana/uman) ce a pus in "miscare" piciorul si nu numai (informatia naturala picior etc), iar acesta a lovit informatia naturala minge (toate insa, au aparut, au existat, in masura in care mi-am dat seama de ele, cat am vazut si simtit din ele).

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Prostu' nu e prost destul, daca nu e si fudul.

Exercitiu de abordare a realitatii pt incepatori

Ce sa fie asta?
In primul rand ca, orice prost, nu poate sa fie prost decat in propria lui realitate, asta, daca el beneficiaza de o asemenea realitate si nu e doar o traire a mea (a ta, adica a celui in cauza), e oricum problema lui, el stie daca are si ce face pe acolo.
Pe aici, prin realitatea mea, prostul in cauza, nu este altceva decat o traire a mea, trairea "omul in cauza de tip prost".
Dar, fiind strict o traire a mea, el nu cumva imi apare a fi prost intrucat asa il plasmuiesc/creez si decodez eu?
Treaba e ca, el nu e doar o decodare a mea, e un stiu propriu mie (o traire proprie a mea) insa, nu doar in varianta om, ci in varianta "om prost"; am avut parte si de variante oameni destepti"; era ceva diferit intre ei, ceva ce din informatia umana creata si dobandita de mine, imi rezulta a fi, pe langa insusirea de om, insusirea de prost si nu insusirea de destept.
Poate fi asa?
Poate.
Dar poate sa nu fie asa?
Poate.
Cum rezulta chintesenta?
Numai prin observare directa a cat mai multor aspecte in contact cu acea traire om catalogat om prost.
Si cu "fudul" cum e?
Se esentializeaza prin aceeasi metoda.

INSA: daca facem abstractie de logica de gradul 1 de tipul realitate=simbioza singularitate (adica, eu - imi dau seama; exprimare dintre paranteze e deja pleonastica): realitatea e strict proprie mie si numai in masura in care imi dau seama de ea atunci,
se poate considera deductiv (aplicand deci metoda stiintifica) ca fiind singurul care imi dau seama de realitatea de care am parte, la un nivel inconstient mi-o si creez; asta tot asa cum, actualmente se sutine stiintific ca toata dinamica pe care corpul meu fizic o are fara sa ma intrebe (de exemplu activitata celulara, functionarea organelor etc), e de fapt o dinamica a mea; la acest/acel nivel eu o determin, nu sunt eu corpul meu (in var. stiintifica)?
Adica?
Adica orice imi apare in realitatea mea si intreaga realitate, inclusiv omul si inclusiv acel om, in varianta prost, e creatia mea pe dea-ntregul.
Ca de ce, ca de ne ce, asa da, daca nu aplicam logica de gradul 1 armonizata de catre logica de gradul 0.

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Nu poti sa suferi psihic decat din multa prostie, poti insa sa suferi fizic.

Acuma,
e imposibil sa suferi, asa zis, psihic, daca ai dobandit capacitatea de a contracara transa psihica, psihismul in are am fost educati sa ne lamentam.
Durerea psihica/sufleteasca, e o infantilitate datorata culturii deficitare (de-a dreptul ucigatoare) in care suntem educati de cand am aparut in realitate.
Psihicul e o scorneala, cele asa zis psihice sunt insa elemente reale ale realitatii, tot asa cum si cele zis fizice; desi dintr-o perspectiva conservatoare, nu exista nimic psihic care sa nu fie ceva fizic, care sa nu ai exponent fizic, fie si electrochimic, neurosinaptic, fie si cuantic neuronal; dar acesta e deja un domeniu in care nu s-a prea pasit real.
Abordand prin abdicarea totala de la logica de gradul 1, pana la un anumit nivel se poate dovedi oricui fizicitata asa zisului psihic; de la intrarea in cuantica insa, nu se mai stie unde se termina fizicul si incepe spihicul sau daca totul e fizic ori, totul e psihic.
Revenind, nu se secreta nimic in trairea ta numita corp fizic, care sa iti determine o traire de suferinta, daca tu esti educat corespunzator.
Componenta ultima, zis psihica, asa cum e de exemplu suferinta psihica, e strict la discretia ta, numai ca tu, cel in cauza, nu ai stiut asta si, practic, nu ai fost niciodata la comanda, ai abandonat-o inainte de a fi la butoane.
Informatia naturala e de la natura realitatii (natura ce se poate pretinde a fi chiar tu, cel in cauza, daca, prosteste zic eu, se abdica de la logica de gradul 1 si 0 si se aplica metoda stiintifica in cadrul premiselor existente), informatia umana e de la tine/cel in cauza sau de pe unde ti-a mai parvenit (dar ea tot ca si informatie umana ti-a parvenit); daca permiti informatiei sa te rapeasca in "zbor frant", esti mancat de emotii, informatia deschide calea emotiei.
Cu suferinta fizica e alceva, desi tot informatie este, este informatie natura declansabila prin deteriorarea anumit informatii naturale zise fizicitate.

Informatii neconventionale.
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Daca nu ar fi tragic, ar fi comic, umanitatea prin exponentii ei, orbecaie (in cel mai fericit caz intreband/intrebandu-se): tu sunt eu? Dar cel mai adesea orbecaie intr-o siguranta de sine bolnava/total falsa.

1-Dar, Eu (eu, tu sau oricine are/beneficiaza de propria sa realitate, adica, cel care isi da seama) singularitatea de a imi da seama (nu cele cu care ma identific gen: corp, personalitate, caracter, suflet, spirit, corp astral, energetic, parintele, copilul, profesorul, microbistul, harnicul sau lenesul, arogantul ori umilul, gurmandul sau cumpatatul etc), sunt informatie naturala?
2 -Dar, emotia/emotionalul in sens larg de la afect la sentiment sau senzatia, sunt informatii naturale?
2 -Intrucat imi dau seama de ceva anume, da, cevaul in cauza, fie emotie sau senzatie, este informatie naturala.
1-Spre deosebire de toate cele ce compun realitatea si de care imi dau seama atunci cand imi dau seama si cat imi dau seama, "Eu", adica "cel care imi dau seama" (desi fac parte din realitate;s-a explicat in alte scrieri), nu am un corespondent de vreun fel in cadrul acesteia, nu sunt un cineva/ceva, nu exist in nici un fel decat in ipostaza de a imi da seama ca imi dau seama, de a sti ca imi dau seama (de cele de care imi dau seama).
Dar eu imi dau seama de mine?
Da, imi dau seama de mine, in sensul: imi dau seama ca eu imi dau seama, stiu ca eu imi dau seama.
Eu fiind cine?
Aici devine f. interesant!
Deci, eu imi dau seama ca eu imi dau seama; eu stiu ca eu imi dau seama; adica doi de eu?
Care e si ce/cine e?
Asa cum s-a ma scris, daca nu mi-as da seama ca imi dau seama, daca nu as sti ca imi dau seama, m-as afla eventual (acceptand o fantezie, posibila, dar absurda, fiind nedovedibila) intr-o transa, as fi gen piatra; dar prin faptul ca stiu asta (stiu ca imi dau seama, stiu ca stiu, imi dau seama ca imi dau seama) am o viata efectiv.
Practic, prin faptul de a sti ca imi dau seama, imi validez eu, mie, imi certific, imi dovedesc ca am viata, stiu ca am viata.
Deci?
E evident ca am o viata (si ea este: imi dau seama ca imi dau seama de cele de care imi dau seama), dar nimeni vreodata nu ar fi avut cum sa dovedeasca direct/efectiv asa ceva si eu nu as fi stiut ca traiesc, daca nu imi dadeam seama de asta (daca nu imi dadeam seama ca imi dau seama), daca traiam fara sa imi dau seama ca traiesc, daca nu stiam ca traiesc.
Daca nu as fi Eu care sa imi dau seama ca Eu imi dau seama, degeaba vreodata Eu mi-as fi dat seama de ceva, "mort eram", in sensul: inexistent total, atat eu cat si viata mea.
Practic e, pe langa posibilitatea de a avea o viata si posibilitatea de a imi da seama de asta, un dublu atribut al meu, acela de a beneficia de o viata, de a trai o viata si acela de a imi da seama de asta.
Daca prin absurd, doar as trai o viata fara sa stiu, nu as trai nici o clipa (si de ar fi o viata de mii si mii de ani, sa zicem asa clasic).
Nu sunt doi de Eu, sunt doar Eu care imi au seama de cele de care imi dau seama, dar imi dau seama si ca imi dau seama de cele de care imi dau seama.
Pai si cine sunt Eu? E posibil a ii dam orice denumire (potential, capacitate de a imi da seama si de a imi da seama ca imi dau seama; desigur asta numai asa intru a fi posibila o exprimare ref. la cel in cauza) DAR, nu sunt practic o existenta, nu sunt un cineva/ceva tangibil in vreun fel, sunt (sa zicem) insusirea de a imi da seama ca imi dau seama, adica insusirea vietuirii sau insusirea viata ori insusirea realitate/univers (adica, cel care imi dau seama ca imi dau seama de cele de care imi dau seama; aceasta fraza e o insiruire de pleonasme, dar inlesnesc intelegerea intrucatva).
Sunt (eu cel in cauza) parte a realitatii prin faptul ca o permit, beneficiez de ea (in sensul, cele de care imi dau seama); nici eu nu pot avea o viata fara ea si nici ea fara mine,ea/realitatea e viata mea si eu sunt cel care o traieste.
Dupa cum s-a observat de multe ori, termenul realitate e utilizat in doua sensuri, uneori ca "cele de care eu imi dau seama" (viata mea/trairile mele) si ca singularitat simbiota formata din mine (cel care imi dau sama) si cele de care eu (cel in cauza, daca mai e cineva, nu neaparat eu) imi dau seama (trairile mele)
Revenind, sunt si Eu informatie naturala?
Daca am accepta aceasta abordare, ar fi in orice caz, altfel de informatie decat informatia naturala ce sunt cele de care imi dau seama (componentele realitatii de care imi dau seama). Ele sunt informatie (pot fi catalogate si altfel, nu neapart informatie), intrucat e posibil ca Eu sa le stiu.
Pe mine insa pot sa ma stiu?
Intrucatva da, stiu ca imi dau seama si stiu ca stiu ca imi dau seama (imi dau seama de mine stiul ca imi dau seama), dar nu stiu ce/cine sunt, nu e nimic despre care sa pot afirma "da, asta/asta sunt eu". reprezint doar atributul/insusirea de a sti toate cele explicate mai sus, fara sa am nici un corespondent ca informatie naturala, asa cum au toate cele ce compun realitatea si de care eu imi dau seama.

Si daca vreti neaparat sunt: stiul ca imi dau seama (stiul ca stiu) si stiu (chiar si) asta (stiu chiar si ca stiu ca stiu, ca stiu ca imi dau seama).

Edited by altnume, 13 October 2021 - 11:11.

Informatii neconventionale perfectibile
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

"Adevarul absolut" (posibil de evidentiat acum/atunci) e cutremurator si chiar terifiant in anumite aspecte ale lui, dar ingroparea lui si urmarea altor informatii , naste monstrii cel putin la fel de mari, in plus, (ingroparea lui) permite/determina ca oricine isi da seama de o realitate sa fie un zombi sub propria-i hipnoza informationala, fie sau nu insusita de la altii (informatia).

E data dracu' treaba asta despre realitatea realitatii, desigur privitor la informatia despre ea (de care au parte cei ce se considera oameni); in afara de logica de gradul 1, toata informatia e falsa (nu numai cea stiintifica), dar problema e ca, nici informatia asta conforma logicii de gradul 1 nu poate fi urmata intocmai intrucat poate crea o distructiva incomensurabila, in unele aspecte (specificate cel putin partial si prin acest topic), in logica de gradul 1, desi informatia e reala, trimite la extremism/fanatism/paranoia/dictatura/etc.
Nici macelul de sub pavaza Occam, dar nici fara cenzura logicii de gradul 0, nu se poate.
Asa (prin ignorarea logicii de gradul 1; informatiei de acest fel), si insusirea altor informatii (stiintifice, religioase, spirituale, buddhiste, yoghine, de psihosinteza, samanice, magice, psihologice etc) miliarde de oameni ce (conform logicii stiintifice si nu numai, exista in realitatea pe Pamant), se afla in (psihologic exprimat) SCM pe care ei despre altii le-ar considera SCA.

Edited by altnume, 14 October 2021 - 20:32.

Informatii neconventionale (perfectibile)
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Alo! S-a pierdut Pamantul ala din pamant. Pot achizitionat altul? Daca nu, ofer la schimb Universul (sau regatul!?); e la promotie; astept provincia!

Apropo de Pamant.
Unde e domn'e Pamatul asta din pamant?
Nu e nicaieri, au inventat unii un Pamant (trairile mele de tip oameni si cunostinte ale umanitatii) ce s-ar afla intr-un undeva-candva-din ceva si ca ar fi locuit de catre oameni; oameni/om ce as fi si eu, tu sau oricine isi da seama de o realitate (daca mai e cineva care sa isi dea seama de realitatea sa, asta stie doar el, eu pot numai sa il cred pe cuvant, atat, in rest nu am nici o dovada directa, tot asa cum nici el nu ar avea despre mine).
Domn'e ce ai, bati campii rau!?
Din contra; e imposibil de dovedit direct si nu prin omisiune de informatii in folosul unor premise si deductii false, ca exista planeta Pamant (si realitatea) altfel decat ca trairi ale celui in cauza.

Informatii neconventionale (perfectibile)
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Treaba cu realitatea e aceea ca, apa asa e ea, uda, asta nu necesita conflictualitate.

E apa "dusa cu pluta" intrucat e uda?
Ea, nici cel putin nu exista dovezi ca si-ar da seama de asta, anume ca este/ca exista si ca mai e si uda.
Omul in cauza (om in sens de traitor, de capacitate de a isi da seama) e cel care isi da seama de existenta apei si de caracteristica ei de a fi uda.
Inconvenientul (apei de a fi uda) e de fapt o constatare/inventie umana adica, lu' omulica nu-i convine un dat natural si el "e dus cu pluta" daca se afla in conflict cu asta (nu se discuta despre coercitia impusa de catre alti oameni sau intamplarile ce conduc la suferinta prin intermediul apei si caractersiticii ei de a fi uda).
Care e spilul?
Apa si carcateristica sa de a fi uda e numai un exemplu de conflict bazat pe prostie umana de a personifica si a se certa cu cele personificate/personalizate, cu trairile lui.
Nu exista nimic in realitatea celui in cauza care sa nu fie de fapt o personificare a sa, bazata pe probabilitate sustinuta prin extirpare Occam-ista (in sensul: pana in aceasta etapa nu exista absolut nici o dovada directa).
Nu numai ca se personifica (le personifica cel in cauza, traitorul respectiv) si apar stari conflictuale cu trairile gen: obiectele, animalele, natura, dar insasi cele ce sunt atribuite tabu cu insusiri omenesti, sunt de fapt doar trairile celui in cauza ce au loc strict in realitatea acestuia, asa ca orice conflictualitate e nonnecesara, aberanta; te certi cu apa ca e uda?
Pai asa e ea de la natura, e un dat, e necesar a fi luat ca atare.
S-a mai explicat,
Daca admitem ca "tu" prin corpul tau din realitatea ta (nu corpul tau din realitatea mea, corp ce e o traire a mea in propria-mi realitate) imi tragi o palma (ceea ce e imposibil de dovedit direct/efectiv in realitata mea) si eu o primesc de la trairea ta corp din realitatea mea (e dovedibila prin trairile in cauza, o simt: vizual, cutanat, chiar auditiv si prin simtul echilibrului,...), tu ai tras palma trairi tale ce ma reprezinta pe mine ca un corp in realitatea ta (presupunand eu ca tu ai o realitate de care iti dai seama; fie ea si electro-chimic cuantic neuro-sinaptica), iar eu am primit palma de la trairea mea ce apare drept un corp al tau in realitatea mea.
Desigur, cel in cauza/traitorul respectiv, poate interactiona felurit si poate schimba/modela/modifica intrucatva trairile sale, adica elementele/componentele realitatii proprii, iar acestea la randu-le apar a se manifesta raportat la dinamica/la interactiunea traitorului cu ele, cu trairile sale.

Edited by altnume, 16 October 2021 - 20:08.

Informatii neconventionale (perfectibile)
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Realitatea are loc  fix si pe bune "la dracu-n praznic"
si atunci "cand
o face plopu' pere si rachita miscsunele".

Aka, undeva candva fictiv, nu exista un undeva si un candva, acestea sunt numai rutina de exprimare utilizabila din lipsa unui DEX si a unei sintaxe adecvate, dar mai ales din lipsa informatiilor adecvate si a predominarii IQ in loc de predominarea DQ (Discerning Quotient); nu amestecam vulgul si al sau PQ (Profound Quotient)

Informatii neconventionale (perfectibile)
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Se cauta adevarul, oferim recompensa adevarata!
"Adevărul e stabilit de majoritate (chit că adevărul nu e adevăr)"? Sau adevarul e stabilit de catre putere?

Mi-a placut citatul dintre ghilimele, apare la un user de pe Softpedia.
Sa luam definitia DEX; nu ne complicam prea tare fara rost.
ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității. ◊ Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = corespunzător realității, în realitate, de fapt. ♦ Conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței. 2. Justețe, exactitate.
Omulica (...) a inventat "adevaruri" de toate felurile si le-a numit in fel si chip...
Cel putin lucru insa e total anapoda intrucat, orice informatie ajunge sau pleaca de la "om", (fie si asa zisele comunicare direct din sursa, transcendenta, revelatie etc), e doar informatie posibil de recunoscut/receptat sau creat de catre om, conform tuturor canoanelor de discriminare, identificare, interpretare, reprezentare, ideatie, gandire, intuitie, invatate de catre el de cand a aparut si pana atunci (un copil extrem de mic, nu va fi posibil sa isi dea seama ce cuprinde informatia primita, dar sa o mai si reproduca sau creeze).
Adica? Adica informatia/adevarul nu are cum sa corespunda realitatii (realitate ce de fapt sunt trairile celui in cauza) independent de subiectul cunoscator; informatia umana zisa adevar poate fi informatia (traire si ea) cea mai apropiata, posibil atunci, fata de realitate (fata de trairile celui in cauza ce sunt informatii naturale, un dat).
Informatia umana (receptata si/sau insusita ori autocreata; trairile in cauza de acest fel) e referitor la cele de care cel in cauza (asa zisul om) isi da seama (desigur isi da seama/stie ca isi da seama, numai tot repet), ref. deci la trairile de care isi a seama (adica ref la informatia naturala; de la natura realiatii).
Functionarea umana e foarte inselatoare, in functie de nivelul celui in cauza, de asteptari, dorinte, interese (etc), competenta sa (competenta ce este el ca singularitate traitoare) certificatoare de adevar ratifica anumite informatii drept adevar (chiar absolut), intrucat traieste sentimentul adevarului fata de acea/acele informatii (uneori, de multe ori, isi va da seama ce prostioare considera el adevaruri).
Tot asa functioneaza treaba si la nivel comunitate; daca e prin vot (corect?) se voteaza care e informatie e adevar/Adevarul, daca nu, se hotareste de catre alta forma a competentei certificatoare in cauza care informatie e adevar/Adevarul.

Edited by altnume, 17 October 2021 - 18:05.

Informatii neconventionale (perfectibile)
Pentru a fi cat de cat intelese/pentru a nu fi prea abstracte, aceste scrieri (ale mele) din acest topic (de cele mai multe ori) nu iau in considerare unul sau mai multe elemente logice de gradul 1 (logica de gradul 1 e superioara logicii stiintifice/de gradul 2; care logica stiintifica, nu e doar falsificabila, e efectiv falsa insa, e totusi mai aproape de real decat orice alt domeniu; desigur in afara de domeniul logicii de gradul 1 si de cel al logicii de grad 0=logica echilibrului dintre log. de grad 1 si cea de grad. 2, pe care am redenuit-o: informatica echilibrului; sau altfel).

Debananizarea Republicii Bananiere este un deziderat realizabil, nu trebuie asteptata Suzana! - prima parte

Toata realitatea de care beneficiaza cel in cauza, cel care e numit si se considera pe sine om, e una bananizata, astfel incat cel in cauza e exact ca o republica bananiera.
Principala/toata activitat/ea este focalizata pe asta, "producerea si comercializarea bananelor", atata poate el.
S-a tot explicat cam cine se considera omul si ce e el de fapt.
Acuma, activitatea omului (de fapt a singularitatii care isi da seama ca isi da seama de cele de care isi da seama), consta in a isi da seama ca isi da seama (a sti ca isi da seama, a sti ca traieste).

Tema
Asa cum s-a mai explicat, desi realitatea (conform logicii de gradul 1, informatiilor rezultate astfel) e una de tip matrice (cadre fixe inductive de realitate in rulaj atemporal sau flux inductiv in rulaj atemporal), traitorul (adica cel care isi da seama de realitate/de cele de care isi da seama, cel ce se considera om) isi da seama de ea ca fiind viata lui si din acest motiv (dar si intrucat nu exista dovezi directe ale existentei unei surse a realitatii, inclusiv a singularitatii de a isi da seama) prin informatie de tip logica de gradul 0 se considera ca cel in cauza/zisul om are viata sa, are vointa, intentii si actioneaza conform dotarilor proprii de receptare si prelucrare a informatiilor naturale, numai ca, el actioneaza exact ca o entitat banaiera (numita Republica Bananaiera); actioneaza din toate punctele de vedere ca cele de tip matazoa.

Deschidem o paranteza extrem de importanta,
Asadar, toata corporalitatea omului, tot ceea ce isi da el seama, tot ce traieste el ca fiind corpul sau, sunt trairile lui, trairile singularitatii de a isi da seama si automat deci,

SINGULARITATEA DE A ISI DA SEAMA PERMITE CORPORALITATEA SI NU INVERS

(in stiinta se sustine corpul fizic drept cauzalitate a capacitatii de a isi da seama, a celui care isi a seama; precum si in alte domenii, inclusiv, in general, in cadrul vietii cotidiene a fiecaruia).

Dupa cum s-a mai explicat, tot ceea ce exista e de fapt informatie naturala si asta intrucat are caracteristica de a putea fi stiuta de catre asa numitul om (de catre singularitatea de a isi da seama).
Paranteza inchisa.
Deci, individu' (asa zisul om, singularitata de a isi da seama) ce face (caci da, face, se poate admite asta ca cea mai rezonabila varianta, s-a explicat ceva mai sus).
Isi da seama de o realitate si participa la ea.
Cum isi da seama si cum participa?
Isi da seama prin faptul ca stie asta, stie ca isi da seama (s-a tot explicat, are acesta caracteristica de a ai fi posibil sa isi dea seama ca isi da seama, ca stie ca traieste), adica constata cele ale realitatii, componenetele de care isi da seama atunci, cele care ii constituie strict atunci realitata lui, le detecteaza.
Participarea insa are loc nu doar prin detectarea realitatii (in cadrul realitatii intrand si toata informatia considerata umana si care ajunge la cel in cauza; precum si orice alt tip de informatie, in afara de cea naturala, ce ajunge la el), ea are loc si prin: discriminarea ei, identificarea si interpretarea precum si reprezentarea ei, de asemenea prin ideatii, gandire logica sau nu, prin imaginatie, intuitie tipica si atipica, deductiv, prin judecata si prejudecata (dar si asa zis transcendental, revelat, prin comunicare directa, prin SCM si SCA ) etc.
Cu alte cuvinte "omulica" da o valoare proprie realitatii, componentelor si caracteristicilor ei (altfel nu iat fi posibil sa traiasca, orice alta varianta e pura fictiune), utilizeaza deci carcteristica sa de ai fi posibil sa stie (ca isi da seama, ca traieste), o informatizeaza specific puterii lui de atunci de a o aprecia, de a isi da seama de ea, de a se raporta la ea.
Da' asta, "omulica matazoa", ce face, "o bananizeza ca atata il duce pe el devla"