cum sa scap de umilinta?

buna
sunt noua aici..abea am facut un cont..

problema mea e veche: iubesc si iubesc un om pe care l-as caracteriza ca fiind bun. Am avut o relatie frumoasa mai bine de 3 ani, in care simteam ca este alaturi de mine, ca ii pasa intr-un cuvant. Ma bucuram cand il vedeam ca se simte bine, ca asteapta sa fim impreuna. Problemele au inceput acum un an. Situatia s-a schimbat: la intrebarea de ce?..am auzit numai cuvinte de genul: nu am timp, doar stii ca am fost ocupat, e totul in imaginatia ta lucrurile stau la fel, esti nebuna, esti imposibila, etc. Si la mine a inceput disperarea, disperarea ca il pierd. recunosc ca nu am stiut cum sa fac fata durerii pe care o simteam de fiecare data cand il vedeam indiferent. Am avut momente grele in care nu a fost alaturi de mine: un accident, mama bolnava...etc..si mereu asteptam cumva sa imi spuna ca totul va fi bine, sau sa-l intereseze cumva: eventual un ce mai faci?..astea sunt problemele care m-au deranjat. Ce am facut eu: am incercat sa discut, sa spun ce ma deranjeaza...si toate s-au sfarsit cu certuri, tipete din partea lui ca exagerez si eu nu puteam articula un cuvant de teama sa nu stric si mai mult. Si am stat: de fiecare data a revenit la mine: venea zambind, si simteam ca este cald. Am refuzat sa ma gandesc ca poate vroia numai sex, durea prea tare.
Compotamentul lui: unul nehotarat: cand eram impreuna ,bucurie mare..cand simteam ca se retrage, imi spunea ca are nevoie de spatiu..si i l-am dat. Practic am stat si asteptat: de acte ori a simtit nevpia sa fim impreuna am acceptat, chiar daca trebuia sa stau o saptamana, o luna, 2 luni. Simt ca mi-am pierdut respectul fata de mine: pt ca m-am umilit, adica am incercat de multe ori sa vorbesc cu el, sa-i spun cum ma simt cand stau sa astept, cat de mult conteaza pt mine. Am facut asta nu foarte des: imi faceam curaj sa discut rar: deschideam suvbiectul o data la 2-3 luni. Si incet incet m-am trezit in situatia in care imi dau seama ca omul asta nu ma mai vrea in viata lui, dar nu recunoaste: la el e totul normal e numai ocupat si nu intelege de ce eu am dezvoltat o obsesie pe tema asta, ca toata situatia asta e din vina mea. Eu cred ca am nevoie de el, nu stiu sa-mi traiesc viata singura. Am suferit mult: mosul la mine nu a venit nici macar cu un telefon.
Vreau sa pot sa trec peste si incerc de mult timp.
Lucram impreuna si poate de asta imi este greu. Colegele mi-au spus si sunt tot felul de glume pe seama lui si a altei fete. E adevarat stiu pt ca i-am vazut. Dar cu toate astea cum sa scap de sentimentul de dorinta si iubire pe care il am pt el? Cum sa ajung in punctul in care sa nu-mi mai pese, sa nu mai sufar?

Si eu am trecut prin asa ceva ... sau ceva ce semana cu experienta ta. Nu poate sa-ti zica nimeni ce sa faci, tu trebuie sa iei unele decizii singura cu multa vointa si caracter.
Eu am facut in modul urmator: am vazut ca nu ma mai vrea, am zis ok! asta e! nu e nici primul nici ultimul barbat de pe lume, nu ma vrea ca nu ma merita.
Am sters numarul lui dintelefon, am sters tot ce ma lega de el, refuzam sa ascult muzica care o ascultam cu el etc. Cand ma intalneam cu el din gresala prin baruri ne salutam si incercam sa ma uit cat mai putin la el (evident ca sufeream dar nu vroiam sa-i dau satisfactia sa vada asta), imi plangeam de mila in dreapta si stanga sa ma descarc. Mi-a trecut.
Toate trec stai linistita, numai trebuie sa ai vointa sa treci peste. Sa-ti doresti cu adevarat ceva mai bun si sa-ti doresti sa nu te lasi calcata in picioare de un individ care te inseala (comportamentul care l-ai descris e tipic pentru un barbat care mai are o relatie in paralel sau cel putin o amanta ocazionala) si care vine la tine cand poate cealalta nu e in oras.
Nu esti carpa nimanui. Incearca sa-l vezi asa cum este nu asa cum ai crezut ca este.
Pune-ti intrebarea daca suferinta asta merita mai mult decat suferinta care o vei simti cand vei fi singura.
Nu e dracu atat de negru cum pare, stai linistita.  

Este cel mai dur faptul ca lucrezi cu el. Vei avea multe de indurat. Cel mai bine era daca nu mai stiati unul de altul. Treceai mult mai repede peste asta. Eu cred ca mi-as continua viata, incercand sa mi-o fac mult mai buna decat aud printre colegi ca o are el. Atunci aratandu-i ca nu-mi pasa ar fi fost infinit mai bine pt psihicul meu.

 gogoshica, on Dec 7 2007, 09:49, said:

schimba-l.

e plina strada de barbati.

@ gogoshica :Fa-ti o lista cu lucrurile pe care le urasti cel mai tare la el si citeste-le si reciteste-le adaugand altele pe care pana atunci nu ti-au sarit in ochi. Ia-ti inima-n dinti si trimite-l la plimbare,totodata spune-i si ca nu-l mai suporti si ai deja pe altcineva,care te apreciaza si nu te trateaza ca pe o papusa gonflabila.
La serviciu poti sa-i raspunzi doar la salut,fara alte explicatii,sau ignora-l cu desavarsire sau macar lasa impresia ca faci abstractie de persoana lui.
Atat am avut de zis:gandeste daca vrei sa se duca pe apa sambetei cariera si sanatatea ta,pentru unul caruia ii e atat de usor sa se "dispenseze" de  tine.Puterea si solutia tot la tine se afla.
@jihadu are dreptate: are balta peste! acorda atentie si acelor "invizibili" de pe langa tine!

Edited by blackkitten, 07 December 2007 - 16:23.

inteleg situatia prin care treci... inteleg ca vroia sa se desparta de tine....
dar modul in care a facut-o sau vrea sa o faca este unul las... problema ar trebui luata direct si discutata.. indiferent de ce zice el...
cu cat o lungesti mai lung cu atata suferi mai mult...
si cu atat mai bine vei sti care si cum e situatia... si umilinta nu va mai sta pe umerii tai...

parerea mea e ca el a fost un las fata de tine...

 gogoshica, on Dec 7 2007, 09:49, said:

1. Cauta pe cineva care (te) merita.
Crede-ma, viata si iubirea sunt mult diferite fata de ce crezi tu acum.

2. Cauta pe cineva care (te) merita.
Crede-ma, dragoste cu de-a sila nu se poate.

3. Cauta pe cineva care (te) merita.
Uita-te in jurul tau. Barbatul de care ai nevoie este mult mai aproape decat iti imaginezi.

 andrei.m, on Dec 7 2007, 16:29, said:

Eu as spune cu totul altfel: nu e las deloc, e doar bucuros ca are acces la o bucatica de p... cand vrea muschii lui. Scuze daca suna prea dur dar cred ca asta e realitatea. OK, o fi inceput cu ceva frumos si sincer; pe parcurs insa si-a pierdut interesul dar si-a lasat "portita" pentru atunci cand ducea lipsa de hata-hata. Si, cum a gasit slabiciunea initiatoarei topicului, a profitat si inca mai profita pe cat posibil.
Sfat: fuck him! Hard. Cauta-ti altul mai frumos, mai avut, mai cumva sa-l doara si poti sa te mai si lauzi pe la serviciu ca noul e de 1000 de ori mai bun (mai ales la pat) decat el. Nu prea o sa-i pice bine.

buna

va multumesc pentru sfaturi si incurajari..

stiu ce trebuie sa fac..mi-am scris si pe hartie...si incerc sa ma gandesc ca e doar o chestiune de timp..sa ajung sa nu-mi mai pese...
am momente in care ma simt mai puternica..si momnete in acre imi vine sa plang pentru ca am pierdut ceva frumos...dar mi-am dat seama ca frumosul asta nu mai exista de mult..cel putin ultimul an a fost un calvar...

da, e un las....

si intr-o zi o sa trec si peste faptul ca m-am umilit in fata lui...asteptand orice semn de la el si acceptandu-l atunci cand venea...

 gogoshica, on Dec 7 2007, 09:49, said:

Gogoshica.. ceea ce simti tu acum rezulta din refectarea eului intr-o persoana straina. Iubim in altul pe noi, ne inchipuim ca iubim pe altul si inca pentru el. Persoana iubita nu-i decat un pretext de autoadoratie, asa cum si cochetaria femeilor e o nevoie permanenta de a recepta, reflectata in constiintele altora, imaginea magulitoare a eului propriu...

dar de ce spui "umilinta" ? cu ce te-a umilit?
ca nu te mai vrea in viata lui? te-a pus intentionat in situatii umilitoare doar pentru satisfactia lui?

uita-l... s`a plictisit de tine  

 Bebeluska, on Dec 11 2007, 16:24, said:

Ehem, un translator din romana in romana, are cineva?

gogoshica,   ceea ce simti tu e un inceput de sfarsit... se pare ca destinul se intoarce impotriva ta... nu incerca sa ocolesti soarta, trebuie sa alegi calea cea
dreapta... alege drumul fagaduintei, propune-ti sa speri si mai putin, limiteaza-ti optiunile, obisnuieste-te cu dezamagirile... nu se mai poate face nimic... suferinta iti va deveni obisnuinta, mai fa-ti conturi pe forumuri, vei observa ca raspunsurile tuturor iti va lumina viata... traieste-ti viata pe internet, inchide-te in tine...
sper ca sfaturile mele ti-au fost de folos!
  

@kraMMer nu vreau sa o iei ca pe o jignire,dar esti un ciudat (in sensul bun al cuvantului) ,cum ii poti da asemenea sfaturi, sa se inchide in sine  

@ gogoshika viata e scurta si merita traita  

primul lucru care tb facut in situatii din astea este sa-ti gasesti pe altul. clar. si sa ai grija sa si afle. indiferent de ce mai simte acuma pt tine, daca te va vedea ca te simti bine in compania altcuiva nu o sa ii pice bine deloc.
have fun!

Stai linistiata, daca tu nu ai curaj sa spui stop, o sa aiba el.
Dar mai dureaza pana o gaseste pe cealalta.
Iti spun, pentru ca spre rusinea mea am facut asta.
Era foarte comfortabil.

PS. De la prima iubire am invatat ca daca spui gata, chiar e gata.

 Bebeluska, on Dec 11 2007, 16:24, said:

@Bebe ai dormit cu capul pe dictionarul filozofic?
Pe mine m-ai impresionat

Edited by melcu79, 18 January 2008 - 16:22.