Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...

probleme cu ochelarii
 Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National

Sub mobila de bucatarie si sub fr...
 Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...

Lucruri inaintea vremurilor lor
 Discuții despre TVR Sport HD.

Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...

Renault Android
 

rolul scriiturii

- - - - -
  • Please log in to reply
29 replies to this topic

#1
Iris_

Iris_

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,066
  • Înscris: 02.06.2002
Chiar sunt curios sa vad ce credeti... de ce scriu unii oameni si nu publica niciodata? De ce altii publica, desi nu isi dau seama ca valoarea operelor lor este mediocra sau chiar mai rau? Poate asa, omenirea pierde scriitori de seama.
Va provoc pe toti, cei care scrieti si publicati/ati publicat, pe cei care au scris si nu au publicat nimic, dar si pe cei care nu au scris si nu au chef de asa ceva, sa-mi spuneti parerea voastra.
Care este rolul scriiturii?

#2
arty

arty

    Senior Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 8,563
  • Înscris: 09.12.2001
este o metoda de manifestare. unii mai timizi, nu plublica niciodata, altzii mai tupeishti, publica si uneori deshi operele lor sunt nule, au success.

exemple? de pilda aiurelile lu' ala... aparusera dupa revolutzie... cum naiba il chema... un fel de fantezie religioaso istorico patriotarda....

tot imi vine sa zic "Munte alb" lol.... am un lapsus fenomenal....

de multe ori pe un trend in formare, valoarea nu mai conteaza. pare paradoxal dar asta e adevarul.

eu nu am scris nimic si nici nu voi scrie pt ca nu am timp. as avea multe de zis si sunt absolut convins ca marea majoritate a parerilor mele despre... whatever ar fi foarte controversate. pt ca asha sunt eu, mai radical si acid uneori... cateodata par rau... dar niciodata unfair.... anyway, rolul???

sunt multzi care canta in baie, multzi dintre ei chiar au voce... si totushi pe scena apar panarame care nici n'au voce si canta versuri de doi lei, pe care o pushtime necoapta la cap e suficient de dobitoaca sa o promoveze... cumparand bilete.

in general insa piatza regleaza totul, e doar o chestie de timp.

daca in ro se prefera manelele... ani de zile, inseamna ca asta e nivelul. trist dar adevarat...  se reflecta in cotidian si de ce nu in cultura comunitatzii.

cand un om vrea sa se exprime, unul din moduri de a face asta este sa scrie. de cele mai multe ori este facuta din frustrarea personala si nu pt a face bani.

pe tarabe vor ajunge insa mereu (nu exclusiv evident) cartzile care sunt o afacere. cineva care le scrie pentru a face bani. sunt edituri care trag de autori in a scrie asha sau asa.. in a include scena x sau y.. etc.... termene, deadlinuri.. de parca inspiratzia e cu deadline sau la comanda :)

so, gandurile reale, prin sertarele unuia mai rupt de lume... va fi greu sa convingi pe cineva sa te lase sa'i citeshti nuvela de sertar sau filozofia lui... scrisa.

#3
arty

arty

    Senior Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 8,563
  • Înscris: 09.12.2001
mi'am adus aminte cine e ala de'l uitasem... Pavel Corutz... sh'a lui "literatur' " ezotericoreligioasopatriotica

#4
commonman

commonman

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 396
  • Înscris: 15.02.2004
cuvintele au o forta foarte mare asupra psihicului. uneori formeaza concepte care subjuga sau elibereaza spiritul, si care odata inradacinate pot schimba viata unui om iar uneori a umanitatii.

cred ca viata fiecaruia se schimba in functie de cartile pe care le citeste. sint carti care te-mbogatesc si carti care te confirma.

si mai este si foarte multa maculatura. de ce ? probabil din acelasi motiv pt care exista si telenovele.

parca in 'cartile si noaptea' scria dl Borges ca trebuie sa citesti atit de mult pina reusesti sa uiti tot ce-ai citit.

#5
Iris_

Iris_

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,066
  • Înscris: 02.06.2002
ok, sa inteleg ca scriitorul are un impact extraordinar de mare asupra cititorului tocmai prin puterea de persuasiune a cuvintelor, nu?
Dar mai vin cu o intrebare: cui apartine opera scrisa? Mai apartine ea autorului? Nu ma gandesc neaparat la cea publicata, ci la proza/poezia de sertar, daca as putea sa o numesc asa...autorul nu se face oarecum vinovat de tainuirea operei proprii?
Nu veniti cu facut misto, intrebarea este foarte serioasa, si nu la modul ca autorul trebuie inchis sau nu stiu eu mai ce. Nu, e vorba de sentimentul de vinovatie. Deci, reiau: mai apartine lucrul scris autorului? Sau nu?

#6
arty

arty

    Senior Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 8,563
  • Înscris: 09.12.2001
e foarte greu sa amesteci concepte si paradigme evoluate like... sharing toughts, cu meschinaria actuala si trecuta invaluita de clinchetul argintzilor. poate viitorul ne va aduce asta, dar nu cel apropriat. de fapt, in parte engels si prietenul n'au batut campii aiurea. conceptele sunt insa way way to soon to be livable.

nu, tainurea propriei opere "de sertar" nu cred ca e o problema. gandurile lui x sau y pot fi publice sau nu, fie ca sh'i le tzine in cap, inregistrate pe o banda sau scrise pe o hartie. principial nu conteaza. Si asa cum salivezi la vederea blondei si ai sa tzi asta pentru tine fara nici o manifestare, literatura de sertar cred ca poate fi considerata ok dp asta de vedere. so, nu potzi fi considerat vinovat de prpriile ganduri. sau cel putzin NU INCA...

conceptul de "copyright" este un firav compromis pe o carte, din moment ce o citeshti si o intzelegi, tu, altul decat autorul.... indiferent de tema. so notziunea de carte PUBLICATA cu copyright este nu doar pare un nonsens.  so problematica secretului este oarecum tangenta cu problema ta.... secretul e legitim sa shti... iar ca sa'l tragi la raspundere pe cineva pt ceva secret e iar  un nonsens, pt ca secretul primeaza... daca el dispare, evolutziile pot fi diverse. insa nu ai cum sa cunosti un secret... daca il cunoshti, secretul nu mai exista... funny nu? secretul devine deci, matematic vorbind o forma de informatie care sta, unilateral stocata fara a fi atinsa. cred ca sti ca un secret este cel pe care il stie O PERSOANA... daca ii aretzi nevestei de ex, nuvela de sertar.. sa zicem, dar in general orice altceva, secretul dispare.

#7
Iris_

Iris_

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,066
  • Înscris: 02.06.2002
Parerea lui Nichita Stanescu:
Dupa opinia mea in societatea contemporana rolul literaturii este la fel de important ca si rolul stiintei. Literatura (si aici am în vedere evident numai literatura majora, valoroasa) reprezinta specificitatea umana in cel mai inalt grad, impulsioneaza sensibilitatea si educa prin forta exemplului particular latura generala de noblete si de sublim a sentimentelor ca act de constiinta.

Bineinteles ca societatea contemporana este profund diferentiata, adeseori sfasiata de contradictii, inegala din punctul de vedere al dezvoltarii sociale si deci inegala si din punctul de vedere al culturii si receptivitatii la cultura. Literatura (si subliniez din nou, nu ma refer decat la literatura autentica, iar nu la subprodusele ei), reflectand raporturile individului cu societatea, nu poate fi privita ca un sistem unitar (dupa cum pot fi privite stiintele abstracte care au tendinta de a descoperi si descopera legi), fenomenul literar trebuie inteles profund diferentiat, tendinta literaturii fiind nu aceea de a opta si a acorda tensiune emotionala legilor, de a reprezenta legile prin sentimente. Aceasta nu inseamna ca literatura nu poate descoperi legi. Ea poate descoperi si legi noi, si nu o data scriitorii au fost precursorii unor descoperiri stiintifice, dar sensul principal al literaturii este de a transmite prin sentimente (ca act de constiinta) legile naturii si mai cu seama legile naturii umane. De aici decurge si forta educativa a literaturii, intelegandu-se prin forta educativa nu transformarea si modificarea spontana a cititorului, ci starnirea prin sentimente, in constiinta cititorului respectiv, a unei optiuni mai deslusite catre noblete si sublim.

Deci, rolul literaturii in societatea contemporana este de o importanta covarsitoare.
Atata timp cat oamenii vor comunica prin vorbire, va exista si literatura.
Cu cat mijloacele tehnice de comunicare se vor perfectiona (tiparul, discul, magnetofonul, radioul, cinematografia, televiziunea), sansele de circulatie ale literaturii sunt sporite. Literatura, in esenta ei, nu tine neaparat de cuvantul scris.
Sarcinile scriitorului contemporan decurg din insasi specificitatea tipului de literatura si personalitatii fiecarui scriitor in parte, limbii in care scrie si traditiilor culturii din care face parte. Imi este foarte greu sa generalizez, dar pot marturisi cu claritate in ceea ce ma priveste ca forta de reprezentare universala a une anumite poezii eu cred ca rezida, pe de o parte, in cercetarea conditiei umane generale raportata la un spatiu si la o cultura nationala specifica, si pe de alta parte in modul plin de tensiune, particular si original, in care sunt captate sentimentele. Nu cred ca literatura ca forta de expresie evolueaza in mod vizibil. De la Homer pana la Tolstoi, ca arta literara, expresia n-a evoluat cu mult. Au evoluat si s-au diferentiat insa aproape exploziv sentimentele. Aceasta datorita cunoasterii umane care a progresat imens, cat si evolutiei sociale care de asemenea a inregistrat modificari fundamentale. Captarea noilor sentimente si retransmiterea lor mi se pare a fi sensul capital al poeziei contemporane. Dar repet, nu pot generaliza, arta scrisului fiind o arta a individualitatilor creatoare.


#8
arty

arty

    Senior Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 8,563
  • Înscris: 09.12.2001
are dreptate in mare parte dreptate... dar am senzatzia ca ai dat un citat care e cam offtopic. tu ziceai de literatura "de sertar"... el vorbeste de literatura in general..

anyway, zic ca el exagereaza nitzel si e firesc datorita naturii ocupatzie, rolul literaturii. este importanta dar nu o potzi pune la un loc cu rolul stiintzei. sa fim serioshi...

literatura e cool, e open minded, evident cea de calitate si la care face si stanescu referire... insa ramane o distractzie oricum o iei... ma refer pentru cei care o consuma. pana la urma nu cred ca literatura ne poate salva pe noi ca specie daca se intampla ceva.... stiintza insa, da.

#9
Iris_

Iris_

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,066
  • Înscris: 02.06.2002

Quote

dar am senzatzia ca ai dat un citat care e cam offtopic. tu ziceai de literatura "de sertar"
Nu m-am referit niciodata doar la "literatura de sertar"... eu am pus doar o intrebare generala, care este rolul scriiturii si m-am adresat atat celor care scriu si nu publica cat si celor care au scris si au publicat si tot la fel de bine si cititorilor.

Quote

pana la urma nu cred ca literatura ne poate salva pe noi ca specie daca se intampla ceva.... stiintza insa, da.
Tot stiinta ne ucide... pe cand literatura nu, ba uneori indreapta greselile stiintei.  :P Dar continuand pe tema asta ajungem offtopic si sincer vreau sa dezbat subiectul pe care l-am propus.

#10
arty

arty

    Senior Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 8,563
  • Înscris: 09.12.2001
pana la urma, progresul a fost facut de stiintza la o adica. iar literatura a beneficiat fireste de noi subiecte, tehnologie mai buna in diverse momente ale creatziei, etc....

stiintza te omoara tot ata cat te poata omora si literatura...

i mean, si o foarfeca, depinde cum o vezi.. ca unealta sau ca arma... nu cred ca are sens sa ne avantam in asta... e o discutzie inutila. tu esti literat si nu te voi putea niciodata convinge de contrariul...

dar asa cum spuneam, repet, literatura e o anexa... nu e un motor al societatzii. suna aiurea dar asa e. dovada este clara, media electronica inlocuieste intr'o proportzie tot mai covarsitor literatura. lumea nu mai citeshte, nu de tot, insa se uita mai repede la un film. e mai facil, mai la indemana si chiar mai ieftin la o adica.

literatura are exact acelashi rol ca filmografia... distractzie... filmografia insa are certe avantaje... iar raportat lper capita, procentul de cinefili este mult mai mare fatza de cei care prefera sa stea cu cartea in mana.

cartzile vor ieshi la un moment dat din uz... fiind inlocuite cu medii electronice... e doar o chestie de timp. so vei citi un lcd foarte frumos, asemanator cu hartia poate... vei da pagina apasand pe buton sau facand scroll. principial e aceashi chestie, mai putzin salvarea de resurse....

whatever...

just my 2 cents...

#11
Iris_

Iris_

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,066
  • Înscris: 02.06.2002
Ok, parerea ta; o respect, dar asta se poate discuta in alt thread... sa ne intoarcem la subiectul actual... care este rolul scriiturii... si astept raspunsuri on topic :)

#12
commonman

commonman

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 396
  • Înscris: 15.02.2004
Dar mai vin cu o intrebare: cui apartine opera scrisa? Mai apartine ea autorului?
--------

daca este adevarat opera/creatia nu apartine scriitorului, el fiind doar un mediu  prin care cuvintele intervin in realitatea cotidiana, se poate presupune atunci ca nici destinul  operei nu ii apartine intermediarului, scriitorului ?

-----
e vorba de sentimentul de vinovatie
-----

vinovatie ? nu cred ca se poate pune problema folosind acest termen pentru ca ar insemna sa-l judec pe omul scriitor si nu vreau sa cad in greseala asta. cuvintele prin care fiecare isi descrie lumea care in mod miraculos se lasa povestita, cred ca il inglobeaza in creatie pe cel ce-si exprima realitatea astfel. deobicei tendinta este exibitionista, de a (te) arata celorlalti, de a impartasi, de a darui, de a incerca sa te confirmi etc. totusi, unii prefera sa ramina singuri. probabil datorita unei cenzuri interne. iar cenzura interna instaureaza fiinta constienta, si atunci vinovatia daca exista trebuie lasata spre judecata de catre constiinta fiecaruia.

ca sa folosesc citatul din Nichita Stanescu :

"Dar repet, nu pot generaliza, arta scrisului fiind o arta a individualitatilor creatoare."

in aceasta idee imi rezerv si eu dreptul de a gresi.

--------
Deci, reiau: mai apartine lucrul scris autorului? Sau nu?
------

eu cred ca nu. caci asa cum spunea Patapievici ar fi pueril sa gindim Recviemul in consecinta indeminarii micutului Mozart de a manevra clapele clavicordului.

#13
Akuma No

Akuma No

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,062
  • Înscris: 29.04.2004
Trec repede, din start, peste aceste rautati gratuite, amicale si colegiale cum ca prima, numita si "literatura stiintifica", este superioara in sensul ca este cea care poseda adevarul iar cea de a doua, care se numeste generic "literatura de fictiune", este inferioara pentru ca, vezi doamne, da frau liber emotiilor si corupe simtul realitatii. Nu sunteti de acord cu ordinea? Simtiti-va liberi si inversati-o!
Ok, aceasta concurenta, intre "literatura de fictiune" si "literatura stiintifica" - asa-i bine? - o recunosc, exista si am putea spune ca este... neloiala. A inceput, dupa cite stiu eu, de la Platon incoace si continua, mai mult, are toate sansele sa continue.
NU acesta este scopul acestui topic. Asa-i?
Altii, mai destepti decit noi, au cazut de mult la pace pentru ca au existat ocazii cand "romancierii filosofi" s-au folosit din plin de sursa suculenta, hranitoare a "literaturii stiintifice" si invers, adica, taberele si-au dat mina recunoscindu-se complementare.

In introducerea topicului exista doua, vad eu, conditii ce pot parea constringeri la o prima vedere. Rolul scriiturii? Intreb, care rol?
Rolul in care "scriiturile" sun generatoare de valori umaniste sau stiintifice?
Sau rolul "scriiturilor" ca sursa care amenajeaza, ordoneaza si da valoare intelegerii, inteligentei noastre?
In primul caz, generatoare de valori, nu e prea mult de zis. Indiferent ca "scriitura" este "dictata" de o muza sau de o "lege fizica" rolul ei e sa produca valorizari sa ajute intelegerii, dupa caz, umaniste sau stiintifice. Acuma no, ca exista deosebiri sau pareri implacabile in perceptia valorii ori ca anumite genuri de "scriitura" cad in desuetitudine... asta-i o alta poveste.
Cred ca acest al doilea caz se doreste discutat mai pe indelete. Acest caz in care "scriitura" ajuta si da valoare intelegerii noastre.

>>Cui apartine opera scrisa? Mai apartine ea autorului? Nu ma gandesc neaparat la cea publicata, ci la proza/poezia de sertar, daca as putea sa o numesc asa...autorul nu se face oarecum vinovat de tainuirea operei proprii?:D

Publicata, clasic sau in hipertext, aceasta informatie ofera cititorului o calatorie de-a lungul si de-a latul sau, daca vreti, de-a curmezisul. De la un cuvint sau semn cititorul poate ajunge, pentru a intelege mai bine, la un alt raft de biblioteca sau traverseaza meridianele spatiului virtual, descoperind conexiuni intre curente literare sau notiuni stiintifice. In aceasta calatorie ti se ofera, asadar, sansa a nenumarate descoperiri care ar trebui sa te, sa ne... limpezeasca sau, cum zicea commonman, "sa ne-mbogateasca si sa ne confirme". Nu mai insist ati prins idea.

"Scriitura" nepublicata lasa doar autorului placerea aparentei ratacirii fara nici o noima. Spun aparenta pentru ca prin ceea ce scrie, poate, vrea sa-si "demonstreze" ceva. Maculatura, gunoi, nepublicabil, lipsita de valoare? Autorul de sertar trebuie sa treaca peste diviziunea sociala a muncii: eu scriu, eu citesc. Din maretia tragica a sertarelor au aparut multe "scriituri" de valoare dar numai dupa ce autorul si-a asumat gestul si a acceptat sa-si supuna "opera" judecatii implacabile a contemporanilor oricit i-ar displace acest gest. Unii din slabiciune sau orbire nu inteleg ca n-au "valoare" si se arunca in prapastia "scriiturii" ce... displace. Are nevoie de lectia infringerii? Cert este ca unii au trecut peste aceasta lectie.
Iata un exemplu din secolul nostru. Lui W. Faulkner in 1931 i se raspunde pe manuscrisul romanului "Sanctuar": Doamne Dumnezeule, nu putem s-o publicam. Am sfirsi cu toti la puscarie". In 1950 W. Faulkner primeste premiul Nobel pentru literatura.  
Cam asta-i ce-am avut eu de zis.

#14
BlindGirl

BlindGirl

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 514
  • Înscris: 06.07.2003
"Secretul creatiei artistice nu se afla in materialele, in izvoarele operei, ci, dimpotriva, in elanul misterios care antreneaza aceste surse si le metamorfozeaza in opere de arta.
Miracolul artei rezida tocmai in a nu reflecta numai , ci in a transfigura datele, in a le smulge din lumea vietii pentru a le introduce in alta lume."
citat

Se spune des "prisma autorului", "evolutie creatoare" ( de la Bergson aflam de "elanul vital"in stransa legatura cu inteligenta, apoi la Blaga descoperim importanta categogriilor "abisale"), dar de cate dintre acestea e autorul constient?.. "Focul creatiei" il cuprinde? Sau e doar o figura de stil ce "da bine"in comentarii? :)
„ artistilor le place sa invoce „ inspiratia”, spontaneitatea inconstienta" (ibidem)...de la filosoful-scriitor Blaga la Chopin, toti saluta inspiratia...

Eram studenta in anul I cand am auzit o teorie ce la inceput m-a uimit.. cea a lui Paul Valery: „ daca zeii ne dau gratios primul vers, noua ne ramane sarcina de a-l modela pe al doilea" (cautand sa-mi aduc aminte citatul am dat de pagina din care citam mai sus).
Apoi am inceput sa scriu(...in cele mai neasteptate imprejurari, fara sa ma gandesc la poezie, printre tot felul de ganduri, aparea si un vers, un vers magnific, pe care il scriam rapid sa nu il uit)...si am meditat mult la afirmatia lui Valery. De multe ori continuarea versului nu imi placea; asteptam "momentul prielnic" pentru continuarea poemului...apoi scriam mult, ca in transa(si aici am putea discuta despre vis si reverie de la Bachelard incoace...)

Dar ce sta oare in spatele acestul elan? Ca scriitoare si ucenica de critic tematolog am avut posibilitatea sa ma analizez. Parerea mea umila in urma studiului propriei persoane o voi expune aici. (bineinteles mai exista si alte motive pt care cineva scrie ceva, dar acele motive nu le cunosc indeajuns)

La unii scriitori :D in opera apar sentimente refulate demult (neimpliniri, visuri imposibile ce si le-au negat de-a lungul timpului), poemul (scrierea) constituindu-se intr-o defulare necesara, pe parcursul careia autorul se descopera in ipostaze ce i se par pana si lui surprinzatoare. Uneori opereaza o detasare a subiectului de obiectul sau, conceput ca un tu imposibil de asimilat. Astfel scriitura devine un proces de epuizare al tu-ului, proces destinat exorcizarii limitelor dintre subiect si obiect- cu scopul regasirii si recunoasterii fericite a animei. (animus si anima= concepte jungiene pt. desemnarea androginitatii originare a inconstientului; reveria sta sub semnul animei; produsele ei spirituale sunt obiectivate in imagini literare, reprezentand materializarile structurii psihice profunde).

Normal ca la un moment dat, revenind peste scrierile pline de puternice razvratiri si suferinte adolescentine nu ma recunosteam ca fiind scriitoarea lor si, din prea multa modestie, nu le consideram mari lucrari de arta; ba chiar ajunsesem sa cred (la un moment dat in viata) ca ar fi lipsite de vreo valoare. Eram extrem de subiectiva. Drept consecinta am rupt 7 caiete in bucatele, +ceva foi si jurnale...acum imi pare rau. Nu mai am decat poemele pe care le-am publicat...

#15
commonman

commonman

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 396
  • Înscris: 15.02.2004
-------
Indubitabil dom'le, ea apartine scriitorului, autorului
-------

esti cam 'prea' indubitabil in exprimare totusi, dupa parerea mea. cind ai facut aceasta afirmatie ai vrut sa spui ca ceea ce denumim inspiratie tine doar de efortul si pregatirea celui care scrie ? poti fi mai explicit te rog ?

#16
Akuma No

Akuma No

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,062
  • Înscris: 29.04.2004
Da, cu placere.
Vorbim aici de "opera scrisa" a unui autor de sertar sau autor publicat. Vorbim de o "scriitura" olografa aflata in sertarul autorului sau de cartea aflata pe raftul librariei cu numele autorului. Nu apartin acestea, de drept, autorului?
Ok, se poate face referire la posibilitatea sau existenta demonstrata a imposturii. In acest caz nu vad rolul discutiei.
Interesante nuantele aduse in discutie. Inspiratia, efortul si pregatirea apartin si ele autorului? Nu-mi cere sa-ti spun cit din fiecare apartine autorului pentru ca, recunosc, nu pot sa-ti ofer un raspuns.
De ce? Se stie ca azi te poti inspira din surse care pina la urma au demostrat sindromul neputintei "reputatului autor". Efortul "autorului" este de cele mai multe ori efortul cumulat al secretarei, redactorului, corectorului si editurii. Pregatirea? Un motiv adesa invocat pentru cartile "grele" cind in spatele "pregatirii" este un colectiv numeros care nu-si gaseste locul nici pe coperta a IV-a.
Destinul literar al operei este legat, cum am zis, de deosebirile implacabile in perceptia valorii. In acest demers nu cred ca autorul mai are putere. Un exemplu usor: poeziile si romanele lingatorilor de posterioare nomenclaturiste au fost cuprinse in "cartea de aur a epocii..." Ce sunt aceste acum? Se stie.

#17
commonman

commonman

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 396
  • Înscris: 15.02.2004
evident ca juridic sau ca 'trade mark' cartea, scriitura, creatia apartine autorului.

eu faceam referire la ceea ce cred ca  a vrut sa spuna BlindGirl:
-----
Se spune des "prisma autorului", "evolutie creatoare" ( de la Bergson aflam de "elanul vital"in stransa legatura cu inteligenta, apoi la Blaga descoperim importanta categogriilor "abisale"), dar de cate dintre acestea e autorul constient?.. "Focul creatiei" il cuprinde? Sau e doar o figura de stil ce "da bine"in comentarii?
----
sau Valery:
---
„ daca zeii ne dau gratios primul vers, noua ne ramane sarcina de a-l modela pe al doilea"
-----

si atunci daca inspiratia este 'din exterior', scriitura apartine scriitorului ? caci in acest context inteleg ca se poate pune problema de complex de vinovatie al autorului care-si ascunde creatia in sertar.

-----
Destinul literar al operei este legat, cum am zis, de deosebirile implacabile in perceptia valorii.
-----

unii ar spune ca o poezie de exemplu are destinul ei din momentul in care incepe sa fie scrisa sau constientizata. oricum, daca sintem deacord ca opera are destinul ei, are autorul dreptul s-o ascunda intr-un sertar de restul lumii ?

eu in acest sens am inteles intrebarea, si in acest sens am spus ca nu cred ca ii apartine. din punctul meu de vedere este la fel cind ai un copil. chiar daca este al tau genetic si legal, ai dreptul sa-l claustrezi de restul lumii ?

#18
Akuma No

Akuma No

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,062
  • Înscris: 29.04.2004
Cred ca orice autor sau scriitor este prins in/de focul creator care-i ofera elanul vital de a intra in abisurile evoulutiei creatoare. De unde vin ele, care-i puterea lor asupra autorului sau ce-l determina pe autor sa-si puna opera in circulatie sunt aspecte ce apartin de, sa-i zic generic, "trairea" lui. Discutia din acest nod poate sa capete valente, ramificatii sau intelesuri multiple intre marginile stabilite de imaginarul subiectiv: inspiratie divina sau simpla chimie a creierului.
Referitor la "vinovatia" de claustare a scriiturii autorului mi-am expus in primul post punctul de vedere.
Din maretia tragica a sertarelor au aparut multe "scriituri" de valoare dar numai dupa ce autorul si-a asumat gestul si a acceptat sa-si supuna "opera" judecatii implacabile a contemporanilor oricit i-ar displace acest gest. Unii din slabiciune sau orbire nu inteleg ca n-au "valoare" si se arunca in prapastia "scriiturii" ce... displace. Are nevoie de lectia infringerii? Unii au trecut peste aceasta lectie.
Cu alte cuvinte, scriitura de sertar ce nu intra sau mai bine zis ce nu se doreste a fi supusa judecatii valorice a contemporanilor sau istoriei literaturii nici nu a inceput sa respire si se sufoca in sertarul generos si primitor al autorului. Vinovat sau nevinovat? El, autorul scriiturii poate sa-si raspunda.
Ca judecata contemporanilor este subiectiva sau obiectiva sunt fapte legate de perceptia valorii criticului. Autorul a vorbit. Acum vorbesc criticii.

Anunturi

Neurochirurgie minim invazivă Neurochirurgie minim invazivă

"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv.

Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate