Recuperare datorie 4 milioane

cipix, on Sep 17 2007, 13:06, said:

esti sigur ca nu e suficienta semnatura lui olografa sub mentiunea imprumutului, la capitolul inscris sub semnatura privata ?

spare-me, on Sep 17 2007, 13:11, said:

da
Art. 1180. - Actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie sa fie scris, in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca.

Desigur, formula "bun si aprobat" poate fi inlocuita cu orice alta expresie, atata timp cat este scrisa de insusi debitor.

daca te referi redactarea actului pe copia de pe C.I. ... se face pentru ca nu cumva debitorul sa invoce ca nu e vorba despre el, speculand o greseala de redactare a numelui, etc...

Edited by cipix, 17 September 2007 - 13:05.

se puta aplica foarte bine si aici si era mai putin complicat.
eu sunt convins ca invocand buna credinta, pagubitul poate castiga in instanta

cacat. e vorba de oameni. daca avea contract ce facea, il dadea in judecata pentru 4 mil? numa taxiurile sau benzina costa mai mult

Mosotti, on Sep 17 2007, 18:10, said:

se cere si acoperirea cheltuielilor de judecata
pentru multi oameni 400 de lei inseamna mult...

In cheltuielile de judecata nu intra benzina pana la tribunal, taxiul, etc. Sau intra?

O faza din asta am patit si eu. Bine, era suma mai mare, dar oricum...
Am luat banii cu taraita, un milion azi, 3 maine, etc...
Ar mai fi o varianta, daca il cunosti destul de bine, cunosti si persoana/persoanele de care ii e jena. Si ii spui ca vorbesti cu acele persoane si le spui...

Bebeluska, on Sep 17 2007, 22:13, said:

intra tot, daca ai bonuri cu care dovedesti.

spare-me, on Sep 17 2007, 15:03, said:

nu poate. nu exista asa ceva.

textul de lege mentionat mai sus e imperativ

Mosotti, on Sep 17 2007, 18:10, said:

da, daca il dadea in judecata ii platea sigur pana la proces pt ca nu voia sa ajunga sa plateasca 10 mil (4+cheltuieli de judecata).

ai dat vreodata pe cineva in judecata? crezi ca te duci acolo si urli "vreau sa-l dau pe unu in judecata, uite, tre sa-mi dea 4 milioane si nu mi-i daaaaaa " ? ai idee citi nervi presupune datul in judecata? si apoi trebuie sa-i trimita citatie etc etc si daca plateste si tu te razgindesti, renunti la proces si ai pierdut timp si bani aiurea umblind pe la tribunale. si tu presupui ca omul are 4 milioane si nu vrea sa-i dea. io zic ca de fapt nu-i are, de-aia nu-i da. si n-o sa-i aiba nici daca il da in judecata. si daca pierde procesul si trebuie sa plateasca 10 milioane, de unde ii plateste daca nu are nici 4 milioane? vine executoru cu protv dupa el?

Mosotti, on Sep 17 2007, 23:28, said:

nu stiu cu cine vorbeai, dar iti raspund eu:

- debitorul raspunde cu toate bunurile mobile sau imobile, prezente si viitoare.

De exemplu casa, masina, o parte din salariul lunar pana la acoperirea datoriei (creantei).

iar daca trimiti cererea de judecata prin posta, cu documentele aferente, nu mai platesti nici taxiul, cum ziceti voi

Dar avand in vedere ca omu nu a facut nicio hartie de mana, vorbele astea sunt doar pentru cei ce vor sa invete ceva din treaba asta.
De regula, banii ii dai unui "cunoscut", prieten, si cu care ti-e tarsa sa faci hartie.

Dar daca e o suma care iti afecteaza intr-o oarecare masura bugetul, inainte sa ii imprumuti, FA O HARTIE !

Taxa de timbru cat ar fi?

cipix, on Sep 17 2007, 22:54, said:

orice proces din lumea asta sta la latitudinea instantei !
iar principiul bunei credinte este infailibil...

pari a fi in tema cu dreptul. chiar nu stii despre ce vorbesc ?!

spare-me, on Sep 17 2007, 23:53, said:

Cred ca faci o confunzie.

Intr-adevar, exista un principiu fundamental in drept, deci si in dreptul civil, denumit "principiul ocrotirii bunei credinte".

Acesta se refera la faptul ca interesele celor ce participă cu bună-credință la raporturile juridice civile, să fie temeinic protejate față de cele ale participanților de rea-credință, care vor fi sancționați pentru conduita lor necorespunzătoare. De exemplu, un hot vinde un tablou furat, lasand sa creada ca e al lui, unui dobanditor de buna credinta. Adevaratul proprietar nu va putea sa recupereze tabloul de la cel care l-a dobandit cu buna credinta, de la un targ, balci, decat daca ii plateste dobanditorului contravaloarea lui, cel din urma nestiind ca acel tablou e furat si neavand posibilitatea ca cu minime eforturi sa verifice acest lucru. Proprietarul se va putea indrepta pentru a recupera paguba de la hot, care consta in contravaloarea tabloului. Astfel, se ocroteste buna credinta a dobanditorului.

Evident, nu are legatura cu discutia noastra.

Cand dai in judecata pe cineva esti obligat sa faci proba a ceea ce sustii.

Art. 1169. - Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

Cu alte cuvinte, trebuie sa aduci probe pentru acea datorie de 400 de lei.

Art. 1191. - Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
    Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei.

Cu alte cuvinte, daca ai de recuperat o suma peste 250 de lei, nu poti fara actul care dovedeste datoria, fie semnat, fie incocmit la notar.

Daca exista acel un act, fie si pentru mai putin de 250 de lei, nu se vor admite martorii care vor spune altceva decat ceea ce cuprinde actul.

Edited by cipix, 17 September 2007 - 23:53.

ai perfecta dreptate cu cuantumul sumei, iar eu ma refeream ca s-ar putea aplica principiul respectiv, daca ar exista martori, si atunci poate pretinde numai 250 de lei din suma
caz in care invinuitul n-ar avea prea multe alternative
nu e o posibilitate?

"invinuitul" se numeste cel pus sub invinuire intr-un dosar penal. spune-i "parat".

Ba da, poate, dar nu e cazul lui, decat daca chiar ar fi fost suma sub 250 lei.

Daca ar face cerere doar pentru 250 lei de la inceput, ar minti, pentru ca suma este mai mare.



Art. 1193. - Cel care a format cerere in judecata, pentru o suma mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restrange cererea la 250 lei, nu va fi primit a infatisa dovada prin martori.
Art. 1194. - Dovada prin martori nu se poate admite nici in cazul cand cererea in judecata este pentru o suma mai mica de 250 lei, dar care este un rest din o creanta (datorie) mai mare, neconstatata prin inscris.

Iti dai seama ca pt suma asta chiar nu se duce nici dracu in instanta, te faci de ras.

Ai tu ceva cu "buna credinta"
Si oricum, buna credinta se prezuma, deci se considera ca debitorul e de buna credinta pana la proba contrarie.

chiar ca s-ar face de ras
dar ca sa vezi ce am cu buna credinta, o sa-ti dau niste solutionari pe pm ca sa vezi ce diferenta face instanta in cazuri aproape similare tinand cont de buna credinta creditorului...ca sa nu crezi ca mi-a tunat din senin