Cartile WW II

Uitasem sa comentez "Acolo unde se avanta vulturii" de Alistair Mclean.
Off topic.
Joia trecuta tot trebuia sa merg cam 400km si ma gandeam ce sa imi iau cu mine, pt ca -evident ca- nu conduceam eu.
Tot aparuse odata cu ziarul, stiti care, asa ca am luat-o. Si bine am facut. Lupta si dai neicusorule, am avut ce face...
Comentariul adica on topic
Se vede ca nu mai am 14 ani ca atunci cand am citit-o prima data. Acum mi-a fost clar ca scriitorul a deschis robinetul si a scriiiiis.... Doar era platit la numar de caractere tipografice, asa ca a bagat la greu.  
Toata e sarita bine de pe fix. Adica la un moment dat povestea devine absolut incredibila si prea putin reala, hi, hi...
Daca nu m-as fi gandit ca va veni si vremea goangei mele sa o citesca, zau ca as fi lasat-o in microbus.

"No Ordinary War: The Eventful Career of U-604" de Christian Prag.
Acest submarin nu a iesit in evidenta cu prea multe realizari..Dar va recomand cartea ca o lectura istorica si reala destul de bine scrisa. Iarasi NVPC. (Adica Nu Voi Povesti cartea)..Cred ca v-am imbolnavit cu expresia asta..
DAR m-a socat:
1) Si nenorociti aia de imperialisiti decadenti aflati pe marginea prapastie, superprofesionsiti prin excelenta, nu ca romanii, au tras o balba. Adica au copiat harta care indica deplasarea ubotului in prima misiune si in a 2-a. Cineva -care in tipografia romanesca poarta numele de "cap limpede"- nu a fost atent. O sa le scriu sa vedem ce zic.
2) Dupa ce submarinul a fost detectat si distrus, supravietuitorii au fost salvati de alte 2 submarine. Cateva zile mai tarziu, unu dintre ele, U-185, a fost la randul lui gasit si scufundat. Saracii nefericiti, care se credeau scapati si se indreptau spre casa....
Iar capitanul lui 604, Kapitänleutnant Horst Höltring, acum oaspete la bordul salvatorului nu a mai rezistat si si-a folosit pistolul din dotare..Va las sa va imaginati singuri impotriva cui...
3) Cateva randuri din interviul cu cel care a fost numarul 2 ca importanta in arma submarina germna ""Daca un uboot reusea sa faca 3 croaziere impotriva inamicului consideram ca ne-am scos banii investit in el si ca ne-am atins scopul"...
Istoria consemneaza ca peste 200 de submarine cu in medie 50 de oameni la bord au fost ditruse "with all the hand" la prima croziera...Mie imi aduce a asasinat in masa, nu a logica militara..Saracii oameni...

 Prien, on 16th November 2009, 10:07, said:

Tot pe la 14 ani am citit-o si eu.Atunci mi s-a parut extraordinara.Nu stiu cum mi s-ar parea acum.De regula nu recitesc o carte,nu mai are acelasi farmec...

O alta carte interesanta,pe care am citit-o acum multi ani a fost "Abandonati nava",de Richard F Newcomb,aparuta in colectia Delfin.E vorba despre scufundarea USS Indianapolis de catre un submarin japonez,in 1945.Nava a transportat componentele primei bombe atomice,ce a fost ulterior detonata la Hiroshima.Scufundarea sa s-a soldat cu cea mai mare pierdere de vieti omenesti(intr-un singur eveniment) pt marina americana in WW II.Din 1196 de membri ai echipajului,au supravietuit doar 317.

 zuv, on 23rd November 2009, 15:56, said:

Am citit (si avut) toate cartile aparute in Colectia Delfin.
Preferata mea a fost HMS Ulysses de Alistair MacLean, un roman ce relateaza luptele purtate de un crucisator britanic ce facea parte din escorta convoaielor care ii aprovizionau pe aliatii rusi via Arctica.
Foarte bune au mai fost Indraznetii inving de Paul Bonnecarrere precum si cartile lui Sven Hassel.

 zuv, on 23rd November 2009, 15:56, said:

Normal. Dupa un timp o privesti cu alti ochi..Dar am simtit la fel si la Jules Verne, sau "Ciresarii", Wine eu, hi, hi...

 zuv, on 23rd November 2009, 15:56, said:

Printre supravietuitori a fost si capitanul care a ales sa nu se scufunde cu nava, asa cam cum cere traditia..
Dupa ce a fost recuperat a a fost dat in judecata pt nerespectarea ordinelor si protocoalelor navale. care impuneau un alt comportament in apele inamice..
Acuzarea l-a adus sa depuna marturie chiar pe capitanul submarinului japonez care il scufundase...
Sa mai zica cineva ca Istorai nu e ironica...Daca l-ar fi interceptat inainte sa livreza "marfa"...

 Bogdan R, on 23rd November 2009, 19:05, said:

O colectie in care au aparut o multime de carti bune pe vrea impuscatului.Era colectia mea preferata,alaturi de Enigma.

Mi-am mai adus aminte de una:Vulpile Desertului de Gordon Landsborough

 zuv, on 24th November 2009, 21:31, said:

Bun. Si ce ne poti spune despre ea, fara sa ne povestesti actiunea? Ce te-a impresionat, socat mirat, entuziasmat, scarbit?

 Prien, on 26th November 2009, 08:44, said:

E despre luptele din din Africa de Nord.M-a impresionat cartea,la vremea respectiva.De șocat,mirat,entuziasmat,scarbit nu m-a ... nimic.Rezumate nu fac.Cine e interesat,o ia si-o citeste.
Si exact pe aceeasi tema si cu actiunea in acelasi teatru de operatiuni,"Furtuna la Tobruk".

 zuv, on 26th November 2009, 20:10, said:

Vai ce rau esti. Da ti-am cerut eu asa ceva? Am povestit eu vre-o carte?
Pesemne ca ëu nu am inteles ca de fapt se doreste laudarea cu am citit nespe carti", deci""cadeti pe spate in fata mea.."
Sa o trec printre cele bifate de mine si cartea de telefon? Ma rog si vre-o 5 carti de chimie, din care am retinut ca H2O cu ochelar inseamna apa chioara,hi, hi..

 Prien, on 26th November 2009, 21:08, said:

Nu ma intereseaza ce-ai inteles tu.Intelegi ce vrei si ce poti.

 zuv, on 26th November 2009, 21:27, said:

Corect. Sper ca nu va suparati pe mine, daca va spun ca eu inteleg ca in afara de simpla enumerare a titlurilor sau de eventualul rezumat al unei carti dta nu poti emite nicio propozitie despre cele citite.
Da, sunt de acord ca asta nu e treaba mea. Si stiu ca ca sunt foarte multi in aceiasi situatie. Minoritatea o constituie cei care pot, hi, hi...(Aici am vrut sa fac o gluma, hi, hi, pt ca nu imi place sa folosesc smileurile)
Sper ca am raspuns in spiritul mesajului, fara nicio agresivitate si dorinta de a supara. (iarasi fara smileuri, din motivul sus arat).

 Prien, on 27th November 2009, 08:27, said:

Nu ma supar.Dupa cum am spus,nu ma intereseaza ce intelegi,fiecare e liber sa inteleaga ce vrea,cum fiecare e liber sa scrie ce vrea.Si nu ma intereseaza nici eventualele propozitii "emise" despre cartile citite,ci doar recomandarile de titluri.Daca respectivele titluri merita sau nu citite,daca au fost bune sau nu,hotarasc singur.Nu e obligatoriu ca o carte ce ti s-a parut buna tie sa mi se para la fel si mie.

On:"Luna la Omaha",autorul nu-l mai retin,despre debarcarea aliata in Normandia.

Citesc zilele astea ''Batalia pentru Guadalcanal'', carte scrisa de un militar, general de brigada Samuel B. Griffith. Am ajuns pe la jumatate, nu e ''Acolo unde se avanta vulturii'' ( apropo de un comentariu anterior),  are multe informatii, cifre (la finalul cartii cu harti ale frontului etc), dar la urma urmei autorul e militar. Nu lipseste total talentul literar, reiese cat de cumplita a fost inclestarea de pe acea insula din Pacific. De exemplu se descrie prima confruntare notabila dintre infanteria marina americana si un batalion al armatei nipone condus de un colonel (Ichiki se numeste) care a cam dat-o in bara, a condus prost atacul, a fost invins si si-a facut sepuku (sau hara-kiri cum spune autorul) in mod ceremonios. Generalul de brigada Vandegrift, comandantul american de pe insula, raporteaza socat superiorilor sai un fapt care va deveni banal in cursul razboiului din Pacific: japonezii nu concep ideea de a se preda, iar ranitii asteptau pana venea un sanitar american sa ii ajute si se sinucideau cu o grenada in mana, facandu-l bucati si pe acesta din urma. Cumplit.

 ctatar, on 29th November 2009, 13:28, said:

Daca iti va cadea in mana "De la Pearl Harbour la Hiroshima" pe care am "comentat-o" anterior o sa gasesti foarte multe descrieri ale acestor obiceiuri.
Si in reportajele de razboi o sa vezi familii intregi, cu copii de mana sau in brate, care se arunca in gol de pe stancii...
Marturiesc ca mi s-a taiat orice chef de a face misto...
Daca cineva crede ca aia erau imbecili fanatizati, sa mai mediteze la cuvinte ca onoare, mandrie, juramant, datorie fata de tara,...Unii le scriu cu litere mari si le aplica...

Am citit cartea pe care o amintiti cu multi ani in urma, am imprumutat-o de la biblioteca. O sa o caut la anticariate si o sa o recitesc.
Am vazut si revazut multe episoade din documentarul Battlefield de pe Discovery (batalia pentru iwo jima, cea pentru okinawa) si aveti dreptate in ceea ce spuneti. Nu am citit niciun autor nipon. Trebuie sa recunosc insa ca autorul cartii pe care o citesc acum e foarte obiectiv si e total lipsit de xenofobie si spirit revansard.

 ctatar, on 3rd December 2009, 00:16, said:

Inteleg perfect ca esti un om bine crescut si politicos. Dar folosind pers a II-a fara sa vrei imi amintesti de varsta mea.
Iar intre ce scrie in buletin si cum ma simt, adica la jumate, "ca la 20 de  ani....si fara bani" e o mare diferenta. Cel putin in capul meu ma mai simt tanar.
In plus imi plac tinerii care au ceva de spus, chiar daca ma contrazic. Ideea e sa o faca intr-un mod logic si decent.
Asa ca te rog frumos sa nu ma mai domnesti.

Edited by Prien, 03 December 2009 - 09:27.

Ok, am inteles si sunt de acord. Acum sa stii ca am si o usoara critica la o postare de mai sus. Ma refer la:
''Se vede ca nu mai am 14 ani ca atunci cand am citit-o prima data. Acum mi-a fost clar ca scriitorul a deschis robinetul si a scriiiiis.... Doar era platit la numar de caractere tipografice, asa ca a bagat la greu.
Toata e sarita bine de pe fix. Adica la un moment dat povestea devine absolut incredibila si prea putin reala, hi, hi...''.

Am avut o strangere de inima, pentru ca aceasta carte e intim legata de copilaria mea. A fost un mic rautacism la adresa lui Alistair MacLean. Totusi nu e Sandra Brown.
E drept, la varsta copilariei nu aveam de unde sa cunosc atatea lucruri despre WW2 ( de exemplu nimeni nu mi-a spus la scoala despre frontul de est, despre Stalingrad, Regele Mihai, maresalul Antonescu, Hitler sau Wehrmacht...bunicul meu, fost vanator de munte, participant la luptele de la cotul Donului, a fost cel care mi-a insuflat pasiunea pt istorie si in special pentru istoria WW). Sa revin. Cartea aceea, asa sarita de pe fix, poate sa seduca un copil si sa il determine sa doreasca sa afle cine erau Goring, Kesselring, Eisenhower, ce inseamna Alpenkorp, Operatiunea Overlord, MI6 sau Gestapo. Orice pretext e bun ca sa-i atragem pe cei mici la lectura, nu? De altfel in finalul postarii ai si spus ca o pastrezi pentru cineva drag tie. Eu inca nu am copii, dar atunci cand o sa am voi incerca sa ii fac sa iubeasca lectura. Te salut si iti doresc numai bine.