O poezie pe zi

URMUZ

Fabula

Cica niste cronicari
Duceau lipsa de salvari
Si-au rugat pe Rapaport
Sa le dea un pasaport.
Rapaport cel dragalas
Juca un carambolaj
Nestiind ca – Aristotel
Nu vazuse ostropel.
„Galileu! O, Galileu!“
Striga el atunci mereu –
„Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi“
Galileu scoate-o sinteza
Din redingota franceza,
Si exclama: „Sarafoff,
Serveste-te de cartof!“

Morala
Pelicanul sau babita.

me_raul, on Jul 3 2007, 15:36, said:

Erată.

Nichita Stănescu
--------------------------------------------------------------------------------
Ce bine că ești

E o întâmplare a ființei mele
și atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niște dălți ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt și mult mai curând.

Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că ești, a-ntâmplării că sunt.


pot sa fac si dedicatie?

Sarut

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...
  

de Romeo Morari

George Bacovia

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau și azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-știu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Și dânșii n-or mai fi priviți
De nici un trecător...

Biografie
Lucian Blaga

Unde și când m-am ivit în lumină nu știu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi și isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperișele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiași vetre
fac schimb de taine cu strămoșii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveștile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea și luna.
Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat și mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.

Mircea Cărtărescu
Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești singur nu poți să scapi de singurătate.
când ești nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în brațe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toți plecați.
când ești la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândește-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aș mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ține cu mine.

înțelege-mă, iubește-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversație,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai știm că sexul e o junglă.
să ne atașăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primește dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești la pamânt nici o femeie nu te cunoaște.

Psalm ( G. Bacovia)

Iubito, cu fata de mort,
Fecioara uitata in turn,
Plangand in balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
In visul meu te port.

Iubito, cu fata de mort,
Mireasa pe tron,
Cu grai monoton
In visul meu te port.

Iubito, cu fata de mort,
De geniu trasnita,
De-a pururi monotona,
Goala madona,
De crini prafuita -
In visul meu te port...

Edited by rox, 04 July 2007 - 17:49.

BLESTEM  
       de  NIKOLAI HRISTOZOV

Nu-ntoarce spatele  nici unui “te iubesc”,
tacerea,ochii,glasul de-l sopteste,
el bate tot pustiul omenesc
si din ranita raza izvoraste.

Oricare “te iubesc” e-o adiere,
iar daca ea nicicum nu te-o atinge,
si-o frange universul de durere
si-n cer jignite stele s-or stinge.

Ca sa-l asculti,tu bine auzul sa-ti dezlegi,
sa prinzi din zbor cu simturile toate
ratacitorul semn al daruirii-ntregi...
Dar daca prin simtire ecoul nu strabate?

Opreste-te din nou,prelung sa te priveasca-
nu trece mai departe—-a ochilor lumina,
cu darnicie-ntruna ea minte sa te tina
si chipul tau in vise apoi sa-l daltuiasca.

Curg bale inimii-mi la pupa,
Sătulă-i de mahorcă ea:
O tot împroașcă ei cu supă,
Curg bale inimii-mi la pupa:
Cu deocheate glume trupa
În râs mereu o ține-așa,
Curg bale inimii-mi la pupa,
Sătulă-i de mahorcă ea!

De itifalice, piupiesce
Insulte rău s-a depravat!
La cârmă ei pictează fresce
Prea itifalice, piupiesce.
O, voi, abracadabrantesce
Talazuri, luați-o la spălat:
De itifalice, piupiesce
Insulte rău s-a depravat !

Ce fi-va, inimă furată,
Când n-oi avea deloc tabac?
Ei tacturi bahice-au să bată,
Când vor toca tabacu-odată:
O, inima de-o să mi-o scoată,
Am să tresar eu din stomac :
Ce fi-va, inimă furată,
Când n-or avea deloc tabac?


----------------------------------------
Inimă de paiață - Arthur Rimbaud

ITI CAUT MANA
    de Anastas Stoianov

Iti caut mana,peste tot o stiu.
Sa-ti intalnesc privirea cum sa fac?

Stiu,
e greu in cant sa te descriu,
dar si mai greu imi este daca tac.

Trudesc intre plugari si muncitori,
merg intre ei chiar daca-as trage-n sleau.

Stiu,
mi-e greu cu tine-n rand sa zbor,
dar si mai greu imi e in loc sa stau.

Cum sa iubesc m-ai invatat,firesc,
sa-nvat ce-i ura,singur am sa starui.

Stiu,
e greu viata sa-ti fagaduiesc,
dar si mai greu imi e sa nu ti-o darui.

"La geam privesc,e soare!
  Si cugetul cantarii mele moare.
  Se`nvarte`n jurul meu o zare
  Prin ea trecand si pasari calatoare.
  Acel astru luminos zambeste
  Lumina sufletului drauieste,
  Iar eu stau si il privesc
  Mai mult de`atat nu imi doresc.
  Surasul si melancolia,
  Iubirea,viata,nemurirea
  Dispar soptind in departare :
  >>Copila,tu visezi incantatoare!<<"

Black-Spirit, on Jul 4 2007, 22:25, said:

bine si nu ne spui si noua autorul?

pretty_woman, on Jul 5 2007, 01:02, said:

e musai?

poezia de azi

(Lucian Blaga) Izvorul nopții

Frumoaso,
ți-s ochii-așa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
și peste munți și peste seșuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Așa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Black-Spirit, on Jul 4 2007, 23:04, said:

nu este "musai" doar daca ai buna placere sa-mi spui si mie.

si acum poezia mea de azi:


Ion Minulescu   Celei care minte

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci -
Tot flori însângerate -
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopții...
E ora când amanții,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș părul,
Înfinge-ți în priviri Minciuna
Și-n caldul buzei Adevărul
Și spune-mi:
Dintre câți avură norocul să te aibă-așa
Câți au murit
Și câți blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...

Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ți cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alții,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Și nu-ți cer patima nebună și fără de sfârșit,
Nu-ți cer
Nimic din ce poetul palid
Cerșește-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poți o clipă
Din șirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împletești cununa de laur verde
Și în priviri
Să-mi împietrești pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Și-așa tăcuți -
Ca două umbre, trântiți pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Și mâine s-o sfârșim în zori!

Edited by pretty_woman, 05 July 2007 - 11:18.

Poezie frumoasa

Inainte ca ceasul sa fi fost inventat,
Oamenii traiau mai mult (a se citii mai bine).
Traiau de la rasaritul  pana al apusul soarelui.
- Esti doar un nostalgic nebun copile,
E ceasul trei, si-ar trebui sa dormi, straine!
- Nu, voi dormi la rasarit!

pretty_woman, on Jul 5 2007, 12:12, said:

poate  e compozitie proprie

Annny, on Jul 5 2007, 10:13, said:

posibil...asa mai am si eu compozitii proprii..dar ar putea sa ne spuna macar "autor necunoscut"..eu sunt obsedata dupa poezii..

Edited by pretty_woman, 05 July 2007 - 11:21.