O poezie pe zi

Versuri "Ada Milea - Greierele si furnica"


Surioară, am, am venit să-mi dai și mie
Pân' la primavară
N-am, un graunte, ai o mie
Pân' la primavara
N-am, n-am, n-am
Da' toata lumea știe pan' la primavară
Pân' la primavară
N-am, n-am, n-am!!!

Asta vara ce-ai făcut?
Asta vara ce-ai făcut?
Asta vara ce-ai făcut, am...
Asta vara ce-ai făcut, am...
Am cântat...
Acuma' joacă!
Mi-e foame c-aș juca
Joacă!
Nu mă enerva.
Joacă!
Nu mă enerva.
Joacă!
Nu mă enerva
Că-s nervos, îmi dai ori...
Aaaaaaaaaa!!
Și agățând vioara-n grindă
Greieru-nșfăcă furnica
Și-a bătut-o zdravan, vere,
Apoi s-a oprit,
Tăcere...
Amândoi stăteau ca muți
Ei, acuma mă-mprumuti? Surioară?
Cu plăcere!!!

Edited by naughtydream01, 19 June 2007 - 14:51.

(poate au mai fost randurile astea - caz in care merita repostate, chiar daca sunt mai cunoscute)


Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei,urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii,acele emotii care fac ochii sa
straluceasca,oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din ei el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti,infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, insala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Cine moare - Pablo Neruda

Pleoapa cu dinți, cu lacrima mânjită,
sare cazută în bucate,
dovada că nu pot trăi numai acum
sunt amintirile mele, toate ...

Dovada că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul
neinventaților regi.

Râsu' plânsu' - Nichita Stănescu

Edited by sexterminator, 22 June 2007 - 19:55.

Annabel Lee
de Edgar Allan Poe

De mulți și mulți ani trecuți în stihii
Lîngă mare, într-un regat
Trăia o copilă ce poate-o veți ști,
Cu numele Annabel Lee;
Ce n-avea în gînd decît a-i fi dat
S-o iubesc, să mă poată iubi.

Eram un copil, copilă și ea
Lîngă mare, într-un regat;
Dar iubirea mai mult ca iubire era
Pentru mine și Annabel Lee -
Chiar serafii din ceruri în zbor aripat
Ne-ar fi putut pizmui.

Și poate de-aceea în vremi de-altădat'
Lîngă mare, într-un regat
Din nouri un vînt s-a pornit, înghețînd
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Și rudele-i nobile s-au arătat
Să mi-o ia, să o ducă de-aci,
S-o închidă-n sepulcrul cel întunecat
Lîngă mare, într-un regat.

Îngerii n-au fost ferice nicicînd
Ca noi, pizmuindu-ne vii -
Da! Și de-aceea (cum toți par a ști
Lîngă mare, într-un regat)
Vîntul din noaptea cu nouri porni înghețînd,
ucigîndu-mi pe Annabel Lee.

Dar iubirea mai mult ca iubire era
Pentru noi, mai mult cît ar ști
Alții mai vîrstnici și mai învățați -
Și nici îngerii-n ceruri de sus aripați
Și nici demonii jos sub a mării stihii
Sufletul nu-mi vor desprinde vreodat'
De-al frumoasei Annabel Lee.

Fiindcă luna nu pasă fără-n vise să-mi țeasă
Pe frumoasa mea Annabel Lee,
Și nici stele se-aprind fără ochii sclipind
Ai frumoasei Annabel Lee.
Astfel oricît de lungă noaptea stau lîngă
Draga mea - draga mea - viața-mi, mireasă,
în sepulcrul de lîngă al mărilor grind,
în mormîntul la marea vuind.

Poveste sentimentala
Nichita Stănescu

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte și înapoi,
și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut
structura materiei, de la-nceput.

Edited by vesperala, 23 June 2007 - 20:44.

Poema chiuvetei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mircea Cărtărescu




într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie
se confesă mușamalei și borcanului de muștar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta își mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine și moara dâmbovița
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice și sunt pline de becuri
te risipești punându-ți auriul pe acoperișuri
și paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el
vasele cu resturi de conservă de pește
te-au și îndrăgit.
vino, și ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
și noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
așa că într-un târziu chiuveta începu să-și pună întrebări cu privire la sensul existenței și obiectivitatea ei
și într-un foarte târziu îi făcu o propunere mușamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari
și tot ce a fost mi se pare un vis.







:)

Floare-naltă, floare neagră
Nu ți-am spus fă, că-mi ești dragă?
C-o să fur din cer cinci stele
Să-ți fac salbă și mărgele
Si mă lăudam că eu
Il caftesc pă Dumnezeu
De s-o pune-n drumul meu ?
Nu-mi spuneai tu, știu, ca azi,
Când săream peste-un pârleaz
Că de drag ce îți sunt eu
O să mori de gâtul meu ?
Si-a venit un ...barbugiu,
Of, un fante de gagiu
Din obor sau mai de sus
Te-a chemat și tu... te-ai dus !
Si-ncă n-ar fi fost nimic
Dacă nu mi-ai fi manglit
Punga mea cu bani fișic
Stăteam noaptea amândoi
Bibilică, bibiloi…
Ningea luna peste noi
Boarfo, nu ți-a fost șucar
Să bagi mâna-n buzunar
Cum putut-ai să te-nduri
Să mă-nșeli și să mă furi,
C-am spoit un an tingiri
Pe la fețele subțiri
Si-am trăit prin mahala
Doar cu praz și ciulama
Ca să-ți cumpăr țâe, țâe
Rochie de cununie
Să-îi fac degetu-nflorat
C-o piatră de matostat
Si tu, uite cum te țâi
De cuvântul ăl dintâi,
Bine dragă, îți mersi !
Să mă-nșele o...lălâie !
Da’ și eu fusei tămâie,
Că puteam și eu încai
Să fiu craiul ăl mai crai
Si să huzuresc ca-n rai !
Da’ acu am rămas bleg,
Amărât și plin de jeg
Ca nărozii ăi mai mari
Nici gagică, nici...biștari !
(Miron Radu Paraschivescu- "Cantice tiganesti)

Flori de mac - LUCIAN BLAGA

În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-și-o neînțeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.

Aș vrea să vă cuprind,
că, nu știu cum, petalele ce le purtați
îmi par urzite
din spuma roșie
a unui cald și-nflăcărat amurg de vară.

Aș vrea să vă culeg în brațe
feciorelnicul avant,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Și-as vrea să vă strivesc,
că sunteți roșii, roșii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinșii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
și pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.

Edited by Alta_, 23 June 2007 - 22:10.

Ulciorul - Omar Khayam

Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentr-un vin si pentru tine
Mai am in san trei pungi cu aur
Ramai sa ne-alungam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta
Din taina unui trup de fata
L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau

Inmiresmeaza-te frumoaso
Ca pe-un altar de mirodenii
Cand zarea-i plina de albastru
Cand lumea-i plina de vedenii
Si-atat cat darurile noastre
Mai au pe margini bucurii
Caci maine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii

Ca maine-om putrezi-n morminte
Uitati nepomeniti de nimeni
Caci maine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime
Si trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețeste seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El un om singur.

Necuvintele - Nichita Stănescu

DECOR


George Bacovia


Copacii albi, copacii negrii
Stau goi in parcul solitar:
Decor de doliu, funerar...
Copacii albi, copacii negrii.

In parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
O pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre.

In parc fantomele apar...

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negrii;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
In parc ninsoarea cade iar...

 ASPENS_3.JPG   450.1K   26 downloads

Edited by vesperala, 24 June 2007 - 09:22.

Tablou de iarna
de George Bacovia

Ninge grozav pe camp la abator

Si sange cald se scurge pe canal;

Plina-i zapada de sange animal -

Și ninge mereu pe un trist patinoar...


E albul aprins de sange-nchegat,

Si corbii se plimba prin sange... si sug;

Dar ceasu-i tarziu... in zari corbii fug

Pe camp, la abator, s-a innoptat.


Ninge mereu in zarea-nnoptată...

Si-acum cand geamuri triste se aprind

Spre abator vin lupii licărind.

- Iubito, sunt eu la ușa înghețată.

DACA..

Dacă ești calm, cînd toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi și ei cumva;
De știi s-aștepți, dar fără tevatură;  
De nu dezminți minciuni mințind, ci drept;  
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Și nici prea bun nu pari, nici prea-nțelept;

Dacă visezi - dar nu-ți faci visul astru;
De poți să speri - dar nu-ți faci jindul țel;
De-ntîmpini și Triumful și Dezastrul  
Mereu senin și în același fel;  
Dacă suporți să-ți vezi vorba sucită
De șarlatan, ce-ți spurcă al tău rost;
De poți ca munca vieții, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăznești agonisita-ți toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Și, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată  
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;  
De știi, cu nerv, cu inimă, cu vînă,  
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,  
Și stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă  
Decît Voința ce le ține sus;

Dacă-ntre Regi ți-e firea neschimbată  
Ca și-n Mulțime - nu străin de ea;  
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toți de-ți pasă, dar de nimeni prea;  
Dacă ți-e dat, prin clipa zdrobitoare,  
Să treci și s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare  
și, mai mult, fiul meu: atunci - ești Om!  

(Rudyard Kipling- traducerea lui D. Dutescu)

si pt. anglofoni varianta in inglish

IF...

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master;  
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Îngroparea mortului
T.S. Eliot

Aprilie este cea mai crudă lună, născînd
Liliac din pămîntul sterp, amestecînd
Amintire și dorință, învolburînd
Amorțite rădăcini cu ploaia de primăvară.
Iarna ne-a ținut de cald, acoperind
Pămîntul cu a uitării zăpadă, hrănind
O mică viață cu uscații tuberculi.
Vara ne-a surprins, venind înspre Starnbergersse
Cu o rafală de ploaie; ne-am oprit la coloane,
Și am mers mai departe în soare, pînă la Hofgarten,
Și am băut cafea, și am discutat timp de o oră.
"Nu sînt de fel rusoaică, provin din Lituania, adevărată germancă
Iar cînd eram copii, și stăteam la arhiduce,
La vărul meu, m-a scos cu sania,
Și mi-era teamă. Spuse el: Maria,
Maria, ține-te bine. Și am coborît.
În munți, acolo te simți liber.
Citesc, mare parte a nopții, iar iarna merg spre sud"
(...)

Le dernier poeme
(Robert Desnos)

J'ai revé tellement fort de toi,
J'ai tellement marché, tellement parlé,
Tellement aimé ton ombre,
Qu'il ne me reste plus rien de toi,
Il me reste d'etre l'ombre parmi les ombres
D'etre cent fois plus ombre que l'ombre
D'etre l'ombre qui viendra et reviendra
dans ta vie ensoleillée.

[Ultimul poem

Atât de puternic a fost visul meu despre tine
atât de mult drum am făcut înspre
și atât de mult am vorbit despre
tine
încât te-ai risipit , nimic din tine
nu mi-a mai rămas...
Mi-a rămas să fiu chiar umbra printre umbre
să fiu  de  o sută de ori mai umbră decât umbra
să fiu umbra care vine și revine
în viața ta însorită]
scuze pentru traducerea neîndemânatică

Edited by vesperala, 25 June 2007 - 21:04.

Vineri, on Jun 10 2007, 22:07, said:

eu zic sa mai citesti din literatura romana...poate-poate asa nu ne mai incanti cu asemenea aberatii...
si acum o poezie:

Mircea Cărtărescu  Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești singur nu poți să scapi de singurătate.
când ești nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în brațe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toți plecați.
când ești la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândește-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aș mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ține cu mine.

înțelege-mă, iubește-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversație,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai știm că sexul e o junglă.
să ne atașăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primește dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești la pamânt nici o femeie nu te cunoaște.

Edited by pretty_woman, 25 June 2007 - 23:01.

eu zic sa citesti regulamentu la forumu asta. poate-poate asa no sa ne m-ai incinti cu asemenea oftopicuri. peace, man!


edit si io: hai, ca pun si eu una

linba noastra

linba noastrai o comoara
in adincuri infundata
un sirag de piatra rara
pe mosie re-varsata

linba noastrai foc ce arde
intrun neam ce fara veste
sa trezit din somn de moarte
ca viteazu din poveste

linba noastrai numai cintec
doina dorurilor noastre
roi de fulgere ce spintec
nouri negrii, zari albastre

linba noastrai graiu piini
cind de vint se misca vara
in rostirea ei batrini
cu sudori sfintitau tara.

s.a.md.

Edited by Vineri, 25 June 2007 - 23:14.

Vineri, on Jun 26 2007, 00:00, said:

săraca.... de biata limbă română zic... n-avea nici o vină...măcar poezia ei merita mai mult


Limba noastră
de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le 'nșirate, -
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.