O poezie pe zi
Last Updated: May 21 2023 08:33, Started by
vesperala
, Jun 03 2007 16:29
·
37

#2863
Posted 07 December 2022 - 16:57

Scriu despre
Scriu despre lucruri care nu există Fără-ndoială scriu din întâmplare Despre o clipă pur întâmplătoare Moartă de mult dar care mai insistă Să facă plajă la o lumânare De ceară roz ca urmele pe pistă Pe unde trece flacăra cea tristă Dintr-un surâs sau chiar o sărutare A ploilor pe geamul de zăpadă Cercând cu grijă un desen ingenuu Ce nicidecum nu poate să ne vadă Călătorind peste câmpii cu trenul Sau când mai intră un vapor în radă Blând atingând cu palele Edenul. Bujor Voinea |
#2864
Posted 07 December 2022 - 21:35

Lucian Blaga
Încheiere Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte. Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ. E în apă. E în vânt. Sau mai departe. Cu foaia această închid porţile şi trag cheile. Sunt undeva jos sau undeva sus. Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te: taina trăită unde s-a dus? Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt? De la basmul sângelui spus întoarce-ţi sufletul către perete şi lacrima către apus. |
#2865
Posted 11 December 2022 - 08:28

Poemul basmului de ceață
A fost odată ca niciodată o lume ce nu-i pasă prefăcându-se oarbă orbind cu șoapte de ceață în iaduri scufundată si cerșetori la a raiului poartă de Petru Daniel Văcăreanu |
#2866
Posted 13 December 2022 - 18:10

Spațiul abstract
Spațiul abstract al unei ploi sticloase Mă bate simplu cu un fel de gând În care schimb reflexele pe rând Cu întrebări de-a dreptul curioase. Mă răscolesc doar picurii mai fini Întorși din drum și răsuciți în ceață, Pentru că simt că Pronia mă-nvață Că cei ce-s oameni sunt mereu puțini. Fac uneori mișcări accidentale De parcă vreau din mers să mă strecor, Să merg cu chibzuință pe covor, Covorul vieții, proaspăt, de petale. Și totuși din abstractul dens și straniu Ploaia răzbate și mă trage drept În partea unde plouă mai deștept Și mă privesc doi ochi ca de uraniu. (Bujor Voinea, Paradoxuri, Ed. Semne, 2014) |
#2867
Posted 22 December 2022 - 08:23

Lumina
”Dacă vrei neapărat să scrii în lumină, scormonește un tunel în cele șapte vieți ale tale, pînă-ai să vezi la capăt ceva ca un ochi de aur. Nici nu mai e nevoie să ieși” Nina Cassian |
#2868
Posted 26 December 2022 - 08:52

De sărbătoare
Pe lespezi albe intru-n catedrală Să văd cum cercuri clare se rotesc Sub cheia bolții cu o stea ovală De unde ninge timpul îngeresc. Se fac doi pași de piatră sunătoare Ca de cristal lovită în deșert Și rog cu mintea să mai fiu în stare Să mă topesc în mine și să iert. Un prunc străluce pe un braț de rază De parcă-și trece liniștea zâmbind Făcând să-mi fie inimii de pază Și eu să murmur luminat colind. Bujor Voinea |
#2869
Posted 05 January 2023 - 03:55

A cincea elegie a Detectivului Arthur
E.Brumaru Ieșisem din cinematograful acela de la periferie unde rulase-un film mut, Ținându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian... Și când ne-am oprit în mijlocul străzii și m-ai întrebat, visătoare, ce am, Uitându-ne țintă unul la altul, deodată, ne-am recunoscut! Eram (Dumnezeule!) domnul ce tocmai coborâse din vechea cabrioletă, Cu fracul boțit și jobenul sub braț, venit ca să fure spre seară, Motanul familiei și tu erai, sigur, naiva subretă Ce-l vede și țipă, și el o împușcă-ntre sânii bombați, și-apoi o iubește-n cămară... Și-atunci ne-am dat drumul la mâini și-amândoi, pe trotuare, Am luat-o la fugă cuprinși de-o teribilă panică Și-n urmă, deasupra grilajelor, cărnoase și necruțătoare, Plante gigante creșteau, ca să ne tragă-napoi, în Grădina Botanică!! |
#2870
Posted 06 January 2023 - 09:46

Speranța e ceva cu pene
Speranța e ceva cu pene Care-își face cuib în inima-încercată Și care cântă-o melodie nerostind cuvinte, Fără-a conteni vreodată. Glasu-i e dulce-n vreme de furtună – Și cumplite-ar trebui să fie-acele uragane În stare s-alunge micuța pasăre, Care alină atâtea ființe umane. Am auzit-o-n cele mai înfrigurate locuri, Pe cele mai învolburate mări – Dar niciodată când m-am aflat la ananghie Nu mi-a pretins nici mulțumiri, nici dări. de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte |
#2871
Posted 12 January 2023 - 19:48

Daca.....
Daca stiam.... Daca stiai..... Sa fiu al tau, sa fii a mea. Aveam si noi un colt de rai. Si-n cerul noptii cate-o stea. * Dar, n-am stiut....... Dar, n-ai stiut... Si maine ne-om intoarce-n lut. de Ioan Sabin Pop Edited by SimonaPascu, 12 January 2023 - 19:50. |
#2872
Posted 14 January 2023 - 08:23

Am să încep
Am să încep cu un popă Care avea un câine, El pe câine l-a iubit, ș. a. m. d., prost este că iubitul câine a murit, copitele cailor bat nemulțumite, vântul răspândește acest zvon trist, ochii trecătorilor nu spun nimic. Or fi și ei cai? Erau blocuri în centru pentru cai. Câinele a rămas un animal de provincie. Ați văzut câine în parlament? Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram, Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc., Acum domnim între o zi și-o noapte, Nu te-am zărit în țara vieții, erai? Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte. Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea. Nu am fost niciodată suficient de singur. Paznic al depărtărilor, asta voi fi. Mormântul unei fete tinere, Un idiot cântă alături, în surdină. Eu cred că numai orbii au șansa să zboare. de Boris Marian Mehr |
#2873
Posted 14 January 2023 - 14:39

Bucureștiul
Cele mai mari iubiri și inspirate Le-am petrecut la Universitate, La ceas și la havuz, dar mai ales Pe-o bancă liniștit și recules. Văd fete line și băieți de treabă Cărând cu grijă cărțile în roabă, Dar mai ales privirile absente Pline de sens si chiar de sentimente. Intru visând incendiar mai des cu Un tip la Librăria Eminescu, De care dau aproape din greșeală, Având în mână o iubire goală. Arhitectura sigur că există În lumea asta mistică și tristă Cu sălile ei largi și necesare, Aceleași ca iubirile la mare. Îmi place mult Pasajul să-l străbat Spre Colțea, dacă sunt nevinovat, Și merg pe jos ca flacăra iubirii Spre Sfântul Gheorghe, punct, Piața Unirii. De-acolo nu mai merg așa de mult Așa că pot să tac și să ascult Cum sare apa și să mai respir Intrând pe bulevardul Cantemir. Bujor Voinea Din „Artefacte” Edited by BbVv, 14 January 2023 - 14:47. |
|
#2874
Posted 26 January 2023 - 08:35

Amintindu-mi
Un arc de întuneric aplec atunci când las fruntea să-mi cadă sub culori și uneori îmi pare că-i numai un răgaz și că se rupe timpul îmi pare alteori. Pietrificat, auzul în romburi și ovale ferigă e în stratul de grafit. Un fierăstrău cu dinți de lucie răcoare se-afundă-n trunchiul lui necontenit. Mișcarea rece, sacadată e dinainte înapoi, cu dinți de fierăstrău mușcând se-arată, reci, amintirile din noi. Un arc de întuneric aplec câteodată și o durere rece mă face să-l dezdoi. de Nichita Stănescu |
#2875
Posted 26 January 2023 - 12:40

Frică
De viscol frică mi-a fost vara asta Și de căldură mare m-am temut De un război pierdut de la-nceput Și că-mi trosnește umărul și coasta Mi-a fost să nu văd timpul petrecut Într-un pian cu corzile întinse Și dintr-o dată s-a răcit și ninse Peste Siret și chiar și peste Prut De rău ce mi-este scot un țipăt lung Iau un pistol, o armă, o părere De rău că nimeni adormind nu cere Să-i fac o roată oarecum la strung Cu care fâlfâind să defileze Pe tancuri verzi, kaki sau și mai viu Să se ridice noaptea din scriu Și să surâdă blând și să fumeze De viscol frică să nu-nțepenesc Tot frică mi-e făcând un semn de taină Mă-nchei cu grijă tremurând la haină Și mă ridic în slavă și ceresc. Bujor Voinea |
#2876
Posted 12 February 2023 - 09:46

Sincopă voluntară Mă izbăvesc, te izbăvești, Din timpul nostru pe planetă, Eu nu mai pot, tu nu mai vrei Și nu e loc de vreo anchetă. Doar doi străini, doi riverani, Am dezlegat brusc câinii iernii, S-alerge nopțile spre zi, Ogari de crivăț spre vecernii. Cât de străini, cât de opaci Și ce iubire se prăvale, Noi doi copii tot mai săraci, Orbiți de ger, lipsiți de cale. Tu nu mai vrei, eu nu mai pot, E vremea marilor exoduri, Nu mai există antidot, Sincopelor migrând spre corduri. Și te-am iubit, și m-ai iubit, Cu florile de măr pe frunte, Eu Prometeu de rangul doi, Iubirea mea cu amănunte. de Augustin Jianu |
#2877
Posted 11 May 2023 - 02:24

Blake - Jorge Luis Borges
Unde-o fi trandafirul care-n mâna ta împarte din belșug, fără să știe, tainicele-i daruri? Nu de culoare-i vorba, fiindcă floarea-i oarbă, nici de mireasma cu bun miros ce nu dispare, nici de greutatea unei petale. Toate acestea sunt doar ecouri palide, pierdute. Adevăratul trandafir e undeva departe. Poate fi un stâlp sau o bătălie sau un firmament de îngeri sau o lume nesfârșită, tainică și necesară, sau o planetă de argint pe un alt cer sau un teribil arhetip ce nu apare în chip de trandafir. traducere A ionescu |
#2878
Posted 12 May 2023 - 08:46

Vara așteaptă
Vara așteaptă pe un coif de aur Sămânța sfâtă-n spic să se prefacă Și râul arc să-mprăștie lumină Din solzii unor pești aproape stranii Așteptă paiul holde să reverse Pe lângă turnuri de cetăți acide Unde călugări încă dormitează În fața unei rugăciuni aproape vide De rostul vremii nimeni nu rostește Un cuvințel măcar căzut din turlă Pe când un lup rănit își linge rana Și a speranță nobilă mai urlă Voi unde credeți că plecați nu pare Direcție pe iarba nezvântată Așa că stărui să privesc departe Când noaptea de lumină se arată Acolo unde n-a fost niciodată. Bujor Voinea Edited by BbVv, 12 May 2023 - 08:50. |
#2879
Posted 21 May 2023 - 08:33

Amintire
de Lucian Blaga Unde ești astăzi nu știu. Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră. Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci. Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ privirile tale erau albastre și-nalte de tot. Zvon legendar se ridică din brazi. Ochi atotințelegător era iezerul sfânt. În mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Din gene, ape moarte mi se preling. Ar trebui să tai iarba, ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut. Cu coasa tăgăduirei pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. |
|
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users