Neurochirurgie minim invazivă
"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv. Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice. www.neurohope.ro |
O poezie pe zi
Last Updated: Apr 02 2024 23:31, Started by
vesperala
, Jun 03 2007 16:29
·
37
#2809
Posted 04 May 2022 - 07:48
Copacii nu poartă măști,
Ne dăruiesc roada, firești Florile ne desfată privirea Nu ne mint, nu vor nemurirea. Păsările ne cântă în dimineață Nu ne cer aplauze, frigul ne dezgheață Cerul ne trimite lumină Mângâindu-ne în raza-I divină. Nu ne cere preț și nici socoteală, Suntem copii lui, ne este mamă. Dumnezeu ne iubește și ne iartă, De suntem vii sau suflet de piatră. Oamenii din ce os îs construiți Într-o mie de măști zidiți... În inimă plânge, cu o mască zâmbește Îți întinde mâna, cu o mască te urăște. M-aș face frate cu pădurea Să fug de masca ca securea. M-aș face o pasăre fără de ură Să ardem măștile care ne sugruma Duelul măștilor de Tamara Tomiris Gorincioi |
#2810
Posted 27 May 2022 - 08:16
mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă de cei ce mângâie fața ascunsă a lunii cu degete albe acolo unde piatra lipește afiș pe singurătatea cât o boltă albastră întreaga suflare se-ascunde în carcasa neagră a unei viori biciuită de ploi închis bilete epuizate înghițite de veacul vopsit spune o doamnă din spatele geamului mic mestecându-și suflarea de iarbă proscrisă urbanul dispare între o notă și alta acută cât resemnarea celor atinși de alămuri moartea devine nostalgică anume stare de grație ca propria-i farsă din pustiul urban de Viorica Iliescu |
#2811
Posted 01 June 2022 - 06:37
Dimineață marină
O dungă roșie-n zări se iscase și plopii, trezindu-se brusc, dinadins cu umbrele lor melodioase umerii încă dormind, mi i-au atins. Mă ridicam din somn ca din mare, scuturându-mi șuvițele căzute pe frunte, visele, sprâncenele cristalizate de sare, abisele. Va fi o dimineață neobișnuit de lungă, urcând un soare neobișnuit. Adânc, lumina-n ape o să-mpungă: din ochii noștri se va-ntoarce înmiit! Mă ridicam, scuturându-mi lin undele. Apele se retrăgeau tăcute, geloase. Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele cu umbrele lor melodioase. Nichita Stănescu |
#2812
Posted 19 June 2022 - 08:47
Intact
să scriu acum despre ce se vinde și despre ce ar face să se miște ceva sub toată avalanșa de plastic sub care sunteți îngropați ar fi o minciună să încerc să înțep măcar un nerv mi-ar trebui un ac lung de ură și nu-l am să pornesc micii păianjeni ai dramei să fabrice noi pânze de teribilism și spaimă ar fi inutil și nu mai e loc pentru asta m-am înconjurat de beatitudine sunt într-o transă de serenitate stați departe stați departe e o graniță minată în jurul minții mele o aură magică o plasă electrificată de dragoste n-ai să treci n-am să te las sunt singură pentru o vreme e un loc în timp unde aș vrea să mă întorc să am părul negru lung răvășit și o inimă intactă de Alexandra Negru |
#2813
Posted 26 June 2022 - 16:07
Cărțile citite
Cărțile citite se văd pe fundul ochiului Pietre transparente prin care plutesc idei Și profile de aripă frântă De îngeri aproape femei Hieroglife săpate pe ziduri în smalț Comunică farmecul vederii înalte Când valul mării începe să salte Și eu fără grijă puțin mă înalț În calota polară se-aprinde o stea Și bate sticlind într-o rază plecată Foarte departe și foarte curată Și fără de voie în voie stătea Dacă lumina zeilor este fictivă deci falsă Degeaba cuprinsul e necuprins Și degeaba lumea înoată prin semne Căutând printre stele un ins Victorios dar aproape învins. Bujor Voinea |
#2814
Posted 27 June 2022 - 00:16
Numele pisicilor [The naming of cats]
T.S.Eliot Să dai nume pisicii e o treabă spinoasă Nu-i ceva ce te joci în concediu când eşti; Poate crezi c-a mea minte e plecată de-acasă Dacă-ţi spun că pisica cu TREI NUME O CREŞTI. Cel dintâi e un nume folosit zi de zi Precum Petru, Augustus, Alonzo sau James Ori ca Victor sau George sau Bill, ce o fi Toate sunt de bun-simţ în acest univers. Sunt şi altfel de nume, ce mai dulci vor părea Pentru domni, pentru doamne, după caz precum vezi Cum sunt Platon, Admetus sau Electra cea rea Dar şi ele-s banale dacă le cercetezi. Dar pisica mai are şi un nume al ei Un nume specific şi mult mai concret De-aia coada-i stă dreaptă când merge pe-alei Şi zburleşte mustaţa şi se plimbă şiret. Eu astfel de nume pot să-ţi dau cu duiumul Munkustrap, Quaxo sau Coricopat Bombalurina, Jellylorum sau vreunul Ce doar o pisică pentru sine l-a luat. Dar mai este un nume, mai presus decât toate E un nume pe care tu în veci nu-l ghiceşti; Cercetează cât vrei, a-l afla nu se poate Doar PISICA-L CUNOAŞTE, şi nu poţi s-o clinteşti. Când priveşti o pisică meditând liniştită Îţi spun eu ce o face tăcută să stea: Mintea ei contemplează profund absorbită Acel nume, acel nume, ce îl ştie doar ea: Inefabil, efabil, complicat cât se poate Enigmatic, profund şi mai bun decât toate. traducere O.Cocos |
#2815
Posted 27 June 2022 - 07:47
Radiografia clipei Se nasc peste noapte imperii de zgură, Bat clopote triste, se minte, se fură, Se cântă Osana, curg râuri de ceară, E moarte-n cetate, Hristos e afară... Odăjdii-aurite si inimi murdare Ard jertfe betege pe-ncinse altare, Speranțe deșarte în albe-oseminte, Râd dracii în barbă sub măștile,, sfinte". Trăim o beție... e vremea din urmă... Păstori cu simbrie se-nfruptă din turmă, Mai marii-n calești își vântură nudul... Se leapădă Nordul de teamă, iar Sudul Se vinde pe-o ciorbă de linte, roșcată, Nimic nu mai este cum fost-a odată... Tâlharii fac legea si sceptrul îl poartă, Păcatu-nflorește la rangul de artă, Triumfă cel tare, dreptatea-i în lanțuri, Bețivii planetei duc lipsă de șanțuri; Imperii de zgură se nasc, anarhiste... Planeta-i ruină... bat clopote triste... Se cântă Osana, curg râuri de ceară, E boală în suflet... Hristos e afară... de Nicu Gavrilovici |
#2816
Posted 28 June 2022 - 17:30
Vitrina
Vitrina cu romane de demult Încă mai are un neon aprins Așa încât se poate sta de vorbă Cu poza unei fete legendare Aproape de bordura îngrijită La care coaja unui pom stingher Pare că doarme lângă un hingher Citind o carte nemaipomenită Despre femeia cu breton mulat Pe fruntea albă și strălucitoare Privind cu sete stelele ușoare Ca pe ceva complet adevărat Vitrina cu romane de demult Nestins iubită de ceva din mine Mă părăsește ziua și revine Întru ceva de care mai ascult Cu fruntea rezemată de vitrine. Bujor Voinea |
#2817
Posted 30 June 2022 - 22:03
Eu Nimeni sunt! Tu cine ești? Se știe?
Ori poate Nimeni ești asemeni Mie? Suntem deci o pereche? Taci, nu spune! Pe dată ar afla o întreagă lume - Ce jalnic este - Cineva - să fii! Ce public - ca un Brotac - în zarvă multă Orăcăindu-și numele - pe când În admirare - o Mlaștină îl ascultă! de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai- |
#2818
Posted 05 July 2022 - 19:51
PARTIDULUI
de Ana Blandiana Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitiv Întâiul plâns în curtea școlii sub castani, Când clasa mea primea cravata roșie festiv Și sufeream respinsă grav de colectiv Că nu-mplinisem încă nouă ani. Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros, Ca braţul ridicat deasupra frunţii mult, Simbolizând că viaţa-mi fi-va socotită mai prejos Decât tulburătorul luptelor tumult, Că niciodată n-o să mă separ orgolios De imnul colectiv și luminos. Candoarea scrijelită de mâna ta lucid În ochii mei, dramatic deschiși spre mâna ta, Oricâte mâluri s-ar sedimenta, Nu-mi vor putea-o șterge. Candoarea ca un rid Va măsura maturitatea mea, Partid. |
|
#2819
Posted 06 July 2022 - 22:03
Precum un plumb, sunt vremuri de obidă!!
Tu strigă strigă strigă la ele să răcnești. Aleargă te conjur tot plumbul să topești... Și el părea să spună: - Veți deveni cenușă și tu, și glasul tău! Drept o cinstire împreună împreună... ,,Muuulte necazuri fără de sfârșit'' Iar inimile voastre și-urechile sunt surde... Precum un plumb, sunt vremuri de obidă... Și glasul meu îngână: - Voi fi cenușă Drept o cinstire împreună împreună. De n-am să ard de n-ai să arzi de nu vom arde, atunci cum va ieși din scum obscurul la lumină... Precum pământu-nsărcinat sunt vremuri. Precum un plumb, sunt vremuri de obidă. Tu stigă strigă strigă la ele să răcnești. Aleargă te conjur tot plumbul să topești.... de Nazim Hikmet traducere din turcă - g.Cristea Doar un trandafir drept sprijin - Hilde Domin Am amenajat o cameră în aer printre acrobați și păsări: patul meu pe trapezul sentimentului ca un cuib în vânt chiar în vârful ramurii. Îmi cumpăr o pătură din cea mai bună lână din a oilor în lumina lunii desfășurată lână ca nori sclipitori care trec peste pământ. Închid ochii și mă învelesc în blana animale de încredere. Vreau să simt nisipul sub copitele mici și să aud clicul zăvorului care închide seara ușa grajdului. Dar sunt culcată în penele păsărilor, sus în gol legănate. Sunt amețită. Nu adorm. Mâna mea întinde se întinde spre un sprijin și găsește doar un trandafir. Traducere: Christian W. Schenk |
#2820
Posted 09 July 2022 - 12:06
Iubito
Iubito, aer proaspăt mă-nfășoară Cu străluciri de aripă plutind, De câte ori vin ploile de vară Sau ruginește salcia pe grind. De câte ori, iubito, bruma cade Pe strugurii uitați și neculeși De-ntunecime inima dă roade Cum taie timpul arborii mai deși. Te simt în mine, liberă și dulce Să îmi acopăr gândul cu-nceput De mângâiere gata să te culce Acolo unde sunt mai priceput. Zăpada vine-n cale vinovată Și fără pată fumegă din larg De parcă n-o să fie niciodată Corabia cu pânze la catarg. Florina Ladislau - Nuanțe - |
#2821
Posted 15 July 2022 - 21:25
Prea târziu - Virgil Carianopol
Eram singur. Cineva de-afară Mi-a bătut în ușă pe-nnoptat. M-am săltat cu greu din așternuturi, Ca din morți, atunci când ești sculat. – Hai, deschide! mi-a strigat din stradă Glasul său de aur și de vis. Bâjbâind cu cheile în mâna, Am împins zăvorul și-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare, A privit la chipul meu zbârcit, Apoi lung la părul alb ca neaua, De furtuna vieții viscolit. – Cine ești! Am întrebat-o-n șoaptă, Ai ceva cu mine? Vrei ceva? – Eu sunt Fericirea, mi-a spus dulce, Și-am ajuns acum la dumneata. Am zâmbit privind-o cu tristețe, Am tras grabnic ușa și-am plecat, A bătut ea-n urmă și mai tare, Dar am fost și eu neînduplecat. Ce puteam să fac? Venea zadarnic. Troienit de vreme și pustiu Am trimis-o alături, la un tânăr. Pentru mine prea venea târziu. |
#2822
Posted 17 July 2022 - 16:15
Era chiar timpul
Era chiar timpul să-ncetez să scriu Doar pentru mine, și-am lăsat-o baltă, Așa că dau la pește într-o altă Iluzie cu cerul fumuriu. De când pământul plat revigorează O seamă de studenți veniți în zbor Către lecturi culese din popor, Mă las discret cu totul pe spetează. La facultatea unde sport se cheamă Atunci când mângâi fete pe genunchi Duci bisectoarea ruptă din mănunchi Și toți te bagă oarecum în seamă. La rezultat se-ajunge doar când rupte De chef nocturn sar florile pe tine Pe eșafodul care te reține Albastru fiind, cu buzele prea supte. Bujor Voinea |
#2823
Posted 19 July 2022 - 10:15
Fetelor, ades, la baluri
Le făceam de multe ori Poezii și madrigaluri... Alții... doar copii din flori. epigramă de Florea Ștefănescu |
|
#2824
Posted 21 July 2022 - 01:29
Omul și marea - Charles Baudelaire
Om liber, totdeauna iubi-vei vasta mare! Ea este-a ta oglindă; tot sufletul ţi-l vezi În infinitul luciu al undelor ei verzi, Căci ai şi tu abisuri nu mai puţin amare. O-mbrăţişezi cu ochii şi braţele, răpit, Ca-n propria-ţi icoană îţi place să te-afunzi, Şi-a inimii rumoare încerci să ţi-o ascunzi În plânsul ei teribil, sălbatic, ne-mblânzit Voi sunteţi amândoi discreţi, întunecoşi: Cine-a pătruns, om tainic, imensa-ţi adâncime? Cine-ţi cunoaşte, mare, comorile intíme? Aşa de bine-ascundeţi misterele, geloşi! Şi totuşi secoli, iată, s-au scurs nenumăraţi De când voi fără milă şi crunt vă războiţi, Atât de mult măcelul şi moartea le iubiţi, Duşmani pe veşnicie, o, fraţi neîmpăcaţi! traducere Petru Dinca |
#2825
Posted 24 July 2022 - 09:34
Nu e timp oameni
nu e timp să le batem fraților la uși să ne arate fereastra să le batem părinților obrazul să ne arate rușinea să le batem copiilor palme în cuie să ne arate linia crucii Nu e timp fraților de oameni de uși ori ferestre de mame ori tați surogați de copiii copiilor zestre Nu e timp oameni Nu e timp... așa că lasați! de Alin Ghiorghieș Azi m-am întors la fosta mea casă dar n-am putut intra. E plină de amintiri. La ușa ei este țara mea, orașul meu, poporul meu, viața mea, lumea mea fără a putea să le cuprindă. Nu-mi mai aparțin. de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu Edited by Angela456, 24 July 2022 - 09:37. |
#2826
Posted 29 July 2022 - 17:28
Întrebările mele
Întrebările mele sunt păsări plutind Și-n răspunsuri găsesc aer tare Exact cât să simt că mă doare Mărul mușcat când o mână întind Peste apa adâncă și plină de sens Din ochii teribil de goi ai tăcerii Pe care privindu-i aproape mă sperii Făcând o lumină să ardă intens De vorbă stând calm cu ferestre înalte Îl sorb lăcrimând pe savant Cât albina lovește aproape razant Și face un nor alburiu să tresalte De bine de rău și de bine de bine Pe tabla de sticlă formulele curg De parcă vestesc un fantastic amurg Și-o mână de vis insistent mă reține. Bujor Voinea Edited by BbVv, 29 July 2022 - 17:29. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users