Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National

Sub mobila de bucatarie si sub fr...
 Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...

Lucruri inaintea vremurilor lor
 Discuții despre TVR Sport HD

Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...

Renault Android
 Recomandare bicicleta e-bike 20&#...

Bing-Content removal tool

Nu pot accesa monitorulsv.ro de l...

Cum sa elimini urmele de acnee?
 

O poezie pe zi

* * * * - 6 votes
  • Please log in to reply
2898 replies to this topic

#2125
PoeOvidiu

PoeOvidiu

    Sunt de la țară și îmi place așa.

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 11,567
  • Înscris: 07.12.2014
Plecările rămase


Am început să nu mai cred nici eu
În reveniri cumva miraculoase
Și dacă vei privi în gândul meu
Ai să găsești numai plecări rămase.

Povestea noastră este într-o carte
Cu versuri despre tine și de  drag,
Voiam s-o vezi, voiam s-o iei departe,
Deși era în vis un simplu prag.

Ai luat-o, ai privit doar prima filă
Apoi ai aruncat-o într-un hău
Și-un zâmbet decupat dintr-o idilă
S-a proțăpit stingher pe chipul tău.

Hei, versurile mele de iubire,
Azi îmi păreți doar niște foi frumoase,
În jurul meu e numai amăgire
Și într-un colț numai plecări rămase.


  Angelica Ioanovici.

#2126
Angela456

Angela456

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,990
  • Înscris: 23.07.2018

Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat - și cu chipul ciudaților zei
îngropați în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri și oști, să fi căzut multe lanțuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârșit cu mine.

de A.E. Baconsky

#2127
Darkestnight

Darkestnight

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,798
  • Înscris: 26.10.2017
Alunecarea lumilor

  G.Naum

Azi sunt în mare formă mi-am ros fruntea de zid
o tanti s-a lovit cu sârmă Dormea la soare pe dărâmături
habar n-avea de numerele care tună pe deasupra noastră

cerul s-a deplasat dar nu-i nimic
pune-ţi inelul şi eşarfa străvezie
hai să mâncăm o îngheţată verde cu beţişorul ăla bun
pe când afară se petrece alunecarea lumilor

#2128
Angela456

Angela456

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,990
  • Înscris: 23.07.2018

Acord 29
Un artist are doar două drepturi...
dreptul la naștere
și
dreptul la moarte.
Dreptul la viață este pentru el
interpretarea
realităților lui.

de Alin Ghiorghieș


#2129
Darkestnight

Darkestnight

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,798
  • Înscris: 26.10.2017
Corbul

  E.A.Poe

Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
"E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decât un trecător."
Astfel liniştindu-mi gândul şi de spaime dezlegându-l
"Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, niciun trecător.
Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfârşită, bezna-n sinea-i adâncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: "Lenore!"
Doar ecou-adânc al beznei mi-a răspuns şoptit: "Lenore!"
Doar ecoul trecător.
Întorcându-mă-n odaie, tâmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
"La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tâlcul lor.
Vreau, de sunt în beznă taine, să descopăr tâlcul lor!"
Vânt şi niciun trecător.
Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpânitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpânitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.
Printre negurile-mi dese, parcă-un zâmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: "Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrân, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adânc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?"
Spuse Corbul: "Nevermore!"
Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntâmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stând pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: "Nevermore".
Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvânt sfâşietor.
Mult rămase, ca o stană n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Până-am spus: "S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mâine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor".
Spuse Corbul: "Nevermore".
Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gândit: "E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrânte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvântul: "Nevermore"".
Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strânsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lângă bustul sclipitor;
Gânduri rânduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lângă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.
Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, până-n gând străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mângâiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mângâia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.
Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
"Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri" –
Eu mi-am spus – "să uiţi de plângeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gândul la Lenore!"
Spuse Corbul: "Nevermore".
"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lângă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?"
Spuse Corbul: "Nevermore".
"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntâlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngerii îi spun Lenore?"
Spuse Corbul: "Nevermore".
"Fie-ţi blestemat cuvântul! Piei, cu beznele şi vântul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!"
Spuse Corbul: "Nevermore".
Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă întruna,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.

#2130
Angela456

Angela456

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,990
  • Înscris: 23.07.2018
Superbă poezie, Darkestnight!              
Rostește Speranță...
Rostește Speranță când luna e nouă
și fir de păianjen în tremor sfințit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând ațipit.

Rostește Speranță când mărul dă-n roade
și gândul ți-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.

Rostește Speranață când frânt este zborul
și vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rostește Speranță și-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.

Rostește Speranță când pacea-i stăpână
și vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoțând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Speranță pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rostește Speranță și ascultă atent
sărutul răzvrătit pe buzele stinse.

de Gavriil Stiharul.                     Dacă vocea mea moare cât timp
Mai sunt pe pământ, du-o la malul mării
Și las-o acolo, pe nisip.
de Rafael Alberti

Edited by Angela456, 26 March 2019 - 20:47.


#2131
hvz

hvz

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 894
  • Înscris: 10.02.2014
AMNESIA
                                          Fabian Anton

         Ne-or uita oraşe, ne-or rata tramvaie
Se vor scurge ceasuri către alte zări
Sufletele noastre vor flana prin ploaie
Cum pluteşte moartea peste munţi şi mări
Sînii mei de ambră vor ierta atingeri
Voi grava pe coapse noi şi noi priviri
Şi-mi voi face-n suflet un sobor de îngeri
Şi-mi voi prinde-n irişi stive de amintiri
Voi rosti tîmpenii voi fuma cafele
Voi dansa pe valţuri de acum un veac
Voi privi prostimea de după perdele
Şi-o să-nvăţ să sînger şi-o să-nvăţ să tac
n-o să mai am teamă să urăsc feroce
să îmi plimb prin burguri trupul unduit
şi-o să port în tîmplă altă şi altă voce
doar să te pot pierde doar ca să te uit

       Ne-or uita oraşe, ne-or rata tramvaie...

#2132
althea

althea

    Guru Member

  • Grup: Super Moderators
  • Posts: 11,656
  • Înscris: 30.10.2009
Marin Sorescu - Blestemul doi

S-a umplut casa de fum
Eu ard, nu te speria,
Eu am luat foc,
Bine că eşti aici lângă mine,
Să mă vezi,
Că tu până nu vezi nu crezi,
Nu mai vreau să ard nici eu pe înfundate,
Mi-am dat drumul.
Ai spus că dacă nu te iubesc
Nu ard şi uite proba,
Eu voiam să o ţin ascunsă.
Sărută aceste făpturi de fum
Care ies din mine, toate sunt eu,
Seamană cu mine, sunt chiar eu,
Care năpârlesc,
Înainte de a mă îngropa în braţele tale,
În buzele tale.
Un şarpe care-şi leapădă cămăşile multicolore,
Înainte de marea hibernare.

Tot tu îmi vei da zemuri de plante,
De smochine strivite ca să înviez,
Voi suge lapte din sânul tău
Să mă dezintoxic
De pământul care s-a varsat în vinele mele,
Şi s-a cerut arat,
Sunt şi pruncul şi tatal şi sfântul duh,
Dar mai la urmă,
Când ne mai vine suflarea
Acum suntem amândoi cu sufletul la gură
Şi îl bem unul de pe buzele altuia,
Îl sorbim,
Iată o idee de perpetuum mobile,
Fumul meu te îmbracă
Fumul tău mă despoaie
Am luat foc amândoi,
Ţi-am spus să stai mai departe.
Cine-o stinge aceste cuvinte,
Să fie blestemat.

#2133
Angela456

Angela456

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,990
  • Înscris: 23.07.2018
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată...
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori; o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ți-e aer soarele și mie luna,
Doar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfășoară-n gingășie,
Cu râsul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta îmi aparține mie
Și tu, de boala mea ești vinovat.
Mai dese întâlniri nu vom avea,
Căci liniștea ni-e dată doar așa.

Suflarea mea în stihul tău e trează,
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, și nici zeu!
Și dacă-ai ști, acum, ce dragi îmi sunt
Aceste buze cu miros de vânt!

de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu                               Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri și spaime și
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va crește o amintire
cu flori albe și roșii,
pe care soarele
va prelinge dimineața
o boabă albastră de rouă.

de Lucian Mănăilescu

Edited by Angela456, 06 April 2019 - 18:15.


#2134
Darkestnight

Darkestnight

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,798
  • Înscris: 26.10.2017
Barbatul si femeia

    V .Hugo
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.

Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.

Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.

Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.

Aspirația bărbatului este către gloria supremă,
aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.

Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.

Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobește, lacul, poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.

Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul,
femeia acolo unde începe cerul.

#2135
hvz

hvz

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 894
  • Înscris: 10.02.2014
Mi-esti atât de departe...


           Mi-ești atât de departe, și atât de puțină
Că-ntre nopțile mele nu mai este lumină
Și n-am timp de păcate, sau de rugi și iertări...

            Mi-ești atât de departe, că te număr în zări!

                                                                                         Mugur Dumitriu

#2136
Darkestnight

Darkestnight

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,798
  • Înscris: 26.10.2017
Visul
   J.L.Borges


De-ar fi ragaz doar visul, cum s-a zis,
O tihna pentru cugetu-ostenit,
De ce, atunci cand brusc ai fost trezit,
Crezi ca ti s-au furat comori in vis?
De ce, cand te trezesti in zori, ramai
Posac intreaga zi? Esti jefuit
De-un dar launtric si nedespartit
De tot ce-i bun in tine. Te mangai
Cu dulcea toropeala, poleita
In ceas de veghe de-un zugrav grabit
Cu vise, -al umbrei biet reflex ciuntit,
Al vistieriei, lume nenumita.
O strimba-n cioburi Ziua. Cine esti
Tu, ce-n taram de vis te regasesti?

#2137
hvz

hvz

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 894
  • Înscris: 10.02.2014
Cele mai frumoase ploi

       Îmi doream o ploaie nouă
Să îți scriu
Să te-amintesc
Însă între noi nu plouă
E doar cerul
Nefiresc
Așezat
Ca o cortină
Între ochii mei și-ai tăi

Îmi e dor să-ți strâng în brațe
Cele mai frumoase ploi.

                                                         Mugur Dumitriu

#2138
Darkestnight

Darkestnight

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,798
  • Înscris: 26.10.2017
Scrisoare

     G.Toparceanu
Raspuns D-lui Al.O.Teodoreanu


...Ba mata eşti tip ridicol!
Eu n-am scris nici un articol
Întru apărarea Muzii,
Despre cel care
Pare
Că-mi faci treizeci de aluzii..

Criticul pe care-aici
Îl ataci în versuri mici
Nu-i, desigur, măscărici,
Colibri sau licurici...
Însă nici
Bou sau vacă, precum zici.

E profesor (onorabil),
Autor (interminabil),
Om politic (execrabil),
Critic (foarte vulnerabil,
Dar pasabil),
Preşedinte (incurabil).

Când îşi laudă ciracii,
Îi compară cu toţi dracii.
Fără spirit diplomatic,
Cu-ale lui precepte
Drepte,
Are cioc, dar e simpatic.

Cel pe care-n adevăr
L-am luat cândva-n răspăr
E un tip mai fistichiu.
Când îl iei în pripă,
Ţipă...
Lasă-mă să ţi-l descriu.

Are-o mutră anodină
De frizer cu mandolină,
O privire clandestină,
Nas de parafină
Fină,
Şi la gură vaselină.

Braţ rotund şi crupă plină,
Organism de gelatină,
Cu structură androgină, -
Iar la-nfăţişare
Pare
O statuie de slănină.

Şi mai are... Ce mai are?
Când se duce la culcare
E de genul feminin,
Dar când scrie proză
Roză,
Iscăleşte masculin.

În al Criticii domeniu
Orice Eu se crede geniu,
Dacă-i secondat de proşti...
Alte semnalmente?
Niente!
Trebuie să-l recunoşt

Deci scriind el prin reviste
Cronici impresioniste
Cu dantele împrejur,
Într-o zi şi-a zis că
Riscă
Să rămâie prea obscur.

Cum avuse ţara pace,
El ieşi din carapace,
Şi cu pagini din război,
Dup-acel masacru
Sacru,
S-a vârât printre eroi.

Ştiu, pe astfel de specimeni
Astăzi nu-i condamnă nimeni,
Au ajuns la apogeu.
Ei, dar ăsta să mă-nfrunte?...
Pun'te
Un moment în locul meu!

Că mă ştie fiecare,
Sunt sfios ca fata mare
Şi blajin de obicei, -
Însă când mă apăr
Scapăr
Ca din cremene scântei!

În cuptor îmi vâr colacii
Când s-arată vârcolacii.
Spada-mi gata de atac,
Luminoasă ca o dâră,
Vâră
Spaima-n orice vârcolac!

Ce folos avui de-acolo?...
Cu săgeata lui Apollo
În zadar l-am săgetat,
Căci o epidermă
Fermă
Este greu de perforat...

Nimeni pace nu-ţi dă dacă
Ai nevoie de dădacă.
Dragul meu, de-aceea zic
Că scriind sudalme
Calme
Nu poţi câştiga nimic.

Ci, mai bine, - Muzei cale
Să-i deschizi cu muzicale
Rime, ca de obicei, -
Iar pe păr să-i scuturi
Fluturi
De imagini şi idei.

#2139
Angela456

Angela456

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,990
  • Înscris: 23.07.2018
Pescuind luna
Într-o noapte cu lună plină au venit la malul apei,
unii cu furci, unii cu greble,
alții cu site,
iar unul cu o cupă de argint.

Și au pescuit până când un călător, în trecere, le-a spus,
" Nebunilor,
pentru a prinde luna trebuie ca femeile voastre
să-și despletească părul și să-l desfășoare-n apă –
luna cea vicleană va sări să prindă
plasa aceea de fire lucioase,
gâfâind și scuturându-și solzii până rămâne,
neagră și nemișcată, la picioarele voastre. "

Iar ei au pescuit cu pletele femeilor
până când un călător, în trecere, le-a spus
"Nebunilor,
chiar credeți că luna poate fi prinsă atât de lesne,
cu paiete și cu betele de mătase?
Trebuie să vă smulgeți din piept inimile
și să folosiți ca momeală-n cârlige-acele animale întunecate;
ce contează niște inimi pierdute când dai fir întins viselor?"

Și ei au pescuit cu inimile lor, încordate și fierbinți,
până când un călător, în trecere, le-a spus:
"Nebunilor,
la ce folosește luna unui om fără inimă?
Puneți-vă inimile la locul lor, îngenunchiați
și beți cum nu ați mai băut niciodată,
până când gâtlejurile voastre vor fi poleite cu argint,
iar vocile va vor fi asemeni clopoțeilor."

Și ei au pescuit cu buzele și cu limbile lor
până când apa a dispărut,
iar luna a alunecat departe
în mâlul moale, fără fund.                 de Lisel Mueller , traducere Petru Dimofte

Edited by Angela456, 14 April 2019 - 21:42.


#2140
hvz

hvz

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 894
  • Înscris: 10.02.2014
Undeva...

        Undeva, în oraș, înflorește timid
Un cireș ghemuit, să nu-l vadă vreun om,
Pe o stradă îngustă tac doi tineri zâmbind,
Promițându-și prostii pe o scoarță de pom,

        Undeva, într-un parc, sprijinit de o pușcă
Stă un nimeni de piatră, anonim și murdar,
Lângă el, un copil strânge-n brațe o cușcă,
În care se zbate un colț de trotuar,

         Undeva, într-o casă, se consumă iubire,
Se strâng cărnuri în brațe, se șoptește de-amor,
Doar în camera mea se suspină-n neștire
Pe o pagină albă, cu un toc rezervor.

           Undeva, într-o carte, unui om îi e dor...

                                                                         Mugur Dumitriu

#2141
Agip_KCO

Agip_KCO

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 79
  • Înscris: 06.04.2019
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasãre cu glas amar
Strãbate parcul secular
Cu pene albe, pene negre.

În parc fantomele apar...

Si frunze albe, frunze negre
Copacii albi, copacii negri
Si pene albe, pene negre
Decor de doliu funerar.

În parc ninsoarea cade rar..

George Bacovia
Decor

#2142
Agip_KCO

Agip_KCO

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 79
  • Înscris: 06.04.2019
Cât de străin sunt de țara mea
Și nici un dor nu mi-a rămas -
Gând rău și-ntunecat
Închide al dreptății glas.

Va fi târziu în ziua-aceea...
Și bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grăbește nu mai aștepta!

George Bacovia
Dies irae

Anunturi

Chirurgia endoscopică a hipofizei Chirurgia endoscopică a hipofizei

"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală.

Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate