Hemoroizi

Genoflexiunile sunt putine, probabil ca de asta nu am avut probleme, trombozatul mi-a aparut dupa ce am purtat tanga in concediu si dupa ce am venit de la munte :am urcat munti si am mancat toate prostiile..probabil o fi fost prea mult efort...

 tara2011, on 23rd July 2011, 14:11, said:

Nu trebuie să-ți fie rușine dacă ai luat țeapă, căci românii au în gena lor acest lucru.
Ăsta este și motivul pentru care medicii își fac treaba cu fața acoperită

Edited by adadoi, 11 August 2011 - 14:54.

Sau nu stiu eu sa caut calumea sau nu e scris.
Care anume e legatura intre mancarea picanta si hemoroizi?
Daca mananc picant imi apar mai des, sunt mai durerosi sau ce?

LE: Undeva am citit si ceva legat de excitare cum ca ar fi contraindicata??

Edited by sierra_maxx, 12 August 2011 - 12:57.

Bună!
Am fost ieri mi s-a spus că am hemoroizi gradul 4 (interni și externi) și au insistat să ii ligatureze cat mai curand posibil. Chiar s-au cam mirat că nu vreau să scap de hemoroizi cand le-am spus că mă mai gandesc.
Întrebările mele sunt:
                 Pot să fie de gradul 4, avand in vedere că nu am dureri sau mancărimi (indiferent dacă sunt constipată sau nu) plus că cei externi nu sunt foarte mari?
                 Se mai poate proceda la ligaturare pentru hemoroizi de gradul 4? Din cate am citit pe net, hemoroizii de gradul 4 și chiar de gradul 3 se indepărteză cu bisturiul.
                 Are ceva dacă ii las acolo, avand in vedere că nu mă deranjează cu absolut nimic?
                 Se pot mări dacă este foarte cald afară?
                 Ridicarea de greutăți (bodybuilding-ul) e total contraindicată?
Cam multe intrebări am pus Mulțumesc anticipat pentru răspuns!

Edited by adadoi, 30 August 2011 - 13:04.

 Thordis, on 25th August 2011, 19:17, said:

Se pot clasifica în hemoroizi externi și hemoroizi interni.
Hemoroizii interni sunt împărțiți în 4 grade:
- gradul I ? fără prolaps
- gradul II ? prolaps după scaun care se reduce spontan
- gradul III ? prolaps care se reduce manual
- gradul IV ? prolaps permanent
Hemoroizii netratati corespunzator sau daca persista cauza de producere se pot complica si, astfel, pot aparea hemoragii, tromboze, prolaps.
O data cu castigarea experientei, multe cazuri de hemoroizi de gradul III si, ocazional, chiar de gradul IV pot fi de asemenea tratati non-operator.
Toate metodele instrumentale prezinta rate de eficienta similare atunci cand sunt folosite de maini experimentate, alegerea uneia sau alteia dintre metode tinand mai mult de obisnuinta proctologului.
caldura nu este benefica in cazul bolii hemoroidale fiindca produce vasodilatatie,ridicarea de greutati nu este nici ea recomandata fiindca produce tensiune intrabdominala care se propaga si pe pachetul vascular hemoroidal  

Edited by adadoi, 30 August 2011 - 13:04.

Salutare tuturor... Postez si eu cu problema care ma apasa.
O sa scriu un mic istoric (just in case..). Acum un an si ceva am aflat si realizat ca am hemoroizi (de gradul 3, interni, stiu ca sunt ereditari si am pe cineva in familie care e in aceeasi situatie). M-am interesant un pic, si am zis sa merg la o clinica private (n-o sa dau numele clinicii si al doctorului..insa stiu ca este medic chirurg si la un spital mare din bucuresti). Am fost consultat, mi s-a explicat rapid ce si cum, desi stiam in ce situatie ma aflu. Mi s-a cerut sa fac o colonoscopie mai intai, tot la ei, pe care am facut-o (fara sa fiu anesteziat). Am inceput sa fac interventiile cu rubber band ligation, cam una la doua saptamani... Mentionez ca aveam (si am) vreo 4-5 hemoroizi. Au trecut vreo 2-3 luni, stiam ca in mod normal hemoroizii trebuiau sa se usuce, sa cada, sa dispara practic, ceea ce nu au facut. La aproape un an, am facut si o fisura anala (evident), m-am dus inapoi la doctor, mi-a prescris niste laxative, o crema de-a lor pe care trebuie s-o platesc, dar, de hemoroizi (desi ei nu au disparut si inca sunt acolo) nu mi s-a zis nimic. I-am explicat doctorului insa el vedea acolo doar niste "pielicele". Intre timp, cu fisura nu stiu daca fac progrese dat fiind scaunul care iese cam greu din cauza hemoroizilor (chiar si cu laxative). Sunt baiat, am undeva peste 20 de ani, fac miscare si am o alimentatie sanatoasa. Dilema mea este ca, am citit ce au scris si altii pe acest forum, si din pacate, este exact cam la ceea ce ma asteptam, si anume este o mare vrajeala, practic, ca peste tot in romania. De mult timp ma gandesc ca operatia ar fi cam singura solutie (pentru hemoroizi) insa as avea nevoie de niste informatii, sfaturi, pareri... Daca asa e peste tot, unde mai exact as putea sa merg sa caut niste raspunsuri, si in final sa-mi rezolv problema si de asemenea sa nu trebuiasca sa platesc mii de euro, pentru ca nu am. Pana acum cred ca am aruncat pe fereastra cam 15-20.000 de ron. Am tot citit ca operatiile se impart si ele in diferite feluri dar chiar nu ma pricep.

Multumesc anticipat pentru orice raspuns.

Edited by sub_anonimat, 31 August 2011 - 13:13.

Macar e bine ca ti-ai dat seama pana la urma ca treaba mare, medicala, cu interventiile asupra hemoroizilor, e in primul rand de natura pur comerciala, prin care fraierii sunt atrasi de reclame bombastice intocmai ca in cazul reclamelor din supermarket.
Practic nu exista nici un fel de diferente intre cele 2 tipuri de reclame.

Cat despre clinicile care se tot joaca cu elasticul pe hemorozi, pe mine ma mira ca inca mai sunt naivi care le mai calca pragul...
O metoda eleganta de rezolvare a problemei hemoroidale ar fi aducerea elastinei din corpul bolnavului la un nivel normal, sunt convins ca de fapt exista pe piata o astfel de metoda, dar care nu este mediatizata datorita mafiei din domeniul medical, caci daca ar fi mediatizata, atunci ar da faliment aia cu elasticul, aia cu clemele lor de titan si HAL-RAR si aia care opereaza cu laser hemoroizii.

Cand ai varsta intre 20-25 de ani nu cred ca se poate scapa definitiv de hemoroizi, caci acestia chiar daca ar fi taiati cu bisturiul, atunci tot vor apare peste 10 ani, datorita faptului ca hemorozii unei persoane de 25 de ani, nu sunt inca ajunsi la maturitate, ca in cazul unei persoane de 45 de ani, caz in recidivarea in urma unei operatii chirurgicale e f. scazuta.

Daca as avea 25 de ani, eu m-as opera clasic intr-un spital de STAT, cu atentii insumate de maxim 300lei.
Restul metodelor sunt vrajeli 1000%.

Pana la urma, durerile fizice sunt cele mai mici dureri care pot apare intr-o viata de om, in raport cu celelalte dureri provocate de pierderea parintilor, a unui copil, sotiei, job-ului etc.

Multumesc pentru raspunsul prompt Alex. Ma intreb insa, chiar si cu un stil de viata si alimentatie sanatoasa, hemoroizii vor continua sa apara ?

Nu, daca o sa dispara din genomul tau!...
Atata timp cat ai mostenit gena de la parinti, atunci esti condamnat pe viata.

Eu nu am hemoroizi, dar as vrea sa aduc in discutie un caz (al sotului), poate prinde bine cuiva. Si eu v-am citit, vroiam sa ne ducem la o clinica iar sfaturile voastre mi-au prins bine. Adica, nu ne-am dus.
Sotul meu a fost plecat doua saptamani in SUA. De la alimentatie (exclus constipatia), s-a intors cu un hemoroid extern de toata frumusetea. Inchipuiti-va jumatate dintr-un intreg umflat si iesit in afara, ceva cam 3/2 cm. Singurele supozitoare pe care le-a putut cumpara, acolo, fara reteta, au fost ceva de genul antialgice.Norocul lui ca asta s-a intamplat cu 2 zile inainte de a veni acasa.
In tara, a inceput tratament cu Procto-Glyvenol supozitoare si crema, cam 10 zile (la indicatia mea). Durerile disparusera, dar umflatura nu. In mijlocul umflaturii a aparut un cheag de sange care a coborat pana sub piele. Am sunat o cunostinta, medic chirurg. Acesta a spus asa: nu supozitoare, doar crema extern si comprese reci. Nu se intervine chirurgical in faza de tromboza. Se fac tratamente medicamentoase si dupa aceea, daca este cazul, se taie.
Bun, am continuat cu unguentul . Mai daduse inapoi, dar nu de tot. Dupa ce aplicam unguentul, puneam o compresa intre hemoroid si restul pentru ca aparusera foarte mici sangerari. Am sunat iar medicul sa-l intreb ce fac cu cheagul de sange. Hemoroidul se retrasese, mai putin in jurul cheagului care  a fost cam de 5mm. Mi-a spus ca daca se vede pot sa-l scot cu o penseta, este chiar indicat. A fost mai degraba o punga cu sange , nu cheag. Am rupt pielita (foarte subtire) si am curatat locul cu un betisor de ureche. Nu a sangerat in plus. Am aplicat comprese curate si unguent cateva zile. Acum totul s-a retras, nu mai este nimic iesit in afara, doar un mic semn acolo unde a fost cheagul (asta daca trag eu de mucoasa sa-l vad).

P.S. Mama a fost operata de hemoroizi (clasic) acum 30 de ani si nu au aparut altii niciodata. Nici eu si nici fratele meu nu am mostenit asa ceva.

E timpul sa-mi spun si eu povestea.

Acu 2 ani mi-au aparut 3 hemoroizi externi de grad 2, initial m-am speriat normal nestiind ce sunt dar dupa cateva cautari pe net am inteles ce am.
Dupa putin timp si dupa o zi in care am mancat ceva mai mult crispy de la KFC unul sa umflat si a devenit de gradul 4 , si din cauza frecarii pentru ca nu am folosit nici un unguent fiind inca clueless despre problema , a facut basica si s-a spart , m-am trezit dimineaza plin de sange , si am fost la un pas sa chem salvarea , atat de disperat eram , dar am reusit sa ma adun , m-am spalat mi-am pus un pansament si am fugit la urgente la spitalul militar , unde doar mi-a pus un pansament si mi-a dat tratament cu detralex si hermozon, nu a zis nimic de operatie sau altceva, oricum nu as fi fost de acord, auzisem multe de operatii.

De atunci m-am spalat de fiecare data dupa scaun si nu am mai avut absolut nici o problema pana acu de curand cand m-am trezit la fel ca acelasi hemoroid s-a transformat in grad 4 ( 2 nopti albe la munca cu mult prea multa cola), si uite asa am ajuns pe pagina asta si tin sa le multumesc tuturor care au postat constructiv ce si cum sa faci ca sa eviti operatia , pentru ca initial mi-a fost frica sa nu se trombozeze si sa ajung la cutit .

Am dat fuga la farmacie si am luat hermozon si detralex si dupa cateva zile a inceput sa dea semne ca se retrage(am folosit si procto glyvenol) , nu mai era asa tare si nici nu mai durea la apasare, pana a ramas ca o mica stafida cu un punct albastru , care s-a spart pana la urma , intrun fel spre bucuria mea pt ca au iesit toate cheagurile de sange( a plesnit doar putin dar l-am stors eu sa ma asigur ca nu mai ramane sange inchegat), ca inca imi era sa nu se trombozeze, dar de data asta a curs mult mai putin sange , acu 2 ani s-a spart in plina criza hemoroidala , de data asta cand nu mai era presiune deloc.

Stiu ca o rana la fund e periculoasa , dupa scaun spalat bine cu sapun, tamponat cu rivanol , dat cu unguent si pus o compresa sterila.

La inceput m-am gandit normal ca oricine, de ce eu, dar avand in vedere cat de des este intalnita problema, pot sa ma consider norocos ca am doar 3 externi care nu-mi fac absolut nici o problema daca nu ii dau peste cap cu ceva , nu am dureri la scaun , nici usturimi , nici mancarimi , nici macar cand era umflat tare, din ce am citit inteleg ca e groaznic pt cei cu hemoroizi interni.

Eu i-am mostenit de la tata, care are unu intern care mai iese afara din ce zice el dar il are de peste 30 ani si nu a fost la doctor niciodata si nici nu i-a avansat, sper doar sa ramana la fel si la mine, oricum am grija mare cu ce mananc mai ales ca sunt predispus la constipatie de cand eram mic, gen se intampla des sa infund WC-ul ca iese gros si tare , nici nu prea stiu ce inseamna diaree la mine, mi s-a intamplat dar rar dar nu genul de diaree care te duci din 5 in 5 minute la WC , doar o data si gata.

Multumesc din nou tuturor care de cand a inceput topicul aceasta au pus sfaturi constructive care m-au ajutat sa raman calm si sa nu fug la doctor din prima si probabil sa ajung la operatie, si sa ma trezesc ca imi e mai rau dupa decat inainte.

Acum criza a trecut , se vindeca rana, si acum stiu ca tre sa ma feresc si de cofeina , era logic stiu , dar chiar daca am patit ce am patit acu 2 ani , m-am informat prea putin , dar ce s-a intamplat acum ma trezit la realitate si am inteles ca trebuie sa-mi tratez hemoroizi cu respectul cuvenit daca vreau sa am liniste pe viitor.

Părerea mea-i că noi, suferinzii, trebuie să rescriem patologia bolii ăsteia nenorocite.
Pentru că durerea-i mai mare ca la oricare alta, și am impresia că nimănui nu-i pasă cu adevărat.

Voi reveni cu detalii în viitorul apropiat.

Salut,
de ceva timp urmaresc cu interes ...din pacate.... acest subiect.
Vroiam sa stiu la cat timp dupa operatie se amelioreaza-....hmmm dispar durerile. (Mitulescu mi-a spus ca va fi  PHP... asa ca imi fac curaj)
@alexmwnteanu cum te mai simti?

sanatate tuturor!

 Suferindul, on 1st October 2011, 04:09, said:

Multi sunt inca pudici sa vorbeasca deschis despre hemoroizi , e o problema mare doar ca si doctorii si pacientii incearca sa o faca una minora.

Sa vezi ce fete fac sefii mei la munca cand le spun ca nu pot sa fac ceva si cand ma intreaba de ce, le zic direct ca am hemoroizi , deja li se schimonosesc fetele , si doar asa cu felul meu deschis de a fi am aflat ca mai sunt multi care sufera de hemoroizi , pentru ca multi prefera sa se inchida in ei si sa ignore problema, dar imediat se deschid dupa ce le spui ca si tu ai si le dai detalii.

Revin cu povestea suferinței mele, poate ajută pe careva.

Dacă aveți simțul umorului negru, grab some popcorns and read this.  

Dacă nu, doar luați aminte:

Chinurile insuportabile au început  în aprilie 2003, înainte de a împlini 27 de ani.

Până atunci, problemele locale (umflături în zona anală, mai concret) datorate (trag acum concluzia) imposibilității de a avea un scaun normal (oscilam între diaree și constipație, de când eram mic, dar nu dădeam importanță la vârsta respectivă) se rezolvau cu utilizarea unei creme de culoare neagră (a cărei compoziție rămâne un mister și-n zilele noastre – ceva pentru uz veterinar, se pare că).

Până în ziua când n-a mai mers.

Nu doar într-o zi, ci după mai multe zile de utilizare a cremei, umflătura respectivă nu s-a mai retras, precum obișnuia. Umflătura propriu-zisă nu era o problemă, evident, ci mai degrabă senzația de durere sâcâitoare care persista.

Iar când durerea a învins rușinea (tre’ să declar că, fiind un bărbat heterosexual, consider că nimeni n-are ce căuta cu privirea în jurul anusului meu. Nope, private area, get the fuck away!) am mers la doctorița de familie.

Hemoroizi – a sunat verdictul, oarecum logic (auzisem despre asta, da’ nu-mi imaginam că reprezintă cel mai negru coșmar din viața unui om).
Fără sângerare, niciodată n-am sângerat, "doar" (precum aveam să aflu ulterior că se numește) tromboză hemoroidală.

Nu realizam la momentul respective că o condamnare la moarte ar fi fost o sentință mai blândă.

Așa că am început un tratament cu Detralex - pastile și  Proctolog (dacă nu mă-nșel) – cremă.
Toate bune și frumoase (vorba vine) până-n iulie 2003, când am recidivat.

Deja știind despre ce-i vorba, am aplicat același tratament.

Care și-a făcut efectul și m-a scutit de alte suferințe, până în mai 2004.

Când am comis-o.

Fără a avea habar că TREBUIE să țin un strict regim alimentar, am înfulecat, plin de lăcomie, o pizza suprasaturată de ketchup la muncă. Acasă, la fel (Ah, fatalitate, numele tău e…). După ce m-am dus la budă, ghici ce? (Evident…)
Umflătură, dureri, tratament etc.

Două luni mai târziu, nenorocirea mă lovește iarăși.
Mai cumplit.
Fără răspuns la tratament.

Nici gând să mai pot munci, renunț la tot și plec spre meleagurile natale cu gândul de a muri acolo (ce naiv eram    ).

După o lungă perioadă de chin, boala se plictisește de corpul meu și îl părăsește.
Nu înainte de a trage o primă și EXTREM de importantă concluzie (cel puțin în ceea ce mă privește) privind boala: Diareea îmi face mult mai mult rău decât constipația.
Lucru confirmat de-a lungul anilor, dar să nu anticipăm.

În martie 2005 (veți vedea mai târziu că menționarea acestor date are sens) it hits me yet again, cum ar spune englezu’.

Deja devenise cronică, și m-am decis să apelez la o clinică de specialitate (cum părea pe vremea aia).

Așa că am mers la Proctoline, în speranța rezolvării o dată pentru totdeauna a problemei respective.

Din păcate, așa cum menționau și mulți din cei care au postat în acest topic înaintea mea, rezolvarea lor consta în “Bla-bla-bla, dă-ne niște bani, bla-bla-bla, ia o cremă care nu-ți face nimic, bla-bla-bla, îți putem face niște ligaturi sau o operație care te costă 500 de euro, bla-bla-bla, ai și o mică fisură anală, bla-bla-bla, se vede și o pată pe colon, ar fi mai bine să faci o colonoscopie, bla-bla-bla, poate nu-i chiar cancer, da’ nu știm sigur, bla-bla-bla, habar n-avem, bla-bla-bla”.

Singura veste bună era că „trebuie să bei foarte multe lichide, chiar și bere și vin”.
It really made me smile.
Ăsta da sfat al medicului, am promis că-l voi îndeplini cu sfințenie pe viitor!

Altfel, Doamne-mulțam c-am fost suficient de zgârcit și suficient de deștept să resping toate propunerile lor de tratament.

Partea nasoală însă de-abia începea.

Mai, 2005, altă criză, mers la diferiți doctori din sistemul de stat, recomandat Proctoglyvenol – pastile și supozitoare.

Care tratament (care este, pentru gustul celor neinițiați în tainele limbii române)  - plus pastilele de Detralex  - a dat rezultate și m-a scutit (după o perioadă de cruntă suferință, evident) de probleme.

Tre’ să precizez că-n tot acest timp regimul meu alimentar era complet haotic.
Adică, fără condimente și tărie (dpdv alcoolic vorbind) în perioadele de criză, dar cu ele în perioadele de după.

(MENȚIUNE, că-i important:

Ca să câștig bani în viața asta și în țara asta trebuie să stau în fața computerului.
Partea proastă-i că fac același lucru și din pură plăcere, așa că, din voința altora și din voință proprie petrec 8-10-12 ore pe zi în fața monitorului.
Cea mai eficientă cale de a lucra cu aparatura respectivă îi să stai pe scaun, evident.
Ceea ce dăunează cumplit, se pare, problemei… noastre, a tuturor ).


Revenind, toate bune și frumoase până în septembrie 2006 (la un an și aproape jumate de la ultima criză, adică) când, în urma unui regim alimentar total sinucigaș (dpdv al bolii, evident) dar de foarte bun gust (la propriu – șaorma căptușită cu ardei iute, hamburgeri, salamuri de tot felul, cașcaval, zero mâncare gătită – orgasm al pupilelor gustative, dar se pare că o crimă pentru “eșapament”) în străinătate, o diaree puternică și persistentă (diaree, nu constipație, ca să vezi…) distruge execrabila zonă excretoare (mda, exprimare pretențioasă pentru neposesorii de limbă română) și m-aruncă-n cumplita suferință, DIN NOU…

“Ce să mai, am cancer, îi clar” gândea mintea mea deprimată și extenuată de atâta suferință, “altă explicație nu-i pentru netrebnica și inepuizabila durere”…
“Bag caru’, colonoscopie FTW (for the win – pentru cei neinițiați)”.

Ajuns în punctu’ ăsta al povestirii, dați-mi voie să recomand tuturor celor care-au avut răbdarea să parcurgă rândurile anterioare, dar n-au făcut colonoscopie, următorul lucru:

NU o faceți.

Nu fără anestezie, nu dacă nu sunteți siguri că aveți cancer de colon (și singura curiozitate e “hai să-mi confirme colonoscopia ceva ce știu deja”), nu dacă sunteți bărbați și heterosexuali ca mine.
Cu excepția care confirmă regula, evident.

E o procedură invazivă care te violează mai rău ca un negru-n pușcărie.

John Wayne (cel mai bun actor de Western din toate timpurile, sex-symbol și bărbat între bărbați) a murit de cancer, după o sufeință cumplită, cu kilograme de fecale în el,  fără a putea fi salvat de nemernica de colonoscopie.

If he could do it, so could we, me thinks.

Pe de altă parte, dacă niște doctori cu adevărat înțelepți și specialiști în domeniu (ăia bătrâni, care prin nu știu ce minune n-or murit sau n-or ieșit la pensie, ăia îs cei mai buni) vă recomandă asta, faceți-o sub anestezie, vă poate salva viața.

Revenind, pregătit pentru colonoscopie (băut 2 kile din acea dulceagă substanță mizerabilă, mers la budă de nenumărate ori în condiții de multiple tromboze hemoroidale, ce să mai, cel mai rău coșmar era minciună față de tortura prin care-am trecut), făcut colonoscopie.

Găsit nimic în afara evidentelor tromboze hemoroidale multiple (thank you very much Proctoline “specialist”, thanks a lot stupid brain that made me do it), torturat și umilit degeaba.

No cancer, not for the moment.

Zăcut încă o lună înfulecând de zor Detralex și uns temeinic cu Proctoglyvenol, spre bucuria companiilor producătoare de medicamente și nepăsarea organismului.

Care organism a avut totuși bunul simț să mă lase-n pace aproape 2 ani (un adevărat record al lipsei trombozelor), până-n iulie 2008, când în urma unei nenorocite de pizza plus diareea de rigoare…

Ei bine, tromboză din nou, tortură din nou.

Pauză până-n aprilie 2009, când here we go again.
And again (în iunie).
And again (în august).

Recordurile de suferință erau spulberate unele după altele.

Iar în ceea ce privește durerea, I had my fair share of it, mai pe românește am avut parte de destulă de-a lungul vieții (nu intru în alte amănunte de teamă de a nu vă plictisi și mai mult) și de serioasă durere.

Nimic însă nu se compară  cu tromboza hemoroidală, la mine cel puțin.

O durere cumplită, nu ascuțită dar surdă și incredibil de intensă, o durere gen Terminator, cum n-am mai întâlnit niciodată, nu se oprea, nu obosea, nu scădea în intensitate, nu conta poziția în care zăceam, puteam să stau și-n cap (am încercat, degeaba).
Zi și noapte, zi și noapte, săptămâni în șir.
Deja după a 4 noapte nedormită, organismul ceda și leșina, pur și simplu, pentru a mă trezi din cauza cumplitei dureri după vreun sfert de oră…
Și tot așa, insuportabil de multă vreme…

Evident că nu-mi mai ardea de mâncat cu zilele, slăbeam câte 10 kile în perioadele de crize (noroc că aveam de unde ).

Deja era mai mult decât foarte clar că Detralexul și Proctoglyvenolul nu mai aveau absolut nici cel mai mic efect asupra organismului meu.

Fiind întâmplător martoră la cumplita-mi suferință, o rudă se oferă să-mi aducă un medicament din Austria, o cremă numită HÄDENSA.

Care, culmea-culmilor, funcționează surprinzător de bine.
După doar 3 zile, durerile încetează, iar după o săptămână tromboza cedează.
Bucata de colon care se încăpățâna să-mi atârne în afară își vede de treabă și se retrage înăuntru.

Sunt din nou un om normal, pe picioarele mele.

(În ceea ce privește igiena locală, ei bine, de 5 ani mă spălam zilnic mai des la cur decât pe față.  
Și-mi îndesam intestinele înuntru.
De fiecare dată.
“Ah, ce frumoasă-i viața!”, exclamam îndesând de zor mațelele unde-ar trebui să stea singure, de capul lor, fără ajutor extern )

Terorizat de gândul durerii trecute, iau măsuri radicale în ceea ce privește alimentația.


Renunț la toate produsele ce conțin condimente, salamuri, pateuri, tot ce are gust.
Excepție făcând câte un salam de Sibiu de Paște și de Crăciun.

Organismul rezistă, un an de zile fără probleme.

Pe la începutul lui septembrie 2010, în condiții de regim strict alimentar, stat pe scaun mai deloc (eram în concediu, departe de computer), dar diaree - tentativă de tromboză.

Hädensa FTW again, și glonțul doar îmi șuieră pe lângă ureche.
Pfiu, doar o singură zi de stat în pat, suferind o jenă locală suportabilă!

Raiul pe pământ, nu-i așa?!

Eram convins că Hädensa reprezenta Nemesisul trombozelor hemoroidale, dar paranoia prinsese puteri, așa că elimin din alimentație TOATE produsele ce conțineau fie și 1% condimente, fără nici un fel de salam de Sibiu, fără Vegeta (sau Maggi sau Knorr sau cum le-o mai zice) în supe, fără roșii (eliminasem bulionul / sucul de roșii / orice substanță care conținea tomate de câțiva ani deja), fără ardei gras (evident că ăluia iute îi zisesem adio demult) nici măcar în ciorbe, fără orice avea gust, mâncam numai “cenușă” (sau “mâncare de iepuri”, după cum zicea o biată fetiță pe-aci pe forum – îmi pare sincer foarte rău pentru ea și pentru toți tinerii de vârsta ei care trec prin torturile astea destinate după cum credeam doar celor de o anumită vârstă) și speram, naiv, a fi prima ființă umană care printr-un regim alimentar inuman și o voință de fier avea să învingă hemoroizii…

Mai-mai să reușesc, când, la sfârșitul lui mai 2011 (anu’ ăsta, adică) RANG !!!

O diaree puternică urmată de o tromboză de o violență înspăimântătoare, în condiții de regim absolut, de regim față de care un pumn de cuie reprezenta o masă deosebit de gustoasă, iar o mână de frunze rupte din primul tufiș reprezenta un deliciu…

Pentru prima dată, Hädensa (deși folosită din timp) își arăta limitele, organismul prezenta primele simptome de imunitate față de crema-minune…

Din fericire, după destule zile de chin, mă vindec și-mi închipui că o fatalitate improbabilă m-a chinuit temporar…

Până la mijlocul lui august, când, în urma unei luni petrecute pe scanul din fața computerului (12 ore pe zi cel puțin), am parte de constipație (de data asta, excepția care întărește regula) care mă pune pe gânduri.

Las să treacă o zi (greșeala mea, fatală, se pare), și abia în următoarea dimineață mă decid să zac în pat și să mă ung de zor cu Hädensa.

PREA târziu, trombozele distrug organismul precum a distrus Blitzkriegul în 1940 Beneluxul și Franța la un loc…

Record de tromboze pe centimetru pătrat, după ce o plapez pe a treia cedez nervos și renunț să număr în continuare…

Biata Hädensa poate face durerile suportabile, dar nimic mai mult…

Trombozele cresc de la zi la zi, tot mai multe și mai mari, insensibile la tratament…

Zac la pat o lună, ceea ce-mi fute coloana (scuze de exprimare, dar din păcate hernia de disc nu-i deloc o joacă), până când trombozele se retrag chinuitor de încet…

Resemnat, mă apuc să scriu pe forumul Softpedia, împărtășind nefericita mea experiență cu tovarășii de suferință…

Multă sănătate tuturor, dintre toți oamenii noi avem cea mai mare nevoie.


P.S.:
Îmi vine să cioplesc în piatră un motto de genul “Suferința cumplită e în totalitate a mea, iar eu îi aparțin complet. Sunt doar al ei, pentru totdeauna, în fiecare zi, în fiecare secundă”.

 Suferindul, on 6th October 2011, 17:36, said:

Tu pe-astea le-ai spus din memorie sau le-ai notat pe pereti ?

Tot ii dai cu trombozele, de hemoroizi interni nu zici nimic ?
Sau macar sa te fi tratat corect de una din tromboze ! Dar se pare ca nu !
Daca vezi ca nu merge cu alifiile de ce continui numai cu ele ?
Sau asta e o noua forma de masochism a la long ?

 gniros, on 6th October 2011, 23:20, said:

Eu am ținere de minte, mai ales în privința lucrurilor de neuitat, cum ar fi dureri cumplite. Tu nu?

 gniros, on 6th October 2011, 23:20, said:

Dacă n-am precizat deja în lunga mea postare, da, am hemoroizi interni de grad III, care n-au sângerat vreodată.

 gniros, on 6th October 2011, 23:20, said:

Definește "tratament corect".
Consider că am încercat tot ce se putea încerca, după sfatul medicului specialist, în afară de intervenții chirurgicale, care - dacă ai fi citit toate părerile exprimate aici de cei care s-au operat - sunt de evitat, fiind mai degrabă o altă sursă de chin decât de vindecare.

În concluzie, nu înțeleg unde bați (sau poate lucrezi la vreo clinică gen Proctoline, atunci e evident), da' te-aș sfătui să-ți vezi de treabă, probabil ai multă și noi te reținem p-aci, aiurea.

Edited by Suferindul, 07 October 2011 - 13:12.

Revenind la chestiile cu adevărat importante, despre care am vorbit în primul meu post, ceea ce mă preocupă pe mine (ca și pe voi, evident) sunt următoarele întrebări:

De unde ni se trage, ce cauzează acestă cumplită suferință?
Ce putem face pentru a o evita (o perioadă cât mai lungă, poate chiar pentru tot resul vieții)?

Întrebări la care medicii (care ar trebui să fie) specialiști ne-au dat, tuturor, răspunsuri contrazise de realitatea corpurilor noastre.

De unde ni se trage?

Factor genetic, alimentație nesănătoasă, stat excesiv pe scaun, supraponderabilitate, alternanță constipație/diaree, afecțiuni ale prostatei (astea ar trebui să apară doar după o anumită vârstă), cancer (de colon sau anal)?!

O combinație între cele de sus, sau doar fatalitate?

Alexmwnteanu (un băiat inteligent, multă sănătate, atât lui cât și celor pe care-i voi pomeni ulterior, dar și celor pe care nu-i voi nominaliza) punea factorul genetic deasupra tuturor.

Din punctul meu de vedere, asta-i doar baza de pornire (la care se adaugă diferite variabile).
Mai concret, ai probleme cu sistemul circulator la nivel de vene? Fii pregătit pentru ce-i mai rău, și pregătește-ți și urmașii pentru asta.
C-o fi ulcer varicos, c-or fi varice sau hemoroizi, depinde de norocul în viață al fiecăruia.
Ai mei au avut ulcere și varice, eu am hemoroizi. Împăratul ghinioanelor – subsemnatul.


Un lucru extrem de important de precizat este (și aștept confirmarea voastră în timp ce fac niște teste pe propriul organism, cam pervers, da’ n-am alt cobai la-ndemână) perioada din an în care apar crizele.

Precum spuneam în lungul meu post, cea mai „devreme” criză a avut loc în luna martie, cea mai „târzie” în luna septembrie.
Cineva spunea aci (îmi pare rău că n-am reținut exact cine) că anotimpul călduros favorizează dilatarea vaselor de sânge fapt care duce la declanșarea crizelor hemoroidale.
Din postura mea de Suferind pe termen lung pot confirma categoric această ipoteză.
Nu m-am chinuit NICIODATĂ în intervalul octombrie-februarie.

Oare de ce?

Teoretic, în anotimpul rece facem mai puțină mișcare (și stăm mai mult pe scaun, în spații închise).
Alimentația tradițională este mai săracă în fibre (celebrele fibre, pe care ți le recomandă orice proctolog) și mai bogată în „porcul de Crăciun” (mezeluri – de cele mai multe ori foarte condimentate, fripturi, tocături etc.) adică rețeta sigură pentru dezastru.
Și din aceste "motive" e perioada din an când creștem în greutate.

Arcond susținea că putem mânca orice (evident în afara perioadelor de criză), tind să-i dau dreptate.

Le-am făcut pe toate, și, mărturisesc din nou, personal NICI MĂCAR O SINGURĂ CRIZĂ DIN TOAMNĂ-N PRIMĂVARĂ!

DE CE NU?!

Trecând mai departe la statul pe scaun.

Ei da, ăsta-i Nemesis-ul meu.
Dar acest stat pe scaun poate fi interpretat și ca „stat la volan” sau „mers pe bicicletă” – dedicație specială pentru MelosNegros, ale cărui postări ne-au înseninat zilele de durere   .

Am zis, muncesc în domeniul IT stând pe scaun.
Partea proastă-i (dpdv al patologiei bolii) că în concedii/concedii medicale (în perioada martie-sptembrie, adică) am avut lungi perioade de timp în care n-am stat DELOC pe scaun.
Câte o lună întreagă.
Și totuși, la sfârșitul lunii, după ce făceam multă mișcare în aer liber și țineam și regim alimentar, mă procopseam cu o tromboză hemoroidală.

DE CE?

Grăsimea, obezitatea, ziceți-i cum vreți, factor de criză?

O fetiță de p-aci (și nu era singura) mărturisea că-i (pe românește spus) slabă-moartă, și totuși se chinuie.

Personal, am făcut multe tromboze la 75 de kile, n-am avut absolut nimic la 100 de kile.
N-am avut absolut nimic la 75 de kile, am făcut tromboze la 90-95 de kile.
Îngrășându-mă sau slăbind (am alternat toată viața între aceste două extreme, relativ ușor), în funcție de anumite perioade din viața mea.

DECI?!

Poate alternanța de consistență a scaunului va oferi răspunsul corect?

NU în ceea ce mă privește, deși, de-a lungul timpului, diareea mi-a făcut mult mai mult rău decât constipația, iritând colonul la culme.
Am fost constipat și n-am pățit nimic. Am avut diaree și n-am pățit nimic.
Am fost constipat și m-am tăvălit în chinuri. Am avut diaree și mi-am blestemat zilele.

So, what gives (Care-i faza, pe românește)?!

Afecțiuni ale prostatei, hmmm... Am să merg la un urolog (deși am doar 35 de ani) să văd dacă, din proprie inițiativă, mă întreabă de hemoroizi. Sunt foarte curios, serios vorbind.

Cancerul

Ăsta-i un subiect foarte serios. Și foarte letal.
Dar, în ceea ce ne privește, mai degrabă cancer+hemoroizi decât hemoroizi+cancer.

Poate mă-nșel.

Acum 5 ani nu aveam, dar de-atunci nu m-am mai controlat.
Totul e posibil.

Ce putem face?

Ei bine, asta-i piatra filosofală în ceea ce ne privește.

Ce-am putea face?!

Răspunsul la această întrebare se pare că este dincolo de noi...

Multă sănătate vouă, tovarășilor mei de suferință.


P.S.: Îmi dau seama că lungile mele postări nu-s pentru persoanele cărora nu le place să citească.
Asta e, viața-i dură.