Monografie Teoctist Arapasu Patriarhul BOR

PASTORUL BISERICI ROMANE
de YO (2006-11-16 22:52:38)

Patriarhul Teoctist: legionar laureat ori comunist promovat? Gabriel ANDREESCU Tema I: Laurii Anul 2000, sfirsit de secol si mileniu, a parut un an fast pentru Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane. Medaliile au curs, prezenta mediatica a capatat dimensiuni de apoteoza. Patriarhul Teoctist a devenit membru de onoare al Academiei Romane. Presedintele Academiei, Eugen Simion, l-a asezat printre ginditorii neamului pe retorul nostru in al carui timbru recunosti usoare semne de alfabetizare. Alt presedinte, al Romaniei, l-a decorat. Asociatia unor medici i-a oferit si ea o diploma. Ministrul Culturii i-a inminat medalia Eminescu, dovada pesemne a spiritului sau cind dirz, cind liric. De la Elena Ceausescu nu am mai vazut pe nimeni pina acum sa primeasca, intr-o succesiune rapida, atitea onoruri, medalii si diplome cum s-a intimplat anul trecut cu Patriarhul Teoctist. Unde se afla motivatia? Care este mecanismul care face ca atitea institutii sa-si nege conditia, dind un semn de recunoastere cuiva care, dintr-o suta de motive, nu-l merita? Nu am alta explicatie pentru acest tur de forta al Capului BOR decit excelenta orchestrare a initiativelor Patriarhiei. Iar prin asta, o dovada a coerentei depline a acestei institutii, cum nici o alta nu se poate bucura astazi in Romania. Nici macar Armata si serviciile de informatii nu au putut asigura, dupa revolutie, unitatea de vointa, mijoace si interese de care se bucura la virf Biserica Ortodoxa Romana. Dotata cu o disciplina mai mult decit militara – intrucit Biserica controleaza viata slujitorilor sai si „dincolo de programul de lucru“ –, bucurindu-se de o viziune unitara prin raminerea la un corp doctrinar rudimentar, rar incercat de indoiala unei interpretari inalte –, in sfirsit, solidara prin interese materiale care nu pot fi garantate decit „de sus in jos“, BOR reprezinta un corp cu care greu poate intra in competitie vreo institutie din Romania. Astfel a fost posibil ca BOR sa-si impuna interesele peste tot. Tema II: Media Aceasta putere de a influenta substanta si imaginea evenimentelor este, cred, explicatia pentru tacerea nefireasca pe care o arata presa fata de ultimele dezvaluiri asupra Patriarhului. Monitorul din Iasi, in numarul sau de simbata 13 ianuarie si, pe urma lui, Evenimentul zilei de luni 15 ianuarie au facut referiri la un document care probeaza implicarea lui Teoctist Arapasu in devastarea unei sinagogi. Teoctist, nu numai colaborator comunist, ci si legionar! O pata rosie si una bruna! O informatie de o asemenea gravitate ar fi fost un foc, si nu de paie, capabil sa mentina interesul opiniei publice timp de saptamini. Daca nu as sti grija profesionalizata cu care BOR intretine legaturi cu redactiile cotidianelor, televiziunilor si posturilor de radio, m-as mira foarte ca focul mediatic a fost atit de repede stins. Sursa dezvaluirilor, importantul document datat 30 ianuarie 1950, apartine Arhivei SRI, fondul Documentar, dosarul 909, fila 510. In el se fac referiri la Teoctist Arapasu, pe atunci arhiereu si cu functie de vicar, „fost legionar cu activitate intensa si cu participare la rebeliune, devastind Sinagoga din strada Antim impreuna cu legionarii Grigore Babus, preot la patriarhie, Mitrofan Chiriac si altii. Arapasu, in urma legaturilor ce le-a avut cu patriarhul (Iustinian Marina), a reusit sa detina o influenta asupra acestuia, care are intentia si va sustine pe Arapasu sa ocupe postul de Mitropolit al Moldovei, la viitoarele alegeri“. Desigur, Patriarhia a negat imediat dezvaluirea, numind-o „simpla fabulatie“. Chiar a fost lansata ideea, cu o logica transparenta, ca documentul ar fi fost o diversiune a sovieticilor care ar fi urmarit atunci distrugerea bisericii nationale. (Ca si cum sovieticii ar fi transformat in oficina lor numai Securitatea, nu si Bisericile din Romania.) Din fericire, o noua generatie de istorici a inceput sa exploreze obscurii ultimi saizeci de ani. Ii datoram lui Dorin Dobrincu descoperirea documentului la care am facut referire. Dar materialul invocat este numai punctul de plecare asupra unor cercetari in curs. Istoricul Gabriel Catalan a plecat de la document si a reusit verificarea si detalierea informatiei prin alte date directe si indirecte. Raminind la primele, as nota extinderea cercetarilor sale asupra fondului privitor la problema cultelor. (Documentul anterior face parte dintr-un dosar privitor la tema legionara.) In dosarul nr. 7755, volumul 3, fila 239 din Arhiva SRI, Catalan a gasit urmatoarea „Nota informativa“ din 30 august 1949: „…Mitropolia Moldovei si Arhiepiscopia de Iasi este condusa de Patriarhul Justinian, ca fost mitropolit al acestei eparhii, ajutat de arhimandritul Teoctist Arapasu, in calitate de vicar. Acesta a activat in miscarea legionara iar in timpul rebeliunii legionare a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim–Bucuresti“. In acelasi volum se gaseste o alta fila, nr. 211, din 4 octombrie, cu un material aproape identic. In sfirsit, in completarea probelor anterioare, istoricul a descoperit in Arhivele Nationale Istorice Centrale o Nota (informativa) semnata de sursa Mitica Stanescu si inregistrata la 20 ianuarie 1949. Citez din document: „Tot Nicolae Balan afirma ca Teoctist Arapasu, care pretinde ca s…t este un devotat membru de Partid inca din ilegalitate, este in realitate un legionar camuflat ca atitia altii, strecurati in PRM“. Mitropolitul Nicolae Balan vorbea ca unul in cunostinta de cauza. Cunoscut antisemit, el a condus procesiunea preotilor care i-a insotit pe ultimul drum pe liderii legionari Mota si Marin. (Ceea ce nu l-a impiedicat sa faca demersuri in timpul razboiului in sprijinirea unor evrei amenintati cu expropierea ori trimiterea in Transnistria.) Tema III – CNSAS O avalansa de dezvaluiri pe tema data nu este de asteptat in urmatorul interval de timp. Datele de mai sus constituie rodul unor cercetari de pina la sfirsitul anului 1999. Incepind cu primavara anului 2000, SRI a inceput sa refuze accesul la arhivele pe care le detine. Motivul? Inventar. Noua lege le paseaza in gestiunea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Blocarea accesului la arhive pe acest motiv, deja de aproape un an de zile, nu este nici argumentabila practic, nici legitima. Iar CNSAS se descurca mai departe greu, sau deloc, pentru a servi istoricii si opinia publica. Arhivele SRI ramin mai departe un capital de care depinde soarta multor actori politici din Romania. Printre ei, actor de prima mina, academician si medaliat, laureat si onorat, cind universalist, cind nationalist, dar cel mai sigur, orotodox legionar si ortodox comunist, Teoctist Arapasu.

  
http://www.gandul.in..._catedrala.html

Teoctist a binecuvintat la Securitate (Politica)
       Stejarel Olaru sustine ca a vazut documente care arata ca PF Teoctist a fost folosit de Securitate ca agent de influenta.

Stejarel Olaru a facut aceasta declaratie joi seara, in emisiunea „Puterea banilor”, de la The Money Channel, sustinind ca a vazut numele patriarhului in mai multe documente ale Securitatii si fara a da mai multe amanunte despre asta. „Dovezile pe care le-am gasit pina acum, si care sint sumare, indica faptul ca patriarhul Teoctist a fost cel putin un agent de influenta al Securitatii. Un agent de influenta este o persoana folosita intr-un context sau altul pentru a impune o idee, un scenariu, pentru a influenta, practic, opinia publica”, a declarat Stejarel Olaru. Acuzatiile au fost imediat infirmate de preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvint al Bisericii Ortodoxe Romane, care sustine ca afirmatiile istoricului „sint simple fabulatii”. „Orice astfel de acuzatii ar trebui probate intr-o societate normala si democratica”, a spus acesta. Trecutul patriarhului nu este prima data subiect de scandal. El a mai fost acuzat in presa ca a participat la distrugerea unei sinagogi si ca a facut parte din „fratiile de cruce“ legionare.


Sursa: Cotidianul Data: Sambata, 29 Iulie 2006

Patriarhul Teoctist sfideazã întreaga istorie eroicã a poporului român 2 / 90
13.09.2001, Bucureºti (România Liberã)
La Manastirea Dealu, in preajma capului voievodului Mihai Viteazul, retezat de dusmanii tarii pe campul de lupta, s-au comemorat 400 de ani de la moartea martirica a marelui voievod intregitor de neam, prilej cu care au fost recapitulate personalitatile istorice si culturale ale tarii, pe temelia de valoare a carora e asezata insasi identitatea Romaniei de azi. In acest context, indrazneala patriarhului Teoctist de a-l omagia public pe ierarhul colaborationist Justinian Marina este o sfidare la adresa intregii istorii eroice a poporului roman.

Comemorarea martirajului lui Mihai Viteazul ar fi fost un prilej tocmai potrivit pentru patriarhul Teoctist sa elogieze eroismul ierarhilor si preotilor ortodocsi care au luptat cu pretul destinului lor impotriva comunismului ateu, ocupant al tarii cu ajutorul tancurilor sovietice. Patriarhul Teoctist nu l-a omagiat insa pe marele patriot roman Mitropolitul Visarion Puiu, condamnat la moarte de regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru anticomunismul sau militant, solidar cu al altor ierarhi si preoti romani care l-au slujit cu adevarat pe Cristos si si-au iubit pana la sacrificiu tara. Patriarhul Teoctist l-a elogiat public, langa capul lui Mihai Viteazul, pe colaboratorul lipsit de eroism al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, patriarhul Justinian Marina, care l-a caterisit pe antisovieticul Visarion Puiu (cat si pe alti ierarhi si preoti anticomunisti) si s-a inchinat la mumia lui Lenin din Piata Rosie, i-a trimis telegrame de-o slugarnicie uluitoare "Generalissimului Stalin", a organizat funeralii bisericesti nationale la moartea dictatorului sovietic, cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, dusman de moarte al poporului roman, care a rupt Basarabia si nordul Bucovinei din trupul insangerat al tarii pana in ziua de azi.

Patriarhul Teoctist l-a omagiat minute in sir tocmai pe Justinian Marina, colaborator apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si al KGB sovietic, si asta langa capul martirului Mihai Viteazul, de fata cu Regele Mihai, el insusi o victima a comunismului. Este ca si cum patriarhul Teoctist ar fi oficiat alaturi de parastasul lui Mihai Viteazul o slujba de pomenire pentru stafiile lui Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar toate personalitatile politice prezente ar fi intins mana spre coliva de pomenire si ar fi cantat: "In veci pomenirea comunismului! In veci pomenirea lui Stalin! In veci pomenirea colaborationismului cu dusmanii de moarte ai poporului roman!". Iar acest gest sfidator la adresa a tot ce inseamna eroism si martiraj crestin in Romania patriarhul Teoctist nu l-a facut sub amenintarea tancurilor sovietice, ci in deplina libertate de optiune, cu colaborarea tuturor oficialitatilor tarii!


Daca Justinian Marina este "Apostol al Bisericii", Gheorghe Gheorghiu-Dej este Isus Cristos!

Gestul acesta sfidator nu este nicidecum unul gratuit. El ar putea parea cel putin nebunesc: un colaborationist sovietic al Bisericii Ortodoxe Romane omagiat alaturi de voievodul martir Mihai Viteazul, primul intregitor de neam al istoriei noastre. Demersul patriarhului Teoctist are, din pacate, in spate o strategie bine pusa la punct a nostalgicilor comunisti. Patriarhul Teoctist l-a pictat pe Justinian Marina in Catedrala fostei Mitropolii a Tarii Romanesti, asezandu-l pe cel care a colaborat cu Stalin, distrugatorul Romaniei Mari, alaturi de marile figuri ale voievozilor romani care au domnit in cetatea de scaun a Targovistei si au luptat impotriva dusmanilor tarii. Se poate imagina ceva mai cinic si chiar diabolic? Evident ca alaturi de fresca lui Justinian Marina din Catedrala Mitropolitana a Targovistei e pictat insusi patriarhul Teoctist, ierarh care - asemenea mentorului sau - este inventat, sustinut si promovat de regimul comunist si politia lui politica, in timp ce aproape doua mii de preoti ortodocsi anticomunisti infundau puscariile, iar aproape toata ierarhia interbelica, de valoare, a fost spulberata in 1948, prin ascensiunea "patriarhului rosu" Justinian Marina.

Poate ca dupa moartea lui Stalin, cand KGB s-a convins ca e mai eficient si diabolic sa-i folosesti chiar pe ierarhi si preoti pentru a distruge Biserica din interior, patriarhul comunist Justinian Marina a facut si unele lucruri bune. Dar si Ceausescu a construit mult si a facut unele lucruri bune. Problema care se pune e cu ce pret? Nimanui insa nu i-ar fi trecut prin cap sa-l elogieze pe Ceausescu, in contextul oficial de comemorare a 400 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul la Targoviste de fata cu toti sefii de stat ai Romaniei in viata. Patriarhul Teoctist a facut ceva mult mai grav: omagiindu-l pe Justinian Marina, l-a reabilitat de fapt pe Gheorghe Gheorghiu-Dej si comunismul stalinist, care l-a creat pe "patriarhul rosu" Justinian Marina, in cel mai favorizant context oficial posibil.

Lucrurile sunt cu atat mai grave, privite din punct de vedere bisericesc! Daca patriarhul colaborationist Justinian Marina este "Apostol al Bisericii si al neamului romanesc", cum incearca sa ni-l impuna Teoctist, inseamna ca sustinatorul sau stalinist Gheorghe Gheorghiu-Dej, care l-a urcat in tron patriarhal, este insusi Isus Cristos! Aceasta este uriasa aberatie pe care ne-o propune actualul patriarh Teoctist!


Intoarcerea Romaniei spre Moscova pravoslavnica?

Inversare totala a valorilor istorice si morale prin elogierea unui colaborationist, in prezenta celor mai inalte oficialitati politice romanesti, si prezentarea inconsistentei morale a patriarhului Justinian Marina drept etalon al eroismului si valorii, de rangul voievodului Mihai Viteazul si al Regelui Mihai, este un exercitiu interesat al patriarhului Teoctist de a-si conserva propria postumitate, cu totul precara. Criteriile sale evaluative sunt de sorginte comunista si termenul lor de valabilitate a expirat o data cu anul 1989.

Daca patriarhul Teoctist isi mai face iluzii, ca ucenic docil al "patriarhului rosu" Justinian Marina, e o treaba biografica, strict personala, care nu are absolut nimic de-a face nici cu comemorarea lui Mihai Viteazul, nici cu viitorul Romaniei si al Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta tentativa restauratoare comunista, intr-un moment comemorativ de anvergura celui de la Targoviste, a contrastat socant cu ideea benefica a reconcilierii nationale. O autentica reconciliere este posibila oricand, dar nu sub stindardele senile, zdrentuite si fara nici o sansa ale nostalgicilor comunisti si stalinisti.

In varianta cea mai tragica insa s-ar putea ca patriarhul Teoctist, prizonier irecuperabil al paradigmei politice care l-a creat si programat, sa joace impreuna cu Ion Iliescu si regimul sau cartea de rezerva a scenariului revenirii Romaniei in sfera de influenta a Moscovei si fostului imperiu sovietic, dupa modelul Republicii Moldova, in contextul politic european in care tara noastra e pe ultimul lor in topul exigentelor integrarii euroatlantice. In aceasta eventualitate tragica pentru poporul roman, cei invitati la Targoviste au cazut intr-o capcana urata, fiind convocati doar pentru a valida cu credibilitatea statutului lor "reconcilierea" cu pravoslavnica Moscova.

Sa speram insa ca Dumnezeul ocrotitor al poporului roman este cu totul altul decat cel la care s-a inchinat toata viata si se inchina si acum patriarhul Teoctist!

Ion Zubascu

Seful Bisericii Ortodoxe Romane, patriarhul Teoctist Arapasu si inaltii ierarhi au facut politie politica in timpul regimului comunist, sustine istoricul Marius Oprea, consilierul pe probleme de Securitate al premierului Calin Popescu Tariceanu. El afirma ca astfel de acte de politie politica au fost faptul ca ierarhii ortodocsi au acceptat demolarea bisericilor, in special a celor din Bucuresti, si persecutiile impotriva Bisericii Greco-Catolice, transmite corespondentul AMOS...
Stirea completa in: Informatia

http://www.roportal....irea-361608.htm

radumiki, on Mar 31 2007, 17:26, said:

Nu stiu care este intentia domnului Dumitrascu cu acest thread, dar daca tot l-a deschis va rog sa pastrati in postarile voastre subiectul thread-ului. Puteti comenta articolele publicate sau puteti posta altele.
De asemenea il rog pe domnul Dumitrascu sa ne lase timp de citire. Daca avem la gramada atatea atricole, majoritatea userilor o sa treaca peste ele fara a arunca un singur ochi. De asemenea il rog sa posteze la toate articolele sursa precum si linkul catre sursa, daca acesta este disponibil.

Cat despre intentia lui Iulian de a deschide un thread despre Papa Ioan Paul al II-lea, despre viata acestuia, despre ceea ce a facut ca pontif al Bisericii Catolice, mi se pare chiar binevenita.

Edited by Megara, 31 March 2007 - 16:52.

Anania Patriarh!




Hotãrârea de înfiinþare a Mitropoliei Clujului, Alba-Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului, subiect ce a captat din plin atenþia presei ºi a mediilor ardelene în ultimele luni, îndeamnã la reflexii asupra argumentului “forte” adus pentru crearea acestei noi structuri administrative: eficientizarea activitãþii misionar-pastorale. Þinând cont de specificul multicultural ºi pluriconfesional al Transilvaniei, ºi cu deosebire a pãrþii ei nordice, se pune firesc întrebarea: care va fi terenul de acþiune a misionarismului noii mitropolii?
Pentru orice cunoscãtor al realitãþilor istorice din aceastã regiune, rãspunsul este clar: urmaºii celor aproape douã milioane de credincioºi români greco-catolici, trecuþi cu forþa la ortodoxie în 1948, dintre care doar o parte au reuºit, în cei 16 ani scurºi din decembrie ‘89, sã-ºi refacã vechile parohii. ªi în prezent, dupã cum era ºi pânã în 1948, centrul de greutate al comunitãþii greco-catolice se aflã în partea central-nordicã a Transilvaniei, iar prin configurarea noii mitropolii ortodoxe de la Cluj, vor fi cuprinºi în hotarele sale aproape trei sferturi dintre credincioºii români uniþi cu Roma.

Misionarism agresiv

Misionarismul, adesea agresiv, întreprins de Biserica Ortodoxã împotriva Bisericii Greco-Catolice, nu este ceva nou sau surprinzãtor. Exemplul cel mai concludent îl reprezintã crearea, la 1 iulie 1937, a Episcopiei ortodoxe a Maramureºului, cu sediul la Sighet, într-o regiune unde majoritatea covârºitoare a populaþiei româneºti ºi ucrainene era de confesiune greco-catolicã (conform recensãmântului din 1930, în judeþul Maramureº erau înregistraþi 8.489 ortodocºi, reprezentând 5,3% din populaþie, ºi 104.132 greco-catolici, 64,3%, iar în judeþul Satu Mare erau 12.880 ortodocºi, 4,4%, ºi 173.910 greco-catolici, 59,1%).
Mitropolitul ortodox de la Sibiu, Nicolae Bãlan, a consimþit ca noua episcopie, deºi cuprindea doar teritorii ardelene, sã treacã în componenþa Mitropoliei Bucovinei, aceasta angajându-se sã construiascã o catedralã la Sighet, reºedinþa episcopalã ºi zece biserici la sate. Comentând înverºunarea cu care s-a urmãrit crearea acestei episcopii ºi starea tensionatã apãrutã în Maramureº, Nicolae Iorga afirma, în Parlament, în 1938: “A stârni asemenea disensiuni confesionale este pentru cei cu anteriu, ca ºi pentru cei îmbrãcaþi în civil, o operã de rãufãcãtori”. Pe linia aceluiaºi “misionarism” provocator ºi susþinut cu complicitatea autoritãþilor statale, precum în perioada interbelicã, în 1990, odatã cu reactivarea Episcopiei ortodoxe a Maramureºului, desfiinþatã în perioada comunistã, sediul ei a fost stabilit la Baia Mare, în reºedinþa vechii Episcopii greco-catolice a Maramureºului, ºi nu la Sighet, în fostul scaun episcopal ortodox.

Argumente palide

Potrivit comunicatului din 16 ianuarie, emis de biroul de presã al Patriarhiei Române, crearea mitropoliei clujene ar rãspunde nevoii de mai bunã pãstorire a celor peste douã milioane ºi jumãtate de credincioºi ortodocºi aflaþi în cuprinsul eparhiilor Clujului, Alba-Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului.
Numai cã, în comparaþie cu celelalte provincii ale României, Transilvania are cel mai scãzut procentaj de ortodocºi, sub 70% din totalul populaþiei.
Dacã pentru circa douã milioane ºi jumãtate de credincioºi ortodocºi se impune stringent crearea unei mitropolii, atunci Mitropolia Ungrovlahiei, ce cuprinde Muntenia ºi Dobrogea, regiuni aproape compacte sub aspect confesional, ar trebui - conform aceleiaºi logici - divizatã în cel puþin trei mitropolii. O asemenea idee însã n-a figurat pe agenda dezbaterilor Sfântului Sinod.

“Formula” Iuga

Fapt extrem de puþin cunoscut publicului larg, ideea înfiinþãrii unei mitropolii ortodoxe la Cluj, pentru regiunea nordicã a Transilvaniei nu este nouã. Ea a fost vehiculatã într-o perioadã favorabilã Bisericii Ortodoxe, dar dramaticã pentru Biserica Greco-Catolicã.
ªi totuºi, ea a fost respinsã categoric de vârful ierarhiei ortodoxe de atunci. Zvonurile care circulau spre sfârºitul verii anului 1948, cã o personalitate de rang înalt din clerul Bisericii Greco-Catolice ar duce pe ascuns tratative cu ierarhii ortodocºi în vederea “înglobãrii” acesteia în Biserica Ortodoxã mai târziu
s-au adeverit a fi reale.
Era vorba de canonicul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, dr. Emil Iuga, care în acest scop a purtat negocieri cu oficialitãþile ortodoxe, îndeosebi cu patriarhul nou ales, Iustinian Marina. Dacã aceste discuþii n-au dus la vreun rezultat, faptul se datoreazã refuzului ferm al Patriarhiei Române de a satisface pretenþiile lui Iuga, care a cerut ca la Cluj sã ia fiinþã o a doua mitropolie ortodoxã a Ardealului, cu toate instituþiile anexe, inclusiv un organ oficial de presã ºi un institut teologic de grad universitar, în locul Mitropoliei greco-catolice de la Blaj, care urma sã se desfiinþeze.
Totuºi, Biserica Ortodoxã nu a renunþat nici mai târziu la “formula” Iuga, considerând prea ºterse, nesemnificative ºi fãrã suprafaþã figurile celor “reveniþi” pânã atunci la “legea strãmoºeascã”, asta în condiþiile în care toþi episcopii ºi vicarii greco-catolici au preferat temniþele comuniste decât lepãdarea de propria credinþã. În 1957, când a rãmas vacant scaunul episcopal al Clujului, prin alegerea lui Nicolae Colan în scaunul mitropolitan de la Sibiu, patriarhul Iustinian i-a oferit din nou Episcopia Clujului lui Emil Iuga. Acesta însã s-a menþinut pe vechea lui poziþie, cã acceptã Clujul, dar numai ridicat la rangul de mitropolie.
ªi de data aceasta, ideea scindãrii în vreun fel a Mitropoliei Ardealului a fost catalogatã de Patriarhia de la Bucureºti drept absurdã, deoarece ar rupe unitatea secularã a Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania.
Aceste lucruri se petreceau, aºadar, în anii ‘50, când, cel puþin teoretic, în urma suprimãrii Bisericii Greco-Catolice ºi luând în seamã încã slaba rãspândire a cultelor neo-protestante, credincioºii români din Transilvania aparþineau unei “singure turme”.

Victoria radicalismului

Recomandat pentru înalta treaptã a arhieriei de cãtre Înalt Prea Sfinþitul Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, cel care a instaurat un climat de toleranþã ºi convieþuire paºnicã între toate confesiunile din Banat, iar faþã de greco-catolici a manifestat o înþelegere nemaiîntâlnitã în nici o altã zonã a României, noul mitropolit de la Sibiu, Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, se vede pus - prin înfiinþarea mitropoliei clujene - în imposibilitatea de a aduce ºi în Ardeal suflul bunei înþelegeri interconfesionale. Trecându-i-se în umbrã meritele istorice, vechea Mitropolie ortodoxã a Ardealului ajunge sã fie îngrãditã la judeþele Sibiu, Braºov, Covasna ºi Harghita. Nici mãcar criteriul geografic nu a fost luat în considerare la înfiinþarea noii mitropolii de la Cluj, deoarece, în mod firesc, judeþul Alba aparþine sudului Transilvaniei. Speranþa noului mitropolit de la Sibiu ca, pe lângã scaunul mitropolitan al Sibiului ºi cel eparhial al Covasnei-Harghitei, sã mai primeascã o parte din teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Alba-Iuliei, respectiv judeþul Mureº, nu va aduce, în nici un caz, o schimbare de substanþã privind raporturile dintre ortodocºi ºi greco-catolici, în condiþiile în care cea mai mare parte a Ardealului, Criºana ºi Maramureºul rãmân sub influenþa durilor Bartolomeu ºi Andreicuþ. În mod premeditat, se pune astfel o piedicã în instaurarea unui climat de bunã convieþuire între cele douã confesiuni istorice ale românilor din Ardeal, continuându-se, în mod absurd, un drum ostil atât de clamatului interes naþional.

Decizia înfiinþãrii Mitropoliei Clujului are importanþã ºi în ceea ce priveºte alegerea patriarhului României. Pânã acum, exista o cutumã potrivit cãreia Mitropolitul Ardealului devenea Mitropolit al Moldovei, iar apoi Mitropolitul Moldovei devenea Patriarh. Având în vedere acest lucru ºi faptul cã înfiinþarea noii Mitropolii a fost sprijinitã necondiþionat de Patriarhul Teoctist, jocurile par fi fost simple: Teoctist îl vroia, dupã retragerea sa, patriarh pe Înalt Prea Sfinþitul Andrei Andreicuþ, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. Acesta urma sã fie ales la Mitropolia Ardealului, apoi urma Mitropolia Moldovei ºi, în fine, Scaunul Patriarhal. Numai cã nu Andreicuþ a fost ales mitropolit al Ardealului, ci Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, Episcopul Caransebeºului. Iar Streza, un mason convins, cu viziuni extrem de conciliatoare, nu era pe placul lui Teoctist. Aºa cã Teoctist a decis ruperea Mitropoliei Ardealului ºi înscãunarea lui Bartolomeu. Iar, vechea cutumã Mitropolia Ardealului - Mitropolia Moldovei - Patriarhie, va fi ruptã. De acum, probabil, vom avea de-a face cu o cutumã de genul Mitropolia Clujului - Mitropolia Moldovei - Patriarhie. Sau, cine ºtie, Mitropolia Clujului - Patriarhie. Oricum, Înalt Prea Sfinþitul Bartolomeu Anania e în pole position pentru Patriarhie. Iar elementul care îi leagã pe Teoctist, Bartolomeu ºi Andreicuþ þine de domeniul bãieþilor de tristã amintire cu ochi albaºtri.
ARTICOL DE MIHAI PETEAN, ALEXANDRU PINTELEI

Data aparitiei: 2006-01-23



--------------------------------------------------------------------------------
http://www.gazetadec...ws.php?ID=14433

Alt înalt prelat BOR recunoaºte cã a colaborat cu Securitatea
  
  
Tot mai mulþi preoþi îºi recunosc relaþia cu Securitatea
Încã un prelat al Bisericii Ortodoxe, arhiepiscopul de Alba Iulia, Andrei Andreicuþ, a recunoscut cã a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate.
Este al doilea caz din aceastã sãptãmânã, dupã ce în urmã cu câteva zile preºedintele Traian Bãsescu a propus Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii desecretizarea dosarelor ºefilor de culte ºi a înalþilor ierarhi...

Arhiepiscopul de Alba Iulia, Andrei Andreicuþ, a ales sã explice într-o conferinþã de presã relaþia pe care a avut-o cu securitatea. O relaþie care n-ar fi fãcut rãu nimãnui ºi care a început în urma unor ameninþãri cu închisoarea.

Arhiepiscopul Andrei Andreicuþ este al doilea caz de înalt ierarh care a recunoscut cã a avut un angajament cu fosta Securitate.

Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, a prezentat joi angajamentul pe care l-a semnat cu Securitatea în anul 1987, pe când era asistent universitar la Institutul Teologic din Bucureºti.


  (...)nu am putut sã scap de acolo fãrã sã dau un angajament. dar pentru care am negociat, am spus cã mã angajez sã nu divulg faþã de nimeni faptul cã am fost de acord cu organele de Securitate privind colaborarea cu acestea în problemele de interes major ale statului nostru.


Arhiepiscopul Teodosie

Arhiepiscopul Teodosie spune cã a fost chemat la Miliþia Capitalei ºi obligat sã semneze angajamentul. Un angajament pe care l-ar semna ºi azi.

ªi mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, a recunoscut cã a semnat un astfel de angajament.

Sinodul Bisericii Ortodoxe va lua în discuþie la urmãtoarea întrunire poziþia Bisericii în cazul preoþilor care au colaborat cu Securitatea. Singurul lucru cert este cã fiecare caz va fi judecat în parte, spun reprezentanþii Bisericii Ortodoxe Române.

  

Patriarhul Teoctist considerã cã greºesc cei care acuzã preoþii cã ar fi încãlcat taina spovedaniei ºi cã au furnizat informaþii Securitãþii. Printre aceºtia se numãrã ºi ministrul Culturii ºi Cultelor, Adrian Iorgulescu, spune Patriarhul Teoctist care e de pãrere cã demnitarul a jignit clerul ºi Biserica.


  Din 1997, poziþia Sfântului Sinod a rãmas clarã pentru deschiderea dosarelor noastre ºi ale preoþimii, dar aprecierea lor ºi a faptelor celor ce s-ar gãsi nu este de ordin politic lumesc, ci de ordin bisericesc.


Patriarhul BOR Teoctist
Spovedania e taina care renaºte fiinþa umanã, spune patriarhul Teoctist.

Consiliul Naþional de Studiere a Arhivelor Fostei Securitãþi nu s-a pronunþat pânã acum în nici un caz în care un preot a avut dosar la Securitate.

Singurul preot prezent la CNSAS a fost Iustin Marchiº, parohul bisericii Stavropoleos. El a declarat însã cã a venit sã-ºi vadã propriul dosar.

Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii a dispus, de curând, desecretizarea dosarelor de înalþi ierarhi, considerate de siguranþã naþionalã.

  
http://www.bbc.co.uk...te_prelat.shtml

faracomentarii, on Mar 31 2007, 16:40, said:

Ma vad nevoit sa urmez tehnica folosita de ramunc, pe care nu-l deranjeaza nimeni atunci cand posteaza kilometri de poze. Astea sunt regulili casei aici pe SP si ma conformez.

Quote

Omul s-a suparat ca vacarul pe sat.

radumiki, on Mar 31 2007, 17:26, said:

Care e logica ortodoxiei sau neortodoxiei lui Dronca?
Ca sa ataci catolicismul nu e nevoie sa fi ortodox, e suficient sa fi... inginer.

Acest topic pare a fi revista presei mutata pe SP. Publicitate.

Motiv de inchidere: prea mult copy/paste necomentat, prea mult flame.

Avand in vedere ultimul eveniment, redeschid acest thread.
Hai, spargeti-va capetele aici ca niste buni crestini

alex.dumitrascu, on Mar 31 2007, 18:17, said:

te rog frumos sa nu te iei de ingineri. ca sa nu avem discutii. bine?  

...Dumnezeu sa il odihneasca...

Dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist
Sursa: Cotidianul

La fiecare actualizare a dosarului, comunistii mentionau trecutul legionar al inaltului ierarh.
Cotidianul a intrat ieri in posesia dosarului de cadre al Patriarhului Teoctist. Dosarul provine din arhiva CC al PCR, sectia cadre, nr. A/592, si se afla in prezent depozitat la Arhivele Nationale. Contine zece file A4 batute la masina - grupate in cinci fise. Trei dintre acestea, asemanatoare, dateaza din perioada in care Teoctist era mitropolit al Olteniei (1973-1977), doar una fiind datata 11 decembrie 1974. A patra fisa a fost intocmita dupa numirea lui Teoctist in rangul de arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977-1986). Ultima fisa, o aducere la zi a celei de-a patra, poarta antetul Departamentul Culte, este semnata de seful institutiei Ioan Cumpanasu, a fost redactata pe 30 iunie 1988 si se refera la perioada in care Teoctist se afla in scaunul de Patriarh. Va prezentam integral acest ultim document.

"Departamentul Cultelor Teoctist Arapasu
Nascut la: 7 februarie 1915, in satul Vinatori, comuna Stanceni, judetul Botosani
Originea sociala: tatal a fost taran cu gospodarie mijlocie
Nationalitatea: romana
Studii: facultatea de teologie
Cunoaste limbile: franceza

Este patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, arhiepiscop al Bucurestilor si mitropolit al Ungrovlahiei.
A urmat scoala primara in satul natal (1921-1927), dupa care a intrat la manastirea Vorona si apoi la Neamt.
Intre anii 1932-1940 a urmat cursurile seminarului teologic de la manastirea Cernica, iar in 1940-1944 pe cele ale Facultatii de teologie din Bucuresti.
In 1935 a fost tuns in monahism la manastirea Bistrita-Neamt; in 1937 a fost hirotonit diacon, iar in 1945 - preot.

Din unele informatii existente in dosarul personal rezulta ca a desfasurat activitate legionara (depozitind materiale de propaganda in manastirile Cernica si Caldarusani si participind chiar la rebeliune), iar in timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul.

A indeplinit urmatoarele functii:
1942-1945 - diacon la catedrala Patriarhiei si centrul eparhial din Bucuresti;
1945-1948 - preot la catedrala mitropolitana din Iasi;
1948-1949 exarh al manastirilor din Moldova;
1949-1950 vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;
1950 - secretar al cancelariei Sinodului si administratiei patriarhale;
1950-1954 - rector al Institutului teologic ortodox din Bucuresti;
1954-1962 - episcop-vicar patriarhal;
1962-1973 - episcop al Aradului;
1973-1977 - arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei;
1977-1986 - arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei.

Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al B.O.R., arhiepiscop al Bucurestilor si Mitropolit al Ungrovlahiei.

A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de lupta pentru pace din Bucuresti, aducind o contributie bine apreciata la indrumarea preotilor in a sprijini aceasta actiune. A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice.

Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei si al Moldovei si Sucevei, a primit diferite delegatii straine care se interesau de situatia cultelor din Romania. Cu aceste ocazii a prezentat in mod corect realitatile din tara noastra, atit pe linie bisericeasca cit si realizarile poporului roman pe plan economic, social si cultural.

In predicile tinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiaza si a vizitelor canonice din parohii, indeamna preotii si credinciosii sa participe la actiunile initiate de organele de stat, sa aiba o comportare moral-cetateneasca corecta.

A facut parte din diferite delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane, care au vizitat biserici din mai multe tari.

In activitatea sa manifesta, uneori, o atitudine dura in relatiile cu preotii si cu ceilalti ierarhi.

Ca patriarh, Teoctist Arapasu este apreciat prin indrumarea perseverenta pentru buna gospodarire a eparhiilor, prin grija fata de monumentele istorice, prin atitudinea de justa orientare a clerului in activitatea social-obsteasca, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerind permanent clerului si credinciosilor sa participe activ la dezvoltarea economica-sociala a tarii, la infaptuirea politicii de pace, de prietenie si larga colaborare cu toate popoarele.

A fost decorat cu ordine si medalii ale R.S. Romania.

Din 1975 a fost ales deputat in Marea Adunare Nationala in toate legislaturile.

Despre familie:
Tatal, Dumitru Arapasu, si mama, Marghioala, fosti tarani cu gospodarie mijlocie, sint decedati.
Din cei sapte frati si trei surori, toti tarani, mai traieste un frate, fost cooperator in comuna natala.
Presedinte, Ion Cumpanasu, 30.VI.1988"

"Cadrele decid totul"
Potrivit Sefului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, politologul Vladimir Tismaneanu, "un dosar de cadre continea de regula o autobiografie, care era de obicei adusa la zi la doi-trei ani". "Fiecare institutie de stat avea un dosar de cadre, la care se adaugau dosarele partidului. Trebuie inteles faptul ca totul pleca de la celebra formula a lui Stalin, «Cadrele decid totul». Alaturi de autobiografie, in dosar mai figurau referintele pe care «cadristul» le lua pe baza de discutii cu diverse persoane - sugerate de subiect - sau altele. Se faceau si aprecieri din partea «cadristului» asupra atitudinii si comportamentului, iar, in plus, se culegeau informatii despre viata personala a subiectului. Sistemul s-a bazat intotdeauna pe constringere si santaj. In cazul lui Teoctist, cred ca vorbim de trei dosare: dosarul de personal, aflat probabil la Patriarhie, dosarul de cadre, din arhiva CC, pentru ca Teoctist era considerat un demnitar important al statului, si dosarul care ar trebui sa fie la CNSAS", precizeaza Tismaneanu.

Acuzatiile privind trecutul legionar nu sint o noutate. In 2001, istoricul Dorin Dobrincu si fostul angajat al CNSAS Gabriel Catalan publicau in presa centrala o serie de documente provenite din Arhiva SRI, conform carora, in tinerete, Teoctist ar fi participat la rebeliunea legionara din 1941 si ar fi devastat o sinagoga.

In plus, in documentele citate de Catalan se mai afirma ca Teoctist "este cunoscut ca a practicat homosexualitatea". In presa a fost invocata o nota din 1957, care continea o delatiune a unei surse a Securitatii. Subliniem faptul ca doar ultima fisa de cadre a lui Teoctist mentioneaza trecutul homosexual al acestuia, precedentele patru rezumindu-se sa treaca in revista doar trecutul sau legionar. "E posibil ca acea informatie (referitoare la homosexualitate - n.r.) sa fi fost oferita ulterior de Securitate", crede Vladimir Tismaneanu. (D.D.)

Megara, on Aug 25 2007, 03:51, said:

Minciunile anti-Teoctist



De-a lungul anilor, Biserica Ortodoxa Romana si Patriarhul ei, Parintele Teoctist, au fost sistematic acuzati de catre ateii din presa pentru cele mai inimaginabile vini. Dezinformarile strecurate inca de la inceputul anilor '90 sunt si astazi folosite cu succes in ciuda faptului ca Patriarhul le-a demontat in mai multe randuri. Ziaristi de mana a doua au colportat minciunile fara sa le verifice vreodata. Cele mai des folosite sunt cele privind incurajarea demolarilor de catre Patriarh si minciuna devenita clasica si demna de a fi studiata intr-un manual de dezinformare, cea privind felicitarea lui Ceausescu pentru crimelor de la Timisoara.



Si totusi, o opozitie frontala pot spune ca am adoptat-o la prima intalnire pe care am avut-o cu Ion Dinca - despre care a vorbit intr-un interviu din anul 1993 - , cand mi s-a cerut sa accept cererea cuplului prezidential de a muta Patriarhia de aici, din locul in care ne aflam chiar acum. A fost o discutie de patru ore, in care am adus, desigur, argumentele care se puteau invoca in acele momente neasteptate si dramatice pentru mine. M-am opus acelei cereri si, in consecinta, nu s-a mai petrecut nimic.
....
Mi-am dat seama ca urmeaza o perioada de mare tragedie pentru mine. Aceste daramari erau incepute, si atunci am preluat aceasta problema. Eu intervenisem deja la primarul Constantin Olteanu pentru biserica Sfanta Vineri... Am intervenit si pentru biserica Sfantul Spiridon Vechi, dar, totusi, s-au daramat si doar biserica Bucur Ciobanul am salvat-o atunci, slava Domnului. Despre aceasta scrie si Constantin Olteanu, in cartea lui acum. Dar totusi au lucrat cand eu aveam o vizita oficiala in Austria, la Viena, pentru sfintirea capelei din Viena inaltata de romanii de acolo... Cand am plecat, Olteanu mi-a spus ca nu crede ca va fi daramata pentru ca a aprobat sa se faca restaurarile. Fiind la Viena, am auzit ca Sfanta Vineri s-a dus. Toate se petreceau cu mare inspaimantare, asa cum s-a incercat si cu Patriarhia. Dinca a povestit, din inchisoare, cum a fost cu biserica. Si spune corect, ca m-am opus, ca am invocat fel de fel de motive.
....
N-as mai putea repeta cele patru ore de stat de vorba cu ei atunci, si cu amenintari, dar si cu argumentele mele ca nu se poate. El imi cerea un consimtamant, iar eu spuneam "este imposibil, domnule Dinca. Sustin pana in ultima clipa, orice s-ar intampla cu mine, ca nu pot sa le spun credinciosilor ca eu am consimtit". Iar el imi zicea: "Cum sa fac, ca ei nu sunt obisnuiti cu asemenea raspunsuri".

Ei, Ceausestii?

Da. Si i-am zis: "Atunci gasiti dvs o cale si, daca vreti, impreuna cu ei, veniti sa vedeti inauntru Patriarhia. A luat telefonul si se repezea la telefon la cineva, dar auzeam ca nu era nici un ecou in telefon, vorbea singur, ca sa vad eu...
.....
O minciuna des uzitata de dusmanii Bisericii Ortodoxe Romane si ai Patriarhului Teoctist este legata de manastirea Vacaresti, monument arhitectonic brancovenesc. Patriarhul Teoctist, spun detractorii sai, nu a intervenit pentru salvarea bisericilor si a manastirii Vacaresti. Adevarul este cu totul altul.
......
Grupul de Supraveghere a Monumentelor Istorice supuse demolarii de regimul comunist, din care faceau parte Radu Ciuceanu, Octavian Roske si Daniel Barbu, a reusit, intre 1980 si 1985, sa salveze fragmente din ruine si sa trimita postului Europa Libera, pagini intregi de materiale privind situatia unor valori de patrimoniu, in incercarea de a trage un semnal de alarma. Materialele au fost difuzate de Europa Libera si Radio France. Pe acest fond, al demolarilor dezlantuite, dupa moartea Patriarhului Iustin, a ajuns la Bucuresti venit de la Iasi, noul Patriarh, Teoctist, in noiembrie 1986.
.......
De unde a plecat dezinformarea?

"Informatia" despre "telegrama" pe care Patriarhul Teoctist ar fi trimis-o spre a aproba masacrele de la Timisoara, a aparut prima oara in revista "Flacara" fiind reluata cu scandal in "Catavencu" si perpetuata pana astazi fara nici un fel de dovada.

Intitulat, ca aluzie la Toamna patriarhului, "Primavara patriarhului", materialul avea ca text: "Va fi reinscaunat patriarhul Teoctist, cel care inainte de 22 decembrie a adresat dictatorului ceausescu (sic!) sinistra telegrama de condamnare a Timisoarei?". Nu stim ce text, al carei telegrame, a stat sub ochii redactorilor de la "Flacara". Niciodata nu a aparut aceasta pretinsa telegrama de felicitare a actiunii de reprimare a manifestantilor de la Timisoara, desi colectiile ziarelor se afla in toate bibliotecile din Romania, iar arhivele sunt deschise. Presa nu a publicat decat un singur text, care se afla in ziarele noastre din 20 decembrie si care incepe astfel: "Intr-o telegrama adresata presedintelui Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, si semnata de catre presedintele Adunarii Nationale Bisericesti, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, se spune: <<Membrii Sfantului Sinod, impreuna cu reprezentantii clerului si credinciosilor Bisericii Ortodoxe Romane, intruniti in sesiune anuala de lucru a Adunarii Nationale Bisericesti... va roaga sa primiti si cu acest prilej, cele mai calduroase felicitari.<< (...)"

Era vorba deci de tamaierile pe care toti sefii de culte din Romania erau constransi de fostul Departament al Cultelor sa le aduca dictatorului cu anumite prilejuri, intre care se numara si aceasta Adunare Nationala Bisericeasca de rutina ce a avut loc in ziua de 17 decembrie, incheiata cu obisnuita telegrama, publicata in presa trei zile mai tarziu. Nu exista in textul ei nici cea mai vaga aluzie la evenimentele ce aveau loc in tara noastra, nici un cuvant care sa indreptateasca acuza ca Patriarhul Teoctist ar fi semnat o asa-zisa ,sinistra telegrama de condamnare a Timisoarei". Daca e vorba de telegrama aparuta la 20 decembrie, singura cunoscuta noua - ca tuturor - din presa momentului. Si alta nu exista.[/i]
http://www.ziua.net/...-...9&id=225019

Am citit si eu materialul asta, acum vreo doua saptamani.
Legat de acea telegrama, pentru cei mai tineri de aici, care nu stiu cum mergea treaba pe vremea aia:
Orice consfatuire, orice sedinta a unui organ de conducere, asociatie, orice conferinta, congres din orice domeniu trebuia sa se incheie obligatoriu cu o telegrama sau scrisoare de felicitare catre conducatorul mult iubit si conducerea statului, care sa cuprinda referiri la maretele infaptuiri realizate sub conducerea lor. Adunarea Nationala Bisericeasca avea intrunire, asa cum spune si materialul, programata pentru acea perioada si care a coincis, nefericit, cu evenimentele de la Timisoara. Cum o telegrama de felicitare oricum trebuia trimisa "cu acel prilej", se poate presupune ca aceasta era deja pregatita inainte de inceperea acelei sedinte. Asa se proceda de obicei, astea erau chestii de rutina.

Edited by CatalinM, 28 August 2007 - 12:44.

Inca un articol din cotidianul Ziua
Vazusem articolul chiar cand a aparut dar, nu stiu de ce, am tot omis sa-l pun si aici.

Omagiu unui patriarh comunist
Cristian Badilita

-- De mortuis nil nisi bene. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe robul lui Dumnezeu Teoctist Arapasu. Nu m-as fi apucat sa scriu acest text daca nu m-as fi simtit agresat de valul mediatic starnit de moartea ultimului patriarh comunist al BOR. Nici Sinodul, nici clerul, nici credinciosii ortodocsi nu au de ce sa fie blamati. Unele stridente tamaioase ale acestora din urma au diferite explicatii: respectul pavlovian acordat functiei, mancarea din acelasi blid crestino-bolsevic decenii indelungate, recunostinta pentru diverse ridicari in grad bisericesc sau pur si simplu zelul lingusirii, atat de natural pravoslavnicei fapturi romanesti.

Nimeni nu le poate reprosa acestora atasamentul, chiar daca nu-l agreem. Dar nu ei au regizat intoxicarea mediatica. De ce i s-a acordat atata importanta, pompandu-se adrenalina artificiala, acestui eveniment care, intr-o tara cu bun simt, n-ar fi trebuit sa fie un eveniment: iata misterul care ne intriga? Sfarsitul domniei unui Patriarh de calibrul lui Teoctist (ceva intre carul cu boi si Trabant) impuneau discretie si tacere, sobrietate, neutralitate seaca si nimic mai mult.

Ca om Teoctist merita un omagiu crestinesc cuviincios. Ca patriarh merita cel mult o "criza de amnezie" pe durata celor trei zile scurse intre deces si inmormantare. Inscaunat de Ceausescu, i-a fost acestuia perfecta copie xerox: gradul sau de cultura starnea jena; despre induhovnicire, nu avem a ne pronunta decat dupa roade: a lasat in urma o biserica dominata de megalomanie revansarda, ranchiuna si spirit urat sectar (cu insulite abia vizibile, si oricum marginalizate, de normalitate), o "opera" pastorala perfect ceausista si un pseudomit, acela al apropierii de Biserica Catolica sora. Orice roman trebuie sa stie ca invitarea Papei Ioan Paul al II-lea in Romania i s-a datorat exclusiv primului ministru al vremii, Radu Vasile, care a trecut cu o indarjire vrednica de toata pretuirea, peste "nietul" obstinat al lui Teoctist. Acesta din urma n-a mai avut de ales, dandu-si consimtamantul in extremis in urma invitatiei personale si, in context, riscante, a primului-ministru. Ioan Paul al II-lea, prin venirea sa la Bucuresti, l-a pus pe Teoctist pe orbita istoriei, a adevaratei istorii europene.

Pandant, pe linie bisericeasca, al lui Iliescu, in contrast total cu adevarata Biserica ortodoxa martira, fostul patriarh nu are aproape nimic in comun nici cu predecesorii sai: Miron Cristea, carturar de rasa, autor, printre altele, al unei monografii, in maghiara, despre Eminescu si artizan al unei traduceri-etalon a Bibliei; Nicodim Munteanu, un intelept patriot si un martir; Iustinian Marina, diplomat inteligent, manipulator pe ici pe colo al lui Dej, cu benefice compromisuri; Iustin Moisescu, un excelent biblist si patrolog, poliglot, initiator al celebrei colectii de Parinti si Scriitori Bisericesti, ctitor si restaurator de monumente istorice nepretuite. Din aceasta perspectiva, comparativ-diacronica, a te abtine sa faci bilantul "epocii Teoctist" e un indirect omagiu. Pe care i-l aduc cojudeteanului meu pentru care am rosit vreme de peste douazeci de ani. Bunul simt sa-i ghideze pe cei care ne vor alege peste cateva saptamani noul patriarh, prin rugaciunile blandului Iosif si ale clarvazatorului profet Daniel.

Sursa: Ziua