Lost in Translation

Quote

Nu-s profesor de romana si nici de psiho.Si ma rog de ce sa nu-si aiba rostul??

@Dian30 imi place cum abordezi filmele si cum le comentezi , si inclin sa-ti dau dreptate , poate ca eu sau noi am vazut LIT cu alti ochi , nu cu ochii tai sau al vreunui critic ... Chiar ma faci sa inteleg de ce unora le-a placut acest film , dar in fine ... LIT- un film slab .

Ce i-a zis la ureche .... poti spune si mie ? eu cred ca i-o fi zis ( sa sfarsim acest film , lumea deja doarme )

sau i-o fi zis "sa vezi ce ironii subtile o sa faca aia de pe forum despre noi... ca ei stie ce vorbeste... care este :)"

ce draq atata Sofia Coppola cu imaginatia si experientele ei... stim noi mai bine, e un film slab si gata...

Quote

  Pai tocmai asta-i ideea...ca nimeni nu poate stii.Ce tu poti sa intelegi cum il iubesc eu pe Gicu?Intelegi de ce il urasc?Sau intelegi tu de ce l-am parasit pe Gicu?...sau stii de ce am sa-l sun pe Gicu?Ehh??
   Si in alta ordine de idei...este forum aici sau ce naiba e?Sa se culce...nu-i las eu?...si nu ma mai provoca !!!
          Am tacut!

@Dian30 good , suna-l pe gicu daca are $ multi , daca nu ignore

Atunci suna-l tu!

Filmului ii lipseste ceva, nu stiu ce, dar il apreciez pentru simplitatea onesta.

Ii lipseste un public pe masura cred...

@arty : mawuhauhauhhuahua , cel mai tare raspuns  BRAVO !!! .... sau am inteles eu gresit si artistului i-a placut filmul?

Ce mai faci arty? Cum e pe la voi?

eh? i'm not lost, if thats what ure asking...

Nu esti pierdut in translatie? :cool:

@Ilila:

E nevoie sa-ti traduc ce-a zis arty eventual si numele threadului ca sa-ti dai seama ca nu aici ar trebui sa postezi  

cmidp>> Cita intrasigenta! eu & arty tocmai scriam scenariul sequel-ului de la "Lost in translation"... dar se pare ca este off topic

Nu dati cu pietre va rog, dar mie mi-a placut  LiT....  Cum spunea cineva mai inainte, faptul ca actiunea se petrece in Japonia nu e intamplator.  Japonia, cred eu, are mai multe semnificatii in contextul scenariului. Japonia este locul unde exista numeroase transpuneri artistice ale aceleiasi teme: iubirea imposibila. Imposibila datorita datoriei, datorita departarii, datorita imprejurarilor.  Imposibila dar totusi extrem de frumoasa, pura si trecatoare ca floarea de cires.  Din nou, Japonia pentru ca acolo artificialul a ajuns sa fie natural. In Japonia tot filmul se petrece in interiorul unor cladiri, stransi de reguli si conventii, opriti de educatie si de tabuurile sociale. Afica e frusta, primordiala si senzuala, daca actiunea s-ar fi petrecut in Africa atunci eroii ar fi facut sex in draci (spre bucuria celor ce s-au plictisit la varianta asta).  Si la nivelul cel mai usor de perceput, Japonia reprezinta o bariera comunicationala majora. Nu numai limba, care nefiind bazata pe familia de limbi europene suna nepamantean pentru urechea noastra neantrenata; ci si mentalitatile difera radical. Daca pui un suedez langa un spaniol ai sa ai mai multe legaturi decat intre un japonez si un european.  De aceea izolarea lor in mijlocul furnicarului acela e deplina si le da posibilitatea sa se descopere, sa se cunoasca.
Alt motiv pentru care mi-a placut filmul, e regia. Simplu, curat si fara zorzoane. Mi-a placut modul neimplicat in care a fost relatata povestea, cu camera glisand in jurul celor doi in un permanent derapaj de la realitate. Dar trebuie spus si ca regizoarea (nota 10 avand in vedere ca vorbim despre un debut) a fost puternic ajutata de un regizor de imagine foarte bun (ca majoritatea cadrelor sunt in lumina difuza, cu contrast mic si usor granulate, ca sa sugereze delicatete si intimitate?) dar si de o coloana sonora mai mult decat fericit aleasa.  Coloana sonora a adaugat multa atmosfera filmului.
Pe ansamblu, mi-a placut. Sunt si aspecte criticabile dar nu sunt majore. Exista spectatori pentru fiecare gen de film; cunosc persoane onorabile care au o pasiune pentru Jackie Chan, dar acelora nu le-as recomanda LiT fiindca s-ar putea sa fie dezamagiti.

Am reusit si eu sa vad filmul asta dupa 12 ani de la aparitia lui. Pentru ca atunci cand vad "drama" trecut la gen mi se lasa neuronul, ca sa ma deprim ma descurc bine si fara sa ma uit la filme. Insa asta mi-a ajuns cumva in calculator (poate datorita lui Scarlett Johansson) si azi mi-am facut curaj sa-l vad. Poate trebuie sa mentionez ca nu stiam nimic despre filmul asta inainte, retineam doar vag coperta.

A devenit rutina la mine ca atunci cand urmaresc un film sau un serial sa ajung la un moment dat sa pun mana pe telefon, iar de acolo filmul ruleaza in background. Deci ce se intampla cand dai peste un film la care nu poti sa intorci privirea? Poi ii dai nota 10 si vii pe forum, doar ca sa te intristezi ca n-a mai discutat nimeni despre filmul asta din 2004, si alea trei pagini de discutii existente fiind o galceava dezamagitoare.

Cei doi protagonisti ies foarte bine in evidenta intr-un oras unde viata se petrece rapid si intr-o limba pe care nu o intelegi. Am fost dezamagit cand am vazut ca joaca Bill Murray, pe care il stiam si eu actor de comedie, dar asta numai in primele doua minute, ca apoi m-am lasat impresionat.

Inteleg de ce unii s-au plictisit la film, poate in alte conditii si eu m-as fi plictisit. Consider ca pentru a gusta filmul trebuie sa treci prin anumite lucruri in viata, sa constientizezi unele aspecte... si sa accepti ca ele exista chiar daca iti place sau nu.
Insa imi pare rau pentru cei care nu pot inca sa aprecieze acest film la adevarata lui valoare, si sper sa incerce o noua vizionare in cativa ani.

Eu mai tin minte ca se intalneau 2 intrun bar. Ar fi interesant de revazut (practic nu mai tin minte nimic), dar sunt atatea filme pe care nu le-am vazut, ex Twilight...

Pacat ca de atunci Sofia Coppola n-a mai reusit nimic memorabil.

Bursul, on 16 aprilie 2015 - 13:38, said:

Asta nu-i film de povestit ,practic nu se intampla mai nimic. Subiect practic nu exista. E vorba de atmosfera ,stari ,personaje ,karma ,mojo,etc.
E cam printre cele mai faine filme despre nimic.
Edit: Dementiala faza cu karaoke!

Edited by edigee, 16 April 2015 - 14:50.