Elevul Dima dintr-a 7-a

am citit cartea de curand si mi-a adus aminte de vremea tineretii(nu pot spune ca sunt batran la 21 de ani) dar mi-a adus aminte de vremea cand eram in scoala si credeam ca pot schimba lumea cu ideile mele.A fost o carte care mi-a dat incredere in mine pe langa faptul ca a fost o lectura mai mult decat placuta(referire la iubirea descrisa cu acea pasiune captivanta)


As dori sa dezbatem acest subiect cu pareri pro si contra la ce am scris.

tocmai am terminat de citit "Elevul Dima dintr-a 7a"  
nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult pe cat mi-a placut "Invitatie la Vals", credeam ca este mai degraba o carte pentru cei ce se afla in ciclul gimnazial.
Totusi am cateva regrete.... cu greu am acceptat finalul de la "Invitatie la Vals"...dar pe cel de la "Elevul Dima dintr-a 7a" nu vreau sa-l accept. Nu cred ca Dima va fi fericit cu Ioana. In inima lui tot Lotte va ramane...

Eu in ciclul gimnazial am citit-o si pot spune ca mi-a placut enorm atunci. Incercasem si alte romane de acelasi autor si il gaseam mult prea siropos..dar cartea asta mi-a placut !

si eu am citit romanul, insa prima data prin scoala generala, apoi prin liceu.De fiecare data cand treceam printr-o perioada           mai " ciudata"  (crizele adolscentei) ma intorceam  la "Elevul Dima.."cred ca am recitit-o de cel putin 3 ori.Mi-a placut foarte, foarte mult.I-am recomandat cartea si verisorului meu primar care este cu doi ani mai mic decat mine  si , la fel, a "devorat-o" in doua zile.Tinand cont ca el nu prea a citit nci in copilarie, nici in adolescenta (cred ca nici mai tarziu), a indragit romanul acesta enorm.
Finalul a fost dezamagitor insa.Eu tot mi-i inchipuiam impreuna.Nu pot sa-l  concep altfel.
Oricum , mi-as fi dorit sa traiesc in perioada aceea cand exista mult mai mult respect reciproc intr-un cuplu, cand dragostea era mult mai intensa si o traiai cu adevarat, iar orice lucru era valorificat la maxim.Parca sentimentele erau mult mai pure .In ziua de astazi nu mai gasesti asa ceva (cel putin asa cred eu...)

alte vremuri...se scria frumos in perioada de dupa 1945...parca dupa atata razboi dragostea inflorea si era peste tot.....si totusi in trecut, bunicii si strabunicii parca iubeau altfel decat noi, mai profund, mai frumos.

si eu am ramas cu un gust amar dupa ce am citit sfarsitul, dar in dragoste am observat ca de obicei(cel putin in romane) iubesti pe cineva dar ramai cu altcineva. nu stiu de ce dar nasol...

Edited by VipeR85, 08 March 2007 - 16:31.

elevul dima dintr-a saptea am citit-o intr-a 8a sau a 9a, dar mi-a placut enorm. Am citit-o intr-o zi, si de altfel, a fost grozava. Imi recunoshteam colegii in fiecare pagina, si sfarsitul este intr-adevar cam ciudatel, ma ashteptam sa fie fericit, dar cred ca asa a fost mai bine. Ar fi devenit banala daca era all bright and happy.

 disturbed_ghost, on Mar 10 2007, 22:55, said:

dar parca nu strica un final fericit, el cu Lotte. eu unul sincer chiar nu ma asteptam sa se desparta.....la ce iubire a fost intre ei.

Heh Una dintre cartile copilariei mele. M-a captat, mi-a placut mult.

vad ca doar cativa a captat cartea asta...pacat e asa super faina.

pentru mine acea cartea are o semnificatie mai aparte. Pe vremea aia eram indragostita chiar de un Dima, colegul meu de clasa si va dati seama de ce m-am apucat s-o citesc. Cartea e superba si dezvolta toate problemele cu care se confrunta baietii adolescenti, dar si fete. Cel mai mult mi-a placut si m-a impresionat faza aia cu cimitirul, cand baietii hotarasc sa stea in cimitir cu mortul toata noaptea ca sa nu se simta singur.
cine nu a citit-o pana acu trebuie s-o citeasca cat mai repede, merita

Am citit cartea de vreo 5 ori si tot nu m-am plicitisit de ea. Adevarul e ca ultima data cand am recitit-o eram prin liceu.Am rasfoit-o de curand si, sincer, mi se pare un pic simpluta ca mod de scriere, desi asta nu-i diminueaza cu nimic farmecul.E numai faptul ca intre timp am citit alte carti, mai greoaie,mai complexe, astfel incat stilul lui Drumes mi se pare unul aproape telenovelistic.
E totusi o carte care ar trebui citita neaparat, mai ales la o anumita varsta.

Am citit-o si eu si am simtit o maare tristete... cateva zile parca mi-am dorit sa traiesc in trecut la inceputul secolului XX, ma gandeam ca eu nu trebuiau sa invete la Istorie Primul si al Doilea razboi mondial   ... dar ii omora Atilla cu Mircea cel Batran anyway... Dima si-a facut-o cu mana lui ca nu l-a ascultat pe Esculap cand i-a zis ca greva e cu 2 taisuri...si de acolo a pornit acea fuga si acea dragoste romantica...iar de neexplicat gestul lor de a se sinucide... si normal Dima dupa ce afla ca Lotte "ar fi murit" nu a fost curios sa se duca la "mormantul" ei sa puna o floare? Era de asteptat ca nu vor fi impreuna pana la sf vietii, ca dragostea lor era una de liceeni... si fiecare se va casatori cu cineva neimportant pana atunci...destul de sad...bine ca e doar o poveste...si sunt si multe altele poate si mai triste dar nu sunt cunoscute...

 actunderdc, on Apr 17 2007, 22:33, said:

da dar dragostea din liceu, uneori e prima si cea mai frumoasa care nu se uita....iar amintirea ei e dulce-amara, indiferent de rezultat.

o carte trista si obosita!mai bine treceti pe Jaroslav Hasek...

 carman, on Apr 18 2007, 07:58, said:

de ce nu recomanzi si tu  "soldatul sveck" asa te mai credeam.

 VipeR85, on Apr 18 2007, 15:02, said:

svejk, nu sveck...

Oricum ideea ramane aceeasi ca in multe carti de dragoste.... O dragoste mare intre ei dar din motive exterioare nu pot ramane impreuna pe veci... doar k ne atinge pe noi, liceeni la suflet mai mult pentru ca pers. principal avea varsta noastra, si vorbeste foarte sincer, ce simtea, nedumerirea lui despre comportamentul femeilor etc...

...am 13 ani,si tocmai ce am citit elevul dima dintr-a saptea. Mi-a placut foarte mult,si parca nu pot sa acecept ca Dima nu mai e cu Lotte,desi,chiare daca se va insura cu ioana,eu zic ca tot pe Lotte o va iubi...asta-i impresia mea.