De la credinta la ateism

Eu am trecut de la credinta profunda la ateism. Credinta mi-a fost extraordinar de benefica. Am imbratisat-o singur, fara influente externe, in adolescenta. Mi-a modelat o constiinta pe care nu o regret. Nu mai cred in Mos Craciun din copilarie, iar acum, la maturitate, nu mai cred in Dumnezeul asa cum este el perceput in religia crestina sau de aiurea. Nu este o decizie ca urmare a unor neimpliniri, refulari, filme sau carti, ci o noua etapa a maturitatii mele. Poate un nou topic: "De la credinta la ateism" ar fi o idee buna. Ce ziceti?

Edited by adrianopolis, 02 October 2006 - 01:33.

am aceeasi poveste si in opinia mea de ora 3 dimineata, e o idee buna, bine venita.

Mai bine numeai topicu : "Exista Dumnezeu?"

Scuze acu am vazut ca exista deja un topic  

adrianopolis, on Oct 2 2006, 02:29, said:

Sa inteleg ca renuntarea la ceva care a fost extrem de benefic pentru tine este o etapa in maturizarea ta?

Petrache_Lupu, on Oct 2 2006, 10:12, said:

exact cum zicea si el... si credinta in mos craciun a fost benefica, dar totusi, nu e o evolutie faptul ca nu mai crezi in el ?

zuppy, on Oct 2 2006, 10:22, said:

Sunt lucruri total diferite, care seamana cam cum seamana oaia cu capra.
A renunta sa crezi in Mos Craciun este evolutie, dar a renunta sa crezi in Dumnezeu este prabusire.

intreaga voastra credinta se bazeaza pe o carte de povesti, prost scrisa, plina de erori grosolane si contradictii.  
asta e "prabusire" prietene.
religia asta e o catastrofa pentru oameni. o bariera colosala in calea dezvoltarii si a cunoasterii.

Petrache_Lupu, on Oct 2 2006, 15:54, said:

Daca recitesti cu atentie primul meu mesaj, vei gasi: "nu mai cred in Dumnezeul asa cum este el perceput in religia crestina sau de aiurea". De ce? Trinfidelity a reusit intamplator sa formuleze un raspuns extrem de concis si complet, ce insumeaza EXACT motivatiile mele:

Trinfidelity, on Oct 2 2006, 17:35, said:

Poate ca ar trebui sa definesc mai bine ateismul meu: nu mai am absolut nici un fel de credinta religioasa. O perioada, credinta religioasa mi-a fost de ajutor, in sensul ca a fost o carja sau un suport in calea vicisitudinilor vietii. Mi-a aratat in situatii dificile directia de mers atunci cand am pierdut busola, m-a ajutat sa revin intotdeauna la matca. Insa am realizat ca religia a fost doar o plomba ce a tinut locul carentelor personale si ale celor din jur. In rest, pentru mine ea nu putea explica nimic concret si coerent. M-am trezit din autohipnoza indusa de religie cand in creuzetul cautarilor, framantarilor si intrebarilor cu privire la mine, lume si univers, am gasit unele raspunsuri sau dimpotriva, nu le-am gasit prin prisma credintelor religioase. Spiritul meu rational nu putea nicicum accepta aberatiile irationale ale crestinismului. Sentimentul meu cu privire la aceasta lepadare? O scapare ca de un balast care cu trecerea timpului imi provoca contradictii care nu mai puteau fi acceptate doar de dragul religiei. Acum ma simt liber si lipsit de prejudecati. M-am regasit. Intrebarile vesnice care traverseaza omenirea de la originile ei pana in prezent raman deschise, insa pentru mine posibilele raspunsuri se vor gasi in alta parte decat in zona credintelor religioase.

Edited by adrianopolis, 02 October 2006 - 23:46.

adrianopolis, on Oct 2 2006, 23:57, said:

Realitatea este ca nu ai avut niciodata credinta.

Petrache_Lupu, on Oct 2 2006, 10:12, said:

Pertinenta observatie! Pentru unii asa sta treaba!!!
...mai ales cand i-a modelat constiinta, ajutandu-l sa nu mai creada in Mos Craciun!!!
Ma intreb cu cine a fost inlocuit mosulica cel rosu?!!!

Trinfidelity, on Oct 2 2006, 17:35, said:

spune-ne si noua, astora ... muritorii, pe tine cat te-a ajutat sa te dezvolti faptul ca nu crezi in Dumnezeu?! La ce stadiu de supraponderala inteligenta ai ajuns?!!! Este ceva legat de numere, sau se poate simti cu al saselea simt?!

Edited by Nebuchadnetar, 03 October 2006 - 00:06.

mda...a crede in ceva inseamana a da nastere la o speranta , ati hrani sufletul cu un sentiment de bine .Fie Dumnezeu, Mos craciun , spiridusi si tot asa mai departe fiecare crede in ceva . Ca nu crezi in Dumnezu asta nu inseamna ca ai evoluat ci inseamna ca credinta ta s-a orientat catre altceva ( un obiect , tu , un lucru .etc). Fiecare lucru a fost inventat cu un scop de a simti o parte din bucurie. Luam un mic exemplu pe Mos Craciun : cand erai copil asteptai sa vina cu cadouri si stateai cuminte sa nu il superi ca nu iti mai aduce masinuta  . De-a lungul timpul ti-ai dat seama ca acele mici bucurii erau realizate de catre parintii , rude , prietenii. Atmosfera nu mai are acelasi gust care il avea atunci cand erai micut. Sunt de acord  dar deja cand vorbesti de evolutie , de maturizare prin simplu fapt ca tu  nu mai ai credinta deja e ..BULLSHIT.De ce ?
Daca ar fi sa etichetam oamenii care au credinta si cred  in Dumnezeu ar insemna ca ei sunt imaturi sau nu au evoluat .Parerea mea. Faptul ca etichezi denota altceva nu maturitate. In fine asta e alta mancare . Ti-am spus in mare

Edited by Elena2k, 03 October 2006 - 00:16.

Nebuchadnetar, on Oct 3 2006, 01:05, said:

am sa fiu scurt si concis. sau nu.
o uriasa bariera in calea cunoasterii si a dezvoltarii o constituie mentalitatea crestina. si anume faptul ca ALTCINEVA e responsabil de tine si ca trebuie sa iti pui increderea intr-un Dumnezeu scornit si care nu exista nici macar in teorie. practic, este total neplauzibil si contrar ratiunii. Dumnezeu se contrazice pe sine, si se auto-elimina daca citesti ce spune EL in Biblie, carte care e fundamentul acestei religii. Carte care e cea mai mare porcarie, precum am aflat, bineinteles citind-o de... 11 ori pana acum.

pe scurt, eu cred ca oamenii au in ei TOATE resursele necesare pentru a obtine ORICE. fie cunaostere. fie sa afle adevarul universal. sunt capabili de compasiune si iubire infinita. sunt capabili de orice si au in ei resurse NEDESCOPERITE, TOCMAI PENTRU CA EI NU CRED CA LE AU!!! SI ASTA E DIN CAUZA CA OAMENII CRED CA DOAR DUMNEZEU ARE RASPUNSURI SI CA EI INCA NU LE POT AFLA. observi cum e contrar dezvoltarii si a cunoasterii ? probabil ca nu, caci din cate vad mintea ta are doar o singura sina. poate ma insel. sper ca ma insel.  si o vorba de o zeitate este complet inutila.

NU este necesara ideea de zeitate pentru existenta umana. si a adopta un Dumnezeu, cel crestin de exemplu.. e o greseala uriasa.

aa la naiba iar ma gasesc vorbind despre aceeasi porcarie... si e din cauza unor incapabili.
terminati cu prostiile.
cititi naibii cartea aia pe care e fondata religia voastra. e o gluma cartea aia.
cititi biblia !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
nu pot sa pun destule semne de exclamare ca sa intelegi odata lucrul asta.
cititi odata cartea aia.
o sa vedeti acolo ca intreaga voastra religie e bazata pe un basm cretin.  


e asa evident.. si totusi vad ca sunteti incapabili sa cascati odata ochii.

ma enervez...  ca...  ma doare mintea pentru voi ca va irositi viata aiurea.

Petrache_Lupu, on Oct 3 2006, 00:49, said:

O singura fraza si deja ai facut doua greseli. E ceva "normal" sau caracteristic religiosilor:

"Realitatea este" ... deja te-ai erijat in judecatorul absolut ce stabileste din start adevarul.

"nu ai avut niciodata credinta." ... vorbesti deja in numele meu, fara sa stii nimic despre viata mea interioara.

Cele cateva randuri pe care le-am scris nu pot ingloba nicidecum experientele mele care sa demonstreze cat am fost sau nu de credincios, deoarece nici timpul meu nu imi permite acest lucru si nici spatiul acestui forum. Oricum, ce pot sa-ti spun este ca, credinta religioasa pe care am avut-o a fost o legatura interioara, stransa si foarte personala cu Isus si Dumnezeu, si nicidecum una declarativa fata de anturaj, preoti sau biserica. Deci, poate ca ai dreptate, nu am avut niciodata credinta, deoarece nu am fost precum multi credinciosi care se considera ca sunt aproape de Dumnezeu deoarece isi fac mecanic rugaciuni, beau apa sfintita, asculta slujbe la biserica si poarta in san frica de razbunare a celui de sus.

oameni buni crestini, cititi inca o data va rog sfarsitul mesajului meu anterior si luati lucrurile serioase in serios ! va rog.

adrianopolis, on Oct 3 2006, 01:34, said:

Dar tu cum de vorbesti in numele religiosilor, pretinzand ca ceva le este caracteristic? Nu cumva eroarea ta este mult mai mare decat a mea, in conditiile in care dai verdicte privind nu un om, ci o comunitate?
Cat despre faptul ca nu ai avut credinta, nu trebuie sa stiu decat ca ai renuntat la ceea ce tu ai considerat credinta. Atat. Asta nu tine de persoana ta, ci de o categorie de oameni: cei care-si renega credinta. O fac pentru ca de fapt nu au avut-o. Cine are credinta adevarata, nu poate renunta la ea.

adrianopolis:  lasa-i ma in pace,  nu vezi ca mintea lor functioneaza dupa alte reguli ?  
alte reguli decat cele ale firii umane. ale ratiunii.  ei au regulile crestine.
n-ai cum sa ajungi la vreun capat cu ei, cel putin nu pe forum.
eu am reusit sa ajung....  am reusit sa fac mai multe persoane sa caste ochii, dar in realitate. si e greu.
aici e imposibil. mai ales cand ai de-a face cu roboti care una stiu, una zic.

Edited by Trinfidelity, 03 October 2006 - 00:53.

Elena2k, on Oct 3 2006, 01:15, said:

Sa ma explic putin: Nu asa vad eu lucrurile precum se deduce din citatul tau. Eu consider ca cei ce trec de la necredinta la credinta au facut un pas pe calea evolutiei, macar prin faptul ca nu se mai considera ca fiind niste indivizi ce se vor a fi buricul pamantului si centrul universului. Aici intervine cotitura. Involutia apare atunci cand indivizii devin intoleranti si obtuzi din cauza dogmatismului, devin niste practicanti ca sa se afle in treaba, devin niste oameni ce actioneaza doar de frica lui dumnezeu, etc.etc. In schimb, evolutia spirituala apare daca religia ii ajuta sa devina mai buni ca fiinte umane. Apoi, cei ce isi pun clasica problema: cine sunt eu? de unde vin? incotro ma indrept? care este rostul vietii? de unde provine informatia ce le permite atomilor sa se combine intr-un anumit fel pentru a forma molecule? cum a aparut viata? cum a putut lua nastere informatia atat de complexa din ADN? etc.etc.etc. Unii isi vor gasi toate raspunsurile pe calea religiei. Pentru mine explicatiile ce se invart cu o oarecare libertate in sfera explicatiilor religioase nu au fost suficiente. Ideea creationista, ca si o extrema, iar cea evolutionista, ca si cealalta extrema, (repet, pentru mine) nu imi ofera raspunsuri.

[ http://static.flickr.com/9/13722719_dc4fd596a3_o.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Cat priveste religia, fie ea crestina, iudaica sau islamica, no comment. Raspunsul lui Trinfidelity este cel mai potrivit. Pentru a intelege, e nevoie sa lasam putin deoparte sentimentalismele si folclorul oral, si sa studiem putin problema, sa mai citim biblia cu creionul in mana, sa ne punem niste intrebari, sa mai citim pe ici colo ce spune stiinta, sa ne structuram si sa ne sintetizam gandurile si ideile, etc. Pentru unii e prea complicat. Altii nici macar nu cunosc chestiuni elementare despre ceea ce cred.

Edited by adrianopolis, 03 October 2006 - 02:01.

adrianopolis, on Oct 3 2006, 02:19, said:

Ce te face sa crezi ca un ateu nu poate fi "bun ca fiinta umana"?

Si mai cred, ca marile personalitati ale omenirii au realizat ce au realizat tocmai pentru ca s-au crezut "buricii pamantului sau centrul universului" macar temporar. Cristos de exemplu s-a autointitulat "regele iudeilor" sau "fiu al lui Dumnezeu".
Ce te face sa crezi ca Maica Tereza de exemplu nu s-a crezut "buricul pamantului sau centrul universului" macar dpdv spiritual?