Radu Tudoran

Deschid acest topic pentru a afla parerea voastra despre opera lui Radu Tudoran. Ca fapt divers, el este fratele lui Geo Bogza; si-a schimbat numele din motive lesne de inchipuit.

Bineinteles ca "Toate panzele sus!" este definitoriu pentru autor. Imi amintesc cu cat nesat am devorat-o pe cand eram prin gimnaziu... Dar nu e singurul roman care mi-a placut, as mai aminti "Maria si marea", "Un port la rasarit".

Ce parere aveti, poate rivaliza cu Mark Twain, de exemplu?

cred ca n-au nimic in comun in afara de faptul ca sunt scriitori cunoscuti;as for me ambii au carti faine, dar sunt scrise in stiluri diferite, eu ii citesc cu placere pe amandoi

Am spus "poate rivaliza", nu am facut o comparatie intre cei doi.

Bineinteles ca sunt stiluri diferite.

Rivalitatea de care intrebam se refera la locul pe care cei doi il au in inimile si in cugetele celor care le citesc cartile.

snakekaa, on Aug 22 2006, 13:58, said:

Eu as mai adauga si "Fiul risipitor". Recunosc, din cartea asta pastrez vie cam o singura scena.   Dar la vremea aia mi-a placut.

Epurica, on Aug 26 2006, 20:31, said:

Mie imi place in continuare. E una din cartile pe care le-am recitit (nu mi aduc aminte de cate ori) si sper sa o mai recitesc macar o data.

Radu Tudoran...
am citit 4 opere: "Toate panzele sus!", "Ultima poveste", "Un port la rasarit", "Dunarea revarsata".Deocamdata.
Parere personala: e un scriitor extraordinar, pe nedrept neglijat, si a carui opera in continuare pare sa ramana neglijata. Romane de o sensibilitate delicata, aleasa,calma, cu o nostalgie care lasa mereu loc viitorului, sperantei.. Mi-au mers la suflet si pot sa spun ca tot ce am citit pana acum de el am citit cu sufletul la gura. Si apoi am recitit.Si uneori (re)recitit.
Cred ca in literatura, in arta in general, nu poti afirma ca "X" este mai bun ca "Y". Iti place sau nu, iti place mai mult sau mai putin. Mie, Radu Tudoran imi place.Mult.Foarte mult.

La cele de mai sus trebui adaugat neaparat ciclul "Sfârºit de mileniu" de care s-a ocupat de prin '80 pana la finalul vietii. Primele au fost o adevarata "lovitura" pt mine, deja om pe la 22 de ani, angajat in munca de pe la 19, si care evident ca gustasem deja din epoca socialista.
Am fost socat de ce transmitea despre epoca antebelica. Gaseam multe "soparle" in ce zicea. Oricum descria o alta lume, educatie, sperante, vise...
Pe ultimele 3 din acest ciclu nu le-am mai gasit, dar nu mi-ar pare rau se le "procesez". Pt ca primele, desi a cam deschis robinetul, parca ar fi fost platit la numar de caractere, exista un singur cuvant care le defineste. MERITA.
De fapt nu stiu care din cartile lui nu MERITA.

Tata, Dzeu sa-l ierte, mi-a zis ca atunci cand a aparut "Toate panzele"...a avut un succes monstru. Pt ca era prima carte in care niste romani, cu o singura exceptie, nu soldati sovietici, pateau niste aventuri (in)credibile. Se "descurcau" sau luau" plasa", dar mergeau inainte. Si, desi ierarhia era stricta, in fond toti erau prieteni.
Pt acea epoca a fost o revelatie Oamenii se saturase pana peste cap de cei care treceau cu AKM-ul prin apa si cum ajungeau la mal ii improscau cu gloante pe nemti, ei fiind protejati de "iarba fiarelor"...
Mare pacat ca ecranizarea, desi a fost aproape de perfectiune, a avut un final absolut cretin. Si azi regret ca am ratat ocazia sa il intreb pe regizor de ce a facut-o. Desi cam banuiesc raspunsul....
Am auzit ca RT a refuzat sa scrie o continuare a "Panzelor", in care sa descrie cautarea si gasirea lui Pierre. Desi i se oferise un CEC, cu o suma deosebit de importanta pt acele vremuri...
"Panzele", in format de benzi desenate, apoi Jules Verne, m-au facut sa indragesc literatura (sub)marina...

"Maria si mare" este un alt exemplu de carte si melodie buna. De fapt, prima data am auzit melodia si nu intelegeam faza cu "calul de salcie". Dupa un timp de la lectura, aflat la 2Mai, cand am folosit cuvintele respective pt a descrie o buturuga de pe mal, dsoara cu care eram a fost extrem placut impresionata de imaginatia mea. Nu am contrazis-o, pt ca era pacat sa ii rapesc iluziile. Mai ales ca mi-era clar ca nu cititul era . ei forte, ci altu'....
Pacat ca ecranizarea a fost absolut tampita. Nu a reusit sa imi transmita decat o mare parerea de rau pt denaturarea mesajului.
Ca sa fiu sincer, ca neprofesionist in cinematografie, la cat e de interiorizata cartea, nu stiu cum as gandi filmul. Dar poate ca  era mai bine sa nu se apuce de asa ceva. Drumul spre iad e pavat cu bune intenti..

Asa ca va recomand -cu mana pe cravata mea de pionier si cercetas, hi, hi- ca atunci cand il gasiti pe RT, sa nu il ratati. Mai ales ca azi prin anticariate nu cred sa co$te prea mult. Lectura placuta si va astept impresiile.

"Toate panzele sus"... tin minte ca o "furasem" de la niste batrani care se mutau si vroiau sa... SA ARUNCE CARTI LA COS!!!  E posibil asa ceva domnii mei? Sa arunci carti de valoare la ghena de gunoi?!??
M-am bagat in bena si am luat cateva carti printre care si "Toate panzele sus"...
Am citit-o atat de mult incat s-au distrus copertile... apoi prima si ultima foaie, apoi a doua ,etc etc...  o citeam si reciteam de zeci de ori, la baie, la masa, in pat...  uneori deschideam cartea la intamplare si reciteam numai capitolul respectiv...
Foarte frumoasa cartea si foarte interesanta(aventuri) pentru un copil de 14-15 ani... Nu mai spun de anumite chestii tehnice are sunt descrise foarte interesant (vezi episodul cu Izmail care este legat de pirati in cala...)

Bineinteles ca stiti, dar am sa va readuc aminte: in film numele cainelui este Labus, in carte este Negrila. In carte mai apare un marinar in echipaj, om care nu apare in film decat pentru 10 secunde: este tipul care aduce bustenii pentru catarg. El ramane sa lucreze cu ei si apoi sa completeze echipajul... in carte este descris ca un om foarte retras si poate de accea el nu apare in film (cheltuieli de productie??). Tot el este si omul care ii da apa lui Ieremia in episodul din Atlantic. Citez: "Da-i apa mea Izmaile, eu o mai duc..."

Este o carte foarte frumoasa, daca Radu Tudoran mai traieste (parca era prin Canada) ar putea veni si face o intalnire cu iubitorii operei lui... Desi nu se obisnuieste la barbati, eu i-as aduce un buchet de flori...

Edited by ciureanuc, 14 September 2007 - 10:30.

Despre RT poti afla mai multe amanunte citind
http://ro.wikipedia....ki/Radu_Tudoran respectiv http://www.agonia.ro...0130/index.html
Acolo scrie ca in 1992, la Spitalul Fundeni, a plecat in marea explorare pe drumul fara intoarcere.
Si eu am remarcat ca Haralmb nu mai apare in film. Oricum i se acordase un rol minor, ca umplutura...
Iar Negrila, care in roman este de rasa pur mioritica=maidaneza, in film este botezat Labus si se vede ca nu mai este fiu de bagabo(a)nt(a).
Acuma, daca regizorul a avut o obligatie, asta e...Uneori trebuie sa afaci mici compromisuri, sa ti seama de orgoliu unora care semneaza, etc....
PS. Eu am tot imprumutat "Toate panzele". Si am ramas fara pagini din ea.. Sau chiar fara "prieteni" respectivi.
Asa ca tot cumparand si citind diferite editii, am constatat ca in timpul vizitei prin Istambul, in unele apare faza cu dervisi rotitori, sau care isi baga tepe in corp, in altele nu...

cartea care imi cazuse mie in mana era de editie foarte veche... cu desene in creion si pagini galbene... am mai vazut editii noi dar ele nu mai sunt la fel de frumoase - poate pentru ca lipsesc acele desene si poate pentru ca si scrisul este altfel...  imi plac mult mai mult cartile vechi.
cartea mea avea episodul cu dervisii rotitori.

Cat despre haralamb care nu mai apare in film... da, in film Haralamb spune: "da-i apa mea, eu o mai duc" dar in carte aceste cuvinte sunt spuse de alt tip...  :-)

Pentru cei care au vazut cartea si filmul... credeti ca filmul este o ecranizare reusita a cartii sau era loc si de mai bine?
O alta intrebare ar fi: daca m-as apuca sa transcriu cartea si sa o public moka pe web... ar fi ceva ilegal? Se mai aplica legea drepturilor de autor in acest caz? Pentru ca ma gandesc... cine mai cumpara "Toate panzele sus?" Eu nu-i vad pe copiii de azi cumparand aceste opere... si e mare pacat. Ar trebui sa le redeschida cineva apetitul pentru literatura romaneasca...

Nu am urmat cursuri de drept si nu cunosc legislatia privind drepturile de autor si cele conexe, dupa cum am sustinut si in discutia cu traducerea posibil furata.
Dar din cate am auzit, o carte intra in patrimoniul public dupa minim 50 de ani de la moartea autorului. Insa, atunci apar pretentiile editurilor ce au tiparit lucrarea pe care tu ai citit-o si pe care vrei sa i-o dai free pe net.....
Parerea mea e ca te legi la cap. Cine vrea sa o citesca, sa se duca in talcioc sau la buticari. Mai ales ca ce am discutat poate sa ii deschida apetitul. Si cu pretul -adica abtinerea de la -cateva beri...

Parerea mea e ca_copii de azi depind foarte mult de ce vad acasa. Daca parintii lor citesc si altceva decat titrajele din telenovele, e posibil ca tanarul/tanara sa incerce sa ii imite. Si daca i se da ceva pe gustul si varsta lui/ei, eventual i se explica si ce inseamna prova sau pupa, la cartile marine, sau ce e "Sfarleaza cu fofeaza" la aviatie, sau cine erau canibalii Jules Vernisti, etc...

Eu imi stimulez si finaciar goanga -10 ani si 3 luni -sa citesca. Pt ca mustele se prind cu miere si nu cu otet.
Cand zice ca a terminat o carte, evident recomandata de mine sau de scoala, dupa cateva intrebari in care ma lamuresc daca si cat a priceput, sar cu banu'. 10 RON. Cand ii cer si un anumit termen, maresc suma*2 . La combinata, 2 carti legate ca subiect intr-un anumit termen, iarasi pulsez, la 50 RON/saptamana. Si cum vroia sa isi ia un MP3 player cu casti, pana cand nu a "ras" totul nu a iesit afara..S-a nimerit ca nu ii platisem precedentele, explicandu-i socul finaciar de la reparatia masinii. As aca dupa confirmare, am mai pus si ceva de ela mine si i l-am luat. Dupa aia ma facut calculul si i-am aratat difrenta, ca sa nu zica "l-am sau s-a pacalit" Dar l-am felicitat pt munca si victoria lui. Sa fi vazut cum umbla ca un paun...

Niciodata nu uit ca trebuie sa faca si pauze de joaca, PC si evident -rahaturile existente de- desene animate. Pt ca altfel, daca simte ca executa un ordin, placerea se reduce si va dezvolta ura de lectura. Asa ca ii stabilesc termene diferite in vacanta fata de timplul scolii.
Il laud la greu cand a terminat ceva. Il intreb ce i-a si ce nu i-a placut, si mai ales de ce. Incerc dupa puterile mele sa ii arat motivatiile actiunilor. Faza cu gardul lui Tom Sayer a "rumegat-o" mult...
Si subliniz in permanenta ca astfel se deosebeste de cei din clasa lui, care marea majoritate NU CITESC.
Iertati-mi lipsa de modestie, dar mereu ii amintesc ca faptul ca eu am citit se vede si prin faptul ca pot sa ii raspund la marea majoritate a intrebarilor pe care mi le pune, fara sa ma duc pe net. Cand m-a "avut" am recunoscut imediat ca e mai bun decat mine, l-am felicitat si am fugit sa ma documentez...Saracul era in extaz....De al dracului ce sunt, chiar il provoc sa ma prinda cu "mata in sac" adica cu lipsa de raspuns.  Uneori sunt si momente cand imi aman raspunsul, dar ii explic ca sunt flesca si ca si maine e o zi...Dar a doua zi, cand ajung acasa, nu trebuie sa ma mai intrebe el. Ii spun singur ce am aflat si incerc si un comentariu. Asta ca sa vada ca m-am tinut de cuvant.

Am recunoscut si in fata lui si in a altora, ca am domenii cu care sunt paralel. De ex fotbalul, mai ales actualitatile interne, botanica, astronomia..Desi cateva cuvinte pot sa indrug si din ele. Evident ca nu chiar ca in 'aria" Ubooturilor, unde ..hi. hi.. Chiar, mi-a facut placere sa ii arat toate articolele pe care le-am scris si care au fost publicate. Desi stiu ca e inca e prea mic si ca nu are cum sa priceapa textul stiintific....

Saraca goanga, cu un tata ca mine are o viata dificila, asa ca logic, uneori o mai apuca pandaliile. Dar il calmez urgent si rapid...
Sau rad de el, da' in hohote, pana se potoleste. Evident ca ca atunci sotia e disperata pt ca, fiind mama, normal ca e mai ingaduitoare si toleranta...

Pt cine nu stie goanga e modul in care ii zic baietelui meu.

Aolueu, am cam fost off topic. Dar m-as bucura sa fi dat utile pt fratiori/surioarele mai mici, care NU, nici sa ma pici cu ceara nu pun mana pe o carte...

Am tresarit si m-am bucurat fantastic vazand acest topic...
Radu Tudoran...autorul meu preferat...cartile adolescentei mele...
Trecand pe la Balcik,in urma cu o saptamana am realizat ca ...am uitat denumirea uneia dintre cartile mele preferate...(actiunea se petrecea in perioada interbelica,la Balcik,iar personajul principal se numea Diana)
Este atat de trist sa realizezi ca...uiti sa citesti,uiti despre ce ai citit si mai ales...uiti sa iti placa sa citesti...Trist dar,pt.mine,din nefericire,adevarat...
Ciclul "Sfarsit de mileniu",cuprinzand 5 volume,mi-a marcat tineretea.Stilul de a scrie a lui Radu Tudoran,mi-a infuentat,subconstient stilul de a redacta orice text...(chiar si cel de acum...? )Cu greu am regasit ,in viata ,personaje feminine care sa rivalizeze cu "idolul" meu,Stefania...,personajul principal al ultimului volum din ciclu- "Privighetoarea de ziua".
Am incercat sa gasesc aceasta carte,dar,nici o speranta!Oare ma poate ajuata cineva?

ciureanuc, on Sep 14 2007, 12:04, said:

Citez din legea copyrightului:

Quote

silvia71, on Sep 14 2007, 18:41, said:

Cella Serghi - "Panza de painjen"?

silvia71, on Sep 14 2007, 18:41, said:

Unde dai si unde crapa. Uite ce a iesit dintr-o chestie care nu prevestea asta..
Habar n-ai cata dreptate ai. M-ai socat cu randurile tale.
Da, de multa vreme ma gandeam ca de ce nu pot sa scriu si eu doar cateva randuri in care sa-mi concentrez ideile. Si am "boala" analizari si introspectiilor, "flash back-uri" (adica recursul la trecutul trait) si alte chesti care ma caracterizeaza
Cum si mie mi-a placut la nebunie RT, e posibil sa ma fi fost subjugat fara sa realizez. Dar cam in acelasi stil scria si Zaharia Stancu...
Ca sa fie clar,- nu ca mi-ar displace, dar totusi... -nu el scria in stilul meu, ci eu in al lui, hi, hi..Pt ca eu mai am ceva de asteptat pana sa intru in literatura romana@constiinta maselor precum Nichita, Creanga, etc..
(Visezi taticule, visezi, vezi sa nu cazi din tastatura. Mai intai invata sa nu mai "papi" i-uri...)

mianna, on Sep 14 2007, 21:49, said:

DA!Exact!
Multumesc!A fost una dintre cartile adolescentei mele...
Nu glumesc si...nu ma plang...dar e foarte amar gustul "analfabetizarii",la care constat ca m-am supus in ultimii ani...In fine...cred ca este oricum subiectul altui topic.

Prien, on Sep 15 2007, 08:24, said:

   Felul de a scrie al fiecaruia  reflecta personalitatea.Poate ca ne place la nebunie RT,tocmai pt.ca "aici" am gasit o reflexie a ceea ce si noi,suntem...Si,nu ma refer acum la talentul beletristic...

Prien, on Sep 14 2007, 11:57, said:

Poftim? Haralmb apare in tot filmul! Poate te referi la personajul Cristea Busuioc, plutasul care a adus catargul pe Siret, apoi pe Dunare pana la Sulina. El a fost scos din film, nu Haralamb (varul lui Ieremia), gagicarul. Parca ziceati ca ati citit / vazut filmul...
Am citit vreo 10 carti de-ale lui - mare scriitor. De asemenea, sunt expert in "Toate panzele sus!"


Oamenii aruncau nisipul de zor si cel mai inimos, desi cu spor mai mic, parea Ismail. Bucatarul se opintea in lopata, si-i povestea, gafaind, lui Haralamb, ca Ieremia stia, - mai fusese pe la turci, - cum se fac adevaratele saraigli la Stambul:
- Voi nu stim ce estem saraigli; voi spuneam sarailie! Hi-hi-hi!
In dispretul lui pentru cofetarii ghiauri, Ismail ii amintea ascultatorului ca mancase odata, la Galati sau Braila, o asemenea sarailie si pe urma trei zile bause apa cu vadra, fara sa-si potoleasca setea si sa-i treaca sughitul. A, cu totul altceva se facea la Stambul!
Dupa cum povestea bucatarul, fireste cu alte cuvinte, nefiind prea bine deprins cu graiul ghiaur, turcii ii spuneau prajiturii lor sarai-gli, adica prajitura de serai. Ea a fost nascocita de un cofetar vestit, pentru sultan si pentru femeile lui; dar cofetarul acela avea un ucenic siret - si dupa ce-a invatat sa faca prajitura de serai, pezevenghiul a fugit si a vandut taina altor cofetari... Saraigliile la Stambul, dupa ce se coc, la un foc cu mare dibacie potrivit, sunt gata poate numai pentru ghiauri. Credinciosii coranului, adevaratii cunoscatori la lucru bun, le pun in borcane cu miere si trandafir si asa le lasa zece zile, sa se indulceasca si sa se inmoaie ca puful. Numai dupa aceea le mananca si p-orma isi ling degetele, dand har lui Allah. Dar asemenea sarai-gli poti sa mananci si douazeci, fara sa te prinda lesin la stomac si fara sa-ti fie sete ioc.
- Aferim, bre, asta sarai-gli!
Haralamb asculta si inghitea in sec, chinuit; nu era pofticios, dar cum sa nu-i lase gura apa, la chipul cum povestea Ismail? Astazi pesemne fusese ziua luptei lui cu ispitele! Colea, bucatarul cu saraigliile, dincolo basmaua galbena, fluturand ademenitoare prin stuf. Oare mai era mult pana la asfintit?
- Mai turcule, mai taca-ti gura! izbucni Gherasim. Nu vezi ca l-ai scos din minti?

"Toate panzele sus!" de Radu Tudoran, Editura Tineretului, 1967, pagina 106, editia a V-a.

Edited by Africanul, 15 September 2007 - 14:14.