Ce parere aveti: am gresit sau nu ?

Sa va povestesc urmatoarea situatie.

Una dintre colegele cu care eu ma intelegeam foarte bine s-a prapadit la doar 38 de ani. Dumnzeu s-o odihneasca in pace.

Cu aproximativ 2 luni inainte de a se intampla tragicul eveniment m-am intalnit cu ea si mi-a zis „ ca renunta” , „ ca s-a saturat” si „ ca nu mai poate” . Eu fiind prins cu alte treburi nu am dat o prea mare importanta (trebuia sa ajung cu niste hartii la semnat pentru seful mare si eram contra-timp...).  

Avand in vedere si anumite circumstante pe care noi colegii le-am auzit dupa tragicul eveniment ( nu voi da detalii pentru ca nu are sens; se poate oricum deduce printre randuri) ma intreb daca am gresit sau nu ?  

Ma gandesc ca daca as fi discutat mai mult poate as fi putut sa o ajut.

Nu sunt depresiv. Nu era iubita mea. Insa era o colega cu care m-am inteles foarte bine. Si cand te gandesti ca omul pe care il vedea zi de zi la un moment dat este posibil sa nu il mai vezi nicidodata realizezi cat de fragili suntem in fata Lui Dumnzeu.

Eu la finalul a 3 din 5 sedinte spun la fel.
Daca s-a sinucis s-ar putea sa aiba legatura acele cuvinte dar tot nu vad care este vina ta.

Mama, ce m-am speriat, credeam ca incepe iar epopeea cu hackerii rusi si bancile.

On topic, nu cred ca se razgandea doar daca ii ziceai tu vreo vorba buna de genul "lasa, ca o sa fie bine", iar sa fi facut sedinte de psihoterapie cu ea nu stiu daca iti era peste mana sau nu. Iar ca sa traiesti cu cineva cu depresie este un cosmar. Te-ai fi bagat in sufletu ei sa stai vreo ora-doua sa o aduci pe drumul cel bun, macar pentru cateva zile/saptamani?

Edited by RaimondMacelaru, 24 September 2023 - 15:32.

Probabil că respectiva nu era o plângăcioasă care să se destăinuie la toată lumea cu problemele ei, de asta te simți vinovat că nu i-ai întins o mână de ajutor la timpul potrivit.

E posibil să o fi putut ajuta la un pahar de vorbă, însă tot ce-a rămas e doar un regret, ca dovadă a simpatiei tale pentru ea.

Asta e, nu putem întoarce trecutul înapoi decât în gând, întâmplarea respectivă va rămâne un reper în calea pe care o urmezi de acum înainte.

Sef-chenko, on 24 septembrie 2023 - 15:27, said:

Ma ganedesc ca poate daca as fi vorbit mai mult cu ea poate reuseam sa gasim o rezolvare!

RaimondMacelaru, on 24 septembrie 2023 - 15:30, said:

Am un prieten psihiatru foarte bine pregatit ma gandesc ca poate el ar fi putut sa o ajute.

Poate puteam sa ii fi spus unei colege de pe etaj cu ea sa aiba grija sa fie mai atenta in privinta ei . Sau poate i-as fi  anuntat mama ( bine aici sa zicem ca era o varianta mai complicata; dar un risc asumat )

Ii anuntai mama ca...ce? Problema cu aia care chiar se sinucid este ca de cele mai multe ori sunt cei care nu anunta ca vor face asta. Nu spun ca aia care ameninta nu o fac uneori, doar ca mult mai des o fac aia care nu anunta. Si de obicei fac treaba serioasa, nu se joaca. Aia care ameninta mereu de obicei iau pastile fix cat sa fie siguri ca se mai trezesc dupa sa-i faca sa se simta vinovati pe cei din jur sau se taie pe maini fix cat sa rezolve medicul la timp. Deci am dubii ca ti-ar fi spus ce are de gand ca sa poti sa-i anunti mama.

Edited by RaimondMacelaru, 24 September 2023 - 15:52.

ManelistDeSuccesMaxim, on 24 septembrie 2023 - 15:44, said:

Foarte adevarat ceea ce spui ! Multumesc frumos.

Poate ca avea o cea mai buna prietena si ar fi putut spune. Nu cred ca solutia e sa tii in tine toate problemele. Dar pentru asta trebuia ca cineva sa discute cat mai mult cu persoana respectiva sa ii castige increderea.

RaimondMacelaru, on 24 septembrie 2023 - 15:52, said:

Locuia cu mama ei ca nu era casatorita.

O anuntam ceva de genu „ Sarut mana doamna ... sunt un coleg de al fetei dumneavoastra, nu doresc sa insinuez absolut nimic dar in ultimul timp fata dumneavoastra este tot mai suparata si mi-a spus astazi ca „ nu mai poate” si „ ca renunta” , „ ca s-a saturat”. Imi pare rau ca fac acest anunt dar ma gandesc ca e spre binele ei. Poate nu ar strica o discutie sincera in familie. Imi cer scuze pentru neplaceri ”

Nu ești vinovat. Pe depresivii care ajung la sinucidere nu i ajută vorbele,  ci un tratament psihiatric.
A fost prea târziu pt vorbe.
Nu ți mai face procese de conștiință, nu este cazul.

O părere neavizata, sunt cei care se gândesc să renunțe și spun asta in jur, după ce primesc atenția cuvenită le trec aceste gânduri. Și mai sunt cei care deja s-au hotărât și nimeni și nimic nu le mai poate schimba decizia, doar cu internare, supraveghere și tratament.

O vorba buna niciodata nu strica și un pic de curaj + cinci minute din viata ta nu erau un capat de tara, DAR:
Cineva care e hotarat sa isi ia viata e foarte greu de intors de pe acest drum. Sinucigasii au instinctul de supravietuire inhibat de tot, ceea ce inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu o vor face.
Pentru a lupta cu drepresia grava prin care trec e nevoie de muuult mai mult decat o vorba buna.

Edited by strongsss, 24 September 2023 - 16:07.

Daca știi din ce cauza [strikethrough]s-a sinucis[/strikethrough] a murit și ai fi putut face ceva s-o ajuti, vina ta e CA NU I-AI DAT EI DE INTELES ASTA, adica ai fost ca toți ceilalți romani care vor ajutați dar nu vor sa ajute. Nu te condamna nimeni, dar nici n-sre rost sa te lamentezi (să-ți cauți pansamente morale) acuma.

Ev_eee, on 24 septembrie 2023 - 15:59, said:

Multumesc de sfat ! Nu imi fac nici un proces de constiinta.

cetateanul_Vijai, on 24 septembrie 2023 - 16:03, said:

Doar Dumnzeu stie ce era in sufletul ei ! Din ce am aflat noi colegii „ trecuse prin multe” (dar nu stim ce anume).

strongsss, on 24 septembrie 2023 - 16:04, said:

Decat ignoranta de a merge mai departe, mai bine o vorba buna.

hellmarvel, on 24 septembrie 2023 - 16:05, said:

Sper totusi ca nu a facut ceea ce ce insinueaza.

Nu ma lamentez.

Caut unele raspunsuri.

Acum că a zis colegul mai sus, cam sună a pansament moral. Am fost în situația ta, cei mai mulți oameni merg pe ideea că fiecare ia decizii pentru ei însăși și trebuie să le respectam.

cetateanul_Vijai, on 24 septembrie 2023 - 16:21, said:

Si cum ai procedat ?

Cum ar fi mai bine de procedat pe viitor ?

strongsss, on 24 septembrie 2023 - 16:04, said:

Neata, dac-ar fi vorba numai de vorbe toata lumea s-ar oferi sa ajute. Depresia e simptomul unor probleme de durata si aparent fara rezolvare. Ca sa faci fata unor astfel ttebuie sa ai psihicul construit din timp, nu-l dregi pe cineva la cap cu vorbe. Dar am observat ca daca-i dai respectivului exemple de cazuri mai grele sau grave decit ale lui, viata i se mai insenineaza.

hellmarvel, on 24 septembrie 2023 - 16:26, said:

Vorbeam cu un prieten pe teama asta si vorba lui ” Fereasca Dumnzeu pe toata lumea, cand ti-a dat shut down procesorul” e  nasoala treaba ” .

Si stii cum e poti sa fii oricat de tare mental nu stii cum vei reactiona in anumite situatii !

La fel ca si ceilalti colegi pot spune ca o vorba buna ajuta...Nu am fost niciodata asa de "jos" dar in momente  grele am simtit ajutorul prietenilor.
Si eu la randu-mi am ajutat cat am putut. Un subaltern l-am "scapat" de doua ori. O data dupa ce si-a taiat venele si a scapat la spital de unde spunea ca se arunca de la etaj. A doua oara cu pastile...Am reusit sa trimit cu 112 echipajul ambulantei la timp...
Azi este bine merci, s-a impacat cu fosta nevasta...e foarte ok.

LordulCapdeMort, pe 24 septembrie 2023 - 15:19, a scris:

Cred ca cuvintele ei trebuia sa le interpretezi ca pe un S.O.S. si daca nu ai putut sa fii atent la ea pe moment, trebuia sa cauti sa vorbesti cu ea ulterior...Se pare ca unii ajung intr-o asa faza disperata incat renunta sa lupte cu depresia, neavand pe nimeni cu care sa impartaseasca cateodata gandurile negre care ii coplesesc, provocandu-le o suferinta psihica foarte, foarte mare, greu de gestionat.

Edited by GRATEFUL, 24 September 2023 - 16:49.