Repartitoarele in 2023 - da sau nu ?

5.NORME DE REPARTIZARE A COSTURILOR PENTRU ENERGIA TERMICĂ [ARTICOLUL 9b ALINEATUL (3)]
În cazul în care este pus în aplicare un sistem de subcontorizare, valorile de măsurare sau indicii obținuți prin citirea dispozitivelor individuale (fie că este vorba despre contoare sau despre repartitoare de costuri pentru energia termică) se utilizează pentru a repartiza costul total între spațiile individuale acoperite de sistem. Există numeroase modalități pentru a efectua acest lucru și nu există în mod categoric cea mai bună modalitate (17), cel puțin nu pentru încălzirea sau răcirea spațiilor în cazul tipic al clădirilor cu mai multe apartamente sau al clădirilor mixte, în care unitățile individuale nu sunt independente una de cealaltă din punct de vedere termic, și anume când fluxurile de căldură care traversează pereții interiori nu sunt neglijabile în comparație cu fluxurile din anvelopa clădirii (pereții exteriori, acoperiș etc.).
Totuși, utilizarea metodelor de repartizare a costurilor care sunt percepute ca fiind echitabile și bazate pe principii solide facilitează în mare măsură acceptarea în rândul utilizatorilor. Prin urmare și astfel cum se recunoaște în considerentul 32 din directiva de modificare, transparența contabilizării consumului individual de energie termică poate facilita punerea în aplicare a subcontorizării. În DEE inițială, existența acestor norme naționale era opțională și doar aproximativ două treimi dintre statele membre au instituit astfel de norme. În prezent, DEE revizuită obligă statele membre să instituie norme transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor (18).
Mai exact, articolul 9b alineatul (3) prevede că „[î]n cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la rețele de termoficare sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparența și acuratețea contabilizării consumului individual”. Deoarece în majoritatea statelor membre, dacă nu în toate, se găsesc clădiri în care este îndeplinită cel puțin una dintre condiții, până la 25 octombrie 2020, majoritatea, dacă nu chiar toate statele membre vor trebui să fi instituit astfel de norme sau să pună la dispoziția publicului normele existente.
Trebuie subliniat faptul că normele naționale privind repartizarea costurilor nu trebuie neapărat să definească fiecare detaliu privind modul de repartizare a costurilor. Statele membre pot opta să definească doar un cadru care să stabilească principiile sau parametrii cheie și să acorde autorităților regionale sau locale sau chiar părților interesate din clădirile individuale o oarecare flexibilitate pentru a specifica detalii suplimentare sau a conveni cu privire la acestea.

Totuși, indiferent de nivelul de detaliere, normele ar trebui să fie elaborate astfel încât să asigure faptul că realizarea anumitor obiective legate de DEE nu este subminată. În special, normele privind repartizarea costurilor trebuie să asigure faptul că principiul de facturare pe baza consumului real nu este subminat, în practică, de o legătură prea slabă între citirile dispozitivului unui anumit utilizator final și factura sa finală. Dacă se acordă prea puțină importanță citirilor individuale la calcularea procentului din costurile totale care le revine ocupanților individuali, stimulentul vizat pentru a utiliza energia în mod eficient va fi subminat. Pe de altă parte, este la fel de important ca această legătură să nu fie prea strânsă în situațiile în care consumul fiecărui utilizator nu este complet independent de consumul celorlalți și în care rezultatul ar putea fi acela că repartizarea costurilor între unitățile individuale ale clădirilor ar putea fi extrem de variată. O repartizare variată a costurilor poate să creeze sau să exacerbeze fragmentarea stimulentelor între ocupanți cu privire la investițiile în eficiența energetică la nivelul întregii clădiri (cum ar fi îmbunătățirile anvelopei clădirii). În cazul în care normele naționale ale statelor membre privind repartizarea costurilor sunt elaborate astfel încât nu atenuează acest risc, Comisia consideră că acest lucru ar putea să contravină articolului 19 din DEE, care obligă statele membre să evalueze și să ia măsurile adecvate pentru a aborda fragmentarea stimulentelor între proprietarii și/sau chiriașii clădirilor. Astfel cum s-a precizat deja, nu există o singură modalitate corectă de repartizare a costurilor, însă normele elaborate în mod corespunzător garantează un echilibru între stimulentele rezultate pentru ocupanți în calitate de indivizi și de comunitate. Normele de repartizare care nu stabilesc un astfel de echilibru și care permit rezultate extreme riscă să pericliteze realizarea obiectivelor urmărite de articolul 9b și, respectiv, de articolul 19. Instrumentele posibile utilizate de către unele state membre pentru obținerea acestor rezultate includ intervale admisibile pentru fracționarea costurilor repartizate conform citirilor individuale, limite maxime pentru abaterile facturilor individuale de la media clădirii sau sisteme de coeficienți de corecție care să reflecte pozițiile nefavorabile ale apartamentelor mai reci/mai expuse în mod natural dintr-o clădire.
În acest context, Comisia subliniază că nu ar trebui să se înțeleagă că obligația prevăzută la articolul 10a, ca facturarea să aibă la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, implică faptul că facturarea trebuie să se bazeze exclusiv pe citirile acestor dispozitive. În clădirile cu mai multe apartamente sau în clădirile mixte există într-adevăr motive întemeiate și obiective pentru a nu repartiza costurile exclusiv pe baza citirilor sau proporțional cu acestea, cel puțin în ceea ce privește încălzirea și răcirea spațiilor (a se vedea nota de subsol 16). La sfârșitul anului 2017 (19) au fost introduse la Curtea de Justiție două cereri de decizii preliminare cu privire la probleme cu relevanță potențială pentru această chestiune. Concluziile avocatului general în aceste cauze conexe, prezentate la 30 aprilie 2019, reflectă argumente similare cu privire la acest subiect (20).