Santaj emotional (manipulare) copil adult

O sa fie un post lung dar caut raspunsuri si pareri din afara.

Sunt  crescuta fara tata, cu o mama care ma iubeste, in felul ei, dar toxic. De ce spun toxic? Pentru ca de 35 de ani m-a manipulat si santajat emotional.
Toate nereusitele ei in viata, s-au rasfrans asupra mea. "Nu poti sa faci anumit lucru, nu esti in stare, nu o sa poti, nu stii, n-ai cum sa reusesti" astea sunt vorbe atunci cand voiam sa fac ceva pentru mine.
"trebuie sa ma ajuti, doar tu poti, nu am la cine sa apelez, nu am cui sa ma plang, tu poti, tu stii"- asta cand are ea nevoi.

De pe la varsta de 11 ani am inceput sa fiu stalpul. S-a recasatorit, o casatorie esuata din care am avut si eu de suferit( batai, crescut frate mai mic dupa ce a iesit din relatie. Castigat bani de   paine de la varsta de 11 ani. Nu a fost niciodata o femeie care sa se descurce in viata. A lucrat a prost 35 de ani pe salariu mic doar ca sa aibe serviciu.
Viata ei a fost o viata cu greutati pentru ca nu a vrut niciodata sa isi depaseasca conditia, dar pentru asta am avut eu de platit. Sufera de anxietate de 30 de ani si acum are si alte boli asociate, na, varsta.

Am plecat de acasa de la varsta de 19 ani este lesne de inteles de ce asa devreme. Sunt 24 de ani de atunci. In toti acesti ani am adunat-o de la urgente si de pe la doctori cat pentru 10 vieti.
Orice problema are cat de mica sau mare- Numai eu pot. Apare o buba la picior, trebuie sa stiu de ea. O doare capul, trebuie sa stiu ca ajunge la urgente iar eu trebuie sa fiu acolo sa o duc acasa. "Nu are piata facuta, deci n-are cum sa gateasca, deci o sa moara de foame din cauza ca eu nu am strabatut orasul sa o duc la piata. Nu poate ajunge la doctori pentru ca nu se simte in stare deci nici tratamentul nu si-l poate lua. Fratele are probleme, trebuie sa imi fac si eu griji pentru ca ea isi face, altfel sunt caine si nu imi pasa. Fratele oaia neagra, numai eu POT SI TREBUIE sa il ajut(adult si el) altfel ea incepe cu rauri si ajuns pe la urgente.

Am mintea atat de imbacsita, incat nu pot sa imi asez gandurile in ordine...

Nu mi-a oferit nimic, decat dragostea materna Nici nu aveam nevoie, pentru ca nu are nici ea de unde. Nici eu nu am avut pretentii. Am facut scoli pe banii mei, mi-am achizitionat o casa, o masina si sunt in randul lumii si in tot acest timp, am fost pe drumuri si in tensiune pentru toate starile si situatiile mamei timp de 30 de ani, ZILNIC.
Zilnic apar situatii- bubite, tensiune arteriala, glicemii, dureri de cap, vecinii, catelul de la bloc, tanti Aglaia, fratele, fratele, fratele, matusile, nepotii- si NUMAI EU pot sa le repar si trebuie sa stiu de ele.

Am dezvoltat anxietate si somatizez. Nu mai sunt om. Nu mai traiesc. Un simplu mesaj de la ea, ma baga in anxietate, ma iau ametelile, starea de panica. Cand nu are nevoie de ceva, nici nu ma cauta sa ma intrebe ce fac. Cand are nevoie isi pregateste terenul si ma intreaba vreo  2 zile la rand ce fac, dupa aceea vine cererea sau plangerea.
Nu va ganditi ca imi cere bani, nu, pentru ca nu mai am, sunt intr-o situatie la limita din cauza starilor de anxietate. Nu mai pot lucra, nu mai pot avea grija de mine, dar chiar si asa....ce conteaza?

Oare este gresit ca nu vreau o mai aud cum se plange? Ii vreau tot binele din lume, dar mintea mea nu o mai vrea, nu o mai vrea asa.
Ma simt abuzata, zdrentuita si tarata emotional. Cum scap de asta?

I-am spus despre ce simt si ce se intampla, nu se schimba nimic. Raspunsuri pe care le primesc- "Mama este mama si trebuie pusa pe piedestral" Daca  o mai aveam pe mama in viata...o puneam intr-un colt sa o vad acolo, nimic sa nu faca, decat sa o vad... Ce sa fac? Cui sa ma plang si eu? Ce sa fac daca imi este rau?
O cred, dar din cauza plangerilor ei, nici eu nu ma mai pot ridica de jos. Nu sunt in depresie, ci doar anxietate, imi este rau de zic ca mor atunci cand sunt in criza...
Stie ca nu mai sunt om, stie ca imi este foarte rau, dar atunci cand am 2-3 zile in care sunt bine si observa asta, incepe filmul din nou...

Sunt un "copil" rau ca nu mai vreau contact cu ea desi nu pot, pentru ca sunt atasata de abuzator?

Ce fac? Incotro ma indrept? Nu imi spuneti de psiholog, ea nu o sa accepte schimbarea, la 65 de ani.

Trebuie pus un diagnostic psihiatric apoi început tratamentul medical. Altă opțiune nu există.
Fără tratament simptomatologia va continua și, in timp, se va agrava.

Îți spun ce am făcut eu într o situație asemănătoare: am încheiat orice discuție cu ea.
Dintr o relație toxică, dintr un mediu toxic se pleacă.  Altfel te îmbolnăvești.

Karhu, on 12 septembrie 2023 - 05:53, said:

Are tratament pentru anxietate, dar mentalitatea nu i-o pot schimba:(

Ev_eee, on 12 septembrie 2023 - 05:54, said:

Ramane singura, fratele nu este in tara...
Cum sa tai legatura cu ea? Am incercat o data acum cativa ani si a venit dupa mine...

Seffo, on 12 septembrie 2023 - 05:58, said:

Probabil insuficient. Du-o la o reevaluare.
Apoi la psihoterapie.
Are activitate? Presupun că e pensionară și lipsa de activitate o face să se gândească doar la problemele reale sau închipuite  ce le are.

Karhu, on 12 septembrie 2023 - 06:11, said:

Este pensionara. A tot schimbat tratamente de a lungul timpului. Nu imi permit sa o duc la terapie, sunt la limita. Plus ca este o persoana care nu crede ca are ea o problema. Este persoana care considera ca parintii sunt sacri si trebuie sa le fii la picioare indiferent la ce te supun.

Nu m-a batut niciodata, mi-a dat tot ce a avut, m-a hranit, imbracat, in limita venitului ei...
Dar pentru asta, am platit scump.
Este doctrina veche si nu i-o scoti din cap. Mama ei, bolnava in stadiu terminal, ii croseta ei ciorapi, pentru ca "este sensibila". Are traume din tinerete si toata viata cei din jurul ei au " trebuit" sa faca chestii pentru ca ea NU POATE.
Nu este anxietatea, cat este rasfatul bine inradacinat si starea ei de "neputinta" La 65 de ani nu o mai fac bine. Eu vreau sa stiu ce fac eu, ca sa nu ajung ca ea. Am un copil deja adult, si ma vede ca imi este rau, nu vreau sa ajunga sa ma adune de pe la spitale, sa ii dau viata peste cap...

Edited by Seffo, 12 September 2023 - 06:19.

Daca iti spun sa iei o pauza si raspunsul tau va fi nu, atunci problema s-a deplasat si la tine. Si e normal, esti parte a problemei. Solutia e sa te detasezi, sa pleci intr-un concediu si mama ta sa fie sub observatie medicala in acest timp. Oricum, la nivelul la care s-a ajuns, te vei simti vinovata ca n-ai facut destul.
Incepe simplu prin a-i raspunde selectiv si mai rar la telefon. Va cauta alta victima daca tu nu percutezi instantaneu.

lucianburjuiul, on 12 septembrie 2023 - 06:20, said:

Am luat pauze, dar este foarte persuasiva. Cand ii raspund dupa ce trece situatia, e linistita ceva timp, dupa aceea iar incepe.
E ca o stransoare care se slabeste si se strange aleatoriu...
Ma tine strans, imi mai da drumul, ma tine strans, imi mai da drumul...

Am o colega la job, o fetiscana de 22 de ani, la fel crescuta singura de maica-sa, fosta profesoara -acum pensionata. OMG cum recunosc 1 la 1 povestile ei, in cele povestite de OP
Si colega mea e inca in faza la care inca nu constientizeaza abuzul mental prin care trece...

Edited by Piscopescu, 12 September 2023 - 06:44.

Seffo, on 12 septembrie 2023 - 06:37, said:

Opinia mea este ca pe mama ta nu o poți face sa fie altfel. Pur și simplu asa este ea, asa este felul ei de a fi. De altfel spui ca deja ai încercat tot ce se putea încerca de la luat pauze la sa o duci pe mama ta la tratament medical.

Ce trebuie sa înțelegi este însă că problema nu este la mama ta, ci este la tine.
Adică mama ta face tot ceea ce poate astfel încât ei sa ii fie bine, chiar dacă asta înseamnă că te chinuie pe tine - și fii convinsa ca vede ca te chinuie, dar nu ii pasa.
Iar din câte îmi dau seama în relația dintre tine și mama ta nu poate sa va fie bine amândurora, ci pentru ca ei sa ii fie bine ție trebuie sa îți fie rău și greu.

Tu trebuie sa te decizi ce drum vrei sa alegi și cine este pe primul plan :
-dacă este mama ta pe primul plan și nu suporți sa o vezi suferind câtuși de puțin atunci asta este, continua ca pana acum
-dacă vrei ca tu sa fii pe primul plan, atunci fa asta și nu mai sari la orice problema are mama ta. Gândește-te asa, dacă plecai în străinătate ce făceai, veneai saptamanal din Germania sa o duci la piața sau sa ii rezolvi problemele ??

Sfatul meu este sa mergi TU la un psiholog deoarece TU ai nevoie sa înțelegi ca în viata exista limite chiar și între părinți și copii si ca fiecare dintre noi are dreptul la o viata - adică nu doar mama ta are dreptul sa aibă o viata bună ci și tu ai dreptul la o viata bună - ori asta înseamnă că pentru a-ti fi tie bine uneori trebuie sa o lași pe mama ta sa se descurce singura fără a te simți vinovată în vreun fel

Edited by spider8, 12 September 2023 - 07:27.

Piscopescu, on 12 septembrie 2023 - 06:43, said:

Poate ii arati postarea asta si ii deschizi ochii. Nu doresc nimanui sa fie sacrificat sub stema asta "parintele e parinte"

Seffo, on 12 septembrie 2023 - 07:25, said:

Nu va înțelege, asa cum nici tu nu înțelegi.
Pentru ca dacă ai fi înțeles nu ai fi permis mamei tale sa se comporte asa cu tine

Un astfel de om nu poate fi schimbat,pot incerca duzine de doctori si alte cateva batalioane,totul va fi in zadar,doar timp pretios pierdut si bani aruncati aiurea.
Singura problema este la tine,nu ai puterea necesara sa te detasezi,deja esti dresata,tu in loc sa te bucuri ca nu te deranjeaza vrajitoarea te amarasti ca nu te cauta sa te intrebe ceva,sunt sigur ca in timpul cand nu te cauta te intrebi si te gandesti,unde-i vrajitoarea?

Seffo, pe 12 septembrie 2023 - 05:18, a scris:

Dupa cu vezi ... acelea sunt niste coduri scrise in mintea ta ... ca si cum ai scrie niste coduri intr-un program software.
Te-a programat !
Tu trebuie sa constientizezi acel algoritm si sa suprascri cu alte comenzi ... exact cum ti-a pus spider8.
Nu vei putea sa o faci dintr-o data, dar trebuie sa incepi de undeva ... cu un gest mic ...prin care sa prinzi curaj ...

Tu trebuie sa te detasezi. Ea de ce sa mearga la psiholog, ei ii convine, are cine sa aiba grija de ea.
Repet, tu trebuie sa pui stop nebuniei in care traiesti cu "saraca mama, care sufera".
Dintre cele 2 extreme, una in care esti acum, in care tremuri la orice oftat al ei si cea in care rupi orice legatura, exista o multime de variante intermediare.
Ai putea sa-i potolesti santajul, daca ai stii ceva psihologie, sa-i dai peste nas (adica sa-i pui oglinda in fata) a ceea ce iti face.
Dar si asta nu la orice nesimtit functioneaza. Fiindca maica-ta cam pe la o mare nesimtire se incadreaza, daca spui ca atunci cand ai tu nevoie de ceva, se face ca ploua.
Taie de pe lista mersul la piata cu ea, sa vedem moare de foame din nesimtire?
Taie tot ce se poate din lista a tot ceea ce faci, dar cel mai important taie din atasamentul si datoria exagerata pe care o ai fata de ea.
Ea se datoreaza abandonului celuilalt parinte, astfel ca prin comparatie mama ta a capatat in subconstientul tau calitati pe care nu le detine.
S-ar putea sa fi dezvoltat si o fixatie materna, in sensul ca nu poti reusi sa te desprinzi emotional de ea
Dar incetul cu incetul, constientizand acest lucru, vei putea face asta. Cu sentimentul de vinovatie ai de luptat cel mai mult, el te tine in loc sa ii refuzi toate hachitele ei. Intr-adevar nu i-a fost usor nici ei cu doi copii, singura, dar nu te poate folosi pe tinepe post de 2 soti si nici nu este vina ta, ci a lor, a parintilor.
Cred ca repet a treia oara, dar pune stop pana nu va fi prea tarziu pentru tine, intreaba-te pe tine cine te va ajuta?
Invata sa te iubesti mai mult decat o iubesti pe mama ta, fiindca ea nu te-a invatat sa faci asta, ca o mama normala. trebuie sa o faci singura.

Edited by Cr1spy, 12 September 2023 - 07:54.

Da, vina este la tine complet. Cat timp nu imparti locuinta cu ea, cum sunt altii nevoiti sa o faca, nu ai absolut nicio scuza, totul se intampla din vina ta.
Solutia ar fi sa o anunti ca jumate de an nu vrei sa mai ai contact cu ea, sa iti lasi o marja si sa nu para ca ai abandonat-o definitiv, si ii spui ca in jumatea asta de an vrei sa nu te mai caute. Apoi nu ii raspunzi la telefoane, la usa, la nimic. Avertizezi rudele apropiate ca sa stie, sa nu ii manipuleze sa intervina in dreptul ei, si aia e...

RaimondMacelaru, pe 12 septembrie 2023 - 07:44, a scris:

Solutia este la ea, nu vina. Ea nu are nicio vina in faptul ca a fost chinuita si nu stie cum sa se elibereze.

Edited by Cr1spy, 12 September 2023 - 07:57.

Seffo, pe 12 septembrie 2023 - 06:37, a scris:

Eu cred ca si tie iti place ..esti un fel de sado -maso....Tineti-o mai mult in pauze...pana va obisnuiti ..si devine normalitate...cum au spus si colegii trebuie sa incepi de undeva ..incepe sa nu o mai asculti fizic ..puneti mana la ochi sau la urechi.sa nu vezi si sa nu asculti ...cand nu vezi sau nu auzi nu reactionezi ..nu te poate manipula ..umpleti timpul cu ceva care iti place ..si lasa pe locul doi ..grijile despre maicata ..grijile cresc tensiunea arteriala ..si nu e ok pentru sanatatea ta..