Alcoolul, cum scap ? (Din nou)

,, ....nu vreau sa ajung la psiihiatrie... "
Oops, nu merge atît de departe, poți să pierzi permisul auto!
Mai piano, așa, doar la psiholog  😉

Stiu oameni care bea zilnic, cateodata de cad in sant si ai dreacu nu ia o pastila vreodata!
tancuri.

Trebuie sa fii zgarcit , ca mine, la ce sa dau bani pe beutura sa raman fara tigari!

Cand bei alcool si nu te imbeti, e cazul sa ajungi la medic, fiindca ficatul tau nu mai produce drogul pe care ti-l doresti, cu toate ca ii dai materie prima. Nu e un motiv de mandrie ("uau cat tin la bautura"), ci un avertisment medical foarte serios.

Don_Costica, on 01 februarie 2023 - 14:49, said:

Eu nu pot spune ca tin la bautura, de la primul pahar de bere simt ca sunt un alt om. Mai depinde si ce ai mancat inainte. Cu siguranta nu sunt pe podiumul bautorilor care beau de sting si inca se pot misca. Ideea e sa te opresti din baut cand ea si-a atins scopul: sa te destinda, relaxeze. Unii au nevoie de 2 sticle de vin, altii de juma de sticla de tarie, altii de doar 2 beri la 330 ml.

Cum ajuți un om dependent de alcool?

Dependența de alcool afectează atât persoana care bea, cât și membrii familiei, iar durerea și frustrarea au loc pe ambele fronturi. Chiar dacă subiectul poate este mai incomod, meriți să afli cum poți ajuta o persoană apropiată, pe care totuși ai simțit-o mereu absentă în viața ta.


Să nu ne mirăm că aproape în fiecare familie avem un membru care se apropie de a fi alcoolic sau se confruntă cu alcoolismul de ani buni, iar ceilalți oameni dragi suferă lângă el.

Urmează să trecem prin identificarea unui om care are probleme cu băutura, etapele prin care acesta și-a dezvoltat dependența și apoi îți arăt cum îl poți ajuta cu adevărat.

De unde știi că un om este dependent de alcool?

Îți voi enumera primele 8 cele mai evidente semnale ale dependenței de alcool:

1. Persoana nu poate bea controlat și nu se poate opri, chiar dacă inițial asta a intenționat.
2. Simte nevoia intensă de a bea și apare nerăbdarea de a se afla din nou în locul în care poate face acest lucru.
3. Ascunde faptul că bea, încearcă să consume fără să fie „prinsă”.
4. Continuă să bea, chiar dacă apar consecințe evidente la locul de muncă și în viața de familie.
5. Atunci când încearcă să se lase, apare sevrajul (câteva dintre manifestări fiind stările de anxietate, irascibilitate și deprimare, tahicardie, transpirație abundentă, tensiune crescută, hipotensiune ortostatică).
6. Are o toleranță mare la alcool, iar la cantitatea consumată de la care alții amețesc, pe el nici nu se observă că ar fi băut.
7. Îi crește irascibilitatea și degradarea comportamentală, devine tot mai agresivă.
8. Persoana neagă faptul că ar avea o problemă cu băutura, minimizează efectele, găsește scuze și îngreunează discuțiile despre acest subiect.

În realitate un om care a ajuns să-și dezvolte o dependență față de alcool cel mai probabil este conștient de problema prin care trece, însă el nu este pregătit să o înfrunte.

Înțelegi cauzele pentru care un om și-a dezvoltat dependența de alcool?

Ca să cunoști cel puțin o fărâmă din ceea ce simte un om care are dependență de alcool, este nevoie să cunoști începutul…

Motivului pentru care un om bea nu se află la primul pahar de bere sau de vin, ci undeva mult mai în spate, cel mai probabil în copilărie.

De ce copilăria este un punct atât de sensibil în viața fiecăruia dintre noi?

Pentru că în primii de ani de viață în care un copil ar trebui să se simtă iubit și protejat, este cel mai vulnerabil. Și tocmai când ar trebui să fie în cel mai primitor mediu, au loc abuzurile la care este expus, astfel trece prin diferite tipuri de neglijență încă din copilărie.

Dar mie nu mi-a povestit nimic urât din propria sa copilărie…

Fiecare om își trăiește diferit traumele de abuz fizic, emoțional sau sexual, de a fi martor la violența domestică, de pierderea unui părinte, de neglijare și alte experiențe percepute ca fiind traumatizante pentru el.

În urma acestor traume rămân dureri nerezolvate și o rană deschisă.

Aceste dureri sunt de mai multe feluri, dar majoritatea provin din traumele din copilărie, iar suferințele cauzate în urma lor sunt de natură psihologică, sufletească și emoțională. 

Experiența lor schimbă fundamental modul în care un adult în devenire va percepe viața sa. Aici timpul nu este o soluție.

Treptat, cum crește, începe să consume alcool la diferite ocazii sociale. Este foarte posibil ca în primele circumstanțe să nu se observe tendința de a consuma cantități mari ori regulate de alcool.

Acum imaginează-ți că un om cu o asemenea copilărie ajunge într-un mediu asemănător cu cel din care a plecat (chiar dacă poate el și l-a dezvoltat).

Este mereu certat, cuplabilizat, înjurat și până la urmă din orice discuție care începe mai blând sau mai brutal se ajunge tot acolo. I se va spune atât de des că este „un om bun de nimic”, încât va accepta și el ideea.

Un asemenea mediu poate fi un factor declanșator, fără să fie conștientizat. Aici se răspunde impulsivității prin care băutura devine un ajutor care amorțește sentimentele adultului. Un alt factor declanșator poate fi un eveniment care-l pune în starea din trecut sau îi trezește aceleași sentimente de neputință, neiubire și abandon pe care le-a trăit în copilărie.

S-a dovedit deja că traumele din copilărie sunt în strânsă legătură cu un risc crescut de a dezvolta o dependență.

Și care-i cea mai „ieftină” și simplă modalitate din prezent acceptată de societate prin care te amorțești până uiți de propriile sentimente? 

Cum te simți din nou puternic și reușești să reziști la greutățile vieții?

Consumând alcool.

Alcoolul este un element la îndemâna oricui care vrea o „soluție” rapidă prin care își poate suprima gândurile și sentimentele de neputință. Acesta oferă o ameliorare temporară, reduce anxietatea și chiar încurajează relaxarea și conectarea cu ceilalți.

Substanța lichidă amorțește durerile și suferințele prin care un om trece poate de zeci de ani. Așa știe el să își ​​aline suferințele pe care nu le înțelege și nu și le poate explica.

Dar chiar nu se poate opri din băut?

Asta depinde de rolul pe care o are băutura în situația respectivă. Poate ai observat și tu la o persoană apropiată care are probleme cu alcoolul că este anxioasă, depresivă, are dureri, suferă de singurătate (chiar dacă pare înconjurată de oameni) și ține în frâu o furie interioară inexplicabilă.

Atunci când omul încearcă să se lase, se dă bătut și până la urmă câștigă dorința de a bea.

Nu se mai poate controla la cantitatea pe care o consumă sau la momentele în care se apucă să bea. Iar în rare ocazii, atunci când bea foarte puțin sau când reușește să se lase pentru câteva zile, apare sevrajul și iarăși cedează.

Între timp toleranța la alcool crește, iar cantitatea cerută de organismul omului crește și ea.

Cu alte cuvinte, cu cât toleranta crește, cu atât este nevoie de mai mult drog ca să fie satisfăcută dependența și ca să se ajungă din nou la acea stare euforică. Așadar ca euforia să continue, trebuie crescută cantitatea de otravă dată organismului.

Prețul plătit pe termen lung e imens. E o sinucidere lentă.

Treptat, viața profesională și responsabilitățile în familie sunt neglijate și sunt privite ca o povară. Persoana continuă să bea, în ciuda faptului că viața i se destramă.

Iată doar câteva riscuri psihologice la care se expune orice om care are o dependență de alcool:

- Se deteriorează relațiile din propria familie, apar conflictele, certurile, chiar divorțul și neglijarea copiilor
- Are loc excluderea socială pentru că se pierd prieteniile și se strică relațiile colegiale de la locul de muncă
- Crește riscul de a consuma și alte substanțe nocive, cum ar fi tutunul și drogurile
- Tinde să dezvolte un comportament sexual, care-i poate pune viața și libertatea în joc

Dependența este un drum pe care un om îl parcurge inconștient și la finalul căruia se trezește că viața lui a luat-o într-o direcție total greșită.

Cum poți ajuta în realitate un om dependent de alcool?

Ca răspuns pentru întrebarea de mai sus, subliniez faptul că alcoolismul este o formă de automedicație, cu alte cuvinte cel care trăiește o suferință interioară găsește o modalitate de a-și ușura durerea pe care o simte.

Deși poate pentru ani întregi ai suferit și tu alături de un om care este dependent de alcool pentru că de multe ori te-a rănit, acum te invit să îl privești ca pe un om simplu, și atât. Fără a spune de el cum este, ce probleme are, cum se comportă.

Asta-i primul pas spre acceptare.

În continuare îți zic că nu este treaba noastră, a celor care sunt lângă acest om să îl salvăm. Da, ai citit bine. Poate fi vorba de tatăl, soțul, soția, mama, mătușa… oricine ar fi și oricât de tare l-am iubi.

Cum pot să spun așa ceva?
Cum să nu-l salvăm?!

Pentru că noi nu putem să-l salvăm! Doar el se poate salva.

În prima jumătate a articolului ai aflat ce i-a lipsit încă din copilărie unui astfel de om: iubire, siguranță, atenție și acceptare. Asta se leagă cu soluția pe care o ai la îndemână și care este bucata ta de care ești responsabil.

În prezent, mediul înconjurător al unui om dependent de alcool semnifică pentru el „ceea ce l-a făcut alcoolic” și „ceea ce-l ține alcoolic”.

Ceea ce are în jurul lui contează mai mult decât ai crede!

Acum poate te gândești că alcoolicul pe care tu îl cunoști tu este altfel și nu intră în această categorie.

Pentru asta te invit doar să recapitulezi ce tratament știi că primește el: este certat, este criticat, este încolțit, este acuzat de nenorocirile celor din jur, poate își pierde jobul și familia, nu mai are bani și multe altele.

Automat, cei din jur sunt foarte deranjați, necăjiți și atunci ei reacționează. Sunt supărați și frustrați pentru situația creată încontinuu de ani de zile.

Însă prin asta omul dependent tot nu se schimbă, iar situația chiar se înrăutățește.

Atunci eu ce pot să fac ca să-l ajut?

Îți povestesc ce s-a întâmplat într-un studiu și aici vei avea răspunsul:

Pentru primul experiment mai mulți șobolani au fost ținuți în cuști simple, singuri și izolați. Aveau la dispoziție două sticle cu apă. În prima sticlă a fost apă simplă, în a doua a fost apă distilată cu un drog care crează dependență. Șobolanii preferau să bea doar din apa cu drog, ignorau complet apa simplă.

Pentru al doilea experiment a fost construit un „Parc al șobolanilor”. Este vorba despre o cușcă specială unde în interior șobolanii aveau acces unii la alții, aveau înăuntru diferite mingiuțe, tunele și mâncare bună de șobolani.

Ca și în primul experiment, și în Parcul șobolanilor, toți șobolanii au încercat ambele sticle cu apă, neștiind ce se află în ele. După asta a urmat un lucru neobișnuit: șobolanii din cușca în care se ducea o viață bună nu preferau să consume apa cu drog. Au evitat-o, iar în final au consumat mai puțin de un sfert din cantitatea de droguri față de de șobolanii izolați.

Această observație arăta în mod clar cum șobolanii care erau singuri și nefericiți au devenit dependenți, pe când niciunul dintre șobolanii care trăiau într-un mediu fericit nu a devenit.

În al treilea experiment, șobolanii izolați care consumau apă cu drog au fost mutați după 57 de zile în Parcul șobolanilor. Acești șobolani inițial au trecut prin puține crize de dezintoxicare, dar în scurt timp ei au încetat să consume apa cu drog și s-au întors la o viață normală, alături de mediul înconjurător din cușca de șobolani fericiți.

Concluzia finală a acestui experiment a fost că: izolarea și singurătatea încurajează comportamentul de a deveni dependent de o substanță (cum ar fi drogul sau alcoolul), însă mediul înconjurător te poate ajuta să scapi de dependență.

La fel se întâmplă și cu oamenii care au ajuns dependenți de alcool, iar acum sunt singuri, izolați, deconectați de cei dragi. Această suferință continuă în care trăiesc îi face să apeleze la această formă de automedicație. Așa pot ei să-și anestezieze durerile pe care le simt fiind singuri, neînțeleși și neiubiți.

Îți spun cu mâna pe inimă că, deși tatăl meu a fost alcoolic peste 30 de ani, abia în ultimii lui 2 ani de viață am ajuns să mă împac cu el (a decedat în 2013). Numai atunci am reușit și eu să-l înțeleg cu adevărat și să văd natura acestei boli aproape incurabile.

Dacă și tu ai un apropiat care suferă de dependența de alcool, înțelege faptul că nu-l poți schimba dacă el nu vrea asta.

Tu ești o parte din mediul lui înconjurător și doar aici poți să te implici în schimbarea omului dependent.

Îl poți ajuta prin a nu mai pune stres și presiune peste propria sa suferință. Iar cel mai de preț ajutor pe care poți să-i oferi unui om care trece prin dependența de alcool este înțelegerea și acceptarea adevărată. Doar așa poți să îl ajuți!

Majoritatea comentariilor denota o prostie crasa.
1. De alcoolism nu scapi. Ramai alcoolic pana intri in pamant. Unii(putini) resusesc sa controleze afectiunea, cu frustrari si sechele permanente.
2. Nimeni nu bea “de suparare”. Asta e doar un pretext, ca si altele.

Eu și înca un membru al familiei suntem ipohondrii; am scapat de tigari si alcool, de frică, dar nu am scăpat de ipohondrie.

O  cheste pe care am remarcat-o la alcoolici ca a functionat a fos ca au inlocuit bautura cu altceva care sa le dea o stare de bine. De exemplu, stiu/am auzit de multi care acum sunt ciclisti inraiti.

Daca ai vreo 70 de kile 3 litri de bere e fix pix.Cum a mai spus un coleg inainte femeia te ridica,femeia te coboara.Aici trebuie sa lucrezi.Ai auzit de cupluri care in 10-15 ani nu au putut avea copii si dupa despartire fiecare a avut copii ? Poate asa o fi si cu bautura.Succes !

Eu am baut peste 10 ani zilnic. Incepeam de pe la 3 dimineata, ca sa imi fac putere, sa pot la 7 dimineata sa ma duc la magazin sa imi cumpar bautura pentru ziua respectiva. Imi era rau, eram slabit, ameteli, tremuraturi, nu mancam, aveam greturi, si asa mai departe. Dupa ce imi reveneam din betia respectiva (cu bautura, desigur. cui pe cui se scoate), spre seara, mai ieseam cu prietenii la inca 15-20 beri. Cam asta mi-a fost programul, pe scurt, pentru minim 10 ani. Portia mea de bautura era cam asa: Daca beam bere, vreo 30 beri pe zi. Daca beam vin, cu 5L pe zi ma descurcam. Stiu, nu e o cantitate asa mare, insa nu sunt un om masiv si in timp m-a afectat din toate punctele de vedere.

Cum m-am lasat?: Intr-o zi, am spus stop. Mi-am spus in minte, daca mor, mor, nu conteaza, dar nu mai beau. Mi-a fost foarte rau, nu m-am putut ridica din pat, vreo 2-3 zile. Am stat intr-o stare de realitate spre inconstienta. Un fel de vis, dar eram constient de ce e in jurul meu. Au trecut cateva zile, si uite ca nu mai beau. DELOC.

Cu bautul mai putin, mai rar, etc nu merge.
Succes.

Edited by Zark, 01 February 2023 - 16:49.

In primul si in primul rand trebuie sa inveti  cum sa bei, ce sa bei, cu cine sa bei si cand sa bei. E ca si cum ai fi din nou la scoala, dureaza vreo cativa ani. Nu lupta cu ispita: ea trebuie descoperita, cunoscuta, invatata, educata ca sa poti avea satisfactii de pe urma ei.
Bautura nu e pentru oricine... E ca si cum tu te urci in masina, te busesti in scaun si doar trantesti usile.... altceva nu stii sa faci cu ea.

Nu ii mai spuneti unui drogat ca trebuie sa consume mai putin drog, nu asa merge   

Creierul traieste o stare de euforie in urma consumului de alcool. Deci, pentru a renunta la alcool, trebuie sa inlocuim cu alte activitati care sa genereze aceeasi senzatie de euforie/implinire.

S-a mai spus mai sus: sport, sex, gradinarit, filatelie, pictat, colectionat orice prostie din lume, pescuit, ORICE functioneaza/nu dauneaza/nu da dependenta cu efecte nasoale. @initiator, trebuie sa incerci si sa vezi ce merge pentru tine. Odata inlocuit triggerul, nu mai ai nevoie de alcool. Si vei renunta fara sa iti dai seama.

Și eu beau 365 zile pe an, nu mult, 1 sau 2 beri, 1 sau 2 pahare șpriț, nu prea mai pot bea vinul sec, mai ales cel rosu. Asta înseamnă că sunt alcoolic? Foarte mulți consuma zilnic cam la fel ca mine, suntem o nație de alcoolici? Unele opinii mi se par exagerate.

Ma regasesc oarecum intr-o situatie asemanatoare.
Obisnuiam sa beau cate 3, 4 beri zilnic in anii trecuti.
Intr-o zi mi-am luat inimia in dinti si mi-am propus sa iau o pauza "controlata" in care am vrut mai mult sa ma testez daca pot rezista fara bere un numar limitat de zile. Zis si facut! (4 luni)
Dupa aceasta pauza a urmat un concediu pe care abia il asteptam, normal, eram nerabdator sa beau berea de care imi era dor, defapt mai mult de obiceiul de a bea, cred. Am inceput sa beau iar, dar mai controlat si in cantitati mai mici.
In prezent, incerc ca in fiecare saptamana sa iau o pauza de cel putin o zi in care sa nu beau nimic si uneori chiar se intampla sa fie 2,3 zile pe sapt fara sa beau.
Sunt constient ca am o problema, nu consum in cantitati mari, dar tot consider ca este daunator si chiar imi doresc la fel ca si autorul sa am puterea ca intr-o zi sa renunt definitv la acest viciu.
Exact cum spunea cineva mai sus, alcoolismul predomina la persoanele care au avut traume in copilarie, la mine chiar se potriveste mai tot din ce s-a scris.
Sper ca v-a fost de folos scurta mea "povestioara"
Mult succes celor care se lupta cu acest viciu!

Edited by DGecko, 01 February 2023 - 19:48.

keta, on 01 februarie 2023 - 14:23, said:

Ciroză fac cei cu boli hepatice, viruși hepatici, care nu mănâncă, care nu se odihnesc corespunzător.

Pescuitul ma ajuta , dar nu prea e timpul acum... o sa schimb si locul de munca , momentan am un atelier auto . O sa incerc sa fac altceva.
Am programare la psihiatru , sa vad ce zice , sa mi dea ceva pastile sa ma ajute
.
Am tot cautat pastila Naltrexon , dar nu prea se gaseste pe la noi

Am ajuns la concluzia ca nu mai pot sa trec singur peste asta !
INCERC DIN TOOOOOATE PUTERILE MELE SA SCAP , SI NU POT . Unde ați fost voi alti "camarazi" de-ai mei si vi s-a parut ok?
Nu mai conteaza pret , nu mai conteaza nimic ... Singur nu mai pot ... Incerc de juma de an si nu merge , parca mai rau ma afund , psihiatri (comunisti , care mai rau te judeca ) ,psihologi care mai rau ma adancesc .... Singurul meu aliat mai este sotia mea , si tare mi-e frica sa nu o pierd si pe ea , daca am pierduto pe ea am pierdut tot. Stransesem si eu 2 zile chinuite fara alcool si iar am scapat .
Vointa am! Ca daca nu aveam , ma durea la basca si eram in carciuma acum.... Dar nu asta vreau .... Vreau sa fiu cum eram inainte , am fost abstinent 5 ani , am reusit sa trec peste asta inchis in casa , acum nu mai merge ....
VA  ROG  DIN TOT SUFLETUL MEU  , NU MAI INCERCATI SA COMENTATI "eu beau 2 l de bere doar de sete"  , de cate ori gasesc un comentariu ca asta mai rau i-mi face.
Daca nu înțelegi un alcoolic mai bine taci , ca mai rau ii faci ....
Stau  beat ca prostu , mai am o ora pana ma intalnesc cu nevasta-mea si nu stiu ce explicatie sa mai dau ....
Cum dracu sa o scot la capat ?
Nu vreau sa ajung la psiihiatria din oras ca sincer mi-e drica de ce  e acolo , vreau ceva care sa mearga , vreau doar sa scap

@Mihai,
Nu mai cauta "bunavointa" psihologilor, psihiatrilor...Observi ca este = 0
Frica de ospiciu de asemenea nu te ajuta vad...tu asta spui dar nu reusesti.
Motivatie ai ,Slava Domnului- sotia ,copiii..Sotia ta chiar este o persoana deosebita daca in rahatul in care te zbati este langa tine si te sustine.
NU TE PIERDE pe tine....Pe ea (sotia) deja o ai aproape.
Omule, hai ca poti !
Trebuie doar sa te regasesti si sa-ti impui abstinenta.
Ai mai trecut prin asa ceva...
Fruntea sus!!
POTI!!!!

Eu am avut un episod similar cu tigarile. In octombrie am 20 de ani de cand n-am mai pus tigare aprinsa in gura. Mi-am zis ca NU, Nu a fost.

Edited by MKdens24kw, 15 February 2023 - 13:17.