Au existat vreodata vremuri intr-adevar bune?

Īn domeniul audiovizulului, au existat vremuri bune pānć spre 2004 (la radio aŗ zice chiar 2008-2010). Mare parte din cultura mea cinematograficć ŗi muzicalć a avut loc datoritć radioului ŗi televiziunii. Abia mai tārziu a venit internetul ŗi despre unele chestii am aflat pornid de la ce am acumulat īn trecut ŗi am dorit sć-mi extind cćutćrile; dar nu pot sć nu mulžumesc ŗi sugestiilor YouTube.
Īnsć, financiar, nasol mai pānć spre 2000-2004. Sć fi cumpćrat atātea cćrži cānd am cumpćrat īn anul ćsta urāt, lux. Sau anul trecut. Din acest punct de vedere, exclent a fost īn perioada 2006-2008, cānd creŗtea economia (pe datorie) cāt nu crescuse din 1990 ŗi pānć atunci. Īn unele domenii unde se plćtea un picuž mai bine, erai angajat repede. Din pćcate tot atunci s-au pus bazele distrugerii a multe chestii... Cred cć a fost ultima perioadć īn care ai putut avea uŗor succes īn inižiativa privatć; īncearcć azi sć deschizi o afacere ŗi sć ai succes rapid. O sć revin la chestia asta.
Īn domeniul prežurilor la electricitate ŗi gaze, a fost bine cam dinspre 2005 pānć spre 2018. Nu au fost vreodatć ieftine la noi, dar īži puteai permite mai mult la consum, cel pužin dacć locuiai īntr-o zonć mai dezvoltatć. Apa era mai ieftinć īn anii '90, cānd puteai spćla pe stradć covoarele sau bea apć de la robinetul de udat grćdina; poate de aia era ŗi mai ieftin intratul la ŗtrand.
La auto, ba au fost drumurile proaste, iar dupć aia a venit nebunia īn trafic.
La telecom, cam tot īn 2006-2009 a fost perioade de aur. Oferte pe bune ŗi scćzuserć tarifele. Aŗa, la partea de imagine, cel pužin la telefonia la purtćtor a fost chiar de la aparžia G.S.M., dar tarifele... mari. Telefon fix, īncć folosesc.
Revin la economie. La partea de comerž, aŗ zice cć a fost bine din 1992-1993 pānć la panedmie. Pleiadć de magazine, deŗi o datć cu aparižia granzilor, au dispćrut ćia mici. Prin 2018 a cam īnceput sć disparć chioŗcurile īn Obor, acum nu prea mai sunt magazine non-stop ŗi urćsc chestia asta. Oborean fiind, sunt obiŗnuit cu multe magazine īn Obor - Iancului.
La partea de educažie... din fericire existć internetul azi, numai cć uneori trebuie sć cunoŗti o limbć strćinć. Dar e bine cć existć. Dacć vrei sć ai cćrži despre educažie īn domenii tehnice, din pćcate comunismul ćla nenoricit a scos multe cćrži īn domeniul educažional. Dupć comunism, "Teora", deŗi cicć cćržile erau scumpe (eu doar s.h. am cumpćrat de la ei). Cćrži īn Limba Romānć, care nu neapćrat sć fie accesibile la prež, dar sć fie īn limba nažionalć. Cćrži īn domeniul tehnic, cred cć doar strćzineze mai gćseŗti, deŗi nici alea nu cred cć mai sunt ce au fost vreodatć.
Īn domeniul construcžiilor, cred cć de chestii faine putem vorbi doar la trecut īn general, cel pužin īn ceea ce priveŗte Romānia. Cć se folosesc azi materiale la care nici nu visai īn trecut, dar rezultatul final e o prostie, chiar ŗi cānd vorbim de domeniul lux.
La C.F.R., perioadć bunć a fost din 1990 ŗi ceva, cānd au bćgat mai multe vagoane īn circulažie, a mai crescut pužin auto (deci mai pužinć presiune pe trenuri) pānć spre vreo 2002-2006. Vagoane compartimentate, trenuri lungi, vagoane restaurant pānć spre 2000... aŗa sć cćlćtoreŗti. Artć.
Īn rest, de exemplu, pentru Americanul obiŗnuit (cel pužin ćla alb, eventual de gen masculin) nu va mai exista o perioadć ca īn anii '50 ŗi īnceput de anii '60. Atunci visul American chiar era ceva pentru avarage Joe. Visul European a žinut din anii '60 pānć īn anii '70, dar aŗ putea zice cć paržial ŗi īn anii '80-'90... atunci Europa īncć era īn centrul lumii. Īnsć despre asta, īn episodul urmćtor.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/uuBnpL8guiM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

"Vremuri bune" nu inseamna sa ai ce asculta la radio, ci sa ai o masa critica a populatiei care fara skill-uri aparte sa poata sa-si asigure un trai decent. Si da, pana la actuala criza energetica omenirea a dus-o excelent.

Pentru Romania, vremea lui Victor Viorel Ponta si Basescu Traian(2012-2015), fara inflatie, cu chestii predictibile, cu autostrazi care se faceau, cu salarii care cresteau. In rest, mai greu, dar macar a fost pace.

De fapt, inseamna ca intre aprox 2010 si 2018 numaru' celor ce aveau acces la hrana de zi cu zi era mai mare global (si as spune eu procentual fata de perioadele anterioare din istorie).

Pentru majoritatea bipezilor "vremurile bune" sunt alea din copilarie si tinerete= astea nu pot fi inlocuite de "vidouri " radio +alte r..uri.

Atunci daca nu acum,cand au fost aceste dulci vremuri bune? Macar inaintea anului 2011 aveai ce sa asculti la radio,in special perioada 70-90.

Trebuia sa specific prin ochii cui ma uit la aceste vremuri bune.Mai exact ochii tineretului,care acuma se angajeaza si se casatoreste.

Vremurile bune nu au nici o legatura cu ce ai putea sa asculti la radio.
Vremuri bune inseamna sa-ti poti asigura traiul de zi cu zi, dintr-un salar minim pe economie.

Vremurile vor fi intotdeauna excelente pentru unii si, simultan, de rahat pentru altii. E ca si cum ai intreba "Azi ploua?" fara sa specifici locul.

Deci asta e definitia ta pentru "vremuri bune".
  

Atunci daca nu acum,cand au fost aceste dulci vremuri bune? Macar inaintea anului 2011 aveai ce sa asculti la radio,in special perioada 70-90.

Sau să ai posibilitatea să îți iei un job mai bun și să evoluezi, odată cu asta crescându-ți și nivelul de trai.



Da, uite de ex. dr. Mengele a avut o viață excelentă la Auschwitz, în același timp evreii deținuți acolo, nu. E foarte relativă treaba.

Sau un exemplu mai neaoș: Tovarășul și Tovarășa aveau un stil de viață opulent, pe când ”șobolanii” (așa îi numea ea pe români) trăiau cum trăiau, la câteva sute de metrii de ei.

Kim Jong-Un trăiește bine, într-o țară muribundă din toate punctele de vedere. El nu moare de foame, frig, sau lipsa medicamentelor.

Uite, un exemplu și mai bun. Vine Serghei Mizil la TV sau la un podcast și îți spune râzând cu gura până la urechi cum a tras cu arma în restaurantul unde era ambasadorul URSS. Îi simți nostalgia în glas. Într-o vreme în care ”pulimea” nu se putea apropria de acel restaurant, de ambasador, sau măcar de granita cu URSS.

Aici trebuie sa mai privesti si din alte perspective.
In primul rand, in ziua de azi este super usor sa schimbi serviciul sau cariera. Dar, si este un mare dar aici, asta presupune munca, eforturi si interes. Foarte multi nu sunt dispusi sa faca asta, au doar pretentii si se asteapta sa primeasca usor totul. Cand nu se intampla, gasesc acarul paun unde pot.
In al doilea rand, foarte multi au pretentii la diverse (masina de nu stiu care, tv sau telefon scump la care fac rate, casa in loc de apartament pe rate imense pentru veniturile lor, etc.) fara sa aiba si posibilitatile, isi seteaza asteptari mult prea ridicate pentru ca vede la altul in jur ca are si se frustreaza. Nu isi intelege locul si pozitia in societate, are pretentii pe care nu este capabil sa le satisfaca, intervine frustrarea sau ura fata de altii care au mai mult succes si nemultumirea fata de propria persoana.

99% din viața noastră e în puterea noastră, dar ni se spune (mai ales la TV) că suntem sclavi.

Eu vad o mare criza de gandire, populatie nascuta si crescuta cu pretentii fara fond.

Azi, dacă ți se pare că ești sclav la patron, îți dai demisia și te duci într-un loc unde să te simți apreciat.