Ce iubim, ce visăm, ce ne place: dialoguri lejere

Asistam la nasterea unui nou tip de arta (evident) contemporana. Indrazneala nuantelor lui Van Gogh, cuantizate insa si segmentate pe un pastelar modern, tip Ikea, la tub. Ideea de perspectiva pe care o aveau picturile ante-religioase, dar exprimate acum intr-un mod frust, cu tuse groase, adaptate pensonului de la Lidl. Aceiasi idee de panza ca spatiu de desfasurare a obiectului artwork, dar acum taiat brutal, cu marginile facand parte din scena, pe format Xerox A4 80g/mp nonglossy. Obiectul imagine care sugereaza ideea de lanscape natural, dar care lasa spatii suplimentare de explorat prin imaginatia celui care se conecteaza la artwork. Independent sau interdependent. Aleea cu felinare e aici. Planetele si soarele sunt tot aici, Imbinate prin sugestii intermediare de invarianta de scara, auto-simetrie, inceput-sfarsit ca parte a nesfarsitului.
Creatorul e fii-miu. Sau mai degraba descoperitorul, pentru ca aceste forme exista deja in natura fiintei noastre.
Pret de plecare 50 lei.
 Landscape Radu.jpg   224.63K   24 downloads

10 lei celui care reuseste sa intoarca imaginea.

Edited by maccip, 15 October 2022 - 11:31.

[ https://i93.servimg.com/u/f93/18/89/50/50/landsc10.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

(spune-i sa semneze....nu se stie....)

Edited by vio69c, 15 October 2022 - 12:00.

E o galerie de arta naiva la Roman. A auzit ca se dau premii si acum isi aduna portofoliu de lucrari. Are vreo 10 bucati, cu teme diferite.
Acum la ora 15 il duc la pictura la palatul copiilor. Eu voiam sa-l bag la electronica, dar el a vrut pictura.

Cana mea de apa la batranete.

Prima asociatie ce mi-a venit in minte a fost "Stalpul de Foc"....calauza...si norul cel luminos...!!

maccip, on 15 octombrie 2022 - 12:10, said:

Mă bucur pentru bucuria ta de suflet

S-a lasat de fotbal tocmai cand incepuse sa scuipe binisor. Acum vrea pictura.


Stiu eu ce-i in capul lui. Vrea sa castige bani, e disperat dupa bani.
I-am zis: Titinele, pune mana si invata sa scrii, sa iei bursa, dar el incearca tot felul de shortcuturi.

maccip, on 15 octombrie 2022 - 13:25, said:

Mama pictează.

A tânjit o viață să se poată exprima prin culoare, acum niște ani (mai mulți) începuse să picteze cu acuarelele mele și pe urmă cu ulei de bucătărie - câteva le-a păstrat, restul au ajuns la gunoi.

În vremea pandemiei, când ne-au închis în casă, s-a refugiat pe balcon și a reînceput. Pur și simplu izbucneau din pensulă văpăi de culoare, uita de toate, de oboseală, foame sau frig, ea tot picta! până s-a intoxicat din pricina spațiului strâmt unde petrecea ore în șir.

A fost unul dintre motivele care ne-au făcut să plecăm din apartament și oraș ca să locuim într-o CASĂ: să aibă la dispoziție o încăpere numai a ei, unde să poată picta în ulei … îl numim ”atelier” și chiar asta este!

Dacă ai în tine asemenea foc mistuitor, e păcat să îl închizi în tine. Poate fi o chemare de-o viață

P.S. Acum avem o adevărată galerie de tablouri acasă

Se duce acum cu ma-sa la profesorul Peppino sa-l evalueze.

Importantă este totuși DORINȚA lui.

Care devine voință.

La palatul copiilor se tin tot felul de cursuri. Dar nu e atmosfera ca pe vremuri la palaturile pionierilor, unde chiar se faceau chestii. Aici e un amalgam de dorinte parintesti, copii plictisiti, profesori dorinici de iesit la pensie. Ma rog, au cursuri de robotica pentru copii de 9 ani care habar n-au ce-i ala un tranzistor. Ii pune sa asambleze niste lego robotics, care are si motoare, senzori, etc...  Dorinta aia de a invata ceva super-high pe repede inainte, fara nicio baza. O labareala.
In fine. I-am dus si pe ai mei sa-si aleaga si ei la ce vor sa fie inscrisi. Fiindca locuim aproape si pot sa se duca singuri, merita totusi.
Doar ca i-am dus prea tarziu si nu prea mai erau locuri la multe dintre cursuri.
Fii-mea nu a ales nimic, spre surprinderea mea. Fii-miu se gandea la desen, insa nu mai era loc decat la "teatru de papusi" Ma-sa l-a bagat la "teatru de papusi" asadar.
Acum o saptamana ma duc cu el sa-l duc. Pe hol la intrare o duzina de boraci cacaciosi cu milfe intens parfumate si pline de entuziasm. Asta al meu, mai smecheras, cand isi vede viitorii colegi se razgandeste imediat. Pai.. Titinele, acuma daca tot am venit cu tine, hai sa intri sa vezi despre ce-i vorba
-N-are cum sa-mi placa. Papusile sunt pentru fete.
-Pai atunci, hai la electronica. Acolo e de baieti.
-Nu, ca e prea greu.
Ma rog, nu-i nici acolo prea greu dar nu vad sa fie ceva serios. Electronica, radio, comunicatii in ultrascurte, codul morse. Unde erau tot asa, boraci de 9 ani inscrisi. Mai atrage pe dracu aceste chestii.

Profesorul(asazis), facea domnule preselectie. Invita pe rand cate un borac, il tinea vreo 10 minute acolo printre niste papusi desperecheate, intr-o incapere prafuita, plina de carpe de toate culorile fara ca parintii sa intre. Cu un nume din asta de scena, o aparitie dubioasa de pictor wannabe, in slapi oversized, usor pedofilica as zice. Ma rog... o fi in capul meu partea cu pedofilica, dar mi-a venit in minte. Nu mi se pare o activitate prea serioasa ce face el acolo.
Intra si al meu, intr-un final, dar iese in 5 minute, cu pedofilul de mana, iar ala incepe sa-mi tina morala ca de ce l-am dat pe copil la ceva ce nu-i place. Ca arta, ca alea, ca vrejeala. Dar tot a facut ceva pedofilul, a pus o vorba buna la Peppino, care cica e profesorul de desen. A pus o vorba buna sa-l primeasca pe fii-miu, ca cica oricum multi copii renunta de la primele lectii si ar fi loc si de el.
Acum se duc sa-l cunoasca pe Peppino. A plecat cu un ghiozdan plin de scule de desen. A luat si aia, si pe ailalta si.. tot.
El e bucuros sa deseneze fara sa fie deranjat de sora-sa aia mica de 3 ani, care-i ia culorile si le imprastie pe covor sau se picteaza cu ele pe fata si peste tot.

Au mai fost dati si in trecut la cursurile de acolo.
La lego, profesoara venea la inceputul orei si statea pana pleca ultimul parinte insotitor, mai revenea la sfarsit. Copii se jucau cu lego insa. S-au creat prietenii.
Fii-mea a fost la ceramica, unde tot asa, aveau doua camere. Una in care se procesa lutul, cealalta unde era cuptorul nefunctional de vitrificare.
Copii stateau si se jucau cu lutul, iar cotofenele alea de profesoare stateau in cealalta camera la cioace sau pe feisbuc pana veneam sa-i luam.
Culmea ca unii parinti ramaneau acolo cu copiii. Noroc cu aia ca se mai ocupau ei. Facea si fii-mea trei caramele de lut intr-o ora. Sau niste prajiturele cu forme de alea de biscuiti.
Roata olarului nu functiona. Era alimentata cu un cablu inadit in 5 locuri cu izolir de-ala rasfoit. Cam asta-i activitatea de acolo. Dar parintii vin cu mult entuziasm si asteptari.

Edited by maccip, 15 October 2022 - 14:12.

Naoto, on 15 octombrie 2022 - 13:37, said:

Pune si tu poze cu cateva tablouri pe topic, ca ne-ai facut curiosi.

Aight! Peppino e un mos agitat. Nevasta zice ca e de incredere, pare genul de artist.
Are doua colege mari, pe la 14 ani, care picteaza chestii elaborate acolo. Inca vreo 4 de varsta lui, pe la 9-10 ani. E mai okay.
L-a intrebat si pe fii-miu:
- Titinele, tu ce vrei sa desenezi?
- Pai nu stiu. Un peisaj de toamna!
I-aduce Peppino un peisaj de toamna din ala cu salcii oglindite in lac, cu soare-apune, ceva ce vezi pe la targurile ambulante cu desenatori. La care Titinel al meu a pus frana.
- Dar eu nu stiu sa desenez decat din imaginatia mea.
- Pai din imaginatia ta, insa acum trebuie sa inveti sa desenezi. Eu n-am de unde sa stiu ce-i in imaginatia ta sa compar desenul.

L-a intrebat nevasta-mea ce tip de acuarele sa cumpere, dar Peppino i-a tinut un scurt istoric despre culori, vopseluri, arta si curente de arta plastica. Concluzia ar fi ca sa cumparam culorile pe care le vrea artistul Titinel.
Bun asa. Acum tre sa-l luam pe la 17.sa vedem cum i-a iesit salcia.

Edited by maccip, 15 October 2022 - 14:58.

Dacă ajunge faimos și cineva pune un link pe WYXZQ (ce-o fi atunci la modă) cu „Aventurile lui Titinel” de pe Softpedia, cred că te reneagă.
Acum banii „sponsorului” contează. Desigur, dacă „sponsorul” are buzunare mai largi, atunci... ce culori vrea artistul!

Costel2014, on 15 octombrie 2022 - 14:38, said:

Nu, asta n-o să fac. Aș încălca specificul ariei: nu-i pentru creații proprii, iar altora chiar le-am atras atenția că nu-i topic de promovare.

Dar să povestim, să discutăm, pentru asta e forumul.

Dacă îl iubesc într-atât pe Van Gogh, atunci mărturisesc că de la EA am învățat ce-i nebunia de galben. Și că împreună am colindat muzeele în căutarea lui.

Îmi place că nu se împiedică în detalii, în minuțios. O fascinează culoarea, jocul, intensitatea emoției. Acum câteva zile m-a așteptat cu un tablou pe care-l făcuse în cele câteva ceasuri cât lipsisem. L-am intitulat ”Visul pomilor în iarnă”: pentru că, probabil, atunci când de trunchiurile negre li se lipește, firav, o umbră violacee răsfrântă pe zăpadă și ei tânjesc, în amintire, la verdele ce-i cotropește viu, sub soarele verii.

E aici, cu mine

Iarna se deseneaza fara felinare, nu?
Doar toamna merge cu culoarea galbena a vaporilor de sodiu sub presiune.
Zapada impreuna cu galben nu cred ca merge deoarece sugereaza o forma de arta foarte veche care a cazut in dizgratie.

Eu vorbeam de visări în verde




Van Gogh, Long Grass With Butterflies

Edited by Naoto, 15 October 2022 - 17:58.

Pomi in iarna, ma gandeam la alb.
Sau la o combinatie de alb, la mesteceni, plus etimologia verbului "a scrie" pe zapada din limba lui Esenin. Chestiile astea trebuie cumva sa aiba o legatura.

Oh, ce frumos!

În grădină am plantat 15 pui de mesteacăn. Acum sunt înalți, înalți … în așteptarea iernii, Esenin:

Mesteacăn

Stă bălai la geamuri
Mesteacănul nins.
Proaspăta pe ramuri
Neaua l-a cuprins.

Ciucuri moi şi floare
De argint i-a pus
Şi-a ţesut ozoare
Albe până sus.

Tihna lângă poale
Blând s-a aşternut,
Fulgi de aur moale
Pâlpâie tăcut.

Zările alene
Dau în jur ocol
Şi argint din gene
Scutură domol.