![]() |
Second Opinion
Folosind serviciul second opinion ne puteți trimite RMN-uri, CT -uri, angiografii, fișiere .pdf, documente medicale. Astfel vă vom putea da o opinie neurochirurgicală, fără ca aceasta să poată înlocui un consult de specialitate. Răspunsurile vor fi date prin e-mail în cel mai scurt timp posibil (de obicei în mai putin de 24 de ore, dar nu mai mult de 48 de ore). Second opinion – Neurohope este un serviciu gratuit. www.neurohope.ro |
Copil preferat versus copil tolerat

#37
Posted 22 August 2022 - 08:53

Si ce te faci cand amandoi copiii sunt doriti ? Ce ii mai imparte pe tabere ?
Sau invers, cand amandoi / toti 3 sau 5 sunt nedoriti ? La unii accidentele sunt cu betie si repetitie, de aia zic de 3-4-5... Psihologii pot raspunde la multe, dar nu chiar la tot, sa fim realisti. Mai e o chestiune. Aici vb de copilarie, sau de copii, in general ? Copii care ajung si la 30-40 de ani ? Nu de alta dar am vazut parinti care s-au rasucit de-a lungul anilor la 180 de grade cu copiii (ajunsi adulti) in functie de interesele lor, mai ales cand incep sa imbatraneasca. Jucati-o pe asta ! Edited by Magicwisewolf, 22 August 2022 - 08:54. |
#38
Posted 22 August 2022 - 08:55

eu nu tin minte asa ceva si nu tin minte sa fi facut diferenta intre copii ![]()
E echilibrul perfect ![]() Si da, favoritismele exista. Am simtit asta si in familia mea. Desi aparent parintii mei ne-au oferit aceleasi sanse mie si fratelui, au facut pentru ambii copii aceleasi lucruri, s-a simtit, eu ce putin realizez asta, ca pentru mine au facut mai mult sau au fost implicati mai mult. Una din explicatiile mele ar fi ca eu am fost o fire mai extrovertita, mai ambitioasa si ai mei posibil au vazut ca au pentru ce sa se zbata si si-au canalizat energia pe asta. Frate-miu a fost mai delasator din firea lui, si cand era copil si acum cand e matur, la casa lui. Dar repet, amandoi am avut parte de aceleasi sanse din partea parintilor, pentru mine am simtit ca au fost mai motivati. Edited by tehnics, 22 August 2022 - 09:04. |
#39
Posted 22 August 2022 - 09:02

Topicul asta este ca in zicala aia cu piatra aruncata ....
Iti este greu sa alegi intre 2 mere, unul verde si unul rosu. Am 2 copii, varste diferite, sex diferit, diferiti ca si temperament, ei, acum pot spune pe care il iubesc mai mult si care l-as 'pocni' mai des? NU! Sunt N momente pe zi cand oscilez intre ei, pe zi, nu pe saptamana sau pe an. Cred ca, nici cei care au gemeni nu pot spune ca ii prefera, mereu, pe ambii. Deci, nu se va ajunge la concluzie universal valabila nici dupa 1000+ pagini de discutii! PUNCT! |
#40
Posted 22 August 2022 - 09:09

Deci, nu se va ajunge la concluzie universal valabila nici dupa 1000+ pagini de discutii! PUNCT! Totuși cred că se va ajunge la o concluzie ”universal valabilă”: părinții care fac diferențe mari între cum își tratează copiii îi marchează pe viață într-un fel sau altul. |
#41
Posted 22 August 2022 - 09:18

Asta este viata ... oricum nu stii ce se întâmpla peste 15-20 ani, la fel si cu scoala pe care le-o bagi pe gat s.a. ...
|
#42
Posted 22 August 2022 - 09:23

ce spuneti de faptul ca pe vremuri in caz de foamete era obiceiul sa fie hranit preponderent baiatul cel mai mare, ca el avea cele mai multe sanse sa perpetueze numele familiei? e nasol cand favoritismul il simti in stomac... eu am fost mai degraba toleratul. probabil din cauza asta sunt ceva mai instabil nervos, dar in acelas timp mai ambitios, razbatator.
Posibil sa fiu inca somnoros,ce vrea sa insemne copilul tolerat,favorizat,ce primeste el si ceilalti nu,eu nu tin minte asa ceva si nu tin minte sa fi facut diferenta intre copii |
#43
Posted 22 August 2022 - 09:33

Ale naibii ele de clișee. În familia mea a fost invers: mama mă prefera fratelui meu, mai mic cu 4 ani și ceva, și nu s-a chinuit deloc să ascundă asta. Iar taică-meu făcea exact pe dos. Problema e ca mai exista si parinti tampiti, mai ales tati, care ajung sa-si verse frustrarile pe copii din diverse motive . Un parinte care isi diferentiaza afectiunea fata de copii , e un parinte incapabil sa-si inteleaga rolul de parinte. |
#44
Posted 22 August 2022 - 09:46

#45
Posted 22 August 2022 - 10:24

#46
Posted 22 August 2022 - 10:39

Pentru ca sunt doua tabere, mamici versus psihologi, cu opinii complet diferite pe subiectul asta, as fi curioasa ce parere aveti si voi. Daca intrebi o mama, iti va spune ca este imposibil sa iti iubesti un copil mai mult decat pe celalalt. Daca intrebi un psiholog, iti va spune ca este practic imposibil sa ii iubesti la fel. Invariabil, unul dintre copii va fi preferat in fata celuilalt, si poate chiar in mod inconstient. Poate este mai mamos, poate este mai sensibil, sau poate este mai puternic, mai impunator, fiecare din aceste seturi de caracteristici se muleaza pe personalitatea unuia dintre parinti si face astfel posibila o relatie mult mai stransa cu acesta. Este insa corect pentru celalalt copil? Mai ales daca parintele nici nu isi da seama ca inclinatia sa catre copilul 'preferat' este atat de evidenta in fata copilului 'tolerat'. Termenul tolerat e gresit pus. Evident, parintii au copii preferati, e vorba de acei copii cu care se identifica din toate punctele de vedere : temperament, valori, preferinte, pasiuni,etc Asta nu inseamna ca il ignora pe celalalt, care nu e copilul preferat. Am un caz langa mine ![]() Edited by marius.bunu, 22 August 2022 - 10:40. |
|
#47
Posted 22 August 2022 - 12:35

#48
Posted 22 August 2022 - 14:54

mai simpla: daca nu iti seamana in vreun fel, atunci nu e al tau.
![]() |
#49
Posted 22 August 2022 - 15:23

Nuuu... Se arunca-n neam!
![]() Edited by Lexon, 22 August 2022 - 15:25. |
#50
Posted 22 August 2022 - 17:02

Din pacate, cam asa e. Ca parinte, intotdeauna vei avea un preferat. Ii vei iubi pe amndoi, evident, ca sunt ai tai, dar unul intotdeauna va fi preferat. Iar asta va creea raca in familie. Certuri intre frati, posibil si intre parinti in cazul in care mama are un favorit, iar tatal altul. Nu cred ca ai cum sa iti placa de amandoi in egala masura.
Eu pot vorbi doar de cazul meu. Eu am o sora, in familia noastra, eu am fost cel preferat si acum nu mai pot intelege cu ea. A devenit un om extrem de frustrat pe ce am avut eu cand eram copil, ce am realizat acum in prezent. De cand o stiu, a incercat sa ma traga in jos, sa nu cumva sa o depasesc, sa nu cumva sa fiu mai bun decat ea, de parca am fi intr-o competitie. Iar frustrarile sunt ceva de genul "pe mine nu m-a ajutat nimeni", "tu ai avut X, eu nu". Niciodata nu o sa se mai faca bine, asta o va urmari toata viata, oirce ar face si oriunde s-ar duce. |
#51
Posted 22 August 2022 - 22:35

Ale naibii ele de clișee. În familia mea a fost invers: mama mă prefera fratelui meu, mai mic cu 4 ani și ceva, și nu s-a chinuit deloc să ascundă asta. Iar taică-meu făcea exact pe dos. Ca,in destule cazuri, incarcatura afectiva, nu mereu sau clar exprimata, se duce catre cel mai slab pregatit pentu viata. |
|
#52
Posted 23 August 2022 - 05:23

Ca,in destule cazuri, incarcatura afectiva, nu mereu sau clar exprimata, se duce catre cel mai slab pregatit pentu viata. Ironia este ca cel slab pregatit pentru viata este chiar "antrenat" de parinti sa fie slab pregatit "lasa-l tata, ca el e mai mic" Iar "ala micu" invata ca e normal sa aiba avantaje asupra celorlalti (celuilalt) |
#53
Posted 23 August 2022 - 08:53

in general parintii au preferinte, si unul din copii e favorizat. cu toleratul e mai rar si nu conteaza cati sunt, poate sa fie singur la parinti. in general sunt ambi iubiti, dar unu e favorizat.
Termenul tolerat e gresit pus. Evident, parintii au copii preferati, e vorba de acei copii cu care se identifica din toate punctele de vedere : temperament, valori, preferinte, pasiuni,etc Asta nu inseamna ca il ignora pe celalalt, care nu e copilul preferat. Am un caz langa mine ![]()
Din pacate, cam asa e. Ca parinte, intotdeauna vei avea un preferat. Ii vei iubi pe amndoi, evident, ca sunt ai tai, dar unul intotdeauna va fi preferat. Iar asta va creea raca in familie. Certuri intre frati, posibil si intre parinti in cazul in care mama are un favorit, iar tatal altul. Nu cred ca ai cum sa iti placa de amandoi in egala masura. Eu pot vorbi doar de cazul meu. Eu am o sora, in familia noastra, eu am fost cel preferat si acum nu mai pot intelege cu ea. A devenit un om extrem de frustrat pe ce am avut eu cand eram copil, ce am realizat acum in prezent. De cand o stiu, a incercat sa ma traga in jos, sa nu cumva sa o depasesc, sa nu cumva sa fiu mai bun decat ea, de parca am fi intr-o competitie. Iar frustrarile sunt ceva de genul "pe mine nu m-a ajutat nimeni", "tu ai avut X, eu nu". Niciodata nu o sa se mai faca bine, asta o va urmari toata viata, oirce ar face si oriunde s-ar duce.
Cu primul copil cred ca-s mai exigenti, cu al doilea.. o lasa mai moale si,am mai observat ceva, Ca,in destule cazuri, incarcatura afectiva, nu mereu sau clar exprimata, se duce catre cel mai slab pregatit pentu viata. Problema adevarata apare cand, dupa ce ti-au intors spatele, au mai apoi pretentia sa ii ajuti, doar pentru ca sunt parintii tai si, citez, 'asa este normal, suntem parintii tai, trebuie sa ne ajuti'. Edited by bbseptik2017, 23 August 2022 - 08:59. |
#54
Posted 23 August 2022 - 08:58

Si consideri ca este vina ei ca este asa???
Zici? Cand eram mica, maica-mea imi spunea ca ma da la casa de copii, ca s-a saturat sa aiba grija mea. Norocul meu ca nu si-a pus amenintarea in practica.. Si consideri ca este vina ei ca este asa??? Nu, se duce catre cel care stie sa o solicite. Problema adevarata apare cand, dupa ce ti-au intors spatele, au mai apoi pretentia sa ii ajuti, doar pentru ca sunt parintii tai si, citez, 'asa este normal, suntem parintii tai, trebuie sa ne ajuti'. Daca nu eram insurat, puneam mana pe tine! Sa fiu al dracu de nu puneam mana pe tine. Si aveam 2 familii cu care sa luptam! Am zis! |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users