Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Rename SQL column

Achiziționare tuner TV !

Din ce este facuta terasa asta?

Cum accesez site-ul CNAS ?
 Algoritm simplu de calculare al u...

Bitdefender Total Security ș...

casa verde 2024

Intrerupator cu N - doza doar cu ...
 Incalzire casa fara gaz/lemne

Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...
 probleme cu ochelarii

Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National
 

Cum au fost politicienii si generalii romani in WW I:Indivizi fără caracter.

* - - - - 3 votes
  • Please log in to reply
36 replies to this topic

#1
max_01

max_01

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 12,236
  • Înscris: 07.02.2017
,,O corupție înspăimântătoare a clasei politice și militare, despre care mulți istorici autohtoni se codesc și în ziua de astăzi să vorbească răspicat, a stat la baza celei mai mari catastrofe trăite de poporul român în istoria sa: perioada Primului Război Mondial. Cu 680.000 de morți (din care 430.000 de civili) dintr-o populație totală de 7,6 milioane, țara noastră a suferit cele mai grele pierderi umane raportate la numărul de locuitori dintre toate participantele la conflict, cu excepția Serbiei și a Turciei. Asta, deși România luptase efectiv doar un an și două luni din cei 4 ani și aproape 4 luni, cât durase întregul conflict. Cauzele acestui nemaipomenit dezastru au fost amplu dezbătute în epocă și au dus la un cutremur pe scena politică, însă au căzut treptat în uitare. Azi, aproape nimeni nu mai vorbește despre politicienii și generalii care au furat banii pentru arme, muniție, haine și mâncare, apoi au cerut poporului să moară „pentru patrie”, trimițându-l efectiv cu pieptul gol în fața tunurilor și mitralierelor inamice. De fapt, drama din perioada 1916-1918 este, dintre toate marile încercări traversate de poporul român în istoria sa, cea mai dură lecție pe care o poate primi o națiune care ajunge să fie condusă de hoți și proști.

Corupția, principalul motiv al dezastrului în care, pe parcursul a aproape doi ani, a murit aproape 10% din populația României – o notă de subsol în istoriografia oficială.

Guvernul și Marele Cartier General de la început, generalul (Dumitru – n. red.) Iliescu – a fost inconștient și nepregătit. Singura grijă a Guvernului fuseseră furturile și afacerile. Compoziția lui era de imbecili și oameni de paie, pentru ca Dinastia să poată fura și dicta cum va vrea. Ce hal de oameni de stat! Unul fură și alții suferă. Cred că poporul îi va ține minte în viitor ca să-i aleagă din nou în Parlament și în capul țării! Generalul Iliescu va trebui adus ca șef al Marelui Stat Major sau ca ministru de război, fiind așa specialist în furturi și conducere”.
Jurnalul căpitanului Gheorghe Garoescu, comandant de companie, participant la bătălia de la Mărășești, 5 decembrie 1917.

Comandamentul Armatei române în preajma Primului Război Mondial: plin de titluri, decorații, medalii și îmbogățit peste noapte înainte de intrarea în luptă, s-a transformat „într-un stol de vrăbii” când a înfruntat inamicul.


Generalii și coloneii, mână-n mână cu politicienii din Guvern, au devalizat, pur și simplu, bugetul de achiziții. Nicio comandă nu se dădea fără comision. Contractele erau fie păguboase pentru bugetul public, fie tărăgănate până când picau, dacă firmele nu „se prindeau” despre ce e vorba și nu „cotizau” la comandanții Armatei și la miniștri. Așa s-au pierdut numeroase comenzi de armament, tărăgănate de comisia de achiziții condusă de colonelul Rudeanu până când a început războiul și guvernele țărilor respective au suspendat orice exporturi.
Colonelul în rezervă Remus Macovei a surprins, în articolele sale din Revista Art-Emis, dimensiunea incredibilă a jafului. Holurile Ministerului de Război, relata presa vremii citată de col. Remus Macovei, gemeau de șmecheri, afaceriști și profitori care „combinau” cu comandanții Armatei. Se fura de peste tot: la cai, la furaje, la cartușe, la pânza de avion, la stofa pentru uniforme și încălțările pentru soldați, la bucătăriile de campanie și la hrana pentru soldați.
Acest jaf a continuat fără nicio rușine și limită inclusiv după intrarea în război.

Remarcabil este că atât generalul Berthelot, cât și ceilalți ofițeri francezi din subordinea sa, precum și comandanții ruși și ofițerii inamici (germani) au avut numai cuvinte de laudă față de soldații, subofițerii și ofițerii cu grade inferioare din Armata română. Considerați rezistenți, loiali, curajoși și patrioți, aceștia erau apreciați pentru calitățile lor combative care contrastau violent cu cele ale elitei cleptocrate, lașe și incompetente.
(…) Ce soldat bun avem! Ce bună plămadă pentru oștirea minunată ne-a dăruit Dumnezeu! Unde sunteți voi, oamenii mari conducători? Dați-ne încălțăminte, îmbrăcăminte, hrană și unealtă (arme – n. red.)! Dar voi sunteți departe. Ispășiți și voi păcatele voastre. Ani întregi ați furat și ați lăsat ca oameni străini să-și bată joc de țara noastră. Ochiul vostru n-a vegheat pentru binepe patriei și oștenilor săi”.
Jurnalul locotenentului Alexandru Madgearu, Regimentul 10 Infanterie, Brigada 11, Divizia 6, Corpul III Armată, 22 noiembrie.

În timp ce 100.000 de tineri între 16 și 18 ani mergeau sute de kilometri pe jos până în Moldova, desculți și flămânzi, ca să răspundă chemării la oaste, Brătianu și miniștrii săi își cărau la Iași, cu trenul, până și colecțiile de vinuri și butoaiele cu murături.

Oamenii lui Brătianu furaseră și banii de medicamente și instrumente medicale. Pe hârtie, la intrarea în război, România era asigurată cu de toate. În practică, lucrurile au fost absolut îngrozitoare. Din spitale lipsea absolut tot, astfel că răniții și bolnavii nu erau tratați decât cu vorbele bune și mângâierile personalului medical, ale măicuțelor de la mănăstiri și ale voluntarelor care încercau să le aline durerile. Din acest motiv, rata mortalității în spitalele românești a fost catastrofală. Se murea din cele mai banale răni pentru că nu existau antibiotice, iar operațiile se desfășurau „în condiții barbare”, pe viu, pentru că nu erau nici anestezice.

După demobilizare, în 1918, germanii au descoperit șocați că statul român și-a abandonat sutele de mii de soldați pe care-i trimisese să moară „pentru patrie”. Din ce vor trăi acești oameni, au întrebat nemții? „Vor fura”, le-au răspuns nepăsători conducătorii români
Această profundă stare de mizerie dublată de vremea friguroasă și umedă a declanșat epidemiile de tifos, febră tifoidă, friguri și altele asemenea, care în unele unități au ucis mai mulți soldați decât o făcuseră germanii în 4 luni.

Bolnavii erau adesea lăsați de medici afară, în ger, fără să fie tratați. Nu existau locuri unde să fie băgați și nici medicamente care să li se dea. Abia intervenția furioasă a ofițerilor francezi detașați pe lângă unitățile române a mai ameliorat situația acestor bieți oameni pentru care comandanții lor nu manifestau adesea nici cel mai mic interes (Marcel Fontaine, „Jurnal de război. Misiune în România“).
„(…) Atmosfera cea mai scăzută în război era la Iași, unde ministrul Constantinescu-Porcu și șeful lui de cabinet, poetul Ion Minulescu, distribuiau, din sertarul biroului lui, cărticele cu foiță «Job» solicitatorilor de muncă, tipic exemplu de îndeletnicire unui ministru în plină mizerie fizică și morală“.
Memoriile lui Constantin Beldie, jurnalist

„Lipsa planificării și a pregătirii a amplificat dificultățile inerente demobilizării unei armate de 300.000 de soldați și ofițeri. Aceasta a creat haos, suferință și nemulțumire. Cu excepția soldei pe o lună, soldații demobilizați n-au primit niciun ajutor. Cei care se întorceau acasă în Valahia, își aranjau de cele mai multe ori singuri transportul. În călătoria făcută la Iași la mijlocul lui 1918, Brandenstein (colonel german din Statul Major al lui Mackensen – n. red.) observă cât de îngrozitoare era situația: „În toate gările, se învârteau de-acolo până acolo numeroși – soldații – demobilizați care păreau a aștepta o ocazie de a călători… Domnea haosul… Printre demobilizați vezi invalizi de care patria lor pare a fi prea puțin sau deloc interesată”. Mulțimea demobilizaților care au rămas în Moldova se deosebea cu puțin de aceștia. La Iași, Brandenstein a mai observat că mulți „umblau hai-hui, fără treabă, iar întreținerea și salariile lor se terminau repede“. Când l-a întrebat pe colonelul Ressel ce vor face acești oameni, i s-a răspuns simplu: „Vor fura”. Unii se uneau cu dezertorii în bande care, potrivit serviciilor austriece de informații, „hoinăresc prin Moldova. Deoarece fură alimente, ele au devenit o veritabilă pacoste pentru populație.”
România în Primul Război Mondial, Glenn E. Torres

După război, acest genocid împotriva propriului popor a rămas nepedepsit. Brătianu a rămas „la butoane“, oficial sau din umbră, până la moartea sa, în 1927. Toți miniștrii, generalii, coloneii și afaceriștii care se făcuseră vinovați de dezastru și-au văzut de treabă cu alte „tunuri”, încă și mai mari, pentru că acum suprafața și populația țării aproape se dublaseră.
Principalul critic al acestui sistem corupt până la autodistrugere, generalul Alexandru Averescu, a făcut o vreme gălăgie, fluturând chestiunea „Răspunderilor”, prin care cerea să se facă dreptate, procese și pedepse pentru vinovați.
Totul a durat până când a fost pus prim-ministru, apoi Averescu s-a potolit și el, iar cel mai sinistru episod din istoria României a fost îngropat în uitare.

Generalul Henri Berthelot: „Chiar Brătianu este cel care dă tonul descurajării generale. Se plânge de tot și de toți și, în fond, ar prefera să nu se facă nimic. Acest om ar merita biciuit“

S-a furat și s-a pus pe butuci tot programul de înarmare a României. Familia Brătianu și oamenii săi plasați în fruntea Armatei au lăsat trupele fără aviație, tunuri, obuze, haine, mâncare și medicamente.

Mai jos, un fragment din articolul „Corupţia anilor 1914-1916 a afectat grav pregătirea de război a Armatei Române“, scris de colonelul în rezervă Remus Macovei și publicat în revista Art-Emis.
„(…) recomandarea făcută de Gheorghe Tătărescu «ca ţara prin organele ei instituite să îşi controleze armata», astfel ca aceia care o conduc să justifice cheltuirea acestor fonduri, dar şi rezultatele obţinute, nu a fost respectată şi «nepăsarea, incapacitatea şi necinstea acestora», bine şi interesat acoperite de politicieni veroşi, vor avea efecte dezastruoase asupra organismului militar.
Referitor la această perioadă Constantin Argetoianu consemna: «Cu începutul anului 1915 s-au deschis într-adevăr pentru cei cu trecere la Guvern atâtea posibilităţi de îmbogăţire peste noapte prin exporturile şi importurile de favoare, prin furniturile armatei şi prin lucrări publice, încât numai cei tari de înger sau cei proşti nu s-au pricopsit».
Presa dezvăluie «gheşefturile» de la Ministerul de Război, iar parlamentarii interpelează frecvent Guvernul asupra jafului practicat la acest minister.
Vinovat de ceea ce se întâmpla era generalul Dumitru Iliescu (ajuns la comanda Marelui Stat Major în baza prieteniei cu premierul Ionel Brătianu – n. red.), pe care Nicolae Filipescu, scandalizat de averea agonisită într-un timp foarte scurt, în plin Senat, îl califică de «hoţ».


Clica acestui general este acuzată de lipsă de prevedere în asigurarea materială a armatei, dar în mod deosebit că în schimbul comisionului se acceptau materiale «de orice calitate, oricât de degradate ar fi, pe un preţ ce corespunde cu întreita valoare a obiectelor».
Holurile Ministerului de Război erau pline de afacerişti, intermediari români şi străini care, puternic sprijiniţi de politicieni, pun la cale afaceri care mai de care mai păguboase pentru armata română.

Aprovizionarea armatei cu armament şi muniţie


În Memoriul relativ la stabilirea adevărului privind pregătirea de război în anii 1914 -1916, întocmit şi prezentat în faţa Parlamentului în februarie 1924, se menţiona că nu s-a putut face aprovizionarea din cauză că «nu s-au executat contractele de la fabricile străine, deşi comenzile au fost făcute la timp».
Nicolae Filipescu demonstrează însă că lucrurile au stat cu totul altfel. El arată că mecanismul după care se desfăşura încheierea contractelor era următorul:
– Reprezentanţii din străinătate, conduşi de col. Vasile Rudeanu, provoacă oferta;
– Dacă aceasta era favorabilă, urma tărăgănarea, care avea un singur scop: firmele să înţeleagă că fără comision nu se rezolvă nimic;
– În final, dacă acestea acceptă condiţiile, contractul se semna.

Aviaţia militară

Aflându-se la începuturile organizării sale, aviaţia militară va fi afectată de interesele politice divergente, dar şi de comisioanele substanţiale legate de procurarea avioanelor şi materialelor necesare.

Echiparea Armatei Române

Realitatea din 1915-1916 era cu totul alta.
Ziarul «Epoca» din 10 octombrie 1915, în articolul intitulat «Abuzuri la echipament», face un aspru rechizitoriu privind modul de achiziţionare a echipamentului.
Se prezintă «cazul Saidman», un afacerist căruia în perioada anterioară i se interzisese de către generalul Herjeu să mai facă afaceri cu Armata pentru necinste. Acesta devine furnizorul privilegiat al ministerului, obţinând contracte fără licitaţii, avansuri de milioane, dar şi majorări de preţuri, toate în dispreţul total al legii!

De la unităţi curg reclamaţiile:
– tunicile sunt putrede (Regimentul 41 Infanterie); capişoanele sun putrede (Regimentul 27 Bacău);
– foile de cort sunt confecţionate din pânza cea mai proastă (Batalionul 3 Artilerie Cetate);
– opincile sunt atât de putrede încât după un marş de 18 km au devenit de neîntrebuinţat (Regimentul 2 Vâlcea);
– postavul este de cea mai proastă calitate (Regimentul 5 Călăraşi).

Senatorul dr. D. Niculescu făcea următoarea apreciere în şedinţa Senatului din 15 ianuarie 1918: «Soldaţii noştri au intrat în război cu bocanci a căror talpă era lipită cu pap şi în mai puţin de două săptămâni erau improprii oricărui serviciu». De furnizarea acestor bocanci se ocupa o rudă a primului ministru Ion I.C. Brătianu.

Asigurarea hranei

Asigurarea hranei militarilor a constituit una din sursele principale de îmbogăţire rapidă a fel şi fel de afacerişti.
Memorabilă este în acest sens afacerea bucătăriilor rulante pe care senatorii Scarlat Orăscu şi Nicolae Filipescu o prezintă în şedinţa Senatului din 18 decembrie 1915.
Deşi în ţară se produceau bucătării rulante la un preţ de 250 lei, se face o comandă de 7.000 bucăţi la firma Artur Krupp, la un preţ de 315, 85 lei /bucată, ceea ce înseamnă 2.210.000 lei.
Pentru aceste bucătării se acordă iniţial şi compensaţii constând în 20 vagoane de mazăre, 40 de secară, 50 de ovăz, 48 de porumb, 78 de benzină, toate valorând 8.804.950 lei! Ulterior, la intervenţia generalului Dumitru Iliescu, se mai aprobă o compensaţie de 480 vagoane, în valoare de 1.600.000 lei.

Astfel, bucătăriile de campanie, în loc să coste 2.210.000 lei, vor costa 10.404.950 lei. Răspunzând celor doi senatori, primul ministru Ion I.C. Brătianu arată că nu a stat la îndoială când a acordat aceste vagoane drept compensaţie, având în vedere că astfel putea asigura la mii de soldaţi «o supă şi hrană caldă». Că grija primului ministru este demagogie pură reiese din modalitatea practică în care s-a asigurat hrănirea soldaţilor.
Ştefan Zeletin arată că, pe timpul retragerii de la Argeş la Bârlad, militarii Regimentului 69 Infanterie, din care făcea parte şi el, nu au primit nici măcar un ceai cald, ei trăind din jaf şi cerşit: «Când treceau trupele noastre printr-un sat nu mai rămâneau pe drum decât ofiţerii; soldaţii năvăleau în case pe amândouă părţile. Unii cerşeau pe din faţă, în vreme ce alţii furau pe din dos; la marginea de dincolo de sat ieşeau iarăşi la drum, unii cu o bucată de mămăligă într-o mână, cu o ceapă, cu un castravete murat sau o varză în cealaltă mână; alţii cu câte o găină, gâscă sau raţă cu gâtu frânt şi vârâte în sacul de pesmeţi».

Asigurarea medicală

Senatorul doctor Niculescu, în intervenţia sa din 15 iunie 1918, face un aspru rechizitoriu celor întâmplate în serviciul medical pe timpul campaniei din 1916. – Operaţiile se făceau în condiţii barbare din lipsa cloroformului, în schimb se găseau din plin fiole de stricnină şi stivaină.
– Vata higroscopică este înlocuită cu celuloza, pansamentele nu erau higroscopice, feşele erau putrede din cauză că trecuseră de prea multe ori pe la etuvă.
– Ambulanţele erau pline de medicamente care nu îşi găseau întrebuinţarea.
– S-au aprovizionat aparate luxoase de ser artificial, astfel încât preţul unei injecţii cu acest tip de ser, în loc să coste câteva centime, dacă ar fi fost preparat de un farmacist militar, costa zeci de lei, aceasta ducând la un adevărat jaf cu banii publici.
– Beneficiar este farmacistul Racoviţă, un apropiat al primului ministru.
– Pensele hemostatice erau de proastă calitate, uneori inutilizabile.
– Ambulanţele divizionare erau pline de cutii de instrumente foarte luxoase, dar nefolositoare, fiind foarte greu transportabile.
– Mercurul necesar s-a procurat din Italia, dar dacă la Ministerul de Interne achiziţionarea s-a făcut la preţul de 5 lei/kg., la Ministerul de Război preţul a fost de 14 lei/kg.
– Aceleaşi pungăşii s-au făcut şi la achiziţionarea instrumentarului şi medicamentelor necesare în sistemul veterinar.
– Instrumentele veterinare achiziţionate erau din tinichea, improprii oricărui serviciu, tinctura de opiu nu era conform prescripţiilor farmacopeii, unele cantităţi în loc să cuprindă 1% principiu activ, abia conţineau între 0,07 şi 0, 20%.

Achiziţionarea cailor şi asigurarea furajelor

Nici acest domeniu nu a scăpat atenţiei diferiţilor afacerişti.
La 1 aprilie 1915, Ministerul de Război acceptă oferta lui Carsten Nielsen pentru furnizarea a 50 de cai la un preţ de 1.050 lei exemplarul.
Sub semnătura generalului Dumitru Iliescu se aprobă ofertantului dreptul la export a 10 vagoane fasole, 10 vagoane cu porumb şi permisul de tranzit pentru 90 vagoane închise germane, toate acestea aducându-i un beneficiu de 385.000 lei.
Afacerea era ilegală deoarece nu a fost prevăzută în Jurnalul Consiliului de Miniştri decât după două luni de la derulare, documentele contractului nu erau semnate de către şeful de serviciu, ci direct de către secretarul general al Ministerului de Război, generalul Dumitru Iliescu!

De asemenea, preşedintele comisiei de remontă, care a făcut recepţia cailor, constată că 12 cai nu sunt proprii niciunui serviciu, iar preţul de 1.050 lei oferit pentru fiecare nu corespunde valorii cailor.
Situaţia asigurării furajelor necesare cailor este sub orice critică.

Banca Românească, al cărui administrator era Vintilă Brătianu, ministrul de război, furnizează Ministerului de Război o mare cantitate de ovăz.
27 de vagoane, expediate din Constanţa la Regimentul 14 Artilerie Slatina, sunt refuzate de către comisia de recepţie pentru că ovăzul nu corespunde caietului de sarcini.
Primind ordin să recepţioneze întreaga cantitate doar cantitativ, se face propunerea să se aprobe un scăzământ de 10% ca urmare a procedeelor de purificare (vânturare şi spălare), dar se aprobă doar 4%.
Concluzia acestei afaceri este simplă: «Banca Românească trebuia scăpată prin orice mijloace de aceste lepădături de furaje, indiferent dacă prin aceasta se risca viaţa cailor de la regimente».
Niciunul dintre cei vinovaţi de jaful care s-a petrecut sub pretextul înzestrării şi pregătirii Armatei Române pentru război nu a răspuns în faţa Justiţiei. Preocuparea principală a guvernanţilor a fost acoperirea neregulilor semnalate de diverşi oameni politici.

Îngrijoraţi de faptul că o serie de ofiţeri cinstiţi, care nu făceau parte din «clica generalului Dumitru Iliescu», au prezentat presei o serie de documente care incriminau «gheşefturile de la Ministerul de Război», la data de 7 noiembrie 1915 se emite ordinul ministrului de război nr. 12155 cu următorul conţinut: «În cursul acestei luni au apărut în unele ziare diferite acte de la Ministerul de Război. Din cercetările făcute până în prezent, s-a dovedit în mod neîndoielnic vinovăţia unor persoane din Serviciul Arsenalul Armatei şi Direcţia a II-a. Cercetările în curs vor descoperi şi ceilalţi vinovaţi. Contra celor vinovaţi s-au luat măsurile de represiune impuse de gravitatea cazurilor, ofiţerii fiind aspru pedepsiţi şi mutaţi disciplinar, iar funcţionarii civili destituiţi. Faţă de aceste abateri de la datorie şi onoare a căror gravitate este cu atât mai mare cu cât ele s-au produs în aceste moment, atingând în mod direct interesele superioare ale Armatei, binevoiţi a dispoza să se atragă cea mai serioasă atenţiune ofiţerilor şi funcţionarilor civili din subordinea dumneavoastră, spre a se lua toate măsurile pentru ca actele ce le sunt date în păstrare să nu fie sub niciun cuvânt divulgate, cunoscând că cei vinovaţi vor suferi consecinţele legii spionajului în timp de pace».
Nicolae Filipescu, referitor la conţinutul acestui ordin, va face o apreciere amară, care nu necesită niciun comentariu: «Numai nişte suflete de valeţi nu pot pricepe că un militar, îndeplinindu-şi datoria ostăşească, poate avea şi o conştiinţă naţională».“

https://colectionaru...emn-sa-comande/


Mai multe detalii, in linkul de mai sus.
Foarte mizerabil.O stare de fapt identica a existat si in perioada anilor 1920-1940, amplificata la maxim, in perioada de guvernare a lui Carol II.Din aceste cauze, in anul 1941, armata romana a fost total nepregatita sa lupte eficient intrun razboi modern cu un inamic de talia URSS iar consecintele s-au vazut ulterior, prin numarul foarte mare de pierderi de vieti omenesti cauzate in primul rand de incompetenta comandantilor de unitati si mari unitati, care ca de obicei, datorita relatiilor personale la nivel inalt, mai ales cu Casa Regala, nu au fost trasi la raspundere penala, asa cum meritau.

Desi suntem in anul 2022, din punct de vedere moral, suntem in aceeasi situatie ca in perioada 1914-1918.Asta se vede in modul cum sunt tratate fortele armate ale Romaniei si cum se fac achizitiile pentru acestea.

Edited by max_01, 28 July 2022 - 12:34.


#2
Bursul

Bursul

    alias Petrov, zilier in DE

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 51,279
  • Înscris: 30.10.2003

Quote

După demobilizare, în 1918, germanii au descoperit șocați că statul român și-a abandonat sutele de mii de soldați pe care-i trimisese să moară „pentru patrie”. Din ce vor trăi acești oameni, au întrebat nemții? „Vor fura”, le-au răspuns nepăsători conducătorii români
E documentata chestia asta sau vinul a fost asa de bun ca imaginatia a luat-o razna?

#3
max_01

max_01

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 12,236
  • Înscris: 07.02.2017

View PostBursul, on 28 iulie 2022 - 12:44, said:

E documentata chestia asta sau vinul a fost asa de bun ca imaginatia a luat-o razna?
In primavara anului 1918, de nevoie, Romania a incheiat un armistitiu cu Germania.In acel contest germanii au facut acele constatari.
https://ro.wikipedia...)

Adevarul este dureros si foarte neplacut.Istoricii romani ascund adevarul neplacut si ies in fata doar cu momentele de bravura ale armatei romane.

Edited by max_01, 28 July 2022 - 13:18.


#4
ggelu

ggelu

    Senior Member

  • Grup: Moderators
  • Posts: 7,316
  • Înscris: 21.01.2009
Doar o corectie minora

Quote

Se murea din cele mai banale răni pentru că nu existau antibiotice
Nu existau pentru ca nu se inventasera.

#5
max_01

max_01

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 12,236
  • Înscris: 07.02.2017

View Postggelu, on 28 iulie 2022 - 13:13, said:

Doar o corectie minora

Nu existau pentru ca nu se inventasera.
O scurta istorie a antibioticelor.
https://ro.wikipedia...wiki/Antibiotic

#6
stefan0011

stefan0011

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,272
  • Înscris: 01.09.2021
Mi se confirmă ce știam deja: suntem o nație cu carActer infect, care a dat conducători infecți. Se aplică și acum și ne meritam soarta, noi suntem singurii vinovați.

#7
ggelu

ggelu

    Senior Member

  • Grup: Moderators
  • Posts: 7,316
  • Înscris: 21.01.2009

View Postmax_01, on 28 iulie 2022 - 13:17, said:

O scurta istorie a antibioticelor.
https://ro.wikipedia...wiki/Antibiotic
Multumesc pentru link.  Iar parerea ta este ca ....?

#8
radunic

radunic

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,003
  • Înscris: 09.08.2005

View Postmax_01, on 28 iulie 2022 - 13:17, said:

O scurta istorie a antibioticelor.
https://ro.wikipedia...wiki/Antibiotic
Tu ai citit ce scrie acolo?

#9
Karhu

Karhu

    Heretic member

  • Grup: Super Moderators
  • Posts: 39,793
  • Înscris: 25.06.2007

Quote

in anul 1941, armata romana a fost total nepregatita sa lupte eficient intrun razboi modern cu un inamic de talia URSS

Zi-mi o țară de talia României care a fost pregătită să lupte cu URSS

#10
KiloW

KiloW

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 12,052
  • Înscris: 08.01.2021
Și când te gândești ca ala a fost momentul de glorie al României, urmat de înfăptuirea României Mari și "glorioasa" perioada interbelica.

#11
EMPP

EMPP

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 10,718
  • Înscris: 12.01.2018
1989 s-a spus adevărul?
istoria se repetă

#12
ggelu

ggelu

    Senior Member

  • Grup: Moderators
  • Posts: 7,316
  • Înscris: 21.01.2009
Nu vi se pare ca seamana oarecum cu starea actuala ?  
Si atunci  armata romana avea  pusti din razboiul de independenta  / acum are tancuri T55  ( mai vechi cu 20 de ani decat erau in 1914  flintele de la Grivita ) . Anularea licitatiei dronelor , balbaielile  cu inzestrarea marinei  .....mie imi  aduc  cu obiceiurile crud descrise mai sus.

#13
__Dan__

__Dan__

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,869
  • Înscris: 15.04.2019
Bravo initiatorului, e bine sa nu ne imbatam cu apa rece. Ca nu mai avem nici d-aia.
P.S. Adica Ciuca e noul Averescu? Stai ca nu; el n-a schitat o umbra de protest in toata viata.

#14
ccdsah

ccdsah

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,581
  • Înscris: 16.03.2013

View Postggelu, on 28 iulie 2022 - 13:13, said:

Doar o corectie minora

Nu existau pentru ca nu se inventasera.
Technically there were 2 : Salvarsan 1911; Neosalvarsan 1912, but their action was limited and they were highly toxic
https://en.wikipedia..._of_antibiotics

#15
sebi_2001

sebi_2001

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 186
  • Înscris: 23.03.2013

View PostKarhu, on 28 iulie 2022 - 13:35, said:

Zi-mi o țară de talia României care a fost pregătită să lupte cu URSS
zi si mie ce legatura are asta cu primul razboi mondial?

#16
max_01

max_01

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 12,236
  • Înscris: 07.02.2017
8 motive pentru care România a pierdut Primul Război Mondial. Cauzele înfrângerilor dezastruoase din 1916

https://colectionaru...uoase-din-1916/

Pentru o buna documentare, merita citit si articolul din linkul de mai sus.
Oamenii inteligenti si de caracter invata din greselile trecutului lor.

#17
max_01

max_01

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 12,236
  • Înscris: 07.02.2017

View PostKarhu, on 28 iulie 2022 - 13:35, said:

Zi-mi o țară de talia României care a fost pregătită să lupte cu URSS
Asta nu este o scuza pentru  situatia in care s-a aflat armata romana, in anul 1940.

View PostKiloW, on 28 iulie 2022 - 13:38, said:

Și când te gândești ca ala a fost momentul de glorie al României, urmat de înfăptuirea României Mari și "glorioasa" perioada interbelica.
Momentul de glorie s-a datorat in exclusivitate contestului geopolitic.La finalul primului razboi mondial au disparut 3 imperii din vecinatatea Romaniei , Romania, din fericire pentru ea, s-a aflat in tabara invingatorilor iar in estul Europei, s-a nascut primul stat bolsevic, URSS, asa ca Romania a fost dorita sa fie o putere regionala, aflata in zona de influenta anglo franceza, care sa fie un stat tampon intre est si vest, ca si Polonia.
Perioada interbelica , din punct de vedere moral, a fost foarte mizerabila, fiind identica cu perioada de dinainte de primul razboi mondial.La fel a fost si din punct de vedere economic si social pentru marea majoritate a romanilor care in proportie de circa 80% a locuit la tara.

View PostEMPP, on 28 iulie 2022 - 13:47, said:

1989 s-a spus adevărul?
istoria se repetă
Alti oameni, alte generatii, insa din pacate aceleasi caractere si metehne.Trebuie sa mai treaca cateiva zeci de ani, sa dispara fizic, cateva generatii, pentru ca in final sa se afle adevarul despre evenimentele din decembrie 1989.

Edited by max_01, 28 July 2022 - 17:35.


#18
blitz09

blitz09

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 425
  • Înscris: 05.11.2007
Este incomplet si exagerat.

Pur si simplu Romania in 1914 era o tara mica si subdezvoltata comparativ cu restul Europei. Si nu era asa din cauza politicienilor, asa ne-a adus istoria. Distanta intre noi si restul Europei era si mai mare in 1814. Tara subdezvoltata inseamna foarte putina industrie, putini oameni calificati, indiferent de domeniu, axata pe agricultura si un inceput de exploatare de resurse naturale (petrol). Inclusiv in agricultura aveam o productivitate slaba.

Observatii:
  • Aveam productie mica de armament, munitie si echipamente militare. Adica multe importuri inainte de razboi, cheltuieli de la buget care nu se "intorceau" deloc la bugetul national sub forma de taxe si nu stimulau economia interna, ci economia altor tari. Asta, cuplat cu bugetul mic facea sa nu fim foarte capabili sa ne inzestram armata corespunzator.
  • In timpul razboiului, dependenta mare de ajutorul aliat, ceea ce era dificil avand in vedere geografia. Rusia nu se putea ajuta pe ea, asa ca materialele trebuiau sa vina din Franta prin Siberia sau prin Murmansk.
  • Mai concret, astea afectau mult mai mult decat coruptia. Probabil ca fara coruptie eficienta ar fi fost cu 10-20% mai mare. O tara mai industrializata probabil ar fi putut dota corespunzator armata, si chiar sa aiba o armata mai mare, astea 2 impreuna ar fi dat o crestere de eficienta de 50-100%.
  • Absolut toate tarile din WWI au fost prost pregatite. Nu doar cele care au intrat in 1914 in razboi, ci si cele care au intrat ulterior (Italia, SUA, Bulgaria, Turcia). Toata lumea a subevaluat necesarul de echipament, munitie, si impactul asupra economiei, si si-a supraevaluat capacitatea militara. Exact acelasi lucru s-a intamplat la noi. Ai nostri nu au fost semnificativ mai buni sau mai prosti decat ceilalti.
  • Cand se puteau pregati? Inainte de 1914 nu stia nimeni sigur ce va veni, nu puteau decat sa ia in considerare eventualitati. Dupa, de unde ar fi putut importa? Pentru Puterile Centrale era deja clar ca nu vom lupta alaturi de ei, tot ce puteau spera era sa ramanem neutrii. De ce sa ne vanda armament, atunci? Iar aliatii nu puteau trimite decat greu, prin Rusia, si aveau si ei lipsurile lor. De ce sa nu ceri preturi cat mai mari romanilor, cat timp sunt inca neutrii? Daca nu intra in razboi, macar sa iti mai ajuti industria proprie de aparare pe banii lor.
  • Referitor la inadecvarea armatei. E foarte usor sa judeci cu informatiile de acum. Dar in 1915-1916 nu era inca clar pentru tarile neutre exact ce se intampla pe front, cum evolueaza tehnica si tactica militara. Nici unul dintre beligeranti nu avea nici un interesa sa faca aceste date publice. Si chiar atunci cad era vorba de un eventual aliat, ce era sa faca? Sa vina la Bucuresti, sa inspecteze armata noastra, si sa spuna "Baieti, suntei praf, stati linistiti ca va spulbera nemtii"? Interesul lor era sa intram in razboi, chiar daca eram insuficienti pregatiti.
  • O alta observatie aici, este gresit sa preiei necritic memoriile oamenilor implicati. Evident ca fiecare incearca sa se arate pe sine cat mai bun, si pe restul invers. Berthelot normal ca dorea sa arate cum el si Franta au salvat tot, cat de incompetenti erau generalii si politicienii romani. Eu as zice ca probabil erau un pic mai incompetenti decat generalii si politicienii francezi din 1914. Francezii din 1916 erau mai ok, dar nici ei nu erau perfecti. Cititi despre https://ro.wikipedia...Maurice_Sarrail, de exemplu.
  • Lipsa oamenilor calificati se vedea si in armata. Daca 80%+ din populatie e analfabeta, baza de recrutare pentru ofiteri si subofiteri e in mod natural de 4-5 ori mai mica fata de o tara dezvoltata. Pur si simplu nu aveai unde sa gasesti oameni mai cinstiti si mai competenti, atat in armata cat si in administratie. Cu 100 de ani inainte eram inca sub fanarioti, cu domnia si "dregatoriile" de vanzare, cu legi vechi si incalcite.


Anunturi

Chirurgia endoscopică a hipofizei Chirurgia endoscopică a hipofizei

"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală.

Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate