De la Inceput pana la Retragere!

La ce povestesti pe aici, pare ca tu ai alte probleme decat de programare.
Invata sa prioritizezi timpul pentru ce iti face placere tie si nu altora.
Vei afla ca viata nu e atat de rea pe cat o descrii.
Bonus: mergi la un psiholog daca nu reusesti singur sa afli care e sursa problemelor. Ajuta

Este precizat in primul mesaj de pe subiect ca este la nivel general.
Nu te limita doar la programare ca majoritatea dupa ce se retrag au joburi sau pasiuni care nu mai au nici a mai mica legatura cu cea ce au facut pana la o varsta.

Sunt multe de spus. Dar din ce inteleg eu, asta nu e un topic despre retragere, cat despre rutina vietii si nemultumirea generala.
Discutam acum multi ani cu cineva, in acelasi domeniu de munca. Imi spune "viata e un sir de saptamani glorioase". Glorioase ironic, evident.
Pe mine ma ajuta lucrul de acasa pentru ca mai castig ore de somn si timp pentru mine. Una e cand ma trezesc la 7, ajung la birou la 9, termin la 18 si mai fac inca minimum o ora pana acasa. Alta e cand ma trezesc inainte de inceputul muncii, imi beau cafeaua si la 6 termin.
Dezavantajul e ca se pierde la capitolul socializare plus ca am devenit mult mai lenes decat eram. Nu stiu cum e mai bine.
Confirm ce ai zis cu situatia la 25 de ani vs 30+. La 25 de ani nu aveam nicio problema in a iesi in baruri (si nu pentru o ora) in timpul saptamanii. A doua zi la munca nu aveam probleme.
In ziua de azi, desi nu ma culc devreme deloc in general, nu mi-ar fi OK sa muncesc a doua zi dupa o bauta. Mai ales daca leg doua seri consecutive cu baute (ceea ce n-am mai facut de multi ani). Si chiar de as vrea, oamenii cu care ieseam acum 10 ani s-au schimbat mult si nu mai ies. Si eu m-am schimbat.
Am facut un experiment involuntar acum 3-4 ani - ma plictiseam groaznic intr-o sambata si am zis sa ies la o bere cu ceva oameni cu care ieseam cu ani in urma. Greseala mea, ca legaturile nu mai erau stranse, dar am zis ca poate poate. Unii nu au raspuns, altii m-au refuzat. E cursul firesc al vietii si inclin sa cred ca daca la 35 de ani ai acelasi ritm de viata, energie si prioritati  ca la 25, esti doar o exceptie.

De multe ori ma gandesc si eu la cercul asta - luni-vineri munca, stat pe scaun si deseori incercand sa nu ma enervez pe colegi, pe clienti, pe sefi (si uneori nu e usor deloc). Sambata si duminica teoretic zilele pentru mine, dar de cele mai multe ori doar lancezeala, pentru ca mi-e greu sa gasesc resurse de energie pentru a face ceva pentru mine. Evident ca luni (inclusiv azi) mi-e ciuda ca au trecut 2 zile libere fara a face nimic.

Nu stiu daca neaparat domeniul de activitate e problema. Desigur, daca iti urasti serviciul si te scarbeste, zilele n-au cum sa fie bune. Dar mai cred si ca foarte, foarte putini oameni au o activitate care sa le placa, sa munceasca intr-adevar cu drag. Eu de exemplu mai am un serviciu, de fapt o activitate de colaborare, unde fac ceva ce mi-e drag. O pasiune, singura de care ma ocup - numismatica. Fac un lucru ce-mi place, o activitate pentru care am dedicat tot timpul liber aproape si sunt platit. Suna bine. Dar nu e atat de roz pe cat pare, dupa ce a intervenit rutina e tot ceva ce incepe sa devina plictisitor, pentru ca si aici am responsabilitati, termene limita si uneori stres.

Chestia e, cum ma vad la batranete? As vrea, desigur sa fac ceva ce imi place (am dat un exemplu). Dar se poate trai din asta?
Cu mutatul - am mai auzit cazuri de oameni, unii destul de tineri, care s-au retras intr-un sat. Liniste, aer curat, natura. Dupa un an se intorceau pentru ca ai nevoie de un venit ca sa traiesti. Asta daca n-ai o rezerva generoasa, dar cati avem?

Mai cred ca e vorba de doua lucruri aici
1. Felul cum te raportezi la tine insuti din trecut. Da, daca ma uit la mine acum 10 ani si ma compar, sunt parti bune si rele. Pentru ca omul se schimba. Imi e greu sa constientizez cum la 25 de ani, desi aveam un salariu foarte mic si program de munca similar, nu aveam cine stie ce dileme financiare. Asta pentru ca si pretentiile erau mici. Dar mancam bine, nu umblam cu haine vechi de 15 ani, mergeam in concedii (desigur nu la lux, cortul era la putere sau o pensiune mai vai de capul ei). Aveam multi prieteni, ieseam des, pierdeam nopti fara probleme a doua zi.
Azi am salariu mai mare, dar prietenii cu care sa pot iesi ii numar pe degetele de la o mana (si nu toate). Imi permit un concediu ceva mai OK (in care de multe ori sunt obosit). Timpul liber e cam la fel, dar nu mai e energie. Eu am acceptat ideea si incerc,  nu cu mare succes, sa imi fac viata pe cat de buna pot folosind resursele proprii (materiale si umane) incat sa imi placa. Nu plang dupa cum eram acum 10 ani, desi de multe ori ma gandesc ca as muta muntii din loc cu mintea de acum. Dar e irelevant.

2. (aici e buba mare dupa mine) - una din cele mai mari prostii pe care le poti face e comparatia cu altii. Cu ce crezi ca sunt altii. Pentru ca in general iesi in dezavantaj. S-a tot vorbit de concedii. Amintesc si eu. Acum ca a venit vara, multi vor vedea pe Facebook poze ale cunoscutilor din concediu, langa nu stiu ce obiectiv turistic, pe plaja, la un restaurant de lux etc. Si atunci iti poate veni gandul "uite asta mananca homar in Grecia si eu de-abia am putut merge pe litoralul romanesc sa mananc ciorba, sunt un ratat". Pentru mine asta e fals.
In primul rand - daca te simti bine intr-un concediu nu stiu daca primul instinct e sa faci asta public sa vada strainii. Eu cand ma bucur de un moment, nu il imortalizez instant pe Facebook.
Mai sunt multi (cunosc cazuri) care strang bani un an pentru o saptamana de concediu de lux. Strang la modul ca strang cureaua la greu. Eu nu pot asa. Nu-s foarte risipitor, dar mi se pare absurd sa iti rupi de la gura pentru un concediu sau un obiect. Economie, da. Hagi Tudose, nu.

Daca e sa compar cu modul cum doream sa fie viata mea acum 10 ani si cum e azi, fiind mai idealist de fel mai ales pe atunci, as zice ca nu e bine. Stau in chiloti si muncesc iar azi m-am enervat deja de 4 ori groaznic la munca. Am dormit prost azi noapte si inca nu-s treaz complet. Am scris mesajul asta pe Softpedia, pe bucati, imi permit pentru ca-s acasa si nu ma vede nimeni (imi place sa-mi tin calculatorul personal deschis in paralel cu laptopul de munca). Dupa ce se termina ziua de munca, probabil voi face o plimbare scurta, asta daca nu ma apuca somnul dupa. Seara mai stau pe alte forumuri, incercand sa ma perfectionez in pasiunea mea, apoi fac o baie, citesc o carte si incerc sa adorm.
Si numar zilele pana la concediu (AMR 20) - unde am sa incerc sa ma relaxez pe cat posibil.

Corect, ai inteles bine. Nu este subiect despre retragere, este un subiect despre tot parcursul din viata asta, partea de cand termini scoala si pana cand te-ai retras.
Sunt destule subiecte despre retragere si fiecare o intelege in felul lui, fiind Romania trebuie intelese treburile si luate cu o lingurita de sare, realist. Eu legat de retragere am o idee, cred ca am scris, 50 de ani. Am achitat toate treburile, am ceva bani pusi deoparte.

Ca fap divers ca discutam cu o alta persoana pe un alt subiect, la 20-25 de ani prioritatea mea era sa multumesc pe toata lumea, nu ma intreba de ce, asa procedam. Ma duceam si imi era rusine sa nu ma duc la vreo nunta a cuiva de prin cartier. Ma duceam de rusine ca suntem vecini, ca ne stim de prin cartier,
Si dupa ce am trecut de o varsta nu m-am mai dus la vreo nunta, din start ma intelegi ca nu am mai cheltuit sume aiurea, deci bani pentru proiecte si idei se gasesc.
Daca se supara careva pe mine, sa o faca, eu vreau sa fiu cel care este multumit.

Realitatea este ca inainte erai prieten cu persoane alaturi de care ai crescut, fiind toti la scoala era clar ca aveati preocupari apropriate. Scoala, examene, o bere, relaxare. Dupa ce trece varsta descoperi ca sunt care au ramas pe loc, care sunt inca prin cartier, inca cu preocupari de liceu, cand erai pustan si beai bere la scara si mancai seminte. Cu cine sa mai pastrezi legatura de prin copilarie!? Majoritatea s-au mutat in alte orase, foarte multe cunostinte au emigrat in spania, italia, anglia. Inainte de pandemie era moda sa vina in tara sa isi faca nunta.

Corect! Si la tara te retragi dar sa ai acolo o sursa de venit, ca sunt bani din dobanzi sau orice cultivi si vinzi, o sursa de venit nu strica.
Legat de subiectul asta cu retrasul, pai majoritatea se gandesc cum erau lucrurile cand erau tineri. Asa si eu cand eram copil ma duceam in vacantele de vara la tara si inafara de curent nu se cheltuia nimic. Acum ia de te duce tu la tara si uda cu pompa sau uda cu apa din sistem, pai mie mi-au venit facturi de 200-250 de lei cand plantasem ardei, rosi, castraveti, la oras platesti X2, adica apa consumata se inmulteste cu 2 ca se considera ca se duce in canalizare. Am scos legumele si am plantat vita de vie, agris, mar, flori, liliac, am plantat treburi sa imi fie drag sa ies sa ma joc cu pisici prin curte dar sa nu fie nevoie sa le ud prea des.
Stateam aseara si mancam inghetata polar, ma uitam la pisici cum se joaca si ma uitam viata de vie. Treburi simple, toate astea au fost facute cu sacrificiu, au costat. Ca o orice plantezi, 1-2-3 ani nu prea produce nimic, te uiti la un bat de vita de vie ca in anul 2-3 incepe sa produca struguri.

Zambesc, iti citesc mesajul si te inteleg. Da, nu mai ai energie, da, din pacate si visele devin mai mici. Pentru ca si responsabilitatea este mai mare.
Si este normal sa te raportezi la tine cel din trecut, niciodata nu m-am raportat la cunostinte.
De ce zic treaba asta? Pentru ca fiecare a mers pe drumul lui, nu am avut vise comune cu cineva din copilarie. De facut bani sa fim seriosi ca toti ne-am dorit dar am care au plecat din tara si si-au facut viata acolo, am care au plecat dupa sot sau sotie in alt oras, tot asa si-a facut viata acolo.
Nu cred in chestia asta sa ma compar cu cineva, avem viata diferita, idei si interese diferite.

Anul asta a fost primul an in care nu ca nu am pus vreo poza din vacanta, nu am facut poze. M-am bucurat de toate zonele in care am fost, am dorit sa mananc ceva, am mancat, am dorit sa vizitez ceva, am vizitat. 0 poze.
Pastrez contul de facebook ca este ca o carte de vizita si sincer sa fiu mai am persoane pe care nu le am in agenda de la telefon si cand am nevoie de ceva sun prin facebook.

O data in viata, eu asa gandesc. Poti sa mananci homar, ca am mancat si eu carne de vanat, de cerb, de urs, de caprioara, de mistret, am mancat mancare chinezeasca, mancare mexicana, am fost la restaurant unguresc, este ok sa faci treburile astea dar la nivel de o data.
Vreau si eu sa ma duc o data la all inclusiv in Turcia, cu toate mi-a fost zis ca si all inclusiv-urile turcesti sunt asa si asa, ca mai bine te duci in grecia si mananci cam aceleasi lucruri mult mai ieftin.
DAR! O data in viata! Asa gandesc. Am incercat foarte multe lucruri o data in viata.
Dar asta nu inseamna ca ma duc si rup maxim bugetul peste tot unde ma duc.
Tocmai la asta este utila logica cu o data in viata, in felul asta nu ai vreo frustrare, ca nu ai incercat carne de rechin, calamar, ce ti-ar putea tie place. Iti faci placerea.

Stateam si ma gandeam, este bine sa visezi, sa iti faci planuri, ca si eu am avut planuri mult mai mari, dar ete ca viata nu merge cum ti-ai dori tu, dar ete ca fata de cum zici, fata de acum 10 ani, viata mea este schimbata total.
Imi doream mult mai multe lucruri, mult mai multi bani dar sunt multumit.

Zicea colegul de "work life balance", nu cred ca exista, este bine sa te preocupe treaba asta, sa fii atent ce mananci, cum te odihnesti, ce faci in timpul liber dar de cele mai multe ori, si dupa ce treci de o varsta, de unde putere si chef pentru lucrurile extra.

M-am uitat si eu catre minimalism, meditatie, trait cat mai sanatos, am momente cand ma tin de ele si momente in care traiesc viata pe sistem automat.

Ai scris un mesaj bun, l-am citit pe tot. Bravo!
Acum stii cum este... cine o citi mesajele noastre de pe un telefon mobil sigur o sa se piarda in idei.

Edited by MindArchitect, 20 June 2022 - 16:06.

MindArchitect, on 19 iunie 2022 - 20:11, said:

Gresit, se vede ca esti rupt de realitatea celor mai in varsta, daca se plang de facturile la utilitati cum sa mai adauge pe deasupra si o chirie? Majoritatea care se plang de facturi au apartamente pe care nu si le permit de fapt luate aproape pe de-a moca in anii '90 apartamente care acum sunt maxim 50-60 de mii si daca ar vinde banii le-ar ajunge probabil maxim 10 ani dar daca omul traieste aproape de suta de ani ce face - ajunge in strada dupa ce se termina banii?
Plus ca nu stiu cat de confortabil iti inchipui tu ca traieste cineva la o asemenea varsta care sta in chirie in Romania cu stresul ca poate fi aruncat in strada in orice moment chiar si cu banii de chirie in mana, piata este dominata de particulari care se pot suci de pe o zi pe alta fara sa fie trasi la raspundere, nu vor sa se lege la cap cu persoane asa de in varsta ca si chiriasi, li se pare ciudat ca cineva sa isi caute chirie la o asemenea varsta, intreaba ce probleme aveti cu casa? Zic din propria experienta pentru ca recent am cautat chirie pentru o ruda pensionara si de abia am gasit cu chiu cu vai dar nu a vrut propietara sa faca nici contract nici nimic. In Romania NU exista o cultura si o protectie sociala a chiriasilor si nici drepturi poate doar asa vagi pe hartie.