Gelozie la copii

Bună dimineața va doresc dragi părinți! Ma numesc Cristian,am 43 de ani și nu am copii iar de curând am intrat într-o relație cu o mămică cu un copilaș de 6 anișori care ma acceptat din pima și ma numește tati. Toate bune și frumoase pana pun mana pe mama lui,nu am voie sa o ating în nici un fel. Spune ca nu suporta asta ca este gelos și nu vrea sa o atingă nimeni. Din fosta relație am înțeles ca mama îl forță sa doarmă cu bunica aproape in fiecare zi pt ca ea poată dormi cu el. Suntem de aproape 3 luni împreună și noi abia dacă ne am sărutat asa pe fuga. Nu o scapa niciodată din ochi.se tine mereu după noi ca nu cumva sa ne atingem,lasă tot,lasă jucării și fuga după noi. Simt ca nu mai rezist,vreau sa renunț ca nu mai merge asa,dar ii iubesc pe amândoi și nu vreau sa i pierd. Va rog frumos sa mi dați un sfat cum sa procedez,ce sa fac,cum sa fac! Va mulțumesc

Apelați din nou la bunica, lăsați copilul la ea într-un weekend și rămâneți doar voi doi acasă sau plecați undeva la munte/mare.

Mama lui ce zice?
In primul rand de la ea trebuie sa vina o solutie.

Tatal lui e disparut complet din peisaj sau are o relatie cu el?

Foarte des intalnit comportamentul asta... Daca nu ai rabdare, va ramane ca el/ea.
RABDARE!!!

mekcenar, on 28 aprilie 2022 - 05:04, said:

Pt ca parintii copilului sa poata dormi impreuna era nevoie ca bunica sa doarma cu copilul?

Probabil tatal a fost mai mereu plecat, copilul avea/are oarecare teama de a sta/dormi singur si vreo 2-3-4 ani a dormit doar cu mama.

"Daca ma lasi sa o pup pe mami iti dau asta:"

[ https://cdn.coolstuff.com/pub_images/original/16651_01.png?timestamp=1629213508&extend=copy&method=resize&type=auto&width=1200&height=900 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Daca ea nu a facut nimic in privinta asta si acum la inceput abia de o atingi, iti imaginezi cum va fi mai tarziu. Nici nu se va mai uita la tine dupa ce te "leaga" bine. E clar ca ei ii convine situatia.
Lasa-i si vezi-ti de viata, altfel vei avea mai mult de pierdut ulterior.
Nu iti face iluzii, nu vei fi niciodata tatal copilului, cu prima ocazie cand vei incerca sa il disciplinezi iti va reaminti frumos ca nu e copilul tau.
E foarte posibil ca ea sa il fi indemnat sa iti spuna tata, ca sa te "agate" cat mai bine. Pare greu de crezut, dar sunt multe astfel de femei disperate, care ar face orice sa imbrobodeasca un barbat pt diferite interese, fara sa aiba nici un fel de sentimente pt el. De aceea si evita cat de mult se poate relatiile intime.
Tie ce iti iese din toata bataia asta de cap?

PS
Este exclusiv vina parintelui pt dezvoltarea unui atasament gresit fata de copil, sunt convins ca il trateaza ca pe un iubit, "barbatelul" ei.
Doar asta ar trebui sa te puna pe fuga, e un semnal clar de alarma.

Edited by Visatoru', 28 April 2022 - 08:49.

Bursul, on 28 aprilie 2022 - 08:38, said:

Merge si cu un set Lego. Cu cat e mai complex/scump/de actualitate, cu atat mai bine.

La fiecare bombonica, un pupic sau o imbratisare. Copilul trebuie sa se obisnuiasca cu asta. Nu multe, ca nu-s de acord cu giftuirea copilului cu dulciuri. De fapt carui copil ii place sa-si vada parintii mozolindu-se?

Mai degraba vorbeste cu acel copil,”descoase-l”
Sa nu fi luat mami casapeala si asa se manifesta copilu,solutia e comunicarea de toate partile

Nu cu copilul trebuie sa discute, ci cu mama.

Copilul stie ca nu esti tatal lui si nu concepe sa iei locul tatalui. Iti spune "tati" dar nu te vede deloc ca pe tatal lui adevarat.

Oricum ai zis ca "de curand" ai intrat in relatia asta, e normal pana la urma sa reactioneze asa, pe masura ce te va percepe ca pe un tata, se va obisnui, chestia asta ia timp.

Nu incerca sa fortezi, caci poate va prinde ura pe tine. Si e drept, initiativele de pupici de fata cu copilul ar trebui sa le aiba mama, nu tu, ea poate obisnui copilul mult mai repede.

Edited by Phobos, 28 April 2022 - 10:23.

Eu nu-s parinte, dar am avut candva o tentativa de relatie cu o mama singura, iar copilul ei avea o varsta foarte apropiata de copilul din topic.
La mine situatia era invers, copilul era foarte dezghetat, independent, prietenos, dar ea era dependenta de el. Prea dependenta.
Daca ieseam in oras, la fiecare 10 minute "ce-o face baiatul". Care era pe maini bune.
De vreo 2 ori venea cu idei sa mergem noi doi in salbaticie, sa ne facem de cap. Din noi doi se faceau noi trei. Nu ma deranja copilul, dar era comic de-acum, ea venea cu ideea ca vrea sa fim singuri, apoi ma trezeam cu copilul salutandu-ma. Daca stau bine sa ma gandesc, cu el ma intelegeam mai bine decat cu ea.
Relatia mea a ramas la stadiul de inceput, dar nu copilul a fost cauza si nici relatia dintre ei doi, ci alte probleme.
Mie imi placea femeia, aveam puncte comune OK si la momentul respectiv ma consideram pregatit sa imi asum responsabilitatile acelei relatii. Acum peste ani, nu stiu cat de pregatit eram intr-adevar.

Tu la stadiul asta nu prea ai ce face in afara de a vorbi cu mama. Diplomatic dar sa explici ceea ce ne-ai explicat noua aici.
Daca reactia e foarte defensiva, in stil "da' ce vrei, sa imi parasesc copilul"  nu iti pune mari sperante in relatie.

Quote

Sunt convins ca un psiholog nu ar vedea nimic anormal in reactia asta, dar nu e bine. Aici mama lui trebuie sa intervina si sa-i explice pe intelesul lui rolul tau in relatia cu ea si de asemenea cu el. Aici ea trebuie sa ia initiativa, pentru ca daca se complace in situatie nu stiu unde ajungi.

Quote

Asadar ai discutat cu femeia despre problema - asta e bine. Ea e constienta de problema si in trecut a gasit o solutie. Ca solutie temporara este buna dar pana la urma discutia trebuie sa aiba loc. Acum de ce nu aplica, macar la inceput, solutia asta?
Sunteti de 3 luni impreuna dar de-abia v-ati sarutat pe fuga - asta nu prea imi place. OK, complet de acord - relatia cu o mama singura e mai complicata pentru ca baiatul nu poate fi neglijat. Dar nu e tot aia "a fi neglijat" cu "a avea timp pentru voi doi". Iesiti singuri in oras? Petreceti noptile impreuna? (din ce inteleg, nu). Ati plecat intr-un weeekend undeva doar voi doi? Evident ca daca relatia avanseaza veti pleca in vacante sau weekenduri voi trei, dar trebuie sa existe si "voi doi". Dupa mine, voi acum sunteti in faza de tatonare doar.

AlexEn, on 28 aprilie 2022 - 09:55, said:

Adultii au tendinta de a minti si ocoli realitatea,in schimb copii sunt sinceri daca te bagi in lumea lor

In principiu, ai dreptate. Nu sunt expert in copii dar ce am observat si la mine cand eram copil si cand am vorbit eu diverse chestii cu copii, daca ii tratezi aproape ca pe un adult le castigi increderea. Daca ii ignori sau le vorbesti ca unui tampit, nu vor fi niciodata deschisi.
Totusi aici -

Quote

Din punctul meu de vedere, si nu e exclus sa ma insel, aici mama trebuie sa aiba discutia.

ceanu1980, on 28 aprilie 2022 - 11:46, said:

Nu ii da nimeni dreptul sa se bage in lumea lui. Punct.
Mama e cea care trebuie sa preia fraiele.

Eu nu inteleg absolut deloc pe barbatii fara copii, care se baga in relatii cu femei divortate si care au copii.
Chiar va place sa cresteti copiii altora?  Sa va risipiti timpul si banii?
Nu mai bine iti gasesti matalica pe una cu vreo 10 ani mai tanara ca tine, iti face un copil sa-ti fie si tie drag de el?

Lex, ar însemna ca mamele singure sa devina niște "paria" ale societății. Ele nu mai au dreptul de a iubi din nou, de a fi iubite, de a întemeia o noua familie, iar copilul sa crească într-o atmosfera sănătoasă, astfel încât sa devina un adult normal și echilibrat?
Sunt atâtea casnicii care s-au destrămat din cauza ca sotul era violent, alcoolic, cu patima jocurilor de noroc, șamd. Ce vina are o astfel de femeie, rămasă singura cu un copil de crescut? E condamnata la singurătate și nefericire pentru tot restul vieții?
Cum sa fie pierdere de timp și bani sa crești copilul altuia? E un suflet nevinovat. Ca nu oricine poate și e dispus sa facă asta, e alta discuție.
Pe principiul tău, cei care adopta copii cum ar trebui catalogați?