Cum naiba tot mergem inainte cu toate greutatile din viata asta?

-ARA- , nu stiu ce probleme ai insa cred ca problema principala este felul in care te pozitionezi fata de ele.
Poate ca esti prea stresat, poate iei lucrurile prea in serios si de aici ai o stare perpetua de anxietate, accentuata de stress.

Am trecut si eu prin asta, si prin destule probleme, necazuri...etc.
Ce am invatat din ele:
- cu sau fara tine, firma merge inainte. Ideea ca contezi in orice firma este doar a ta, in realitate, poti si vei fi oricand inlocuit.
- ca si consecinta - nu trebuie sa iei lucrurile prea in serios - sigur, iti faci treaba si atat.
- nu amesteca munca cu timpul personal. Ai terminat munca - sanatate! esti pe timpul tau, asa ca ignora orice telefoane, mesaje sau mailuri. "am dormit, eram obosit" , "n-am auzit telefonul"...etc.
- fa ce iti place. Nu amana. Cauta-ti interese noi...etc. Eu de exemplu, mi-am luat motocicleta, cand ma apuca nebuneala, ma urc pe atelaj si plec fara tinta.
- ocupa-te de sanatate. Daca esti sanatos, ocupa-te de intarirea sanatatii. O plimbare de juma` de ora dimineata la prima ora face minuni, inclusiv la psihic.
- incearca sa nu te enervezi/ataci/oftici. Daca apare o situatie in care simti ca te iau dracii - cauta sa te distantezi de ea. Nu te ajuta cu nimic sa incerci sa impui un punct de vedere, daca pretul e platit in dureri de cap, tensiune crescuta...etc. La fel in trafic. Ignora, cedeaza...etc.
- daca nu-ti place jobul, schimba-l. La momentul asta nici nu trebuie sa te straduiesti prea mult, sunt joburi disponibile la greu.
Preferabil, schimba-l cu ceva nou. Eventual cu ceva care sa iti echilibreze balanta (stress putin, munca relax, poate chiar sa gasesti satisfactii in ce faci). Chiar daca inseamna sa o iei de la 0, chiar daca trebe sa inveti lucruri noi...

PS. Incearca sa vezi din alte perspectiva. In loc sa te gandesti "ce necaz mare am" -  gandeste-te "o sa treaca intr-un fel sau altul" si "macar am invatat ceva din asta".
Orice sut in fund e un pas inainte.

Edited by florinel, 01 April 2022 - 15:24.

 -ARA-, on 01 aprilie 2022 - 12:29, said:

Incearca sa nu mai minti.Si prima data pe tine.Bafta !

Statui de vorba cu ceva prieteni si iesim in oras, ceva sa ma destind nitel.
Va multumesc din suflet pentru mesaje.
Nu am cuvinte sa exprim multumirea ca v-ati rapit din timpul liber sa scrieti cateva cuvinte pe subiect.

O sa va citesc mai pe seara mai cu atentie.
Acum ies nitel in oras sa socializez, sa uit putin de probleme.

.

Nu sunt sigur daca astea sunt probleme sau lucruri normale de fapt...

mergem inainte pentru ca si valul merge si el tot inainte, orice perioada buna / proasta are si un sfarsit, nu e cazul sa te demoralizezi. da-i inainte si ai incredere.

1. apeleaza la ajutor specializat
2. ia viata la misto, nu mai pune atata presiune pe tine. Si ce daca iti merge greu? Si ce daca ai probleme de sanatate si financiare? Or sa treaca si ele si or sa vina zile mai bune. Merita sa ai rabdare.
Pace!

Daca iti vine sa mergi la munte, du-te la munte , fa ce vrei si ce simti.Daca vrei sa inveti modestia , vinde oua , fa-te gunoier ca sa vezi reactiile oamenilor si sa inveti cine esti... Nu esti eroul Hercule, nu esti indestructibil, nu esti decit o fiinta umana care are nevoie de o pauza....ia-le asa cum vin.Nu ai obligatii, nu-ti recomand sa tragi dupa tine cu un psihic slabit inca o persoana doar ca acea persoana ar putea fi propta ta....cind te sprijini pe propte  devii dependent ...

 florinel, on 01 aprilie 2022 - 15:20, said:

Sunt stresat, s-au adunat prea multe.
Am si anxietate, iti dai seama ca schimbarile astea rapide nu imi fac bine.

Imi placea jobul si ma duceam cu placere pana sa se schimbe lucrurile in companie.

Daca am invatat ceva din toata situatia asta este ca niciodata nu trebuie sa lasi garda jos.
Cum ziceau colegi de forum, puteam sa imi caut in alta parte dar ete ca obisnuinta, rutina, am asteptat pana m-am pomenit cu schimbarea langa mine.

Asta m-am gandit si eu, la nevoie sunt alte joburi, nu la fel de bine platite dar macar sunt mult mai putin stresante.
Ti-am citit mesajul si au fost destule puncte de care trebuia sa tin cont, am tratat viata prea serios si am zis ca o sa fie ok, o sa treaca viata.

 horhescu, on 01 aprilie 2022 - 19:02, said:

Am fost de m-am plimbat, am facut cumparaturile, am cumparat ceva suplimente alimentare, am cumparat fructe, la 13:00 incerc sa ma pun sa ma culc, incerc sa fac ceva mediatie sa mai opresc din gandirea asta obsesiva cu noul job.

 dizzy88, on 01 aprilie 2022 - 19:14, said:

Acuma ani de zile am avut anxietate, am fost la psiholog, am schimbat destul de multe de prin viata. Doar ca viata se baza pe job, de acolo veneau bani, era pilonul care tinea toata viata si in jurul caruia se invartea.

Stateam si ma gandeam ca daca eram singur, vindeam tot si ma mutam la tara, doar sa nu mai aud de sefi.

 marco68, on 02 aprilie 2022 - 09:42, said:

Cred ca viata de gunoier este mai putin stresanta, cu toate ca o avea si el stresul lui dar tot cred ca sunt treburi punctuale.

Ma pun pe picioare in weekend, noaptea trecuta nu prea am dormit, incerc sa mai stau putin sa ma culc.

Am stat de vorba cu familia, am discutat putin despre problemele astea. Cred ca este timpul pentru o schimbare, asta este, viata merge inainte.
Pana la urma sunt bani si atat.
Nu imi da careva sanatatea inapoi.

Eu ti-am scris din experienta proprie.
Aveam atata stress la job, incat ma trezeam noaptea la 2-3 dupa vise legate de munca, clienti...etc.
Am schimbat jobul cu altul, ceva mai putin stress - insa inca destul. Aveam aceeasi tendinta de-a pune totul intr-un scenariu extrem de serios, sa fac totul perfect, sa fie lumea multumita samd. Insa ma neglijam pe mine. Somn putin, munca multa, mancare/apa dezordonat.....
Dar erau bani frumosi, ma consolam cu ideea asta.

La prima hernie de disc mi-a amortit mana dreapta. Dupa o luna de zile era inca amortita.
Doctori privati, tratamente, kineto...etc. Medical 2 saptamani.
Firma in care am pus atata seriozitate si munca ma intreaba la revenire: "ti-au trebuit 2 saptamani sa-ti dezmortesti degetele?"
M-a enervat maxim.

La a doua hernie de disc, am mers o luna jumate stramb, la propriu, de parca eram cocosatul de la Notre Dame. Am si muncit asa, pentru ca firma mi-a promis ca ma ajuta, in caz ca trebuie operatie..etc.
M-am pus singur pe picioare, iar firma nu m-a ajutat cu nimic. " Nu te-ai mai operat, asa ca...."

Urmatorul week-end a fost momentul in care m-am oprit, m-am gandit bine , si am zis in mintea mea: "fuck you, cu firma voastra si cu neamul vostru".
Luni se rugau de mine sa ma mai gandesc, sa nu plec, imi mai da 200 eur la salariu. "fuck you am zis, fuck you ramane".

Dupa doua saptamani, deja lucram in alta parte. Salariu ceva mai mic. Stress 0, organizare de top, toata lumea relaxata si zambitoare. Nu-mi venea sa cred ca exista si astfel de joburi.
Au trecut 3 ani, inca sunt in firma relaxata, inca e fara stress, am recuperat cu salariul, ba chiar sunt pe plus binisor.
Calitatea vietii a crescut considerabil, ma duc la munca cu placere(nu cu stress), ma bucur altfel de orice fac in timpul liber/vacante (nu ma deranjeaza nimeni in afara programului).
In ianuarie, cand am petrecut putin cu Omicron - actuala firma mi-a spus "stai linistit, refa-te, problemele de servicu se rezolva"; colegii ma sunau ca sa-mi aduca mancare sau medicamente(daca aveam nevoie)....

Au mai fost telefoane, tentative de-a ma ademeni inapoi la vechea firma. Le-am zis pas. Intre timp au plecat si restul colegilor de-acolo, au doar angajati incepatori.
"Au schimbat echipa, pentru ca angajatii vechi faceau mismasuri" - a fost explicatia data catre clientii care cereau lamuriri despre situatie....

Am facut cateva grupuri de suport pentru cei cu probleme, sa ne ajutam intre noi. Sper sa ajute pe cineva.

Primul grup este pentru prieteni care se ajuta intre ei
https://www.facebook...groups/ro300org
https://ro300.org/

Al doilea este pentru persoane cu depresie
https://www.facebook...roups/depsgroup

Am adaugat.

In urma cu ani de zile am avut anxietate, nu stiam ce naiba este, 0 grupuri de suport, 0 suport gratuit.
Adica 0 psihologi la nivel de folosit asigurarea de sanatate sau sa lucreze pro bono.

Romania este zero in domeniul asta. Tot ce putem sa facem este sa ne adunam cat mai multi si sa ne ajutam intre noi. Din pacate un membru din grupul de suport s-a sinucis, nu a mai rezistat, a fost internat pe termen nelimitat si a renuntat la lupta.

 -ARA-, on 04 aprilie 2022 - 16:03, said:

Eu habar n-am daca am avut (si) anxietate, dar in mod foarte sigur am avut o perioada lunga foarte grea. Problemele de serviciu au fost combinate si cu relatii personale/familiale foarte dificile si m-am ales cu o depresie de nu se poate. In astfel de situatii, in care navigam in bezna pe un ocean agitat practic singurele repere, faruri, sunt principiile care ne calauzesc in viata. Si din fericire pentru mine, cred in Dumnezeu. De zeci de ori am parat gandurile de sinucidere cu "asa ceva nu fac, oricat de greu mi-ar fi". Este singurul motiv pentru care mai sunt in viata azi. Am inceput apoi sa ma rog sa ies din depresie si bineinteles, sa ma zbat sa ma agat de orice pai de ajutor, pentru ca spune o veche vorba romaneasca: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista".
N-am mai avut niciodata depresie, dar dificultati noi la munca sau in familie au mai fost din cand in cand, nu la fel ca acum cativa ani insa. Acum, cand imi este greu, ma motivez instant aducandu-mi aminte cat de greu a fost atunci si comparand situatia de atunci cu cea net superioara de acum. Imi spun ca am sa trec si peste asta, asa cum am trecut si peste altele si mai grele in trecut, ba chiar ma umplu de curaj si optimism pt. depasirea greutatilor din trecut si uite asa merg inainte cu toate...

Sau poti face ce fac muulti mioritici,te apuci sa bagi in tine medicatie antistress.Si farmaciile ca sa iti vanda acele medicamente sau suplimente vor recomanda tot asta...

 republicall, on 08 aprilie 2022 - 20:09, said:

Pai s-a saturat sa tot lupte cu ceva mai tare ca el, nu mai avea motivatie sa lupte si sa nu obtina nimic la schimb, il inteleg, statea prin spitale vai de mama lui, aia nu era viata.
A scapat de suferinta, poate a facut bine, s-ar fi chinuit toata viata daca era netratabil.
Daca se putea trata, nu mai ajungea la gestul asta, eu am zis doar in cazul in care era netratabil, ca s-ar fi chinuit mereu, si nu era bine.

Se merge inainte cu toate greutatile ptr ca acei oameni au bucurii mai mari ca greutatile, altfel n-ar mai avea motivatie sa fie coplesiti de greutati si doar atat, ptr ca ar trai ca sa sufere, si nimeni nu vrea asta. Deci nu sfera prea tare cu toate greutatile.

Eu ma mir cum de merg aurolacii mai departe, ce motivatie au ei sa se chinuie zilnic in foame, frig, mizerie, lipsuri, asta e o enigma ptr mine, si nici medicii nu au putut sa raspunda, unii se mira si ei zicand ca n-ar putea trai asa.
Ori sunt destui masochisti nedepistati, ori nu stiu.
Dupa a treia doza de vaccin covid, am avut frisoane toata noaptea de m-a spart, nici la toilet nu ma puteam duce ca dardaiam tot, inchipuiti-va ca eram pe strazi iarna asa ! Doamne fereste.
Au ceva masochism in ei cred.

Edited by MinettoMatoi, 08 August 2022 - 22:51.

 MinettoMatoi, on 08 august 2022 - 22:47, said:

Nu cred ca se putea trata, avea schizofrenie. Dar macar puteau sa nu-i taie alocatia, si sa aiba acces la avocat cumva decontat si alte chestii, sa se ocupe statul un pic sa-l ajute la intergrare sociala. Erau multe chestii care se puteau face. Probabil ca intr-un final tot nu mai conta.