Oameni care v-au inspirat

Burt Monro

Din calatoria mea la Oradea

Primul loc vizitat a fost Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”. Doamna de acolo m-a intampinat cu un zambet larg si o voce blajina. Din primele secunde mi-am dat seama ca e un om intre oameni. A inceput sa imi spuna despre Iosif Vulcan si obiectele lasate mostenire. Dintr-una intr-alta, am inceput o conversatie foarte placuta. Ne puneam reciproc intrebari, fara sa ne invadam intimitatea unul altuia. Era genul de om cu care as fi avut ce discuta intreaga zi, apoi mi-as fi dorit inca una. Mi-a povestit despre oras si despre ea. Cand mi-a zis ca i-a decedat bunica recent, m-am topit de tot. Eram ca o bucata de unt lasata la soare. Fara inflexiuni in glas, vorbea cursiv, iar eu ii sorbeam fiecare cuvintel. De ce nu exista mai multi oameni ca aceasta doamna? De ce a durat asa putin vizita? Un fel de faith in humanity restored.
La sfarsit, mi-a facut o poza cu niste obiecte (nici nu mai stiu ce obiecte erau), pentru a o pune pe pagina de Facebook a muzeului. Incarcat cu energie pozitiva si 1000 de ganduri, am iesit si m-am plimbat prin oras, fara un scop anume. Nu mergeam, pluteam.

Era casatorita? Poate ai o sansa, cine stie...

Un subiect original....felicitari.....!!

Ei bine pe mine m-a inspirat un prieten care repara televizoare.
Dar, ce spun reparat....era sfarcul reparatorilor..
Aparea cu 2 valize de piese, lampi accesori si rezolva orice problema....

Dar nu cu asta m-a inspirat ci cu batutul la cap.......
De cate ori venea - si venea des -  era revoltat"
-"bine ma tampitule tot aici te gasesc? ai naibii o sansa asa de mare sa pleci si tu? la ce te tot gandesti?
Sunt atatia care ar da orice sa fie in categoria care pot pleca ...si tu ?"

Si azi asa, maine asa, anul asta si anul viitor si in final am depus actele la Iorga pentru emigrare.
Dupa ce m-am ridicat putin in coate, i-am trimis un caseofon....!