Radiouri vechi pe "cărbuni"?

Cum erau radiourile pe "cărbuni"?

Înainte de al doilea război mondial străbunicul meu a avut radio, în localitatea Bughea de jos, unde nu era electricitate. Îmi povestea mama, cum din când în când, se ducea la oraș "sa schimbe cărbunii la radio". Pleca cu aparatul sub brat, si un tehnician ii schimba "carbunii"! Tot mama imi povestea cum se strângea lumea la poarta la el sa asculte la radio!

Oare ce erau acei "cărbuni"? Are cineva idee? Eu bănuiesc ca erau ceva acumulatori, sau baterii! Dar oamenii simpli de la tara de atunci nu știau! Poate sa ne lămurească cineva ce erau acei "cărbuni"?

Djl ar trebui sa stie.

Eu cred ca asa bunicu avea pretext si mai fugea de acasa

"ma duc sa schimb carbunii"

Electrozii de la baterii erau din grafit=carbune.
Cred ca schimba bateriile, de aici si denumirea.

Adm, on 06 februarie 2022 - 20:20, said:

Posibil. Dar totuși radioul ala mergea cu ceva. Ca electricitate nu era în Bughea, abia în anii 60 s-a băgat!

rinaldoparaipan, on 06 februarie 2022 - 20:21, said:

Da, s-ar putea să ai dreptate. La asta nu m-am gândit.

Erau de fapt niste baterii vechi de genul Elba sau Electro-Banat pe care cand le spargeai aveau electrozii inveliti intr-un fel de carbune .
https://www.publi24....67d79eg103.html
Daca deranjeaza linkul se poate sterge eu nu vand nimic ! Nici nu detin asa ceva , am folosit acum ''100 de ani'' !

Edited by Alltrack, 06 February 2022 - 20:29.

daca ne-ar fi invatat cineva prin clasa a 7-a despre elementele galvanice leclanche, banalele baterii, poate ca am fi stiut ca unul dintre electrozi, este facut din grafit, care la rindul lui este un ... carbune

Și uite asa străbunicii noștri credeau că radiourile merg pe "carbuni"! Păcat ca a aruncat acel radio. Mama spunea ca l-a aruncat prin anii 60, când comuniștii au radioficat comuna. Au pus în case difuzoare. Era o metoda "ingenioasa" sa ii facă pe oameni sa asculte doar ce vor ei, sa nu mai caute alte posturi! Dar asta e alt subiect ...

Pe vremea cand nu exista curent electric peste tot, existau aparate de radio cu lampi "la baterie". Acestea aveau doua surse: bateria anodica, cu o tensiune multiplu de 45V (cateodata 22.5V) si bateria de filament, cu o tensiune mica, de regula 1.5V. Consumul din bateria anodica era de cativa miliamperi, aia tinea destul de mult. Bateria de filamente era de fapt un acumulator, consumul fiind semnificativ (curentul pentru incalzirea filamentului fiind in jur de 50 mA pentru fiecare lampa). Din cand in cand acumulatorul de filamente trebuia incarcat.

Cred că era vorba de schimbat acumulatorul sau acumulatorii cu unii incărcați. Nu găsesc acum cartea unde scrie ce voltaj aveau.
Da, a scris corect yo9hrb, știam de 90 V dar nu am vrut să mă hazardez.

Edited by Sidorin, 06 February 2022 - 20:36.

Existau si aparate de radio cu cuart si alimentate la 4.5 V.

Alltrack, on 06 februarie 2022 - 20:26, said:

Și totuși, cred ca erau baterii ceva mai mari. Înainte de război nu existau tranzistoare. Radiourile erau pe lămpi. Desi sunt pasionat de electronica, subiectul asta ma depășește. Dar din câte știu, lămpile aveau nevoie de tensiuni ceva mai mari. Deci bateriile alea de 4,5 volți nu cred ca făceau fata!

yo9hrb, on 06 februarie 2022 - 20:34, said:

Exact asta spuneam. Mi-ai luat-o înainte. Multumesc de lămuriri.

Baterii erau. Aveau baterii pentru filament (filamentele puteau să fie şi de tensiuni mai mici, de exemplu 1,4 Volţi), caz în care foloseai aşa ceva: https://forum.softpe...st__p__25082206
https://forum.softpe...st__p__24816154
Pentru tensiunea anodică existau baterii de 22,5-150 Volţi, pe care le găsiţi aici: https://forum.softpe...st__p__24683857
Bănuiesc că ceea ce se numeşte în acel P.D.F. "baterii de încălzire" erau pentru anodică.
Am văzut şi baterii care aveau ambele alimentări în acelaşi corp şi eventual puteai selecta tensiunea (fie doar la anodică). Bateria din poză o găsiţi expusă la Muzeul Tehnic "Prof. Ing. Dimitrie Leondia" din Bucureşti.
Păcat că acel aparat a fost aruncat.

 DSC09801.JPG   289.25K   78 downloads

Telefoanele baterie locală aveau de asemena baterie. Uneori cam cât o R40. Vezi primele 2 link-uri.

Later edit: baterii anodice nu se mai produc din păcate      Că ar fi fost mişto să am un radio portabil cu F.M. 88-108 M.Hz. (greu de găsit, că astea erau pentru export S.U.A., în Europa folosindu-se 88-100) şi să ies cu el pe afară. "Are lămpi" să întrebe cineva în glumă, la care să-i arăt că are  

Edited by djl, 06 February 2022 - 20:49.

djl, on 06 februarie 2022 - 20:41, said:

Bateriile anodice nu se mai produc din motiv de lipsa de utilizare. Doar nu crezi ca exista vreo fabrica care sa te intrebe daca nu ai nevoie, cumva, de o baterie anodica. Daca ai neaparata nevoie, o faci din baterii 6F22.
P.S. Nici potcoave pentru cai nu prea se mai produc.

djl, on 06 februarie 2022 - 20:41, said:

ce-i asa misto de la 100 la 108 MHz?

Cel puţin 4 posturi de radio. În Bucureşti.
Ştiu că nu mai e economic să fie produse, dar doar îmi spuneam părerea.

În general există unele mituri despre mașinile de scris. Sau preconcepții. Unele mașini de scris au reușit să depășească aceste chestii.
Prima ar fi "I.B.M." Selectric care avea o "nucă" ce permitea schimbarea fonturilor. Mă întreb dacă ca persoană particulară aveai voie să deții așa ceva în România, ținând cont că din când în când trebuia să dai monstre cu cum "tipărește" mașina.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/vNUEUth7qjc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/RTtKaqIpOJc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/lKSPYQpxZdM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Mai tare decât mașina de scris de la Întreprinderea de Bulit Monitoare era 'Varityper'. De ea am aflat dintr-un manual de poligrafie: https://forum.softpe...8#entry27092369
cumpărat pentru a afla cum se realizau pe vremuri clișeele fotografice folosite la tipărire. Caut de curiozitate să văd ce mașină de scris e (sau caut typewriter justifing) și văd că aia era o mașină de scris care putea face și alinere stânga-dreapta      Modelul arătat în carte e 1010.
Dezavantaj: trebuia tastat de 2 ori același text pentru a se face alinierea, deci mă vedeți pe mine făcând așa ceva  
https://americanhist...ect/nmah_849997
http://hammondtypewr....com/varityper/
Mai multe despre ele (inclusiv unele care făceau fotosetare)
https://oztypewriter...ypesetting.html
Până la urmă și Întreprinderea de Bulit Monitoare a scos una care făcea aliniere, și tot așa, trebuia să bați de 2 ori la text. Mă întreb dacă vreuna dintre aceste mașinării a ajuns pe la noi.

O altă mașină de scris era cumva aidoma unui teleimprimator, adică putea să și tipărească pe coală și pe bandă perforată (ca f.d. au existat mașini de perforat banda, folosite în telecomunicații - telegraf și telex, precum și în industria poligrafică - parte din mașinile linotip/intertip puteau folosi la tastare și o bandă perforată, nemafiind nevoie de un operator dedicat; unele nu aveau tastatură). De ce? Ca să poți multiplica textul. Din păcate astea nu știu ce model erau, că am dat din întâmplare peste un grupaj de reportaje în care apărea așa ceva, dar nu mai țin minte cum se numește... era de la începutul anilor '30. Înainte de a vedea acel grupaj de reportaje nici nu știam că au existat, dar știind cum era cu banda perforată și teleimprimatoarele, m-am gândit că un asemenea sistem de reprodus textul ar fi posibil.