Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Info Coronavirus/Vaccinare vs Fake News

Decizia FINALA a boxelor de podea...

Propaganda actuala, mai eficienta...

R.I.P. Anne Heche.
 Caut o manea veche

De ce le place tinerilor din ziua...

Problema mare actualizare win 10

Trenul Metropolitan Bucuresti
 Sfat alegere hidroizolatie pentru...

Remuscarea dupa o infidelitate

probleme senzor incuietoare haion...

Recomandare Gratar Electric pentr...
 Se pot refinanta IFN-urile la banci

Intrare in BIOS Acer Aspire

Umflaturi langa ochi la caine

baterie cada - divertor automat, ...
 

Biologia temporalitatii

* - - - - 1 votes
  • Please log in to reply
31 replies to this topic

#1
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010
Stiinta vine si valideaza ceea ce omul/omenirea a constatat practic dintotdeuna, nimic nu poate avea loc daca nu exista temporalitatea.
Cum functioneaza corpul omului astfel incat el/omul este determinat sa afirme existenta temporalitatii?
Capacitatile creatoare de informatie (perceptive, cognitive, creative,...) indeosebi, formateaza realitatea detectata ca fiind una supusa temporalitatii, asta apare ca fiind cat se poate de clar.
Desigur totul are loc pe suportul bilogic din ochi, din nervul optic, din creier, din cortexul vizual si pana la urma din corp. Dar ele, aceste capacitati creatoare, prelucreaza detectiile si chiar discriminarile omului aduse la creier prin neurotransmitatori.
Ce anume detecteaza si discrimineaza omul la modul general?
Stimulii receptorilor externi si interni, inclusiv stimulii receptorilor din sistemul sau nervos.
Care stimuli ai caror sisteme biologice de receptie, transmitere si prelucrare sunt materia de lucru din care capacitatile prin care se creaza informatie, concluzioneaza existenta temporalitatii?
Luam pe cel mai cunoscut si usor de sesizat, stimulul vizual si sitemul vizual.
Exemplu,
Detectezi si discriminezi un ceva care vine catre tine. Nu stii ce e si nu stii nici cel putin daca vine spre tine (etc).
Dar, unde il detectezi si discriminezi semnalul vizual receptat de catre ochi,...de fapt? In creier. Tot in creier il identifici si il interpretezi perceptiv, il elaborezi cognitiv, creational,...Numai facand asta, concluzionezi ca o masina vine catre tine.
De fapt ce vine si..., chiar vine?
Tu, in creier (detectat, discriminat, apoi incarcat cu perceptie si elaborat cognitiv), vezi o masina care vine catre tine; da, in creier te vezi si pe tine si masina care vine si tot in creier concluzionezi aproape firesc o realitate aflata in afara detectiei, discriminarii, perceptiei, cognitiei,... tale din creier, in fond, concluzionezi o realitate aflata in afara vizualizarilor, trairilor tale de acolo din creier.
Vine o masina catre tine in creier? Chiar acum, vine mana ta catre tine daca o duci la gura? Asta desigur o vezi tot in creier. Categoric da, o vezi chiar acum daca vrei si afaci asta.
Exista timp in vizualizara din creier?
Da.
Ce e vizualizarea? O traire.
Ce e timpul din vizualizarea din creier?
O traire care masoara/permite pe "a veni", deci permite/masoara vizualizarea aflata in miscare catre vizualizarea ce iti apari tu tie.

#2
__Dan__

__Dan__

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,959
  • Înscris: 15.04.2019
Abordarea asta (a ce?) pare mai curand literara sau filozofica decat biologica.

#3
pufonel

pufonel

    Oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai pufos din tara?

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 26,715
  • Înscris: 28.11.2006
Traducere, te rog.

#4
Hunor_66

Hunor_66

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 29,180
  • Înscris: 22.08.2016
Eu v-am mai spus punctul meu de vedere: suntem o specie astrala simbionta, care traim intr-o specie gazda de pe Terra.
Traiul nostru pe aceasta planeta este in fapt, o calatorie.
Temporala.

#5
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010

 __Dan__, on 27 ianuarie 2022 - 21:52, said:

Abordarea asta (a ce?) pare mai curand literara sau filozofica decat biologica.
Doar nu ai fi dorit sa prezint ceea ce e scris peste tot, anume, cum functioneaza bilogic sistemul vizual?
Contraargumente?

 pufonel, on 27 ianuarie 2022 - 21:53, said:

Traducere, te rog.
Temporalitatea exista, ea e concluzionata insa din trairi, inclusiv si mai ales din trairi vizuale. Pana nu apar imaginile (si celelalte trairi) vizuale in creier, nu poti elabora si concluziona temporalitatea.
Ce este temporalitatea, am explicat sumar.

#6
Mizu

Mizu

    moroșan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,280
  • Înscris: 10.12.2006

 Hunor_66, on 27 ianuarie 2022 - 21:58, said:

Eu v-am mai spus punctul meu de vedere: suntem o specie astrala simbionta, care traim intr-o specie gazda de pe Terra.
Traiul nostru pe aceasta planeta este in fapt, o calatorie.
Temporala.
Scientologia e fictiune.

#7
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010
Nu exista argument care sa combata bilogic ceea ce am scris.
Topicul fiind purajat aici, nu mai merita.

#8
spidermarius

spidermarius

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 32
  • Înscris: 23.02.2020
Postarea ta este foarte prolixă și, dacă mi-e permisă observația, scrisă neîngrijit. Prima reacție ar fi What's your point? Ai vrut să subliniezi că timpul obiectiv diferă de timpul pe care-l percepem noi (la nivel cerebral, desigur)? Banal. Clișeu care putea fi exprimat mai puțin pretențios. Nu cred că sunt de acord cu ideea că vizualul este principala poartă de intrare către perceperea temporalității. Insinuezi că orbii nu percep timpul? Eu aș spune că auzul este „mult mai temporal“ decât văzul, iar ca să folosesc un clișeu, principala componentă a muzicii este timpul.
Chiar cred că timpul, ca noțiune, n-ar fi existat dacă noi am fi fost nemuritori și indestructibili.
Am văzut odată scris pe spatele unui TIR Oare există viață după moarte? Intră aici și-ai să afli. Nu cazi pe gânduri și nu meditezi dacă el vine spre tine sau tu spre el, sau el există sau este doar o făcătură cerebrală. Dacă neurotransmițătorii își fac treaba la timp, calci frâna. Și eventual îți spui ce ți-e și cu temporalitatea asta, dom'le!

#9
KiloW

KiloW

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,923
  • Înscris: 08.01.2021
Ce-i aia temporalitate 🤔? Asa, cu cuvinte simple, nu ca la Oxford.
Nu ca n-aș ști dar vreau să mai vad și alte păreri :D

#10
spidermarius

spidermarius

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 32
  • Înscris: 23.02.2020
Revin la tema lansată de tine, pentru că m-am gândit mult la ea. Nu știu dacă mai este de actualitate dar, citind răspunsurile, îmi dau seama că nu aveau cum să te satisfacă sau lămurească (inclusiv al meu).
Înainte de a veni cu un nou răspuns, este de reținut că timpul este singura noțiune abstractă pe care o înțelege oricine, indiferent de condiția intelectuală/mentală, spre deosebire de alte abstracțiuni de care chiar depinde regimul de viață al fiecăruia (etica, libertatea etc).
Concluzia la care am ajuns este că există mai multe planuri temporale. La bază, din câte știm noi până acum, se află planul atomic. La acest nivel, fenomenele se petrec la viteze atât de mari încât miliardimea de secundă reprezintă un interval temporal destul de mare. De aceea, spre exemplu, se afirmă că electronul ar putea fi concomitent în două locuri - or, știm foarte bine că ubicuitatea este un concept SF. Pur și simplu nu găsim un ordin de mărime a vitezei cu care electronii gravitează în jurul nucleului - vorbim de „nor electronic“ pentru a desemna mișcarea electronilor pe orbitali.
De aici, mergând la planul molecular, material, individual, cosmic, timpul expandează, în funcție de complexitatea formațiunii la care ne referim (dar se pare că nu numai de complexitate). Dacă ne gândim, spre exemplu, la planurile temporale al unei bacterii prin comparație cu cel uman, vom realiza diferența enormă între aceste planuri, deși ambele formațiuni se bazează pe „subplanul“ molecular. Dacă vom considera adevărată această afirmație, este oare mai complex un stejar decât un om? Posibil. Fie și pentru faptul că are mai multă materie de gestionat.
Pentru a mă apropia de ideea centrală a postării tale, voi spune că simplul fapt de a privi o imagine sau de a duce mâna la gură, declanșează un lanț de reacții (bio)chimice atât de complex încât ne-ar lua multe ore pentru a le expune și explica, însă noi le percepem ca fiind instantanee. Ce se întâmplă cu imaginea respectivă odată ajunsă în centrul vizual din lobul occipital ține de conjuncția dintre neuroștiințe și psihologie - deși este continuarea lanțului de reacții.
Dacă te-ai referit la solipsism, asta-i o noțiune filosofică și n-are nicio treabă cu ceea ce am spus eu aici.

Edited by althea, 24 July 2022 - 16:12.


#11
Punter

Punter

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 53
  • Înscris: 24.07.2022
ce valoare mai are timpul in vise? 1 secunda poate fi traita ca 1 minut sau ca o nanosecunda. in vis suntem intr-un univers virtual cu timp virtual, cu un 1-2kg de tesut dam nastere unui univers. si de multe ori pare mai real decat cel din realitate, ne simtim ca apartinem mai mult acolo, avem istoric acolo si il simtim mai mult.

si daca i-am putea "comanda" universului sa se comporte precum creierul in timpul somnului?

#12
spidermarius

spidermarius

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 32
  • Înscris: 23.02.2020

View PostPunter, on 24 iulie 2022 - 17:19, said:

ce valoare mai are timpul in vise? 1 secunda poate fi traita ca 1 minut sau ca o nanosecunda. in vis suntem intr-un univers virtual cu timp virtual, cu un 1-2kg de tesut dam nastere unui univers. si de multe ori pare mai real decat cel din realitate, ne simtim ca apartinem mai mult acolo, avem istoric acolo si il simtim mai mult.

si daca i-am putea "comanda" universului sa se comporte precum creierul in timpul somnului?
Asta cu compresia timpului în timpul somnului paradoxal (visul) este o legendă fără acoperire în realitate. S-a născut, probabil, din cauza faptului că în același episod de somn paradoxal apar personaje din perioade diferite ale vieților noastre, care nu s-au întâlnit niciodată în realitate. Este posibil ca, la nivel mental, noi să completăm aceste goluri temporale, astfel încât totul să capete coerență. Oricum, perioadele în care visăm au fost puse în evidență atât electroencefalografic cât și prin cronometrarea fazelor REM. Ele ocupă între 5 și 15 minute din fiecare ciclu de somn (aproximativ 100 minute).

#13
Punter

Punter

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 53
  • Înscris: 24.07.2022
ma refer inclusiv ca experimentam mult mai mult timp in vis. si conteaza experienta din vis fiindca aceea e realitatea in acele momente.

la fel si universul poate a tinut doar cateva secunde "in afara lui",  dar experienta noastra aici e de miliarde de ani.

#14
maccip

maccip

    44 ani

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 29,336
  • Înscris: 06.01.2007

View Postspidermarius, on 24 iulie 2022 - 14:02, said:

Înainte de a veni cu un nou răspuns, este de reținut că timpul este singura noțiune abstractă pe care o înțelege oricine,
Pai inseamna ca nu-i prea abstracta. Posted Image
De fapt, abstractizarea e un procedeu uman prin care, descotorosindu-te de proprietatile nerelevante ale unui obiect, retii doar esentialul, care-l defineste si identifica pe acel obiect. Si apoi spui ca obiectul din realitate e o instanță a acelui concept abstract, cu potentialul de a ingloba si alte obiecte sub aceiasi abstractizare. In cazul timpului, e greu de imaginat o alta instantiere a conceptului abstract, ideea platonica de timp pe care o are cu toata lumea in cap.
Din acest punct de vedere, timpul nu e un concept abstract, sau abstractizarile sale nu sunt reusite, nu sunt productive.

View Postspidermarius, on 24 iulie 2022 - 14:02, said:

La bază, din câte știm noi până acum, se află planul atomic. La acest nivel, fenomenele se petrec la viteze atât de mari încât miliardimea de secundă reprezintă un interval temporal destul de mare. De aceea, spre exemplu, se afirmă că electronul ar putea fi concomitent în două locuri - or, știm foarte bine că ubicuitatea este un concept SF. Pur și simplu nu găsim un ordin de mărime a vitezei cu care electronii gravitează în jurul nucleului - vorbim de „nor electronic“ pentru a desemna mișcarea electronilor pe orbitali.
Fizica si logica are o reprezentare a ideii de timp.
Si aceasta interpretare are la baza ideea de masura plus ideea de directie.
Adica, noi nu putem gandi timpul, sub aspectul logicii si fizicii, decat ca fiind o marime masurabila avand o valoare reala (sau poate intreaga, daca se va ajunge la o teorie care sa-l cuantizeze).
Dar deocamdata, timpul are o valoare numerica reala. Care valoare poate fi impartita cat de mult vrei. Tot zece zecimi de an exista intr-un an exact ca zece zecimi de secunda intr-o secunda. Si nimic nu te opreste sa imparti timpul in intervale oricat de mici.
Intervale in care procesele pot fi oricat de "mari" si complexe din perspectiva umana. Iar scara de timp, in care procesele evolueaza intr-un ritm in care sa permita sa se intample "ceva", e functie de sistemul considerat.

In cazul fizicii cuantice, electronul despre care vorbesti nu e ubicuu din cauza faptului ca e prea rapid pentru o anumita scara de timp. El e ubicuu pentru ca asa e el. Asa-i teoria, adica reprezentarea(una din multele) realitatii. Oricat de mult ai zooma in scara temporara, electronul ramane ubicuu. Vei descoperi ca-i prea "iute" chiar si facand zoom la scara potrivita temporara pentru a-l privi ca pe un obiect "obisnuit", gen o minge de pinpong. El are o "viteza", insa la nivel intim acea "viteza" e de fapt o evolutie a starii lui in termeni probabilistici (de incertitudine, mai exact).
Adica nu se misca electronul, ci gradul de "certitudine" a pozitiei lui.

Reprezentarea directiei, iarasi fundamental importanta pentru a avea pretentia ca respectam ideea platonca de timp, trebuie sa cuprinda o a(nti)simetrie in ceea ce priveste modul de desfasurare a proceselor in timp(ca si reprezentare a ideii platonice).
Si.. desi fizica nu are legi "de prim rang", care sa interzica mersul timpului inapoi, toate legile fiind practic reversibile, totusi exista legi ale fizicii de "rang emergent" care sa puna totusi o directie timpului.
Legile termodinamicii fac o distinctie intre sensul pozitiv si negativ de trecerea a timpului, iar in subsidiar lucrul asta e legat de multimea imensa de posibilitati probabile in care sistemul poate sa evolueze, el alegand una dintre acestea insa multimea starilor "de ordine" fiind foarte putine si improbabile de urmat de catre sistem.
Deci, doar sistemele cu multe stari pot face chestia asta. Amesteci doua lichide colorate diferit si directia pe care procesul se desfasoara inspre dezordine, zicem ca-i directia fireasca a timpului, unica..
Insa e o problema aici deoarece, ca si experiment mental, sa zicem ca s-ar intampla invers. E foarte putin probabil, insa, matematic, e totusi posibil ca doua lichide amestecate sa se separe. Se si intampla de fapt asta cu lichidele nemiscibile. Dar, asta fiind singurul simptom, putem gasi sindromul, nu si cauza intima. Deci fizica si logica nu respecta intru totul ideea platonica de timp, care ar trebui sa curga inainte indiferent de sansele unui sistem sa evolueze inspre ordine.
Spun "legi de prim rang" si "legi emergente" din perspectiva gandirii de tip reductionistic, pentru ca din pdv holistic lucrurile se inverseaza.

Am amintit despre legile termodinamicii care introduc o asimetrie in ceea ce priveste directia timpului.
Dar avem si alte sisteme care produc acelasi ge de asimetrie sau antisimetrie.
De exemplu sistemele cu feedback. Care pot fi suficient de simple, nu e nevoie de ceva echivalent teoriei cinetico-moleculara, care presupune un numar foarte mare de "subsisteme" care interactioneaza.
Un sistem cu feedback poate fi si un simplu oscilator, presupus rupt de restul lumii. Sau orice sistem la care cauza devine efect pentru ea insasi.
Sistemele respective evolueaza ori spre o stare stabila, ori spre o stare de instabilitate, stare haotica. Asta in sensul pozitiv al trecerii timpului. In sens negativ s-ar comporta fix pe dos****
Sistemele considerate stabile, care converg in timp spre o anumita stare, devin divergente. Si viceversa.
Ca atare, procesele de acest tip se vor inversa cu totul. Nu numai ca se va inversa relatia dintre cauza si efect, dar si toate sistemele isi vor inversa modul in care devin stabile sau instabile.
Chiar daca inversezi cauza cu efectul, intorcand timpul pe dos, nu te poti astepta ca pruncul sa dea nastere parintilor, ca intr-un film derulat invers. Pentru ca la nivel intim, toate procesele isi inverseaza**** clasa de stabilitate. Inclusiv o molecula devine instabila cu trecerea timpului invers.

****Si aici apare o alta lipsa de simetrie. Un sistem e stabil daca toti polii lui de stabilitate sunt negativi (conform teoriei sistemelor, polii fiind punctele de instabilitate in trasformata Laplace a functiei de transfer). Insa inversand rolul polilor nu faci intotdeauna dintre-un sistem instabil unul stabil, cum ar parea poate la prima vedere.
So, si la nivel intim, sistemele fizice au inglobate in ele ideea de sens de curgere a timpului.
Pentru ca sistemele stabile, au tendinta de a se "autocataliza", adica de a se stabiliza unul pe altul, iar rezultatul poate fi tratat din perspectiva legili selectiei naturale.
Adica nu vezi un sistem decat din cauza faptului ca el a avut sansa sa fie stabil. Inversarea timpului, introducand o alta regula de stabilitate, te astepti sa dezvolte un cu totul alt ecosistem, adica alta "realitate". Doar ca ideea asta inca nu e pe deplin cuprinsa in stiinta si logica, care inca pivoteaza in jurul ideii de "observator", pentru ca lucrurile sa poata fi considerabile ca existand sau neexistand.

Edited by maccip, 25 July 2022 - 10:36.


#15
spidermarius

spidermarius

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 32
  • Înscris: 23.02.2020

View Postmaccip, on 25 iulie 2022 - 10:30, said:


In cazul fizicii cuantice, electronul despre care vorbesti nu e ubicuu din cauza faptului ca e prea rapid pentru o anumita scara de timp. El e ubicuu pentru ca asa e el. Asa-i teoria, adica reprezentarea(una din multele) realitatii.

Tot respectul, considerația și recunoștința pentru că ți-ai rupt din... timp pentru a răspunde, dar cred că am să te dezamăgesc. Nu cred că am înțeles chiar tot ceea ce ai scris. Eu am încercat să mă păstrez în aria biologiei. Postarea ta ține de fizica teoretică și filosofie. Prea multe ipoteze. În biologie, se merge pe o teorie simplă și concretă: dacă A, atunci B. Este foarte adevărat că multe procese sunt reversibile, dar asta nu înseamnă că se inversează timpul, ci doar procesul. Spre exemplu, la ora 12.33.00 introduci în organism o moleculă de glucoză, iar la 12.33.01 obții două molecule de piruvat, trecând prin 7 etape. Acest proces este reversibil, dar asta nu înseamnă că te-ai întors la ora 12.33.00, ci ai avansat la 12.33.02.
Timpul nu încetează a mai fi abstract doar pentru că îl înțelegem. Ca să te citez, el este abstract, pentru că așa e el. Nu vei putea să-l definești altfel decât folosind sinonimele sale (durată, mediu sau interval).
Nu-mi place deloc să rup citate dintr-o postare pentru a le combate, dar acum chiar vreau să mă lămuresc. Deci nu te combat, ci doar întreb: din câte știu (s-ar putea să știu greșit), la zero absolut (-273° C), electronii încetează a mai gravita în jurul nucleului. Dacă am putea marca un electron, vrei să spui că l-am putea găsi degerat în două locuri diferite? Că și dacă găsesc unul singur... atât îi/le trebuie!

#16
maccip

maccip

    44 ani

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 29,336
  • Înscris: 06.01.2007
La -273 grade, electronul "graviteaza" in jurul nucleului binemersi. Nu mai mult si nu mai putin ca la alta temperatura.

Impropriu spus graviteaza pentru ca electronul nu e un "obiect" care se misca ci in acest context e o unda care "vibreaza" in cea mai de jos armonica posibila, data de geometria atomului.
La temperatura mai mare, unii electroni aleg sa "graviteze" temporar pe o orbita superioara celei minime posibile.
IAr acea unda, uu e o unda electromagnetica, nici gravitationala, nici elastica ci e o unda de probabilitate. O chestie nascocita de mintea fizicienilor care functioneaza perfect.  E un model cu care se lucreaza de 100 de ani incoace. Amplitudinea acestei unde, e un fel de probabilitate. Zic un fel de, pentru ca nu-i chiar.

In biologie, procesele sunt sincronizate de "mama natura" sau sunt rezultatul selectiei naturale. Inerent, procesele au fiecare ceasornicul lor. Si probabil ca exista tot felul de mecanisme de sincronizare, insa e imposibil de a cuprinde complexitatea proceselor avand in minte un singur ceas, ca clockul unui procesor.
Viteza de reactie depinde de temperatura, deci practic orice ceas chimico-biologic. Enzimele introduc poate ceasul cel mai bine sincronizat intr-un organism cald, iar temperatura e cea care decide viteza de desfasurare a multor procese. La teperatura normala, procesele functioneaza cel mai eficient, insa anumite procese tse bazeaza pe cresterea temperaturii. La febra de regula.
Apoi mai sunt mecanisme care se sincronizeaza la ceasul zilnic, la anotimpuri poate. Anumite comportamewnte pe la insecte se sincronizeaza si cu fazele lunii.
Ma rog, astea-s mecanisme le feedback, nu neaparat ceasuri interne.
In rest.. nu stiu la ce tip de timp te referi. Reactiile alea chimice de tip ceasornic sunt si ele dependente de multe conditii. Poti sa zici la fel de bine ca-s aparate de masurat temperatura, pentru ca ceasul dat de ele e dependent de temperatura, sau de concentratia solutiilor, sau alt parametru interconectat cu frecventa observabila a procesului ciclic.

#17
maccip

maccip

    44 ani

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 29,336
  • Înscris: 06.01.2007
Despre gasitul in doua locuri acum.
Un electron e un electron, nu se va gasi niciodata in doua locuri. Insa e un schepsis aici.
Electronii, in teoriile de camp cuantice, sunt obiecte care apartin unui camp. Sunt cuante ale acelui camp.
Si in acest context, campul e cel care "decide" cati electroni vei gasi intr-un anume loc.
Campul, in interactiunea lui cu alte campuri (fiecare particula are un camp asociat), poate decide sa creeze un alt electron. Care e indistinctibil fata de primul, deci nu vei sti care a fost creat si care a fost acolo.
Desigur, campul asta creeaza electroni dupa niste reguli, nu asa aiurea. Trebuie conservate niste chestii care tin de geometrie, energie, sarcina si alte cantitati care se conserva.

Nu poti marca un electron pentru ca daca ai reusi s-o faci, devine automat un alt tip de particula deoarece un electron "marcat" nu mai respecta regulile jocului. Electronii trebuie sa fie indistinctibili unul de celalalt, altfel lumea colapseaza, nu functioneaza, se schimba fundamental toata cinematica lor.
Regula la electroni e ca daca faci swap intre doi indivizi, se schimba sistemul celor doi, dar totusi un individ e indistinctibil de celalalt. La fel fac toti fermionii.
Spre deosebire de fotoni, unde daca faci swap intre dou fotoni diferiti, nimic nu se schimba, universul ramane identic acelasi. La fel fac toti bosonii.
Cele doua tipuri de comportamente aplicate asupra acestor particule indistinctibile, fac posibila interactiunea intre campurile asociate.
Daca particulele ar fi distinctibile, fiecare dintre ele ar crea propriul camp si fizica si realitatea s-ar schimba funcamental.
Trebuie sa existe fermioni si bosoni, pentru ca e singura modalitate prin care o particula poate fi in acelasi timp si unda.
Dupa cm am zis, electronul e o unda in cadrul nucleului. Daca nu ar fi, ar cadea pe nucleu si n-am avea atomi.
Si exista doua moduri posibile pentru a asocia o unda unei particule, moduri care difera prin modul de compunere a undelor asociate unei perechi de 2 indivizi. Se pot compune in doua moduri. Simetric(bosonii, fotonii) sau antisimetric(fermionii, electronii)

Edited by maccip, 25 July 2022 - 17:34.


#18
spidermarius

spidermarius

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 32
  • Înscris: 23.02.2020

Vizualizare mesajmaccip, pe 25 iulie 2022 - 17:13, a scris:

La -273 grade, electronul "graviteaza" in jurul nucleului binemersi. Nu mai mult si nu mai putin ca la alta temperatura.

Ciudat. Deci am știut greșit. Am căutat înnebunit pe unde am citit eu chestia asta și - flying colours - am găsit. Nu știu dacă este în regulă să dau aici sursa și nu vreau să încalc vreo condiție impusă de Softpedia. Mă rog, în esență, se spune că aducerea rubidiului la zero absolut (culmea, cu ajutorul laserului) a adus materia chiar la o altă stare, numită BEC (Bose - Einstein) - un fel de pastă în care atomii și-au pierdut individualitatea, creând un superatom. Pentru isprava asta, Eric  Cornell și Carl Wieman au primit premiul Nobel în 2001, deși au reușit să păstreze această stare a rubidiului doar 10 secunde.
Nu prea înțeleg ce înseamnă că Enzimele introduc poate ceasul cel mai bine sincronizat intr-un organism cald. Enzimele sunt structuri proteice cu rol de biocatalizatori. Deci nu sincronizează ci „grăbesc“ procesele biochimice. Însă ele pot fi întâlnite și în organismele vegetale și în microorganisme și în organismele animale poichiloterme.

Anunturi

Bun venit pe Forumul Softpedia!

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate