Si daca oamenii ar putea parasi Pamantul, cati ar pleca?

In ultimele doua saptamani am vazut doua episoade dintr-un serial privind parasirea Pamantului spre planeta Marte sau chiar spre planeta Proxima b apartinatoare de steaua Alpha Centauri.
Parerile erau, desigur, impartite si se limitau doar la probleme tehnice si biologice. Personal, m-am intrebat cum ar fi posibil acest lucru din perspectiva abandonarii unui vas gata de scufundare: cine pleaca(scapa) si cine ramane(moare)?!
Un alt aspect ar fi. cine plateste cheltuielile?!

Utilizand metoda aducerii la absurd(folosita in matematica) sa zicem ca Pamantul are 100 de oameni. Pentru ca nu sunt resurse financiare si tehnice  ca sa plece toti,  ei vor pleca pe rand. Sa zicem 10 in prima transa. Cei 90 ramasi vor trebui sa munceasca(si mai mult!) pentru urmatorii 10 calatori. Si asa mai departe, dar vor fi posibilitati sa plece si ultimii 10?!?!

Problema mea, de fapt, este urmatoarea: DE CE  se cheltuie sume uriase pentru cercetari inutile si cu finalizare utopica?!
Un raspuns ar fi: aceste cercetari s-ar considera ca fiind de tip fundamental pentru a se putea realiza(eventual!!) tehnologii noi, aplicabile. merita?! Greu de spus.
Un alt raspuns posibil:  pentru evitarea unui somaj extins. Se justifica?! Poate ca da...

Daca ne referim la tehnologiile actuale atunci asa stau lucrurile.

Cum ar fi parut aceasta intrebare in Evul Mediu?!

Raspunsul adevarat implica un post-sistem post-capitalist si post-consumatorist.

In realitate stam pe energie enorma si infinita daca ne gandim la deuteriu, litiu, thorium chiar si metan hidratat pe fundul oceanelor.

In sistemul solar avem iarasi cantitati planetare de hidrogen, apa si hidrocarburi pe gigantele gazoase, plus cantitati uriase de tritiu, deuteriu si thoriu pe Mercur, Luna, Marte ori chiar Venus.

Asadar solutia va consta in reactoare compacte de fuziune nucleara fie mixte cu fisiune nucleara curata cu thorium.

Transportul interplanetar se va face prin mari ascensoare fara fir transatmosferice, un fel de nave-balon impinse de raze MASER si care vor transporta mii de persoane la un singur transport.

Navele de distanta vor contine sute poate chiar mii de capsule de hibernare.

Cum ar arata lumea viitorului daca maine ar aparea folia de cort de tip aerogel foarte ieftina?!

Nimeni nu ar mai utiliza materialele de constructie clasice, samd.

Infinitty, on 06 ianuarie 2022 - 22:14, said:

Prin anii '60 se dadea ca sigur ca omul va ajunge pe Marte pana in anul 2000; si astazi unii mai spera...
Se mai spunea ca racheta viitorului va fi una ionica; ce era aia nimeni nu spunea dar era ca si facuta.

Ipoteze si sperante SF se fac de decenii dar tehologia nu progreseaza in ritmul sperat de unii.
Apoi, omenirea NU este in stare sa rezolve probleme deja stiute(incalzirea globala, sa zicem) dar va fi in stare sa vietuiasca pe Marte sau pe altundeva?!

Dar ceea ce unii nu vor sa tina seama sunt problemele biologice, de socializare si de adaptabilitate. S-a facut un experiment unde 6 persoane au stat izolate 500 de zile. Patru dintre ele au clacat.

Si o alta problema, mai degraba filozofica, omul s-a nascut pe Pamant, el din acesta se hraneste atat material cat si ca stare de spirit. Va putea el sa se transfere si sa se adapteze intr-un tinut necunoscut, ostil?

Cat priveste telefericul...chiar este un SF de SF!

Si un ultim gand ce-mi venii acum: cu atatea costuri materiale pentru o idee iluzorie vom epuiza resursele minerale rare! So...
S-ar putea ca viitorimea sa intrebe(precum cel din Planeta maimutelor): "Oamenilor, ce ati facut cu acest Pamant!?"

Cred ca si daca ar fi iarna nucleara, majoritatea ar prefera sa ramana pe Pamant, fie si in buncare.
Conditile din spatiu sau de pe alte planete sunt mult mai extreme din cauza gravitatiei scazute sau imponderabilitatii, dar mai ales din cauza radiatiilor cosmice. Plus ca intervine factorul psihologic uman. Un om obisnuit o ia razna daca sta inghestuit multi ani intr-un loc stramt precum o statie spatiala. Cand stii ca dincolo de acel invelis metalic e vidul cosmic, o iei razna.
Pe Pamant, si in plina iarna nucleara poti sa mai sapi tuneluri pe langa buncar si sa te extinzi si sa iesi la suprafata imbracat in costum anti-radiatii.  

Nu avem cum sa depasim viteza luminii si nici cum sa deschidem gauri de vierme, asa ca nu ne ramane decat optiunea cea mai dificila - sa calatorim la viteza redusa timp de zeci de mii de ani de la o stea la alta pana gasim o planeta mai ospitaliera. Si sa folosim tehnologia hibernarii ca-n Interstellar pentru ca sa faci copii in imponderabilitate e imposibil. Gravitatia artificiala este SF.

E foarte probabil ca nicio specie sapienta din universul asta sa nu poata calatori prin spatiu, deci asta inseamna ca nu exista deloc imperii galactice cum tindem sa credem.


Putem sa folosim tehnologia spatiala doar pentru a coloniza cateva cratere de pe Marte, sa construim un hotel si un lift spatial pe Luna, sa trimitem roboti sa faca minerit pe asteroizi, Ganymede, Europa si Titan in urmatoarele milenii.
Sfera Dyson e o prostie fantezista fiindca numai sistemul solar face 1% din toata masa Soarelui - cine dracu isi inchipuie ca putem inconjura intreg Soarele cu sateliti-oglinda este mai  pueril si decat un copil de gradinita. Trebuie sa fii prea fan Marvel ca sa crezi in realizarea unei sfere Dyson.

Putem sa trimitem sonde spatiale spre Proxima Centauri   si TRAPPIST cu constiinta incarcata a unor oameni decedati sub forma unor avatare digitale in urmatoarele milenii (DACA vom descoperi cum sa copiem constiinta si sa o introducem in computere), dar cam atat.

Omul ca fiinta biologica nu va putea niciodata sa treaca mai departe de Luna, iar sa faca o excursie dus-intors pe Marte ar fi de vis.  Cred ca si acolo vom trimite numai roboti.

Ridici  migea la fileu unuia cu mintea dusa…
Sa te astepti la ineptii si mai mari.

Turnatoriu_de_orza, on 06 ianuarie 2022 - 22:47, said:

Nu stiu la ce teleferic te referi, iar treaba cu epuizarea resurselor este propaganda pura, la fel preturile exorbitante si intetice pentru niste bunuri care in realitate nu au nici a zecea parte din valoarea promovata.

Modelul economic promovat este unul de tipul stol de lacuste, iar tehnologiile promovate fiind preponderent inutile, scumpe si calitativ slabe si perisabile.

adriansdrei, on 07 ianuarie 2022 - 02:00, said:

Cu tehnologia adecvata poti face minuni, insa asa cum zici cu ceea ce se utilizeaza astazi este aproape imposibil sa colonizezi spatiul, dar trebuie tinut cont si de tehnologiile care raman secretizate multe decenii chiar si aproape un secol.

Oricum China o sa mai produca si mai mari surprize in viitor, la fel si initiativele private inovative si statele mici si ambitioase.

adriansdrei, on 07 ianuarie 2022 - 02:00, said:

1.) Da, Pamantul ar ramane bun si dupa un cataclism planetar superdistrugator si doar impactul cu Luna l-ar putea face nefrecventabil.

2.) Gheata si plasticul sunt ecrane excelente antiradiatii, alaturi de apa grea, iar daca luam in discutie ecrane active de plasma ori meta-materiale create special ca sa absoarba complet radiatiile, ma gandesc la materiale poroase din plastic si litiu dopate cu hidrogen si heliu ori hidruri ultra-usoare de tip inovativ, atunci totul ar deveni foarte simplu.

3.) Avem la dispozitie habitatele rotative cu gravitatie sintetica ca nave, statii orbitale circum-planetare si chiar aflate la suprafata unor planete pitice cu gravitatie mica, fie cablate tip ciocan de asteroizi rotitori, asa ca imponderabilitatea nu este unica optiune.

4.) Fobia de spatiu ar disparea daca habitatele ar dispune de un strat-scut gel autoregenerativ, un sistem de alerta si scuturi active plus mijloace de paza si protectie.
Oamenii ar dispune de costume si truse de prim-ajutor cu pelicule izolatoare, stocuri de oxigen prins in filtre speciale in lichide ori solide poroase,... un intreg sistem de mentenanta si ajutor.

5.) Putem utiliza viteze mari, de pilda 20% din viteza luminii daca navele vor fi adevarate fortarete plutitoare foarte rezistente si atunci am avea nevoie doar de decenii pentru a explora si coloniza alte sisteme planetare.

6.) Imperiile galactice exista, insa noi nu prea existam pentru acestea.

7.) Ascensorul trans-atmosferic fara fir imi pare singura posibilitate normala de a accesa spatiul cosmic de catre omenire.

Nu merge cu redusul la absurd in lumea reala. Nu sunt 100 de oameni ci miliarde, iar bani se irosesc pe razboaie si alte tampenii mult mai mult decat pe stiinta. Deci ceva poate fi alocat si pe stiinta, chiar daca nu garanteaza nimeni vreun succes viitor - insa daca nu incerci nu reusesti.

Initial daca vor pleca, vor pleca doar cativa. Daca se va ajunge la transport lejer dus-intors si nu prohibitiv, cu singuranta multi.

adriansdrei, on 07 ianuarie 2022 - 02:00, said:

Mai zille trecute am vazut un documentar in care un cercetator chiar vorbea despre hibernare(ca solutie pentru a nu se transporta prea multe alimente) precum ursii.
Din pacate, acelui cercetator, dar si altora ca el, ii scapa un lucru bine stiut. pe timpul hibernarii ursii slabesc, chiar foarte mult. De ce? Pentru ca organismul oricarei fiinte are un consum energetic bazal ce se manifesta pe timpul somnului si al hibernarii.
Deci, ar trebui ca entuziastii ar trebui sa gaseasca o alta solutie...

Infinitty, on 07 ianuarie 2022 - 06:48, said:

Prea multe lecturi SF dauneaza. Scoate omul cu totul din realitate.
Cele scrise de tine sunt preluari din acele lecturi. Termenii folositi  sunt inventii scriitoricesti si nicicum ai unor oameni apropiati de stiinta si/sau tehnologie.
Am citit  si eu carti SF si cunosc limbajul acestora. Mai toate sunt prin excelenta atehnice!!!

Sunt documentare la TV care si ele vorbesc despre potentialele calatorii in spatiu dar in acestea se vorbeste cu rezerve fata de solutiile viitorului. Realizatorii lor NU se arunca cu solutii si termeni in afara posibilitatilor realiste.

Turnatoriu_de_orza, on 07 ianuarie 2022 - 22:58, said:

Te inseli amarnic in toate privintele expuse mai sus deoarece este exact pe dos, adica nu am citit aproape deloc lecturi SF ci doar tehnice, iar cu privire la propagandistii main-stream nu vei afla niciodata nimic de la acestia decat intoxicari ordinare.

Solutiile tehnico-stiintifice reale au existat de la inceputul secolului XX si au ramas aceleasi, altfel alergam după cai verzi pe pereti ai unor delatori ordinari care nu doar delapideaza bugetele planetei dar ne si intoxica mintea.

Turnatoriu_de_orza, on 07 ianuarie 2022 - 22:42, said:

Mai bine citeste despre Lemurianul Pitic si despre Broasca Arctica ori Serpii de Manitoba.

Lemurianul Pitic si alti cativa sunt primate precum omul si nu slabesc foarte mult in plus au temperatura corporala mult mai mica decat a ursilor, samd
Broasca arctica ramane inghetata bocna cu 65% din apa corporala transformata in minicristale in timp ce glucoza ii protejeaza inima...

Lemurianul pitic cu coada groasă, care trăieşte pe coasta vestică a Madagascarului,  hibernează în scorburi timp de 7 luni pe an - o stragie de supravieţuire prin care  îşi conservă energia în perioada în care hrana este mai puţin abundentă. În acest răstimp, rata metabolismului scade la doar 2% din valoarea normală în stare activă, iar temperatura corpului poate ajunge la 5 grade Celsius.
Cercetătorii au studiat hibernarea acestei specii monitorizând frecvenţa bătăilor inimii şi activitatea creierului; au descoperit astfel că lemurienii intră periodic în starea numită somn REM (starea de somn profund la care, în cazul omului, apar visele).
Cea mai mare parte a somnului este constituită dintr-un somn mai puţin profund, non-REM, care are numeorase beneficii în ceea ce priveşte refacerea fiziologică a organismului; faza REM, pe de altă parte, este considerată mai puţin „reconfortantă”; de aceea, cercetătorii au fost surprinşi să o descopere la animale aflate în stare de hibernare.
Capacitatea surprinzătoare a ursului negru american de a se vindeca în timpul perioadelor de hibernare ar putea revoluţiona medicina umană, spun oamenii de ştiinţă din Statele Unite.
Descoperirea are o importanţă majoră pentru medicină, dat fiind potenţialul ei de ajuta la vindecarea pacienţilor în vârstă, a celor malnutriţi sau a celor care suferă de diabet.
Studiul a fost realizat de oamenii de ştiinţă de la mai multe universităţi din statul american Minnesota şi s-a bazat pe observarea a 1000 de exemplare de urşi negri timp de peste de 25 de ani. Fiecare animal a fost urmărit cu ajutorul unei zgărzi cu radioemiţător. Astfel, s-a putut observa că unele animale fuseseră rănite de vânători sau de animale prădătoare. Multe dintre răni erau chiar infectate. Cu toate acestea, s-a constatat că, la câteva luni după ce animalele intraseră în hibernare, majoritatea rănilor se vindecaseră. Mai mult, unele dintre ele se vindecaseră complet chiar şi în absenţa unui tratament de dezinfectare sau a antibioticelor administrate de îngrijitori.
Pentru a testa capacitatea de vindecare a urşilor, echipa a urmărit 14 exemplare care aveau mai multe plăgi de dimensiuni mici. În urma cercetării, s-a constat că, între noiembrie şi martie (perioadă în care urşii hibernează) rănile s-au vindecat lăsând cicatrice minime. De asemenea, semnele de infecţie au dispărut, stratul de piele s-a vindecat, iar unele locuri au fost acoperite de blană.
"Este surprinzător cum rănile lor ajung să se vindece complet în perioada de hibernare, atunci când metabolismul lor este încetinit," a declarat profesorul David Garshelis de la Universitatea Minnesota.
În timpul hibernării, temperatura corpului unui urs negru scade la 7 grade Celsius, iar frecvenţa bătăilor inimii se reduce mult, simptome care la oameni contribuie la declanşarea unor complicaţii, mai ales în cazul în care indivizii suferă răniri. Din acest motiv, oamenii de ştiinţă speră să găsească mecanismul din spatele miraculoasei vindecări a urşilor.
Hibernating primates: scientists discover three lemur species sleep like bears
Bears do it, bats do it, and now we know lemurs do it too: hibernate, that is. Since 2005, scientists have known that the western fat-tailed dwarf lemur hibernates, but a new study in Scientific Reports finds that hibernation is more widespread among lemurs than expected. At least two additional lemur species—Crossley’s dwarf lemur and Sibree’s dwarf lemur—have been discovered hibernating. So far lemurs, which are only found on the island of Madagascar, are the only primates known to undergo hibernation, raising curious questions about the relationship between lemur hibernation and more well-known deep sleepers.
“To the casual observer, it looks for all the world as if the animals are dead. Their bodies are cold, they are utterly still and they take a breath only once every several minutes or so,” says co-author Anne Yoder, director of the Duke Lemur Center, of the Crossley’s and Sibree’s dwarf lemurs.
The discovery that fat-tailed dwarf lemurs (Cheirogaleus medius) hibernate was surprising for various reasons. Not only was it the only primate at the time known to hibernate, but it was the only tropical mammal. Like mammals to the north, fat-tailed dwarf lemurs seemingly hibernate to avoid resource-scarce periods, though in this case it’s not due to winter. Instead the lemurs hibernate for up to seven months during the hot and dry season when food and water are nearly impossible to find. Interestingly, their body temperatures fluctuate widely while they hibernate, depending on the insulation in their tree holes.
But Crossley’s dwarf lemur (Cheirogaleus crossleyi) and Sibree’s dwarf lemur (Cheirogaleus sibreei) hibernate more traditionally, i.e. due to the cold. Living in high-altitude forests, where temperatures occasionally dip below freeing, these two lemur species burrow into the rainforest floor. Like most other hibernators, their body temperatures drop and stabilize while their heart rate slows. Using radio collars that measure temperatures, the scientists were able to track the dwarf lemur hibernation patterns.
“Maybe these lemurs, though they live in the tropics, look more like temperate hibernators than we thought,” says lead author Marina Blanco a postdoctoral researcher also at the Duke Lemur Center. Hibernation still remains a baffling topic among scientists with many mysteries.
“Exactly what triggers hibernation is still an open question,” adds Blanco.
Scientists have also found that various species of mouse lemurs go into a hibernating-like state known as a torpor.
There are over a hundred species of lemur, most of which were discovered since the 1990s. Scientists are only beginning to uncover the many secrets of these distinct primates.
Secretele Ursului de apă, singurul animal care poate supraveţui în spaţiu
Unicul animal care poate supraveţui în spaţiul cosmic. Care sunt secretele Ursului de apă?
Microscopicul tardigrade, de asemenea, cunoscut sub numele ursul de apă, este singurul animal care poate supraveţui frigului, vidului iradiat a spaţiului cosmic.
Ce-i aşa deosebit la aceste tardigrades?
Tardigrades sunt o clasă de animale microscopice cu opt membre şi cu un comportament straniu, extraterestru.
William Miller, unul din principalii cercetători a tardigrade de la Universitatea Baker, spune că aceste creaturi sunt extrem de răspândite.
Sute de specii “se găsesc pe toate cele şapte continente; peste tot, de la cel mai înalt munte până la cea mai adâncă mare”, spune el.
“Multe specii de tardigrades trăiesc în apă, dar pe uscat ele pot fi găsite aproape peste tot unde sunt muşchi sau licheni”.
În 2007, oamenii de ştiinţă au descoperit că aceste creaturi microscopice pot supraveţui o perioadă îndelungată la frig în spaţiul cosmic iradiat.
O echipă de cercetători europeni au trimis un grup de tardigrades vii pe orbita Pământului pe partea exterioară a unei rachete FOTON-M3 pe o perioadă de zece zile.
Când urşii de apă s-au întors pe Pământ, oamenii de ştiinţă au descoperit că 68 la sută au supraveţuit, rezistând încercărilor grele.
Ce? Cum este posibil asta?
Deşi (din câte ştim noi), tradegrades sunt unice în capacitatea lor de a supraveţui în spaţiu, Miller insistă asupra faptului că nu există nici un motiv să se creadă că ele au evoluat din acest motiv sau, cum a sugerat documentarul înşelător VICE, că ele sunt de origine extraterestră.
Mai degrabă, capacitatea tardigrades de a supraveţui în spaţiu este rezultatul unui răspuns ciudat dezvoltat de ele pentru a depăşi un pericol de viaţă pământesc: deficitul de apă.
Vedeţi şi: Cele mai ciudate animale din lume
Tardigrades pot fi găsite în unele dintre cele mai uscate locuri de pe Pământ.
“Am colectat tardegrades vii de sub o piatră în deşertul Sinai, într-o regiune unde nu s-au înregistrat ploii timp de 25 de ani”, spune Miller.
Totuşi, acestea sunt creaturi acvatice din punct de vedere tehnic şi necesită un strat subţire de apă pentru aproape orice activitate vitală, inclusiv pentru a mânca, a face sex sau pentru a se deplasa.
Fără apă, ei sunt la fel de plini de viaţă ca un delfin aruncat pe mal.
Dar tardigrades care trăiesc în pământ au dezvoltat o soluţie bizară pentru a  rezista secetei.
Tardigrades trec într-o stare numită desicare (deshidratare), în care ele se zbârcesc pierzând aproape toată apa din corpul lor, în afară de 3 procente, şi încetinesc metabolismul lor la un uimitor 0,01 la sută din viteaza normală.
În această stare, tardigrade doar persistă, nu face nimic, până nu e inundată cu apă din nou.
Când acest lucru se întâmplă, creatura din nou se reîntoarce la viaţă ca un burete umezit, de parcă nimic nu sa întâmplat.
Ce e chiar mai uimitor, este faptul că tardigrades poate supraveţui fiind în această stare ciudată mai mult de un deceniu.
Potrivit lui Miller, câţiva cercetători cred că unele specii de tardigrades ar putea fi capabile să supraveţuiască deshidratate timp de până la un secol.
Cu toate acestea, durata medie a vieţei a tardigrades (continuu hidratate) rare ori depăşeşte câteva luni.
“Sună destul de ciudat”, spune Miller, “chiar dacă aceste tardigrades trăiesc doar pentru câteva săptămâni sau luni, această viaţă poate fi întinsă pe mulţi, mulţi ani”.
Cum faptul de a fi uscat îi protejează de vidul din spaţiu?
În starea sa deshidratată, tardigrades sunt ridicol, aproape iraţional de elastici.
Testele de laborator au arătat că tardigrades pot suporta atât vidul absolut cât şi presiuni mai mari de cinci ori ca în cel mai adânc ocean.
Pot rezista la temperaturi mai mari de 140 grade Celsius şi chiar temperaturile mai joase de -270 grade Celsius (aproape de zero absolut) nu vor condamna creatura la moarte.
Dar, sursa exactă a rezistenţei sale este un mister, spune Emma Perry, un cercetător principal de tardigrades de la Unity College din Maine.
“În general, ştim foarte puţin despre modul în care aceste specii funcţionează, mai ales când vine vorba de nivelul molecular”.
Există indicii. Oamenii de ştiinţă au aflat că atunci când tardigrades intră în starea deshidratată, “ele înlocuiesc o parte din conţinutul celulelor sale cu o moleculă de zăhar numită trehaloză”, spune Perry.
Cercetătorii cred că molecula de trehaloză nu numai înlocuieşte apa, dar, de asemenea, în unele cazuri, poate comprima fizic molecule de apă rămase în corpul creaturii, păstrându-le de la extinderea rapidă, atunci când se confruntă cu temperaturi reci sau calde.
Acest lucru este important, deoarece extinderea moleculelor de apă (ca în cazul degerăturilor) poate însemna moartea celulară momentană la cele mai multe animale.
Ce-i cu radiaţia din spaţiu?
Spaţiul este mortal, şi nu doar din cauza vidului.
Dincolo de atmosfera noastră protectoare există radiaţii ucigaşe cauzate de supernove îndepărtate, soarele nostru şi alte surse.
Radiaţia spaţială vine sub formă de particule încărcate nocive care se pot încorpora în corpul animalelor, distrugând complet moleculele şi deteriorând ADN-ul mai rapid decât el poate fi reparat.
Dar şi aici, tardigrades par ciudat de pregătiţi pentru viaţa în spaţiu.
Potrivit lui Peter Guida, şeful laboratorului radiaţiilor din spaţiu al NASA, una dintre cele mai mari probleme legată de radiaţii pentru astronauţi (şi a tardigrades ataşate în spaţiu) este un set de molecule numite specii reactive de oxigen.
Radiaţiile ionizate intră în organism şi sondează moleculele instabile care conţin oxigen.
Cu alte cuvinte, aceste noi molecule nou iradiate se deplasează prin corp cauzând tot felul de prejudicii.
Tardigrades în timpul stării lor deshidratate produc o cantitate anormală de anti-oxidanţi (da, aceasta chiar există în afara lumii alimentelor sănătoase), care neutralizează în mod eficient aceste rătăcitoare, specii reactive de oxigen rele.
Parţial din cauza acestui talent, s-a constatat că tardigrades pot rezista cu succes la doze de radiaţii mari, mai eficient decât cercetătorii au crezut că ar fi trebuit.
Motivul pentru care tardigrades ar fi evoluat pentru a supraveţui la doze mari de radiaţii este, de asemenea, un mister.
Cu toate acestea, Miller indică o teorie de bază: Posibil tardigrades au evoluat pentru a fi măturate de vânt şi a supraveţui în atmosfera Pământului, care poate expică nu numai rezistenţa lor, dar, de asemenea, şi faptul că sunt găsite în întreaga lume.
Totuşi, există încă multe, mult mai multe de aflat despre aceste creaturi fascinante.

https://incredibilia...stente-la-frig/

https://ro.eferrit.c...pac-din-alaska/

Edited by Infinitty, 08 January 2022 - 11:07.

At the beginning of winter, ice quickly fills the wood frog’s abdominal cavity and encases the internal organs. Ice crystals form between layers of skin and muscle. The eyes turn white because the lens freezes.

At the same time, the wood frog’s liver produces large amounts of glucose that flushes into every cell in its body. This syrupy sugar solution prevents the cells from freezing and binds the water molecules inside the cells to prevent dehydration.

So on the one hand, the wood frog’s body allows ice to form around the outsides of cells and organs; and on the other hand, it prevents ice from forming inside the cells--thus avoiding the lethal damage suffered by most animals when they freeze.

What does a hibernating wood frog look like? There is no muscle movement. No heartbeat. No breathing. For the entire winter, the wood frog is like a lump of hard, frigid, icy stone carved in the shape of a frog. But it’s alive, in a state of suspended animation.

In spring, the wood frog thaws from the inside outward. First the heart starts beating. Then the brain activates. Finally, the legs move.

Nobody yet understands what starts the wood frog’s heart after being frozen and inert for the entire northern winter. Once the frog is fully thawed, it heads off through the woods to find a breeding pond or other suitable water.

The wood frog is completely undamaged by conditions that would be fatal to nearly all other animals.

Wood Frogs and Humans

Glucose in the wood frog's blood keeps it from freezing during the extreme arctic winter temperatures. This is the same as the blood sugar in all vertebrate animals, including humans.

Hibernating wood frogs can tolerate blood sugar levels 100 times higher than normal without the damage suffered by human diabetics when their blood sugar is only 2 to 10 times above normal. Understanding how frogs can do this might provide valuable knowledge to help in the management of high blood sugar in people with diabetes.

Also, the wood frog's ability to withstand freezing may help researchers discover how human organs used for transplants could be frozen and thawed without damage. This would increase the allowable time between removing an organ from a donor and implanting it within the recipient, which could make many more transplants possible.

Researchers are also interested in how the wood frog's body can stop blood circulation and start it again many months later without blood clots or other injuries. Understanding the mechanism which allows this could be valuable for treating people after their blood flow is temporarily halted by heart attack or stroke.

https://www.nps.gov/...frog-page-2.htm

Turnatoriu_de_orza, on 06 ianuarie 2022 - 21:25, said:

Se numeste metoda reducerii la absurd.
Si daca ai presupus ca pamantul are 100 de oameni, daca utilizezi metoda reducerii la absurd ar trebui sa demonstrezi ca nu e posibil ca pamantul sa aiba 100 oameni, nu ce ai spus tu mai apoi.

maccip, on 08 ianuarie 2022 - 18:22, said:

,
Ai dreptate. Mea culpa! Deh! graba...
Daca as fi folosit cifrele reale, incercarea mea de demonstratie ar fi fost prea lunga. Oricum, intrebarea ramane.

Infinitty, on 08 ianuarie 2022 - 11:02, said:

Ufff! Mi-a venit inima la loc...Pana sa termin comentariul tau am crezut ca ti-ai pierdut multe ore din viata ta ca sa-l scrii. Si cand colo...ca sa vezi , nu a fost decat un copy paste!

Sper ca nu ai fost convins ca nu am aflat si eu cate ceva despre creauturi mai mult sau mai putin fascinante. Dar AISTA  este o alta poveste. Eu vorbeam despre ursi(obisnuiti) si oameni. Iar daca se va putea face candva un oaresce transplant de la acele creaturi " fascinante" la oameni atunci mai stam de vorba...

P.S. Nu stiu daca ai remarcat ca si pe internet bantuie din plin idei SF, asa ca acesta(adica, internetul) NU este o sursa serioasa de luat in seama. Oamenii de stiinta, ADEVARATII  oameni de stiinta au publicatiiile lor unde isi prezinta descoperirile proprii.

Edited by Turnatoriu_de_orza, 08 January 2022 - 21:36.

Turnatoriu_de_orza, on 08 ianuarie 2022 - 21:36, said:

Esti naiv daca crezi asa. Eu am observat doua fenomene publicistice, unul pe net unde gasesti adesea lucruri adevarate dar succint si cam vechi decand lumea, de pilda acel copy/paste pe care il citisem in reviste dar si carti de morfo-fiziologie comparata din anii 50/60 cu trimiteri la lucrari din interbelic si chiar de secol 19 si un al doilea fenomen detectabil putin pe net cu privire la aberatii stiintifice ultracitate cu enorm de multe note de subsol, dar care ajung hartie igienica fiind infirmate dupa cateva luni fie sunt utilizate ca intoxicare pentru publicul larg.

PS: Daca nu ai inteles povestioara cu glucoza si broasca arctica, atunci citeste despre evolutia antigelului la automobile.

Iar daca nu ai remarcat prima parte a articolului postat este despre specii de lemurieni adica primate, apoi despre ursii negrii din America si abia la urma despre tardigrade.

PS:Am observat pe internet aberatii la vrac de la Miciku Kaku, Stephen Hawking, Miguel Alcubiere, Sonny White, adeptii ideii de suprapopulare a Pamantului, NASA, samd.

Edited by Infinitty, 10 January 2022 - 05:18.

Ideea de colonizare a planetei Marte este cit se poate de stupida. E ca si cum ai intreba cine vrea sa mearga intr-un desert de pe Pamant ca sa traiasca intr-o bula, doar ca Marte e infinit mai deampulea decit cel mai nasol desert de pe Pamant.

Apoi exista ideea de teraformare care din nou nu are sens pentru planeta Marte, pentru ca nu e mult mai mica decit Pamantul si nu are cimp magnetic, deci si daca ar exista tehnologia care sa faca Marte identica cu Pamantul dpdv al hidrosferei/atmosferei/biosferei, noi ca oameni tot ne-am lichefia din lipsa gravitatiei si bombardati fiind de radiatii de toate felurile

Ideea de colonizare a unei planete din al sistem solar e doar o fantezie, pentru ca in acest moment abia sintem in stare sa ducem niste oameni la citeva sute de km altitudine, unde traiesc ca vai de ei, plutind incoace si incolo si dindu-se pe bicicleta citeva ore pe zi ca sa nu se atrofieze, totul la un cost absolut ridicol.

Considerind totusi ca ar exista  amu ni o nava shpatziala care sa te duca INSTANT oriunde vrei, in primul rind ar trebui sa existe o planeta care sa sustina viata. Acea planeta inca NU a fost descoperita. Exista citiva zeci de factori cumulativi care fac Pamantul propice pentru sustinerea vietii umane si acei factori sint cit se poate de ESENTIALI.

Dar mergind mai departe si considerind ca avem o planeta cu viata pe ea, care este si perfect respirabila si avem si nava shpatziala care sa ne duca acolo mai repede decit acceleratu de la Timisoara la Iasi, mai este o problema cit se poate de mare: cam orice rahat de pe planeta aia ne-ar omori. Organismul nostru este adaptat sa lupte cu factorii patogeni de pe Pamant si nici cu aia nu face prea bine fata cind se impute treaba, de-aia stam inchisi in casa de 2 ani. Practic o gura de aer de pe o planeta noua ne-ar rezolva definitiv. Nui mai vorbesc de animalele si plantele de toate felurile care ne-ar minca si ne-ar otravi cu nonsalanta

Dar si considerind ca totul e brici pe planeta aia si sintem acolo si practic sintem perfect compatibili, exista o mare probabilitate sa fie locuita de niste indivizi nu foarte fericiti sa ne vada. Acei indivizi sint fie primitivi si atunci tre sa-i exterminam, cum am facut-o cu brio la noi pe Pamant, fie sint mai avansati si atunci o sa ne parleasca de nu ne vedem, mai ales ca au avantajul gazdelor (terenul si peluza nord).

Deci ideea de a baga bani in colonizare de alte planete este in acest moment ABSOLUT STUPIDA, mai ales pentru un simplu motiv cit se poate de ne evident se pare: AVEM o ditamai planeta cit se poate de frumoasa de care ne cam batem pubipla. Daca banii aia irositi pe prostii s-ar duce in protejarea planetei pe care o avem si mai mult, daca tot vorbesc de teraformare a altor planete ar incerca intai sa "teraformeze" cele citeva zeci de milioane de km2 de teren inospitalier existent in acest moment pe Pamant, n-ar trebui sa ne batem capul cu alte planete pentru foarte foarte multa vreme.

Si ca sa fac o predictie despre prima misiune cu oameni catre Marte, daca va fi candva reala si nu doar o aberatie elonista: rezultatul va fi niste oameni morti in deriva prin spatiu. Intrebarea este cine se baga?