după cît timp se fonetizează ortografia împrumuturilor?

Majoritatea covîrșitoare a împrumuturilor făcute de română din alte limbi cu alfabet latin (mai ales franceză, dar nu numai) după trecerea la alfabetul latin, dar înainte de 1989, se scriu azi fonetic. Exemplele sînt nenumărate, așa că le omit.

În schimb, cele din engleză de după 1989 nu au început încă, în marea lor majoritate, să fie ortografiate fonetic. În trecut, cît a luat tranziția? Preupun că așa cum papillon a devenit papion, și mall ar putea deveni mol (prost exemplu totuși, mall ar trebui să fie centru comercial — a se vedea alte limbi neolatine).

Și în trecutul mai îndepărtat a existat snobismul de a scrie casa din magazin unde plătești cumpărăturile cu doi de S ca să arăți că ești cult (am citit asta undeva, dar nu ma știu unde), dar în cele din urmă fonetismul a învins. Dar cum Academia a schimbat grafia să fie mai puțin fonetică decît pe vremea comuniștilor, presupun că și anglicismele tind să își păstreze, cel puțin pentru moment, grafia din limba de origine.

Buna intrebarea, eu unul deja scriu fonetizat unele anglicisme, dar sunt inca putini care fac asta, probabil trebuie sa dea cineva startul.

Mai inainte vor adauga Google si Amazon romana intre limbile intelese de asistentii lor vocali.

Eu unul spun ca dupa ce rezolvam cu mai vechiul "sfarsit de sapamana" ("weekend").

Împrumuturile din franceză sunt și astăzi mai ușor de asimilat în română, iar engleza are astăzi o influență mult mai puternică decât a avut franceza vreodată. Cu excepția unor împrumuturi timpurii deja încetățeniți, nu cred că termenii luați din engleză se vor mai fonetiza. Dimpotrivă, cred că romgleza va deveni standard.

E mai usor de fonetizat o limba latina dat fiind ca si romana are radacini latine.
Deja vad ca multi scriu 'uichend', apropo de exemplul colegului MarianG. Momentan e scris asa in gluma dar sigur se va incetateni acest mod de scriere. In cat timp, e greu de spus insa.

Stati sa vedeti cand om intra sub influenta chineza.

Nu există o regulă precisă, dar pînă acum a durat un secol sau mai puțin. În acest interval se nasc cîteva generații de vorbitori pentru care cuvintele respective nu mai sună a împrumuturi și care deci au tendința să le scrie după aceleași reguli ca pe restul cuvintelor. Așa cum noi azi nu simțim că meci, chibrit, gem sau șofer ar fi cuvinte străine, tot așa și nepoții noștri vor crede că weekend și skateboard sînt cuvinte neaoșe românești și le vor scrie așa cum le vor pronunța, de exemplu uichend și scheitbord. Vor rămîne probabil scrise etimologic cuvintele care nu-și vor găsi o pronunțare românească și care astfel vor păstra multă vreme un aer străin, cum e de exemplu franțuzismul bleu.

Iar cînd cuvintele vor începe să ne vină din limbi ca araba sau chineza, vom avea impresia că anglicismele sînt de-ale noastre și le vom iubi nespus, ca pe o moștenire de suflet. Nu noi înșine, ci urmașii noștri. Noi iubim slavismele, turcismele, grecismele, maghiarismele, pentru că acum au ajuns să facă parte din trupul limbii.

Nu garantez totuși că secolul de care spuneam va rămîne așa. În ultimele cîteva decenii s-a constatat o tendință de reetimologizare a grafiei – de exemplu cuvinte ca vizavi sau mersi au ajuns să fie scrise de unii franțuzește vis-à-vis și merci –, deci e posibil ca în viitor trecerea la scrierea fonetică să dureze mai mult de un secol. Om muri și om vedea.

andreyyshore, on 27 decembrie 2021 - 14:51, said:

Cred că s-ar putea ca limba română, ca și altele să fie direcționate spre o „evoluție” de tipul următor :

română --- romana (fără diacritice) --- rom-gleză --- englo-romana --- esperanto (într-o nouă formă).