ISO/IEC 8859-16

Această codare ar trebui să acopere și limba română, dar are o lipsă pe care o consider greu de trecut cu vederea: liniuța neseparabilă (inseparabilă, neîntreruptibilă, nu știu cum să îi zic mai bine; https://en.wikipedia...breaking_hyphen). Pur și simplu, dacă scrii în română fără a folosi acest caracter rezultatul e destul de neplăcut la vedere.

Sigur, ar fi de dorit să se fi inclus și linia de dialog/pauză în codarea respectivă, dar să zicem că aceea ar putea fi înlocuită prin două sau trei liniuțe obișnuite. Dar liniuță neseparabilă nu poate fi înlocuită cu ușurință. Nu știu cine și‑a dat girul pentru ca zisa codare să fie considerată bună pentru română, dar eu zic că a avut o scăpare cam gravă.

Ce e mai bizar e că corectorul ortografic (nu reușesc să evit cacofonia, scuze!) îmi semnalează cuvintele scrise cu liniuță neseparabilă (adică, zic eu, corect) ca greșeli. Folosesc Safari pe Mac.

Neavînd acces la o tastatură care să mă mulțumească mi‑am făcut eu una pentru Mac pe baza lui Ergo Romanian, la care am înlocuit liniuța obișnuită cu una neseparabilă (nu e niciodată greșit să folosești liniuța neseparabilă în locul celei separabile, dar invers e), iar Shift‑liniuță l‑am schimbat să producă o linie de dialog. Nu zic că e o soluție perfectă, dar am încercat să scriu cît mai aproape de ce am învățat la școală că ar fi corect. Am înlocuit și ghilimelele, dar recunosc că asta e probabil exagerat pentru a scrie ceva care nu e intenționat a fi tipărit.

Edited by obilici, 27 December 2021 - 05:51.

ISO/IEC 8859 e o antichitate.

De cateva decenii exista Unicodece contine toate caracterele imaginabile.

dani.user, on 27 decembrie 2021 - 10:46, said:

De acord, dar mi se pare ciudat ca o codare zisă pentru română să nu includă un caracter fără de care româna nu se poate scrie cît de cît corect.

Unicode nu e o codare, dar UTF‑8, de exemplu, acoperă într‑adevăr tot Unicodul.

Lucrurile au fost – și încă sunt – destul de complicate cu acest caracter.

Standardul ISO/IEC 8859-16:2002 este de fapt o transpunere la ISO a standardului românesc SR 13411:1999. La vremea facerii acelui standard românesc – pe care scrie „Aprobat de Directorul General al IRS la 19 octombrie 1998” – pot doar să speculez că nu era nimeni în comisia care l-a elaborat care să conștientizeze chichița cu liniuța de unire.

Ce știu sigur, este că atunci accentul a fost pus pe corectitudinea virgulei sub ș și ț și pe incluziunea ghilimelelor românești. Concentrarea pe aceste două aspecte pare să fi deturnat atenția de la alte probleme potențiale. De asemenea, mai știu sigur că un obiectiv în sine a fost minimalizarea abaterii de la standardul ISO/IEC 8859-2.

Problema acestei liniuțe de unire (Non-Breaking Hyphen, U+2011) a fost însă pusă distinct cu ocazia revizuirii standardului de tastatură românească, adică în perioada 2003-2004, în sensul de a o avea (sau nu) disponibilă pe tastatură. De subliniat că s-a pus problema doar a adăugării acesteia, nu a substituției celei „normale”.

Ca amplasare pe tastatură, una dintre propuneri a fost pe nivelul 3 pe tasta care în mod normal generează - și _, altă propunere a fost pe tasta 105, adică cea de la stânga tastei Z, având la bază faptul că toate tastaturile europene au acea tastă. În final însă s-a renunțat, din multiple motive:

• punctual în acest caz, ca să știi trebuie mai întâi să vezi – adică ar trebui să existe un semn grafic distinct asociat acestui caracter, prevăzut în standard și ulterior pictat pe tastatură, pentru ca utilizatorul să știe că există și unde se află; problema atunci – și nu știu dacă azi diferă cu ceva – a fost că standardul ISO/IEC 9995-7, cel responsabil cu semnele grafice de inscripționare a tastelor și care este referință normativă pentru standardul de tastatură românească, nu avea prevăzut niciun semn grafic pentru U+2011;
  
• majoritatea covârșitoare a fonturilor nu conțin o glifă distinctă asociată cu acest caracter; ce-i drept, mai nou au fost implementate mecanisme care știu să facă intern, în font, asocierea cu glifa de la cratima normală(U+002D);
  
• funcțiile de căutare ale multora dintre programele uzuale nu știu să facă asocierea între cratima normală și cea care nu permite despărțirea, fapt ce poate impune căutarea distinctă fie cu ‑ (U+2011), fie cu - (U+002D), fapt care mai departe poate zăpăci total un utilizator obișnuit;
  
• (aspect valabil mai mult atunci și din ce în ce mai puțin azi) datorită lipsei acestui caracter în codările pe 8 biți, programele non-Unicode nu îl pot folosi – de exemplu, subtitrările de filme care sunt (încă) în codare pe 8 biți, unde dacă scriu corect și eventual sofisticat într-un editor de texte evoluat și după aia export ca text chior, pot să apară surprize neplăcute;;
  
• (referitor la amplasarea pe tasta 105) datorită tâmpeniei importatorilor de la noi, majoritatea tastaturilor existente pe piață sunt cu aranjament US English, unde tasta aia nu există; un aspect secundar a fost (și cred că încă este) faptul că tastatura fizică Apple pentru piața din România îl are pe Î pe acea tastă (parcă).

Acestea fiind spuse, în ziua de azi eu folosesc cu succes NBHy când scriu în LibreOffice Writer, folosind combinația Ctrl+Shift+- (și similar Ctrl+Shift+spațiu pentru generarea NBSp, util uneori când nu vreau să-l separ pe Ion de Luca sau pe amândoi de Caragiale (zic asta ca idee)). La alte programe nu știu să zic, pentru că nu m-a preocupat.

(n-am apucat să verific, da așa din amintiri parcă nu m-a deranjat niciodată un „fals pozitiv” din partea corectorului ortografic din LO Writer când a fost să scriu s‑a spart în loc de s-a spart)

Cristi

Edited by secarica, 30 December 2021 - 17:01.