Nevoia de sfaturi

Sunt de acord cu cele spuse mai sus vizavi de mărunțire și schimbarea testamentului.
Schimbarea o văd cam așa: dacă dai colțul oricând și din orice motiv în primii 5 ani de la autentificarea testamentului, nepoata primește 25-30%, dar nu tot o dată ci o rentă lunară în sumă fixă (pe care o stabilești a.î. să-i acopere nevoile minime dar fără extravaganțe) timp de 3 ani, urmând ca apoi să primească restul sumei rămase într-o singură tranșă.
Dacă dispari la mai mult de 5 ani, primește 50% într-o singură tranșă.

Eu nu prea inteleg de ce o favorizezi, dar e averea si viata dumitale.
Din ce ai scris aici, copila (vorba vine) se poarta execrabil si mai mult ca sigur comportametul asta il are cu toata lumea.
Iar, din ce s-a scris, nu pare o femeie neajutorata si saraca, ii faci favoruri pentru ca ceilalti o urasc. Oare chiar o urasc exclusiv de rai ce sunt?
Imi amintesc cu drag de bunica mea. O femeie simpla. Nu am avut frati, dar am avut 2 verisoare, fiicele fiului ei. Pe mine m-a iubit mai mult decat pe ele, asta si din cauza ca ma vedea zilnic si pe ele doar uneori in vacante. Totusi, diferente intre noi cand eram toti adunati nu a facut, si daca eram 3 la masa si erau 5 prajituri, facea cumva sa le imparta egal.

Iti recomand un lucru - ai grija ce mananci, ce bei si ce pastile iei cand e ea prin zona. Nu cred ca la varsta dumitale ai inteles ce inseamna rautatea unui om cand vrea sa isi atinga un scop.
Si ma indoiesc grav ca scopul nepoatei este sa apuci suta de ani, ca sa nu fie ea singura si parasita de toti.

ambr0zie, on 26 martie 2022 - 13:18, said:

De iubit imi iubesc toti nepotii, si am avut grija de toti, nu doar de ea, si acum mai ales de cea mica, pentru ca nu mai are parinti si e tot ce mi-a mai ramas de la baiat, insa de exemplu conexiunea pe care am avut-o cu domnisoara de cand s-a nascut, nu o am cu cea mica, asta poate si pentru ca pana sa se intample accidentul cu parintii ei, ea locuia cu ei in Canada, si o vedeam rar, vreo 2 saptamani pe an, poate si de asta, cum ai zis si tu in legatura cu bunica ta. Iar baietii...sunt baieti, cand au crescut, de pe la 12-13 ani nu au mai fost asa apropiati de bunica, cum sunt baietii, mai reci, mai independenti, mai mult cu prietenii si asa mai departe. Plus ca baietii si fiica mea nu mai locuiesc cu mine demult, iar cand ei s-au mutat, domnisoara a ramas cu mine. Cu domnisoara si dupa ce a crescut am avut o relatie apropiata, petreceam timp impreuna, faceam diverse activitati impreuna.
Eu nu prea pot sa privesc asa simplu, sa zic gata are un comportament urat si o termin cu ea, pentru ca stiu foarte bine ca si noi adultii din familia ei am contribuit din plin la comportamentul asta al ei, nu putem sa ne spalam pe maini si sa zicem gata ea e nu stiu cum, sa fim seriosi. Nu este o femeie neajutorata si saraca, dar mie mi se pare o femeie frustrata si singura, si de aici vin multe chestii pe care le face. Dar oare daca era tratata de la bun inceput de maica-sa si de bunicul ei egal cu ceilalti doi baieti, mai avea ea ideile pe care le are astazi, cum ca maica-sa ii iubeste doar pe baieti, cum ca ea nu a fost un copil dorit, cum ca ea nu o sa primeasca niciodata nimic de la maica-sa, si asa mai departe? Ar fi existat riscul sa le fi avut si asa, chiar daca mediul familial ar fi fost in regula, insa riscul ar fi fost mult mai mic, sa fim seriosi, si neavand ideile astea, nu ar fi facut multe din chestiile pe care le-a facut, deci este mai mult decat evident ca suntem si noi de vina. De aia imi este greu sa dau vina exclusiv pe ea, cand stiu ce tratament primea inca de copil. Nu am spus ca ceilalti o urasc, dar o aversiune tot a simtit din partea lor. Si inca simte. Mie mi se pare ca s-a schimbat putin in bine, sau ca cel putin face eforturi, poate mai stangaci, dar face. De exemplu s-a hotarat sa lucreze si ea ceva, doar 4 ore, dar macar a inceput si ea sa faca ceva, cand a sunat-o pe maica-sa sa-i spuna ca s-a angajat, asta fiind un mare subiect de critica la adresa ei din partea maica-sii, maica-sa nici nu a lasat-o sa scoata 3 cuvinte, a zis ca nu o intereseaza prostiile astea, ca ea are treburi mai importante, ca a deranjat-o la serviciu, si pe partea cealalta s-a trezit si sotul meu sa o intrebe dupa prima zi de munca "gata s-au saturat aia de tine, te-au dat afara?" Din senin, este normal asa ceva?
Si fata de cea mica si-a schimbat comportamentul, nu e ea cea mai buna verisoara, dar macar nu mai foloseste cuvinte urate, nu se mai ia de ea, ba odata chiar a ajutat-o la teme, asta chiar a fost o premiera.
Aversiunea lor nu provine "exclusiv de rai ce sunt", dar dupa parerea mea provine dintr-o prostie, pentru ca altfel nu ai cum sa simti aversiune fata de copilul si nepotul tau. Fii-mea de cand a nascut-o a zis ca-i aminteste de ala care si-a batut joc de ea si a inceput sa o respinga si sotul meu i-a cantat in struna, mai ales ca sotul nu a fost de acord sa ma ocup eu de cresterea ei, iar eu i-am zis ca asta e decizia mea si daca nu-i convine e liber sa faca ce vrea. Si mai departe se stie. Si pentru asta nu putem acum sa ne spalam pe maini si sa-i dam pur si simplu cu sutul in fund, pentru ca e si "produsul" nostru. Eu de asta tot incerc, oare nu e de inteles?
Pai ia zi-mi tu de exemplu, daca ai 3 nepoti si 2 dintre ei sunt tratati "regeste" de mama, de tata, de bunic si inclusiv chiar si tu ai grija de cei 2, sub ochii celui de-al treilea, pe care il vezi nebagat in seama, ignorat, exclus si asa mai departe, nu tinzi sa te duci macar tu spre el? Nu e o reactie normala? Cand era ea copil ma refer.

CrinImperial, on 02 aprilie 2022 - 14:37, said:

Am citit toata tarasenia si tind sa spun ca ai dreptate. Ai procedat corect sa nu apelezi la politie si ai procedat corect si cu testamentul. Desigur ca 'domnisoara' nu da doi bani pe tine si a fost ingrijorata ca mori doar pentru ca se temea ca ramane pe drumuri, iar tot ce povestesti tu despre cum ai crescut-o si cum ai iubit-o si cum iti datoreaza probabil chiar si viata, ca maica-sa ar fi fost in stare sa o si avorteze daca nu erai tu, cred ca e 100% adevarat si probabil la fel crede si ea, doar ca nu ii pasa absolut deloc. Acestea fiind zise, tu nu o mai poti schimba. E cum e din cauza vietii pe care a avut-o si din cauza voastra si din cauza ca nu ai stiut tu sa o protejezi mai bine de restul familiei, plus gena egoista pe care se pare ca o poseda tot neamul din care face parte. Asa ca asuma-ti asta si nu o abandona. E crucea ta, du-o pana la capat. Poate la batranete isi va da seama de cum au stat de fapt lucrurile si iti va varsa o lacrima sincera pe mormant. Pana atunci, slabe sanse, dar macar sa ai tu linistea ca ti-ai facut datoria fata de ea atat cat ai putut.

Bob493, on 02 aprilie 2022 - 17:51, said:

Nu, decizia de a pastra copilul i-a apartinut in totalitate fiicei mele, eu nu i-am spus nici sa-l pastreze, nici sa nu-l pastreze, i-am spus doar ca e alegerea ei, si daca se decide sa avorteze si are nevoie de mine in vreun fel, sunt acolo pentru ea, daca se decide sa-l pastreze, sunt dispusa sa o ajut cu cresterea copilului. Prima data a spus ca avorteaza, apoi parea framantata de chestia asta, si in final a ales sa-l pastreze. Doar ca imediat dupa nastere, inca de la spital, a inceput sa o respinga, i-o aduceau asistentele si ea zicea ca sa o duca de acolo, ca nu acum, ca mai tarziu, a refuzat sa o alapteze si asa mai departe. Am auzit ca se mai intampla, dar ca iti revii, ca nu dureaza asa mult, la ea cam a durat toata viata si inca mai dureaza respingerea asta. Iar eu din prima clipa in care am vazut-o, o mogaldeata asa draguta si firava, pe care maica-sa o respingea, bunicul la fel de rece inca din prima zi, taica-su nu a cunoscut-o nici pana in ziua de azi, am simtit pur si simplu instinctiv, fara sa vreau, nevoia sa o protejez si sa o iubesc si sa am grija de ea. Doar ca aici a fost greseala mea, am cazut in extrema cealalta, nu am stiut sa mentin o balanta, se pare ca am rasfatat-o peste masura.
Da, ai dreptate, exact asta incerc, sa-mi asum ca este si vina noastra si sa nu o las asa pur si simplu de izbeliste. Mai ales ca acum pare ca incearca si ea una alta, mai stangaci, dar poate macar este un inceput. Doar ca ceilalti continua sa o ia in "neserios", de exemplu maica-sa dupa ce a criticat-o ani la rand ca nu lucreaza, cand a sunat-o foarte normal sa-i spuna ca uite m-am angajat si eu, maica-sa i-a retezat-o scurt, ca nu o intereseaza prostiile astea, dar cand o critica o interesau prostiile astea, mie asta mi se pare nedreptate, si normal ca lucruri din astea o fac sa se simta frustrata si mai rau o inversuneaza, iar eu stau tot timpul sa le dreg lor rahatul. Dar o sa o fac in continuare cat o sa mai pot. E pacat daca intr-adevar chiar face un efort sa fie si ea mai altfel, sa i se taie elanul cu rautati din astea. Pentru ca ea pe partea asta cu respingerea maica-sii are si un punct sensibil, si imediat o chestie din asta o da peste cap. Deci cam asta.

CrinImperial, on 02 aprilie 2022 - 14:37, said:

Eu nu sunt bunic si probabil nu voi fi nici parinte.
Dar strict ipotetic, da, daca as fi in situatia asta, as incerca sa suplinesc de la mine afectiunea pe care n-o are. Dar asta nu inseamna ca as lua de la altii sa-i dau ei. Nici material, nici afectiune. Stiu ca nu sunt in pozitia dumitale, dar ai intrebat ce as face eu.
Faptul ca a fost un copil trist, din punctul meu de vedere, e groaznic. Dar nu ii da dreptul sa loveasca singurul om care a iubit-o si o iubeste si nici sa profite in halul asta.
Si desi nu vreau sa judec,

Quote

asta nu imi arata ca e un om oropsit. Material vorbind.
La 26 de ani grija mea si probabil a 80% dintre romani era sa am cu ce sa imi platesc chiria, facturile si mancarea. Serviciul destul de greu si prost platit pe care-l aveam nu era motiv sa ma laud. Dar nu-i asta problema.
Ca ai crescut-o si i-ai fost singura ruda adevarata, nu cu numele, e de admirat. Dar mai incolo, sa ii gasesti scuze pentru orice face si sa ii lasi jumatate din avere prin testament eu nu mai inteleg. Dar repet, e parerea mea iar dumneata ai cerut pareri.

CrinImperial, on 02 aprilie 2022 - 14:37, said:

Cu atat mai mult nu ar fi trebuit sa iti faca ceea ce ti-a facut, din acest simplu si singur motiv : cand ceilalti o ignorau sau chiar nu o doreau prin preajma, tu ai luat-o sub aripa ta. Poate isi schimba comportamentul, cine stie...
Dar pana atunci, e cainele care musca mana care l-a hranit, asta ar trebui sa inteleaga.

CrinImperial, on 03 aprilie 2022 - 13:52, said:

Scuze, dar fiica-ta a cam facut cacatul praf si e principala vinovata in legatura cu acest copil (adult acum). Nici nu a avortat-o, dar nici n-a interesat-o.Ar fi trebuit sa si-o asume, greseala sau nu, era greseala a ei si a boului cu care a facut-o si n-a vrut sa o recunoasca. Cum dreacu sa nu iti asumi raspunderea pt ceea ce faci, mai ales cand e vb de un copil, care nu ti-a cerut sa il aduci pe lume si de care esti direct raspunzator...
Are dreptate cine a zis mai sus, sunteti o familie de egoisti din ce bag seama...Nu stiu daca si tu ai fost egoista sau ai devenit, avand in vedere ce inteleg despre ceilalti din familie, dar daca ai devenit, e de inteles, te-ai aliniat spiritului familiei, pana la urma nu e de condamnat.

ambr0zie, on 04 aprilie 2022 - 09:11, said:

Multumesc pentru raspuns. Asta e, m-a lovit, i-a parut rau, s-a potolit si am mers mai departe. Doar ca a mai tinut si sa-mi explice, ca eu eram mijlocul, nu scopul, ca daca intr-adevar ar fi vorbit cu familia despre subiectele alea, ar fi facut-o doar ca sa-i loveasca pe ceilalti, nicidecum pe mine, de parca asta m-ar fi incalzit cu ceva, ca voia sa vada ce face "comunistul" de bunic cand afla cum l-a inselat sotioara, sa vada ce mai face el atunci cu principiile lui si cu seriozitatea lui, sa vada cum si le baga direct undeva, si de fiica mea la fel, sa vada ce face "comunista" aia care mereu e asa sigura pe ea cand afla ca maica-sa si fostul sot au fost amanti, si sa-i vada si pe "tocilarii" aia, adica pe baieti, cand or afla ce bunicuta si ce tatic au, numai prostii erau in capul ei.
Da, asa este, nu este un om oropsit. Dar este exact genul de persoana care isi gaseste refugiul in lucruri materiale, si crede-ma ca poate fi trist sa vezi asta, dar aici este si vina noastra. Crede ca pe mine ma pacaleste, ca daca vine intr-o mare veselie cu 10 pungi cu haine din mall, nu stiu ca atunci cand urca la ea in camera o apuca plansul dupa maica-sa, am vazut scenele astea de m-am saturat. Ea moare dupa maica-sa, dar n-ar recunoaste nici sa o pici cu ceara. Si sa nu cumva sa-i spun ceva fiicei mele despre asta ca praf ma face. Asta mie mi se pare trist, si ca bunica atunci cand o vad asa mi se rupe sufletul, si nu stiu daca as putea eu sa fac ceva sau nu in privinta asta.