Nevoia de sfaturi

 lucianburjuiul, on 15 octombrie 2021 - 20:21, said:

Am inteles. Multumesc pentru lamurire.
Eh eu am iubit patimas o singura data, nu de 4 ori, si persoana aceea s-a intamplat sa fie chiar ginerele meu, ce sa-i faci, ironia sortii. Si pe sotul meu l-am iubit si il iubesc, insa cu el de la inceput a fost o iubire tihnita, calma, potolita, bazata pe respect, intelegere, prietenie si asa mai departe, dar o relatie exploziva cum ai zis tu nu am avut niciodata cu sotul meu, si uite asa ajunsa la 50 de ani mi-am pierdut capul dupa ginerele meu.
Asta cu degenerarea lucrurilor o stiu si eu, dar desi stiam foarte clar ca ce se intampla e gresit, nu puteam sa stau departe de el, cel putin la inceput, in primii ani, uneori simteam ca traiesc pentru momentele pe care le petreceam cu el, insa iesea din calcul din start sa renuntam la tot si sa fim impreuna ca un cuplu normal,  pentru ca in sinea mea stiam foarte clar ca fara copiii mei, fara nepotii mei si cu sotul facut tandari din cauza asta, iubirea aia si pasiunea aia cel mai probabil s-ar fi racit intr-un timp destul de scurt, iar eu ma agatam de ea si nu voiam sa renunt la ce traiam atunci. Iar spre final a fost din ce in ce mai greu de suportat situatia si am avut curaj sa-i pun punct. Si desi tineam la toata familia, pot sa spun ca persoanele care m-au tinut cat de cat pe linia de plutire si pentru care am incercat sa mai am o urma de ratiune au fost sotul si domnisoara, de ce ei doi mai mult decat ceilalti asta nu stiu sa explic,  oricat de euforica eram dupa momentele petrecute cu ginerele meu, cand ajungeam acasa si ii vedeam pe ei doi ma trezeam la realitate, cand venea domnisoara cu fetisoara aia la mine si zicea mamaie nu stiu ce mamaie nu stiu cum, simteam al naibii de clar ca viata mea nu ar fi implinita fara ea, oricate mari iubiri as fi avut eu. Asa ca am degenerat lucrurile cu buna stiinta ca sa zic asa, voiam sa ma bucur cat mai mult de pasiunea aia nebuna, nu voiam sa renunt la trairile alea intense, insa nici fara ei nu ma vedeam si am mers cu lucrurile in paralel pana nu s-a mai putut si cam asta a fost tot.

Mamaie, dar de un vibrator pe masura ta nu te-ai gandit si tu sa iti faci rost? Ii puteai regla intensitatea pasiunii si nu mai intrai in combinatii imposibile.
Ce mai spune domnisoara acum? Sa intelegem ca nu ti-a mai facut solicitari si tu astepti sa iti faca pentru a-i putea spune "Nu"?!

Carpe diem! Daca nu se lacomea asta mica, probabil ca nimeni n-ar fi stiut nimic, asa exista un risc. Esti mai in varsta, ti-ai trait traiul, ti-ai mancat malaiul, ce-o sa patesti daca se afla!? Mai nimic. Ce s-a intamplat, s-a intamplat deja, nu mai poti schimba nimic. In primul rand gandeste-te la asta mica, ce exemplu ii dai in viata, ca vad ca de ea iti pasa. Apoi gandeste-te la ceilalti, cum vor trece peste sau daca te vor judeca. Poate va fi subiect de barfa o luna, doua. Tot timpul astupa si gura lumii. Poate sotul va pune piciorul in prag si le va interzice sa discute subiectul. Poate va reactiona aiurea, poate nu. Tu stii mai bine.

 Mike1alike, on 22 octombrie 2021 - 19:45, said:

Am inteles, tu zici de niste chestii psihologice ale subconstientului, pe care omul este posibil sa nici nu le constientizeze, cam asa ceva, nu?
Eu in mod constient nu am simtit chestia asta cu datoria, am simtit doar ca imi pierd capul dupa ginerele meu si atat, si la inceput chiar mi se parea un lucru teribil, incercam sa ascund, sa-l evit, sa fug unde vad cu ochii, nicidecum nu-mi doream sa ajungem la ce am ajuns, nu voiam sa fac nimic in detrimentul fiicei mele si asa mai departe. Doar ca dupa ce am cedat prima data, asta dupa ce ne apropiasem din ce in ce mai mult, "ajutati" ca sa zic asa si de fiica mea, care desi il iubea, uneori neglija viata de familie ceva de speriat, dupa ce am simtit si din partea lui anumite chestii, eh de atunci nu mai m-am putut opri, cel putin in primii ani a fost nebunie, tot ce voiam era sa fiu cu el, deh daca pana atunci nu mai traisem o asa pasiune. ..Iar cam singurele momente in care nu traiam doar pentru nebunia asta, erau cele pe care le petreceam cu domnisoara, ea a fost mereu inaintea acestei pasiuni, lucru care il mai supara cand si cand pe ginerele meu, dar in rest ca aveam grija de ceilalti nepoti, ca eram in compania fiicei mele si asa mai departe in sinea mea abia asteptam urmatoarea noastra intalnire, in sinea mea imi statea gandul numai la el.
Pe nepoata nu mi-a lasat-o asa pur si simplu, am avut o intelegere cu fiica mea la initiativa mea si mi-am asumat-o, in sensul ca prima data a vrut sa avorteze, apoi avea dubii, eram cam indecisa, o cam framanta chestia asta, parca nu voia nici sa avorteze, parca nu voia nici sa-si asume cresterea unui copil, iar eu cand am vazut cum stau lucrurile i-am zis ca daca vrea sa pastreze copilul, eu o sustin si o sa ma ocup de acel copil, nu mi-a impus nimeni nimic, asa am vrut eu si asa am facut, si n-am regretat niciun moment, si n-am simtit niciodata ca domnisoara mi-a ocupat spatiul sau viata, daca as fi simtit asta as fi luat atitudine, nu cred ca m-as defini omul sacrificiului.
Eh normal ca sotul si fiica noastra au avut o relatie apropiata, dar si relatia dintre mine si sotul meu era una armonioasa, n-au existat copilarii din astea intre noi.
Eh sa stii ca inainte de ginere nu au fost mult prea multi parteneri, mai exact am avut un singur amant pentru o perioada nu foarte lunga, intre noi fiind doar ceva de ordin fizic, asta cand aveam vreo 35-40 de ani cam asa, eu fiind impreuna cu sotul meu de cand aveam 22 de ani, apoi a fost treaba cu ginerele meu, timp in care am fost doar cu el, insa dupa ginere da, au urmat cativa, vezi tu eu la 60 de ani aratam intr-un fel, eram "tanara si nelinistita", insa sotul avea si el o varsta, nu mai tinea pasul la acel capitol ca sa zic asa, nu e vina lui,  insa eu voiam si am avut, asta este ce sa facem acum.
Pe sotul meu l-am inselat din doua motive, pentru ca mi-am pierdut capul dupa ginerele meu, iar cu ceilalti tinerei este evident ca pentru sex, exclus ca l-as fi inselat din vina lui.
Eh cu sotul meu nu a fost niciodata cea mai aprinsa pasiune sau cel mai nebunatic sex, au fost si sunt o iubire si o relatie potolite, calme, stabile, nu neaparat pasionale. Am mai avut si momentele noastre ca doar suntem oameni, insa chiar si asa, dupa 60 de ani ce sex nebunatic sa mai faci cu sotul tau care are 60 si un pic, nu mai merge, iar eu daca asta mi-am dorit asta am avut. Cam asta a fost.

 Mike1alike, on 25 octombrie 2021 - 17:51, said:

Nu nepoate, nu m-am gandit, ce farmec ar mai fi avut asa, nepoate draga?
Eh cu domnisoara am petrecut cateva zile doar noi doua, la tara, saptamana trecuta, si in afara de o singura aluzie, mai exact a zis ca intr-o zi jumatate din ce e acolo va fi a ei (probabil se referea la jumatatea mea), nu a mai deschis subiectul deloc, iar eu nu i-am replicat nimic pentru ca am vazut-o linistita, si eu ma dusesem sa ma odihnesc dupa o alta problema care ma obosise in ultimul timp si nu aveam dispozitie de prostii. M-am bucurat macar ca am putut sa mai petrecem putin timp frumos impreuna ca inainte de porcaria asta din capul ei. Eh dar cand ne-am intors la Bucuresti si a dat de sot si de nepotul cel mare care aveau treaba lor cu firma, iar a inceput cu prostii, in fine la adresa lor. Cand suntem doar noi doua e mai linistita, cand da de ei sau de maica-sa, mai ales in contexte de genul discutii despre firma si asa mai departe, parca o apuca. In fine, eu am avut o alta problema destul de grava acum recent si se pare ca mai m-a slabit pentru moment, dar probabil asteapta sa mai imi revin, eh dar si cand o sa deschida gura stiu ce am de facut.

 CrinImperial, on 27 octombrie 2021 - 17:33, said:

Tu te consideri si o soție și o mama mai bună decât fiica ta.
De-asta nici nu iti asumi invidia, considerând ca nu ai ce invidia.
Dar dacă este vorba despre ce primește fiica și nu despre cum este?
Cum ar fi fostul soț...

vezi.. daca îți țineai gura si nu te apucai sa trancanesti nu aveai problemele astea.. poate se mărita si nepoata si aducea carne tânără in casa.. 😏😏

asta e, gura bate curu, gura bate contul, gura strica tot de cele mai multe ori
sau daca simti nevoia sa te descarci ca sa nu o iei razna, fa-o undeva unde esti sigur / sigura ca nu te aude nimeni in afara de persoana cu care ai ales sa vorbesti
inainte peretii aveau urechi si geamurile ochi, acum peretii au camere si microfoane, de geamuri nici nu mai e nevoie...

Asta chiar e irelevant de acum, dar personal eu n-as avea atata incredere in prietena, care e nasa fetei - detaliul asta l-ati zis tarziu.
Mi se pare suspect ca "a auzit vorbind cu nasa" . Initial am crezut ca ati vorbit la telefon si era prin casa si a tras cu urechea.
Dar apoi

Quote

Tare ma tem ca prietena i-a zis. Poate intentionat, poate s-a scapat. Nu ati scris ca prietena si nepoata ar avea vreo legatura.
Eu inteleg nevoia omului de a se descarca intr-o discutie. Dar n-o mai fac de multi ani. Am avut perioade in viata in care simteam nevoia sa vorbesc cu un prieten bun. Oameni apropiati. Sa aud un sfat, o parere mai obiectiva sau pur si simplu sa ma descarc. De foarte multe ori insa m-am trezit ori ca primeam un raspuns in stil "ei mare chestie, au patit si altii" sau ma trezeam ca lucrurile personale pe care le spuneam deveneau apoi informatie publica. De la oameni de la care nu ma asteptam.

Asa ca eu unul prefer sa limitez discutiile cu prietenii la fotbal, femei, numismatica, muzica. Am patit de prea multe ori ca un secret stiut de 2 persoane sa nu mai fie in scurt timp secret.

Edited by ambr0zie, 30 October 2021 - 13:44.

Rautate, invidie, egoism, desfrau, lacomie, saraca ta fata de-ar stii ce lepra esti. Ca t futi cu altii trec cu vederea dar cu ginerele... Trista viata... e si mai grav ca nu regreti.

 pielea, on 30 octombrie 2021 - 22:02, said:

Da, o lepra pe care a "slugarit-o" toata viata, figurativ vorbind, pentru ca daca am facut ceva am facut ca asa am vrut eu, daca nu voiam nu faceam, doar ca tare ii mai placea sa fie "independenta", sa lucreze cat de mult voia ea, sa plece pe nu stiu unde doar cu sotul, cu prietenii, si fara copii daca asa voia ea, sa spuna eh copiii raman cu mama, eh are mama grija de copii, nicio problema. Si maica-sa avea pentru ca asa considera si asa simtea ea, o facea pur si simplu ca un om normal, neconstransa, ci cu placere si drag pentru nepoti, si fara ganduri de descreierati, cum s-a mai zis pe aici, ca am avut o relatie cu ginerele meu ca sa ma "razbun" intr-un fel pe fii-mea sau ceva de felul asta. Egoista da am fost, pentru ca nu voiam sa renunt la ce traiam atunci. Dar ce sa-i faci, mereu tindem sa judecam oamenii doar dupa lucrurile rele, alea bune da-le dracu' ce mai conteaza.
Nu ai tu de unde sa stii daca am regretat sau nu, sau daca regret sau nu.
Multumesc ca treci cu vederea ca ma...cu altii, daca treci tu cu vederea sunt mai linistita acum.

Am revenit aici sa scriu ca s-a rezolvat problema pentru care am deschis acest subiect. Si de asemenea sa va spun ca multi dintre voi ati avut dreptate, nepoata mea doar s-a "jucat" cu mine, si-a incercat norocul si daca a vazut ca merge a continuat. Nu avea de gand cu adevarat sa spuna toate lucrurile acelea si sa-si dea foc singura la valiza, cand chiar a fost pusa in situatia de a vorbi nu a facut-o, deci ati avut dreptate voi. Mi-a spus direct in fata "hai mai buni, tu chiar credeai ca te tradez eu pe tine? De ce ai fost asa fraieruta? Dar daca am vazut ca merge am profitat si eu putin."
In fine a si tras o sperietura pe cinste. In noiembrie, dupa o cearta aprinsa cu ea, cand i-am spus sa spuna dracului odata tot ce stie si sa ma lase in pace, am facut un accident vascular tranzitoriu, mi-am revenit complet, dar imediat dupa a fost o perioada in care mai aveam ameteli, slabiciune in mana dreapta, si asta a cam speriat-o strasnic, mai ales ca din cauza prostiilor ei mai facusem tensiune in repetate randuri.
Problema asta s-a rezolvat, doar ca...nu mi-a placut ceva ce am vazut atunci cand am fost bolnava si vreau sa o fac sa fie constienta ca asta tot o sa se intample la un moment dat si nu trebuie sa "dispere" asa.  Dupa ce m-am imbolnavit eu, efectiv isi iesise din minti, ca daca eu mor ea ramane singura, ca ce o sa faca ea, ca ceilalti or sa se descotoroseasca de ea, numai din astea, in primele zile cand dormeam de exemplu venea sa verifice daca respir, m-a si speriat de cateva ori. Ca sa se linisteasca sa fie sigura ca nu ajunge in strada, i-am lasat prin testament jumatate din ce am eu, si cealalta jumatate fiicei si celorlalti trei nepoti, dar nici asta nu a linistit-o, la cum o stiam ma gandeam ca asta o sa o linisteasca, doar asta isi dorea, a zis-o de atatea ori, dar nu, intra in crize, tremura, ca daca o sa mor eu, ea o sa ramana singura, imi zicea "buni nu-i asa ca nu o sa mori?" etc...Si asta m-a cam dat peste cap, nu imi place sa o vad asa, maine poimaine mor si trebuie sa fie constienta de asta, sa nu reactioneze asa...iar la psiholog nu a vrut sa mearga...si periodic mai ma "verifica" "nu-i asa ca nu o sa mori?", "mai simti nu stiu ce?", "mai simti nu stiu cum?",  de chiar ma face sa simt...imi ia tensiunea, pulsul, saturatia de oxigen, efectiv m-a tampit de cap, vine la mine de cel putin doua ori pe zi cu aparatelul ala (cum spune ea) sa-mi masoare oxigenul, am impresia ca deja a dezvoltat o obsesie...
Si ceva cu tenta amuzanta, nu mai ma lasa nici sa ma vad cu "tinerei sexosi", ca daca patesc ceva de la "efort", intelegeti voi, practic m-a zapacit de cap. Cred ca am dat dintr-una intr-alta...

 CrinImperial, on 19 martie 2022 - 13:33, said:

se joaca in continuare, la foc mic, dar se joaca.

Edited by tehnics, 21 March 2022 - 12:23.

Te toaca mărunt cu simptomele, să ți le inducă de-a binelea, sa te simți rău cu adevărat și sa dai coltul cât mai repede, ca să pună mâna pe jumătate din moștenirea pe care o lași. Și nu ai procedat deloc corect, de ce ei ii lași jumătate, iar celorlalți 4 moștenitori cealaltă jumatate?
Dupa ce ca te-a adus în pragul apoplexiei, riscând sa ramai leguma sau sa părăsești aceasta lume, o mai și răsplătești pentru asta.
Continui sa faci greșeli peste greșeli cu acest "diavol" de nepoata, când vei realiza asta va fi probabil prea târziu...

Ii pasa de viata si sanatatea dumitale foarte mult, dar invers cum crezi.

Cred ca e momentul sa te joci putin cu ea. Spune-i ca ai modificat testamentul, fara sa intri in detalii si vezi ce spectacol mai da. Functie de raspunsul ei - rezonabil sau deplasat -  poti modifica testamentul.

Nu e problema pt ceilalti nepoti, din ce stiu testamentul este atacabil in instanta, poate fi contestat.
Actul de vanzare-cumparare bate tot. Deci, daca vrei sa bagi toata familia in boala, ii faci nepoatei preferate act de vanzare-cumparare si te-ai scos, ti-ai atras antipatia intregii familii.

Magicwisewolf, on 22 martie 2022 - 15:10, said:

Familia stie de testamentul meu si mi s-a respectat decizia, nu am facut nimic pe ascuns, ca dupa moartea mea s-or trezi sa se lacomeasca si sa se invrajbeasca de la avere, asta nu mai stiu. Pai daca simpatia sau antipatia unei familii asa se castiga sau se atrage, prin testament, e cam regretabil lucrul asta.
Si a trebuit sa fac asta. Un motiv ar fi ca daca eu as fi murit acum cand am facut accidentul vascular, pentru partea mea de bunuri s-ar fi facut succesiune, la care intrau sotul si copiii, fiul meu fiind decedat ar fi intrat nepoata cea mica in locul lui, prin tutorele legal. Asa ca partea mea s-ar fi impartit intre sot, fiica si nepoata cea mica. Iar nepoata cea mare de la sot sau de la fiica mea slabe sanse sa vada ceva, totul va fi mostenit de baieti in mare parte, si poate de la sot o mica parte o sa primeasca si nepoata cea mica, s-a si spus asta in cateva randuri, iar asa ar fi fost mai corect? Eu nu cred. De ce, ea nu e si ea fiica si nepoata lor? Si nu inteleg de unde au ei aversiunea asta fata de ea, in fine. Ca deja nu mai e vorba ca are 26 de ani si face pe nebuna, ca a avut si 5, si 10 si 12 si tot asa se vorbea si se punea problema. Asa ca eu nu consider ca am procedat gresit. Si ea are dreptul ca si ceilalti, iar drepturile celorlalti se pare ca sunt deja asigurate, ce sa mai zic.